Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Facultatea Ştiinţe Reale Economice şi ale Mediului
Catedra Ştiinţe fizice şi inginereşti

Economia întreprinderii
Tema: Rolul și importanța mijloacelor circulante în cadrul unităților economice

A efectuat: studentul grupei IM11Z

Discov Adrian

Bălţi, 2020
 Mijloacele circulante constituie totalitatea mijloacelor băneşti, avansate pentru crearea
fondurilor de producţie şi a fondurilor circulante, ce asigură rotaţia neîntreruptă a mijloacelor băneşti.
Mijloacele circulante asigură permanenţa producţiei şi realizarea produselor întreprinderii.

Fondurile circulante de producţie sunt unul din elementele procesului, partea principală a a costului
producţiei. Acestea sunt obiectele muncii (materia primă, principalele materiale şi semifabricate,
materialele auxiliare, combustibilul, piesele de schimb, etc.); mijloacele de muncă având termenul de
valabilitate nu mai mare de 1 an sau valoarea de pânăla 1000 lei (obiectele şi instrumentele de mică valoare
şi uzare rapidă); producţia nefinisată şi cheltuielile pentru perioadele viitoare.

Fondurile de circulaţie – sunt mijloacele întreprinderii depuse în rezervele de producţie finită, mărfurile
expediate, dar neplătite, precum şi mijloacele în proces de calcul şi mijloacele băneşti din casă şi de la
conturi.

În calea lor, mijloacele circulante trec consecutiv 3 etape: monetară (de pregătire); de producţie (procesul
nemijlocit de producţie); şi marfară (producţia finită). Numai după transformarea formei marfare a valorii
producţiei fabricate în formă monetară (bănească) mijloacele alocate în avans se recuperează din contul
unei părţi din încasările de la realizarea producţiei. Cealaltă sumă o constituie acumulările de mijloace
băneşti, ce se utilizează în conformitate cu planul lor de distribuţie. O parte din acumulări (ptofit), sunt
destinate pentru extinderea mijlocelor circulante, se alătură acestora şi efectuează împreună cu ele
următoarele cicluri de circulaţie.

Fondurile circulante de producţie ale întreprinderii se compun din trei părţi: rezervele de producţie;
produsele nefinisate şi semifabricatele de producţie proprie; cheltuielile pentru perioadele viitoare.

• Rezervele de producţie sunt obiectele muncii, pregătite pentru plasare în procesul de producţie;
constau din materie primă, materialele de bază şi auxiliare, combustibil, carburanţi, semifabricate şi piese
de competare procurate, tară şi materiale pentru ambalaj, piese de rezervă pentru reparaţia fondurilor fixe.

• Produsele nefinisate şi semifabricatele de producţie proprie – sunt obiectele muncii ce au intrat în

procesul de producţie: materialele, detaluule, blocurile şi articolele în proces de prelucrare şi asamblare,
precum şi semifabricatele de producţie proprie, nefinisate completamenre în unele secţii şi trecute pentru
prelucrare în continuare în alte secţii ale aceleiaşi întreprinderi.

• Cheltuielile pentru perioadele viitoare constituie elementele nefinisate ale fondurilor circulante ce
includ cheltuielile pentru pregătirea şi însuşirea produselor noi, ce se fabrică în perioada dată (reimestru,
an),dar se raportează la producţia unei perioade viitoare.

Eficientizarea utilizătii fondutilot circulante este una din sarcinile ptincipale ale întreprinderilor industriale.
Cu cât mai bine vor fi folosite materia primă, combustibilul, materialele auxiliare, cu atât mai mic va fi
consumul lor la obţinerea unui anumite cantităţi de producţie, creându-se posibilitatea de a spori volumul
de producţie industrială. Se disting indicatorii consumului de resurswe materiale şi indicatorii nivelului
folosirii utile a resurselor materiale.

• Consumul de resurse materiale reprezintă consumul lor de producţie. Consumul de producţie

cuprinde întreaga cantitate a resueselor materiale, consumate de întreprindere pentru executarea
nemijlocită a programului de producţie.

• Consumul total al resurselor materiale – este consumul unor tipuri de resurse materiale sau al
resurselor materiale în ansamblu pentru realizarea programului de producţie în perioada de referinţă.
Consumul total al resurselor materiale se estimează în expresie naturală; consumul sumar al diverselor
tipuri de resurse materiale – în expresie valorică.

• Consumul specific m al unui anumit tip concret de resurse este consumul lor mediu la unitatea de
producţie finită. El se determină prin împărţirea întregii cantităţi a resurselor materiale, consumate pentru
fabricare producţiei date în perioada de referinţă Q , la numărul de unităţi valabile ale acestei producţii N.

Din mijloacele circulante fac parte mijloacele băneşti, necesare întreprinderii pentru crearea rezervelor de
producţie în depozite şi în producţie, pentru achitarea cu furnizorii, bugetul, plata salariului etc. Se disting
componenţa şi structura mijlocelor circulante.

• Prin сomponenţa mijloacelor circulante se înţelege totalitatea elementelor, ce formează mijloacele

circulante. Divizarea mijloacelor circulante în fonduri circulante de producţie şi fonduri de circulaţie este
determinată de specificul urilizării şi distribuţiei lor în sfera de producţir şi realizare. Mărimea mijloacelor
circulante, ocupate în producţie, depinde în temei de durata ciclului respectiv de producere a articolelor, de
nivelul tehnic de dezvoltare, perfecţiunea tehnologiei şi organizarea muncii. Suma mijloacelor de circulaţie
depinde mult de condiţiile de realizare a producţiei şi de nivelul organizării sistemului de aptovizionare şi
desfacere a produselor.

Mijloacele circulante, care deservesc procesul de circulaţie a producţiei, se numesc fonduri de circulaţie.
Din acestea dac parte produsele finite pregătite pentru realizare, ce se află în depozitele întreprinderii;
producţia expediată, dar care încă nu e plătită de consumatori; mijloacele băneşti ale întreprinderii;
mijloacele de la conturi.

Sursele de formare a mijlocelor circulante pot fi: profitul, creditele (bancare şi comerciale, adică plăţile
amânate), capitalul acţionar (social), coizaţiile acţionarilor, mijloacele bugetare, resursele redistribuite
(asigurările, structurile de dirijare pe sernicală), datoriile creditare etc.

Coraportul dintre elementele mijloacelor circulante, exprimate în procente, se numesc structura mijloacelor
circulante. Deosebirile din structura mijloacelor circulante ale ramurilor industriale se explică prin mai mulţo
dactori, bunăoară, prin particularităţile de organizare a procesului de producţie, condiţiile de aprovizionare
şi despacere, locul de aflare a furnizorilor şi consumatorilor, structura cheltuielilor de producţie.

Dirijarea mijloacelor circulante constă în asigurarea neîntreruperii procesului de producţie şi realizare a

produselor cu o cât mai mici mijloace circulante. În condiţiile actuale, când întreprinderile se află la
autogestiune şi autofinanţare completă, determinarea corectă a necesarului de mijloace circulante are o
importanţă deosebită.

Accelerarea rotaţiei mijloacelor circulante este sarcina primordială a întreprinderilor în condiţiile actuale şi
poate fi realizată pe următoarele căi.

• La stadiul de creare a rezetvelor de producţie – prin implementarea unor norme de rezerve

economic fundamentate; apropierea livrărilor de materie primă, semifabricate, piese de completare etc. de
consumatori; practicarea pe scară latgă a relaţiilor directe de lungă durată; extinderea sistemului depozitar
de asigurare tehnico-materială, precum şi a comerţului angro cu materiale şi utilaje; mecanizarea complexă
şi automanizarea lucrărilor de încărcare-descărcare în depozite.

• La stadiul producţiei nefinisate – prin accelerarea progresului tehnico-ştiinţific

(implementarea tehnicii şi tehnologiilor avansate, în special a prodicţiei fără deşeuri şi cu puţine deşeuri,
complexelor robotizate, liniilor escalatoare, chimizarea producţiei); dezvoltarea standardizării, unificării,
tipizării; perfecţionarea formelor de organizare a producţiei industriale; folosirea unor materiale de
construcţie mai ieftine; perfecţionarea sistemului de stimulare economică a utilizării cu economie a materiei
prime, materialelor şi resurselor termo-energetice; majorarea ponderii producţiei de larg consum.

• La stadiul circulaţiei – prin apropierea producţiei de consumatori; perfecţionarea sistemului de

decontări; majorarea volumului de realizare a producţiei prin intermediul executării comenzilor în cadrul
relaţiilor directe; fabricarea înainte de termen a producţiei; obţinerea producţiei din materiele economisite;
selectarea minuţioasă şi operativă a producţiei pentru expediere, pe partide, asortiment, corespinzător
normelor de tranzitare, descărcarea mărfurilor în strictă corespundere cu prevederile contractelor
încheiate.