Cum să fii un bun profesor – există o rețetă

a succesului?

Rate This

Autor: prof. Ionela Tatiana Racolța

Colegiul Național “Ioan Slavici” Satu Mare

Nu mă recomandă un număr mare de ani la catedră și nici o experiență vastă în domeniu, însă
sunt dornică să devin ceea ce elevii, părinții acestora, colegii profesori și societatea în general
numește un bun profesor. Și, fiind la început de drum oarecum, am profitat de unele ore de
dirigenție și am „împrumutat” câteva minute din orele de specialitate mai relaxate pentru a-mi
întreba elevii cum văd ei un profesor pe placul lor. Mă așteptam să primesc nenumărate
răspunsuri care să implice o apropiere mai mult spre amiciție și complot între cadru didactic și
ei, elevii, răspunsuri mai glumețe și chiar șirete. Și așa a și fost. Însă, din marea de reacții și
răspunsuri ce m-au asaltat, am reușit să culeg câteva care m-au făcut să cred că poate există
un decalog al profesorului care, odată respectat, poate duce la satisfacție profesională
(izvorâtă dintr-o relație bună cu elevii, ore și rezultate pe măsură), dacă succes e un cuvânt
prea mare. Și, pentru a valorifica din plin informațiile culese din „culisele” vieții de licean, am
ales să le împărtășesc și cu alți colegi dornici să afle răspunsuri, ca și mine.
Iată ce am descoperit:
1.„Un profesor bun e cel care își iubește meseria. Orele sale vor fi interesante doar dacă îi face
plăcere să fie la catedră. De multe ori, profesorii intră în clasă supărați sau nervoși și noi
simțim tensiunea întreaga oră”. (Alexandra, 17 ani)
2.„Pentru mine e important să știu că pot să-mi abordez profesorul atunci când am probleme
sau când nu înțeleg ceva, să știu că dacă e nevoie, îmi va explica o dată și încă o dată, fără să
se enerveze, să mă certe sau să mă facă de rușine în fața colegilor. Cu alte cuvinte, un profesor
bun e cel care are răbdare și înțelegere”. (Raul, 18 ani)
3.„Un profesor bun e cel care face orele atât de interesante încât să nu adorm sau să-mi doresc
să îmi pun căștile cu muzică. De multe ori, noi deja cunoaștem stilul unui profesor și știm ce
va urma. Orele devin destul de previzibile și plictisitoare. Sunt foarte entuziasmat când un
profesor rupe tiparul și facem ceva nou și diferit”. (Gabriel, 17 ani)
4.„Eu apreciez un profesor care nu doar că își stăpânește propria materie, ci cunoaște și ne
împărtășește lucruri și din alte domenii care ne interesează sau au legătură cu ce studiem. Mi
se pare fascinant când povestim și facem analogii sau când facem conexiuni între lucruri care
credeam că nu au legătură între ele.” (Andrei, 18 ani)
5.„Un profesor bun trebuie să știe să se îmbrace frumos și să nu poarte haine demodate și
neasortate. Mi se pare că acei profesori care poartă ținute elegante, uneori clasice, alteori
moderne, impun respect”. (Andreea, 16 ani)
6.„Un profesor bun e cel care știe să le dea o șansă și să îi motiveze și pe elevii mai timizi. În
general, profesorii se mulțumesc să primească răspunsuri de la aceiași elevi care ridică mereu
mâna. Eu cred că și elevii care sunt mai retrași și poate nu îndrăznesc să se afirme ar trebui
ajutați să intervină în cadrul orelor”. (Dariana, 17 ani) (fragment)

Arta de a fi profesor
April 4, 2011July 28, 2012 by Cristian Bodnarescu

O inimă înţelegătoare reprezintă totul la un profesor, şi nu o putem aprecia îndeajuns. Ne

amintim cu stimă de profesorii excelenţi, dar cu recunoştinţă de cei care ne-au influenţat
sufleteşte. Planul de învăţământ este o materie primă extrem de necesară, dar căldura
reprezintă elementul vital pentru planta aflată în creştere şi pentru sufletul copilului.

(Carl Gustav Jung)

A fi profesor înseamnă mai presus de orice o „artă”. Aparent o profesie simplă, banală,
aceasta nu este totuşi la îndemâna oricui. Pregătirea pentru a preda, pentru a-i învăţa pe alţii
cum să înveţe este o operă niciodată încheiată şi care implică multă răbdare, multe momente
de incertitudine, de descurajare şi multe ore de studiu. Totuşi, la capătul acestui drum te pot
aştepta multe bucurii şi satisfacţii.

Iată câteva caracteristici pe care ar trebui să le posede atât cei care îşi doresc să îmbrăţişeze
această profesie cât şi cei care au făcut-o deja:

 Un profesor bun este cel care ştie să se pună la dispoziţia copiilor, ştie să simpatizeze cu ei, să
le înţelegă universul, să le sesizeze interesele care îi animă.

 Profesorul trebuie să reprezinte autoritatea publică, ca reprezentant al statului, să fie

transmiţător de cunoştinţe şi educator, evaluator al elevilor, partenerul părinţilor în sarcina
educativă, membru în colectivul şcolii, dar mai ales un bun coleg pentreu ceilalţi profesori.
 El trebuie să aibă conştiinţa misiunii sale, are obligaţia de a observa şi evalua, disponibilitatea
de a primi sugestii, aptitudinea de a organiza şi regiza procesul de instruire.

 Relaţia profesorului cu elevii nu trebuie să se reducă doar la un aspect formal, administrativ,

reglementată fiind de coduri deontologice sau normative instituţionale. Aceasta va trebui
adecvată şi personalizată neîncetat, dimensionată şi relativizată la specificul grupului şcolar
sau la membrii acestuia.

 Profesorul trebuie să ştie că autoritatea, o dimensiune pozitivă în educaţie, nu se impune, ci

se câştigă. Autoritatea liber atribuită potenţează, de bună seamă, calitatea actului educativ.

 O capacitate deosebită, necesară în articularea unui raport optim al profesorului cu elevii săi,
o reprezintă empatia. Aceasta presupune transpunerea profesorului în „fiinţa” elevilor săi,
intuind procesualitatea cognitivă şi afectivă a celor care interacţionează cu el, vibrând şi
retrăind la modul afectiv stări, gânduri, proiecte.

 Profesorul nu este doar persoana care propune conţinuturi, formulează sarcini şi cere
anumite conduite. Clasa şcolară nu este doar un spaţiu unde, după un ritual academic, se
tratează un subiect din programă. În clasă se învaţă mai mult decât o materie, se învaţă o
lecţie de viaţă.

 Profesorul este „dator” să stimuleze şi să întreţină curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, este
„dator” să le modeleze comportamentele sociale, să le întărească încrederea în forţele
proprii, dar mai ales trebuie să îi ajute în găsirea identităţii.

 Evaluarea pe care acesta o face va trebui să fie întotdeauna obiectivă. Profesorul nu trebuie
să permită în nici un caz instalarea unor efecte perturbatoare în sistemul său de apreciere şi
notare (exemplu: efectul „halo”, efectul de ancorare, efectul oedipian, ecuaţia personală a
examinatorului, efectul tendinţei centrale, efectul de similaritate, efectul de contrast, efectul
de ordine, eroarea logică).

 Elevul nu trebuie să fie considerat ca fiind un simplu obiect pasiv asupra căruia se acţionează,
ci un actor care se implică activ în alegerea şi adecvarea actului de instruire.

 Profesorul trebuie să creeze multiple situaţii de implicare a elevilor, să antreneze efectiv elevii
în procesul de desluşire a adevărurilor, trebuie să se lase interpelat, interogat de elevi.

 El trebuie să le cultive elevilor ideea potrivit căreia şi profesorul la rândul său are de învăţat
de la elevi. Elevii devin astfel coresponsabili de calitatea procesului instructiv-educativ. Deşi
profesorul este mereu prezent în activitate, el trebuie să fie ajutat şi complementat de către
elevi.

 Profesorul trebuie să adopte în orice împrejurare o atitudine corectă faţă de elev. El trebuie
să respecte trăsăturile individuale ale elevului, să-l motiveze pentru activitatea de învăţare
făcând apel la cele mai eficiente strategii.

 Pentru eficienţa procesului instructiv-educativ, cadrul didactic are datoria morală de a adopta
un stil de conducere adecvat particularităţilor/caracteristicilor elevilor. Alegerea unui stil
corespunzător va avea un impact puternic, pozitiv, asupra multor aspecte esenţiale ale vieţii
de grup. Elevii ar putea atinge performanţe mult mai rapid, ar putea deveni mult mai
 motivaţi, ar avea loc o dezvoltare a relaţiilor interpresonale între aceştia, dar mai ales ar duce
la instalarea unui climat afectiv pozitiv.

Profesor psiholog Delia Palade

Changing of the guard, din Twilight Zone, creata de Rod Serling