Dizabilitate – implicații asupra învățării

Toţi elevii au nevoie să experimenteze succesul pentru a putea învăţa în

mod activ. Metodele de predare trebuie să se adreseze direct dificultăţilor
elevilor, dar şi să le permită acestora să facă progrese, pe care să le poată
observa şi de care să fie mândri. O sarcină îndeplinită cu succes încurajează
şi motivează elevul să continue şi să încerce să rezolve o alta.

Învăţătorul va fi permanent preocupat de cunoașterea copiilor, a

particularităților lor și a diferențelor dintre ei, de individualizarea învățării,
de folosirea strategiilor flexibile și deschise, amenajarea corespunzătoare a
mediului educațional (ambientului) în așa fel încât el să devină factor de
intervenție în învățare și remedierea problemelor de învățare, de valorizarea
relațiilor sociale de la nivelul clasei și al școlii în favoarea procesului de
învățare și promovarea învățării prin cooperare și a parteneriatului
educațional. Principala cerință față de învățare este individualizarea
metodelor folosite pentru copiii cu dificultăți de învățare. În esenţa lor,
strategiile educaţiei integrate sunt: strategii de microgrup;
activ-participative; cooperative; colaborative; parteneriale; implicante;
organizative; socializante.

Aplicarea strategiilor didactice în cazul elevei C.C.

Eleva C.C., în vârstă de 8 ani, a fost înscrisă în clasa a II-a Step by step,
Şcoala….., Localitate X .

 Eleva suferă de astm bronşic şi are dificultate de învăţare (dislalie severă,

disgrafie, discalculie).

Ca şi în cazul multor copii, dificultăţile de învăţare au devenit evidente în

momentul în care aceasta a ajuns la şcoală şi a eşuat în achiziţionarea unor
conţinuturi academice. Aceste dificultăţi desemnează un comportament
inadecvat, ineficient, inoperant, cu randament scăzut.

Eleva prezenta în clasa I, întârzieri semnificative faţă de nivelul obişnuit al

achiziţiilor şcolare, în raport cu programa şi cu cadrul de referinţă constituit
de majoritatea colegilor. În urma testării de către psihologul şcolar a fost
stabilit un IQ de 80 unităţi.
      Am observat în urma testărilor iniţiale şi a lucrului efectiv din timpul
activităţilor şcolare că avea mari dificultăţi în pronunţie (pronunţă greu
consoanele făcând confuzie ţ, j, s, z –pronunţă ş, iar grupurile de litere
ce, ci, ge, gi sunt pronunţate doar şe, şi.

Comunicarea cu colegii, cu cadrele didactice era destul de precară, era o

fire retrasă la activităţi, dar foarte expansivă în pauze, preferând compania
băieţilor şi jocurile acestora.

Manifesta o discrepanţă semnificativă între vorbit şi scris. Se confrunta cu

probleme persistente de ortografie, chiar şi pentru cuvinte „uşoare“ sau
comune, avea un scris dezordonat, făcea multe confuzii între litere şi silabe,
din cauza pronunţiei defectuoase.

Făcea deseori confuzii între stânga şi dreapta, se orienta greu în pagină şi în

caiet (scria unde se deschidea caietul), avea mari probleme la transcriere şi
nu scria deloc după dictare (totul era o înşiruire de litere pe tot rândul). Nu
reuşea să se exprime în propoziţii, nu era conştientă de greşelile proprii,
propoziţiile scrise erau lipsite de punctuaţie sau cu punctuaţie incorectă.
Citirea era foarte greoaie, câmpul vizual era de o literă, nu silabisea şi nu
lega silabele în cuvinte. La matematică făcea frecvent greşeli de numărare,
de înţelegere a conceptului de număr, de cantitate, de mulţime, nu putea să
verbalizeze etapele de lucru ale unui exerciţiu sau ale unei probleme simple
cu o operaţie.
       Din cauza dificultăţilor întâmpinate la aproape toate disciplinele, a avut
greutăţi de acomodare, de relaţionare cu colegii, aceştia privind-o cu un soi
de neîncredere, de lipsă de interes şi respect.
Cum am acţionat?

Strategiile didactice s-au centrat pe adaptarea metodelor de lucru la

particularităţile individuale ale subiectului, folosindu-se modele
concret-intuitive care să faciliteze înţelegerea conţinuturilor parcurse şi
realizându-se o antrenare şi o motivare a subiectului pentru activitatea de
învăţare prin utilizarea fişelor de lucru cu exerciţii – joc şi a jocurilor
didactice. Întregul colectiv a fost antrenat în oferirea de sprijin, îndrumarea
elevei, includerea şi valorizarea ei în orice activitate de grup sau în pereche.

 Permanent i s-au oferit materiale de lucru (jetoane, numărători, beţişoare)

pentru activităţile de numărat sau pentru efectuarea de calcule simple, i s-a
propus să le „explice“ colegilor etape simple de lucru, să corecteze fişe ale
acestora, să interpreteze diverse roluri de observare, de analiză a activităţii
la centru.
      Odată ce eleva a căpătat încredere în capacităţile sale, în ajutorul
colegilor şi al învăţătoarelor, am reuşit să adaptăm secvenţial metode şi
tehnici de lucru conform nevoilor acesteia.
        Am planificat lecţiile astfel încât să includă o gamă variată de strategii
de învăţare active orientate spre elev.
     Am aplicat strategii de predare diferenţiată sau „predare individualizată“
care urmăresc obţinerea performanţei maximum posibile, cum ar fi
învăţarea pas cu pas şi evolutivă, învăţarea între colegi, lucrul în grup,
echipe de învăţare etc.
      Am elaborat planuri speciale pentru asigurarea succesului şcolar şi am
folosit recompensele (laudele) pentru a recunoaşte chiar şi cei mai mici paşi
făcuţi pe calea învăţării.
      Am implicat eleva în stabilirea propriilor obiective de învăţare şi în
monitorizarea succesului în atingerea acestor obiective.
       Am elaborat strategii care să o ajute să-şi dezvolte respectul de sine. Ea
are nevoie să fie valorizată ca membră a clasei la fel ca oricare alt elev.
      I-am asigurat un rol în munca de grup, pe care să-l poată îndeplini cu
succes.
     I-am asigurat materiale de studiu diferenţiate (la un nivel lingvistic
adecvat, bine prezentate şi aşezate în pagină, însoţite de imagini clare şi
sugestive), unele teme pe care să le poată rezolva independent.
      Am utilizat metode alternative de evaluare, cum ar fi probele orale sau
demonstraţiile practice de competenţă.
         I-am acordat timp suplimentar pentru temele care necesită citit şi
scris.
       Am lăsat-o să lucreze cu cartea deschisă la temele de scris.
      Am lăudat-o chiar şi pentru progresele mărunte pe care le-a făcut în
învăţare.
      Am lăsat-o să-şi folosească punctele sale forte în loc să se concentreze
asupra punctelor slabe.

Concluzii: Copiii cu dificultăţi de învăţare au nevoie de organizarea învăţării

în funcţie de cerinţele lor educative. Intervenţia educaţională constă în
dezvoltarea unui program de intervenţie individualizat. Intervenţia educa-
ţională constă în dezvoltarea unui program de intervenţie individualizat care
să includă: specificarea performanţelor academice prezente ale elevului;
specificarea unui scop de scurtă durată, incluzând criterii de evaluare;
specificarea metodelor educaţionale şi administrative care vor fi aplicate în
vedera atingerii scopului.