Capitolul 1.

Introducere

Înţelegerea deplină a matematicii este strâns determinată de predarea şi înţelegerea în şcoli a

ştiinţelor. Trebuie precizat faptul că istoria matematicii este la fel de veche ca omenirea însăşi
deoarece această stiinţă exactă a evoluat în plan paralel cu umanitatea.

Antichitatea reprezintă momentul în care matematica a fost fundamnetată prin înregistrarea

de progrese în domeniul ştiinţei, filosofiei şi ingineriei. Aceasta a evoluat de la numărarea simplă, pe
degete sau cu beţe din Babilon, la studiul sistematic al formelor şi miscărilor fizice prin realizarea de
investigări ale structurilor abstracte. [1]

Înainte de perioada modernă, când o multitudine de cunoştinţe matematice au fost răspândite

în doar câteva locuri ale lumii precum Babilon, Egipt şi Grecia. Contribuţia greacă în matematică a
constat în rafinarea metodelor şi a extins subiectul de studiul al acesteia. Prima şcoală care deschide
calea spre studiul matematicii este Şcoala pitagorică, care a introdus cuvântul matematic (μάθημα
(mathema)) care însemnă „subiect de instrucţie”. Din semnificaţia acestui cuvânt putem intui
importanţa şi rolul matematicii în viaţa de zi cu zi şi totodată influenţa cunoaşterii istoriei acestei
ştiinţe.

De aceea cel mai important lucru despre matematică este faptul că aceasta educă şi instruieşte.
Consider că societatea are nevoie de oameni care să cunoscă “tabele legii” matematice şi să mai apoi
să construiască o nouă lume care “să urmărească să identificr elevii care vor fi cei mai buni educatori,
atât unul pentru celălalt cât și pentru profesorii lor. Să caute indivizi care să îi inspire pe cei din jur,
în timpul facultății și după absolvire.” (Harvard)

Lucrarea de faţă prezintă şi înceracă să ofere o privire de ansamblu asupra rolului şi influenţei
cunoaşterii istoriei matematice în predarea aceste ştiinţe. Profesorul de matematică şi în general
profesorii joacă un rol important în viaţa societăţii, alături de medici şi de preoţi. Matematicianul
Grigore Moisil afirma „că profesorul este cel care într-o anumită disciplină, ştie în fiecare zi mai
mult decât ieri, învăţându-l pe altul ce ştie el azi, îl pregăteşte pentru ce va afla mâine şi care poate
să fundeze ceea ce ştie într-o anumită disciplină, pe ceea ce ştie din celelalte discipline pe care
aceasta se reazemă”. [2]

1
 Capitolul 2. Didacticta şi principiile didactice

2.1Conceptul de didactică
Didactica este ramura pedagogiei care are ca principal interes studiul procesului de învăţământ şi a
principalei modalităţi de a realizarea a educaţiei. În prezent, didactică reprezintă o ramură complexă a
ştiinţelor educaţiei deoarece fundamentează desfăşurarea şi evaluarea predării şi învăţării ca proces de
instruire şi educare în şcoli.

Sunt stabilitate două niveluri ale didacticii: didactica tradiţională sau clasică şi didactica modernă sau
psihologică. Pe de o parte, didactica clasică studiază în esenţă procesul de învăţământ cu sarcinile sale, în
principal sunt studiate formele organizatorice ale procesului instructiv-educativ şi organizarea
învăţământului (clasa, şcoala şi sistemul educaţional). Pe de altă parte, didactica modernă cuprinde întreaga
sferă a didacticii tradiţionale dar extinzându-o prin teme noi, ca didactica adulţilor, instruire şi autoinstruire
asistată de calculator.

Aşadar didactica studiază patru domenii principale:

 Didactica generală - învăţământul în ansamblul său;

 Didactica specială sau metodică – procesul de învăţământ prezentat din perspectiva pedagogică
a predării şi învăţării;
 Didactica adulţilor;
 Autoinstruirea.

2.2Principiile didacticii
Principiile procesului de învăţământ sunt normele generale care stau la baza proiectării,
organizării şi dezvoltării activităţii de predare-învăţare cu scopul de a atinge obiectivele educaţionale.
Printre altele sistemul principiilor didactice este structurat în:

 Principiul însuşirii conştiente şi activa a cunoştinţelor

 Principiul accesibilităţii şi individualizării învăţării
 Principiul legării teoriei cu practica
 Principiul înşuşirii temeinice a cunoştinţelor şi deprinderilor
 Principiul sistematizării şi continuităţii în învăţare

2.2.1 Principiul însuşirii conştiente şi activa a cunoştinţelor presupune participarea conştientă a

elevului la actul învăţării, respectiv înţelegeerea cât mai clară şi profundă a materialelor de învăţat.
Totodată participarea activă presupune efort personal (voluntar), adică implicarea elevilor într-o
multitudine de activităţi: ascultare, scriere, dezbatere, exeperimente, rezolvarea de probleme şi
creaţie.

2.2.2 Principiul accesibilităţii şi individualizării învăţării este divizat în accesibiliatate şi

individualizare.

2
 În primul rând, este necesar ca conţinutul, metodele şi tehnicele de instruire, limbajul folosit să
fie accesibil tuturor pentru a fi realizată concordanţa dintre posibilităţile elevilor şi dificultăţile
învăţării..

În al doilea rând, trebuie să aibă loc individualizare elevilor în concordanţă cu capacităţile lor
phisice si fizice prin diferenţierea sarcinilor didactice. Acest lucru presupune crearea de condiţii
prielnice fiecărui copil de a se dezvolta în ritmul lui propriu.

2.2.3 Principiul legării teoriei cu practica necesită ca lecţiile să ofere ocazii de valorificare, în
practică, a cunoştinţelor şi noţiunilor teoretice deja dobândite. Lecţiile trebuie să asigure transferul
învăţării în circumstanţe noi şi să aducă elemente din cotidian în şcoli.

2.2.4 Principiul înşuşirii temeinice a cunoştinţelor şi deprinderilor presupune însuşirea pe

durată îndelungată a cunoştinţelor astfel încât să poate fi actualizate şi utilizate atunci când este
necesară prezenţa lor. Temeinicia este generată în principal de baza intuitivă, aplicaţiile practice,
înşuşire conştientă şi prin efort propriu, completări şi aprofundări continue.

2.2.5 Principiul sistematizării şi continuităţii în învăţare constă în desfăşurarea ordonată, logică

şi pedagocică a conţinuturilor predării şi învăţării, în sistematizarea tematică a programelor
şcolare. Continuitatea presupune respectarea cerinţelor în mod unitar, constant şi controlat
sistematic.

Deci principiile didactice alcătuiesc un sistem unitar şi respectarea acestora asigură un proces de
învăţământ echilibrat. [3]

3
Capitolul 3.

4
 Bibliografie

1. file:///C:/Users/GBS04955/Downloads/36-Article%20Text-191-1-10-20180927.pdf
2. http://math.ucv.ro/~dan/courses/didactica_carte_intreg.pdf
3. http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%202_curs_2_Principiile
%20didactice.pdf