Dislexie Discalculie...

Proiect PHARE TVET RO 2002/000-586.05.01.02.01.
01
Învăţământul incluziv: O şansă pentru toţi elevii !!
Cunoaştere şi învăţare
• Dificultăţi de învăţare medii
• Sindromul Down
• Dislexia
• Discalculia
• Dispraxia
Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 87

Proiect PHARE TVET RO 2002/000-586.05.01.02.01.01
Fişe de informaţii
DIFICULTĂŢI DE ÎNVĂŢARE MEDII
Caracteristici principale
Elevii cu dificultăţi medii de învăţare vor avea niveluri de performanţă semnificativ sub nivelul
aşteptat în majoritatea ariilor curriculare, în ciuda intervenţiilor corespunzătoare.
În comparaţie cu colegii lor, se confruntă cu dificultăţi mult mai mari în:

• dobândirea abilităţilor de scriere, citire, calcul
• înţelegerea conceptelor.
De asemenea, pot avea:

• întârziere de vorbire şi limbaj asociate
• respect de sine scăzut
• nivel scăzut de concentrare
• abilităţi sociale insuficient dezvoltate
Obstacole în calea învăţării

Există mai multe domenii în care elevii cu dificultăţi medii de învăţare se confruntă cu obstacole
în calea învăţării, dar le este afectată mai ales capacitatea de a :
• se autoorganiza
• lucra eficient fără supraveghere şi indicaţii
• înţelege informaţii complexe, în scris
• efectua în scris teme mai lungi
• înţelege şi aplica concepte matematice
• înţelege şi aplica concepte generale
• deprinde şi aplica noi abilităţi fără a avea în mod frecvent posibilitatea de a le repeta
• reţine informaţii complexe fără posibilitatea repetării acestora
• înţelege pe deplin informaţiile transmise verbal
• îşi comunica ideile clar şi eficient
• crede că pot învăţa
• avea încredere să înceapă şi să desfăşoare sarcini
• se concentra asupra unor sarcini pentru perioade extinse
• lucra în grupuri
• căuta ajutor atunci când este cazul

Strategii şi intervenţii utile
Elevii cu dificultăţi medii de învăţare răspund într-un mediu de învăţare în care se simt în
siguranţă şi au acces la sprijin de câte ori au nevoie.
Elevii cu astfel de cerinţe au adesea dificultăţi mai mari în înţelegerea lumii din jur şi beneficiază
de acces la personalul şcolii, care îi poate sfătui şi sprijini, atât în probleme practice cât şi
personale.
Predarea eficientă a curriculumului implică o serie de strategii, inclusiv:
• Ajutor pentru dezvoltarea abilităţilor organizatorice şi posibilitatea de a le folosi

• atentă supraveghere şi îndrumare
• Sarcini împărţite în etape mai mici, realizabile
• Oportunităţi frecvente de a oferi feedback
• Informaţii în scris, care nu sunt complexe sau extinse
• Folosirea semnelor şi simbolurilor în clasă pentru a evidenţia informaţiile cheie sau pentru
a facilita comunicarea
• Evitarea activităţilor extinse în scris
• Ajutor şi sprijin pentru prezentarea rezultatelor muncii lor şi accesul la echipamente TIC
• Strategii pentru prezentarea conceptelor matematice pe etape şi o varietate de posibilităţi
de a le repeta şi aplica
• Oportunităţi pentru a repeta şi consolida conceptele şi informaţiile cheie
• Oportunităţi frecvente de a repeta şi aplica abilităţile nou deprinse
• Folosirea semnelor şi simbolurilor pentru a sublinia informaţiile transmise verba şi a-i ajuta
să-şi comunice eficient ideile
• Lăudarea elevilor şi oportunitatea de a le recunoaşte succesele pentru a le spori respectul
de sine, a-i ajuta să aibă încredere în capacitatea lor de a învăţa şi de a iniţia şi duce la
îndeplinire sarcini
• Oportunităţi şi activităţi pentru dezvoltarea capacităţii de concentrare
• Oportunităţi frecvente de a lucra în colaborare, pe perechi sau în grupuri mici
• Încurajare şi sprijin pentru a-i convinge să ceară ajutor atunci când au nevoie
Ajutor, adaptări şi/sau intervenţia unor persoane specializate
Elevii cu dificultăţi medii de învăţare au nevoie de un curriculum planificat diferenţiat şi de

aranjamente pentru evaluare adaptate.
Unii elevi vor:
• beneficia de programe de terapie lingvistică

• necesita ajutor pentru a se deplasa şi asistenţă
• necesita programe specializate şi metode diferite de predare a abilităţilor de citire/scriere
şi de calcul
• necesita metode specifice de predare a comunicării alternative sau augmentative

SINDROMUL DOWN
Sindromul Down este una dintre cele mai frecvente aberaţii cromozomiale apărând în proporţie
de 1 la 800-1000 de naşteri; copiii cu acest sindrom se nasc cu un cromozom suplimentar care
generează o combinaţie specifică de trăsături care se suprapun peste cele ereditare.
• majoritatea copiilor prezintă întârzieri în dezvoltare şi dificultăţi de învăţare

• prezinta trăsături fizice specifice: facies plat, fante oculare îngustate (ochi oblici), linii
puţine, îngroşate şi adânci în palme, degete scurte, groase, depărtate la mâini şi la
picioare.
• de cele mai multe ori au dificultăţi asociate : de auz, de limbaj şi comunicare, de
motricitate şi tulburări cardio-vasculare şi respiratorii.
• copiii cu Down sunt veseli, sociabili şi foarte afectuoşi.
Bariere în calea învăţării
• se orientează greu în timp şi spaţiu; mişcările sunt greoaie, grosiere;

• au dificultăţi în a asculta, a înţelege sau a-şi aminti cerinţele şcolare;
• nu reuşesc să înţeleagă şi să rezolve probleme uneori dintre cele mai simple;
• memoria este de scurtă durată şi îşi însuşesc cu greu cunoştinţe şi deprinderi noi;
• îşi organizează cu mari eforturi spaţiul şi obiectele învăţării: manualele, rechizitele;
• capacitatea de concentrare este scăzută şi rezistenţa la efort, minimă;
• îndeplinesc foarte greoi şi lent sarcinile şcolare;
• au nevoie de încurajare şi sprijin; sunt de cele mai multe ori dependenţi de adulţi;
• încrederea în sine în faţa dificultăţilor este scăzută.

• încurajarea independenţei, creşterea autonomiei personale (trebuie învăţati să se

îmbrace, să mănânce, să se orienteze, să meargă singuri).
• sprijin, încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare, fără a crea
dependenţă.
• diferenţierea şi accesibilizarea sarcinilor în funcţie de problemele asociate pe care le
prezintă: de auz, motorii,de vorbire,s.a.
• învăţaţi-i să lucreze independent, ajutaţi-i doar când este nevoie.
• asiguraţi-vă că au înţeles cerinţele; învăţaţi-i să redea cu propriile cuvinte ceea ce i se
cere.
• asiguraţi-vă că sarcinile de învăţare sunt clare şi accesibile pentru elevii cu down, dar
apropiate de cele ale colegilor de clasă.
• vorbiţi direct şi la obiect cu elevul şi susţineţi comunicarea cu expresivitatea feţei,
imagini şi materiale concrete.
• folosiţi învăţarea afectivă; elevul va recepta şi memora mai uşor ceea ce îi produce
plăcere, satisfacţie.
• utilizaţi tehnici ajutătoare pentru a-i dezvolta capacităţile de învăţare şi a-i uşura
comunicarea: materiale vizuale, tactile şi chiar cu valenţe artistice: muzică, pictură,
dans.
• evaluaţi periodic progresele şi sprijiniţi-vă pe achiziţiile solide.
• încurajaţi sprijinul şi cooperarea din partea colegilor.
• asiguraţi-vă că în activitatea de echipă are modele pozitive şi roluri potrivite.
Ajutor, adaptări şi/sau intervenţii ale unor persoane specializate
Elevii cu sindrom Down vor beneficia de planificare diferentiata a curriculumului şi de modalităţi

de evaluare specifice
Unii elevi vor:
- beneficia de programe terapeutice pentru tulburări motorii, de limbaj şi comunicare, de
auz.
- necesita tehnici speciale de predare-învăţare.
- necesita programe de dezvoltare a autonomiei personale.
- beneficia de consiliere personală şi a familiei.

DISLEXIE
Dislexie este o dificultate în achiziţia citirii, scrierii şi ortografierii şi poate fi cauzată de o combinaţie de
deficienţe în procesarea fonologică, în sistemul auditiv şi vizual
● unele probleme, cum ar fi cele de ortografiere, pot persista la adult.
● manifestarea dislexiei la o persoana va depinde nu numai de diferentele cognitive individuale ci şi

de limba folosită, aparând mai des la copiii din familii bilingve
● erori de utilizare a numerelor (numerele de telefon, inversarea numerelor autobuzelor etc.)
● dificultăţi de organizare, inclusiv organizarea timpului
● rătăcirea lucrurilor personale (ex. cheile)
● confundarea datelor, ratarea întâlnirilor / programărilor
● dificultăţi de orientare, ex. cu hărţi, sau în oraşe străine
● confuzie intre stânga si dreapta

● dificultate în citire si ortografiere
● pune literele si figurile în pozitii gresite
● are dificultăti în amintirea tablei înmultirii, alfabetului, formulelor
● omite litere sau le ordonează greşit în cuvinte
● are dificultăti în întelegerea a ceea ce citeşte
● îi trebuie mai mult timp decât celorlalţi pentru a compune o lucrare scrisă
● viteza de prelucrare a limbajului deficitară
● dificultăţi în explicarea ideilor si conceptelor, în special pe hârtie.
● greşeli în copiere (a instrucţiunilor, a numerelor..)
● găsirea cuvintelor cu dificultate, pronunţarea greşită a cuvintelor lungi

● In corectarea dislexiei trebuie să ne bazăm pe faptul că aceşti copii pot avea bune abilităţi vizual-
spaţiale, abilitatea de a gândi holistic şi de a vedea o imagine de ansamblu şi o gândire laterală
foarte bună.
● Aceiaşi factori care cauzează dificultăţile literare pot fi responsabili de evidenţierea atributelor
pozitive. De ex., dificultatea în rezolvarea unei probleme în felul în care alţii o abordează poate
duce la o mai mare originalitate şi creativitate, un talent adesea observat la individul dislexic.
Uneori se sugerează că aceste atribute sunt descoperite numai datorită dificultăţilor în achiziţia
abilităţilor literare.
●In corectare, trebuie sa tineti cont de:

o dezvoltarea limbajului vorbit
o întelegerea reprezentarii simbolice
o abilitaţile grafo-motorii
o abilitaţile secvenţiale
o dezvoltarea sistemelor de stocare fonologica:
(limbajul sonor)
ortografie (limbajul scris)
semantica (semnificaţia)
integrarea diferitelor sisteme
Numai întelegând dezvoltarea dar şi dificultaţile ariilor implicate în formarea abilitaţilor de limbaj,
vom fi capabili să ajutăm efectiv persoana dislexica.
● Folosirea tehnologiei informaţiei ca de exemplu: Word-ul cu program de corectare a ortografiei

pentru limba romană, reportofon pentru notiţe
● Tratament logopedic specializat
● Stilul de predare trebuie să fie cât mai apropiat de stilul de învăţare pentru ca un volum mai mare
de informaţii să fie acumulat în aceeasi perioadă de timp.
Dacă nu ajungem să cunoastem stilul de învăţare al copilului, printr-o investigaţie detaliată a tuturor
abilităţilor şi dificultăţilor sale, inclusiv a celor cognitive, atunci multe dintre informaţiile prezentate
vor fi ineficient învăţate, sau chiar nu vor putea fi asimilate. O evaluare eficienta ne va permite să
ştim cum învaţă copilul dar şi ce şi cum e necesar să fie învăţat.

DISCALCULIA
Discalculia este dificultatea de a înţelege şi rezolva sarcini matematice.
• Abilitaţi scăzute de a lucra cu numere sau cu noţiuni matematice ;

• Au dificultăţi de calcul matematic începând cu operaţiile de baza (adunare, scădere, înmulţire,
împarţire).
• Sunt afectate operaţiile de: selecţie, ordonare, grupare ;
• Nu se pot orienta în spaţiul restrâns şi larg (caiet, carte, schiţa, sala de clasă, stradă).
• asociază greu cantitatea la număr şi îşi formează greu conceptul de număr;

• dificultăţile perceptive şi de orientare spaţială (dificultaţi în citirea unei formule, schiţe, grafice,
histograme);
• dificultăţi de coordonare oculo-motorie (dificultaţi de citire a exerciţiilor şi formulelor
matematice);
• memorează greu cifrele şi semnificaţia lor numerică;
• memorează greu simbolurile matematice(adunare, scădere, înmulţire, împărţire).
• înţeleg greu semnificaţia operaţiilor, fac confuzii între adăugare, diminuare, multiplicare,
divizare de cantitate ;
• numară greu (crescător, descrescător, pe intervale), reiau sau omit numere;
• analizează si înţeleg greu relaţiile dintre datele problemelor ; rezolvă lent cele mai simple
probleme;
• înţeleg, memorează şi aplică cu dificultate algoritmi şi formule de calcul ;
• nu stăpânesc reversibilitatea operaţiilor (adunare, scădere, înmulţire, împărţire).


• încurajarea eforturilor
• stimularea încrederii în sine şi a moţivaţiei pentru învăţarea matematicii
• adaptarea metodelor şi mijloacelor de predare-învăţare, evaluare:
stabiliţi nivelul de manifestare a discalculiei

folosiţi metode asociative de învaţare şi materiale ajutătoare (planşe, tabele)
folosiţi materiale concrete de calcul sau simboluri pentru a-i ajuta să stabilească
semnificaţia operaţiilor
formulaţi probleme cu date concrete legate de secvenţe de viaţă cunoscute
exersaţi folosirea banilor;
utilizaţi jocuri matematice
stabiliţi-le puncte de sprijin şi paşi directori în activitatea independentă
folosiţi instrumente de calcul( riglete, calculator)
învăţaţi-i să folosească elemente ajutatoare de calcul (simboluri)
ajutaţi-i să „vizualizeze” problemele ilustrându-le prin desene
acordaţi-le mai mult timp pentru vizualizarea informaţiei
învăţaţi-i să citească problema cu voce tare sau să o asculte cu atenţie (învăţare
auditivă)
folosiţi fişe ajutătoare pentru calcule sau schematizarea problemei
încercaţi să automatizaţi anumite operaţii fie chiar şi prin memorarea mecanică
învăţaţi-i să se folosească de ritm şi muzică pentru a memora
Elevii cu discalculie vor beneficia de currículum planificat diferentiat şi de modalităţi adaptate de

evaluare.
Unii elevi vor necesita:
• terapie logopedica
• terapie psihomotrică (tehnici de orientare si coordonare spaţială)
• consiliere şcolară şi vocaţională personală şi a familiei

DISPRAXIA
Dispraxia este o dificultate specifică de învăţare ; care constă în afectarea capacităţii creierului de a
planifica şi urma secvenţe ale mişcărilor ; se consideră că este legată de modul în care se dezvoltă
creierul.
Consecinţele dispraxiei sunt diverse şi ţin de abilităţile elevului de a acţiona acasă, la şcoală sau în
orice alt context social ; depind de gradul de gravitate a acesteia şi se manifestă pe următoarele
paliere ale dezvoltării :
• motricitatea grosieră (generală) : abilităţi sportive foarte reduse, stângăcie generalizată,
echilibru precar, coordonare deficitară a părţilor corpului şi a mişcărilor, împiedicând astfel
formarea unor deprinderi ca mersul pe bicicletă, înotul.
• motricitatea fină : scrisul de mână este afectat adesea din cauza strângerii şi apăsării
exagerate a creionului şi de incapacitatea de a controla traseul acestuia; uneori scrisul este
ordonat, dar extrem de lent, reducând volumul sarcinilor pe care pot să-l realizeze într-un timp
dat.
• organizarea şi autoorganizarea activităţii: elevul dispraxic are nevoie de mult timp pentru a se
îmbrăca şi a se organiza dimineaţa. Are dificultăţi în a-şi găsi lucrurile sau în a-şi aminti ce
obiecte îi sunt necesare pentru o anumită activitate.
• vorbirea şi limbajul : dispraxia poate fi asociată cu deficit şi dezordine a capacităţilor de vorbire
expresivă, de aşezare a cuvintelor în propoziţii, de articulare corectă a unor sunete.
Dispraxia afectează progresul şcolar al elevilor, la diferite niveluri:

• deficienţele scrisului influenţează atât ritmul cât şi calitatea temelor scrise;
• dificultăţile de organizare şi autoorganizare se extind şi asupra gândirii şi planificării şi
dezorganizează învăţarea; elevul dispraxic pare a avea multe informaţii,dar nu le poate
organiza logic şi cu sens, de aceea temele scrise sunt mult sub nivelul aparentei lui abilităţi
verbale.
• atenţia deficitară este adeseori asociată cu dispraxia dar este greu de stabilit dacă sunt
dificultăţi de concentrare sau este vorba de evitarea sarcinilor dificile.
• frustrarea şi stima de sine scăzută generează izolare şi diminuarea motivaţiei şi interesului
pentru învăţare.
• imaturitatea afectivă însoţeşte de multe ori dispraxia şi se manifestă prin stângăcie şi
infantilism în abordarea sarcinilor şcolare, dar şi în relaţiile cu profesorii şi colegii.


• încurajarea eforturilor
• stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare
• adaptarea metodelor şi mijloacelor de predare-învăţare, evaluare:
asiguraţi-vă că cerinţele temelor sunt înţelese şi nu sunt foarte

pretenţioase/ambiţioase
stabiliţi-le puncte de sprijin şi paşi directori în activitatea independentă(idei principale,
planuri de idei, scheme de lucru).
monitorizaţi-le scrisul; urmăriţi poziţia mâinii în timpul scrisului ,traseul şi presiunea
literelor şi interveniţi cu exerciţii şi echipamente ajutătoare( gimnastica şi relaxarea
degetelor,suporturi şi instrumente de scris care să asigure cursivitatea).
ajutaţi-i să-şi organizeze activitatea: să facă liste şi programări, succesiuni de
evenimente, să întocmească orare.
evidenţiaţi şi recompensaţi cel mai mic progres, atrageţi-i în activităţi de grup şi în
jocuri de învăţare.
încurajaţi sprijinul şi aprecierea din partea colegilor, găsiţi cele mai potrivite modalităţi
de evaluare; evaluările orale dirijate sunt de preferat celor scrise.
exersaţi mişcări, operaţii, acţiuni , până la automatizarea lor; formaţi deprinderi şi
utilizaţi-le în secvenţele noi de învăţare.
Elevii cu dispraxie vor beneficia de currículum planificat diferentiat şi de modalităţi adaptate de

evaluare.
Unii elevi vor necesita:

• terapie psihomotrică şi kinetoterapie
• terapia tulburărilor de limbaj
• psihoterapie individuală şi de grup
• consiliere şcolară şi vocaţională personală şi a familiei

Comunicare şi interacţiune
• Tulburări din spectrul autistic

• Sindromul Asperger
• Întârzieri în dezvoltarea limbajului

AUTISM
Autism –
Din spectrul autist fac parte trei tulburări care afectează capacitatetea elevilor de :
1. a înţelege şi de a folosi comunicarea verbală şi nonverbală
2. a înţelege comportamentul social, ceea ce le afectează capacitatea de a interacţiona cu copiii şi
adulţii
3. a gândi şi a se comporta flexibil, ceea ce se poate manifesta prin activităţi limitate obsesive sau
repetitive
• nevoia imperioasă de a nu schimba nimic se manifestă prin rezistenţa la schimbare, activităţi
repetate stereotip, perseverarea în aceeasi actiune.
• integrarea, acceptarea în colectivităţi la nivel foarte scăzut ; inadaptare la relaţiile cu cei din jur;
• atitudinea de evitare : autiştii evită să te privească, se abţin de la comunicare prin limbaj sau
sunete, refuză colaborarea.
• majoritatea copiilor autişti nu vorbesc ( în cazuri grave) , iar dacă o fac nu se servesc de vorbire
ca mijloc de comunicare.
• incapacitate de a forma combinaţii proprii de cuvinte şi repetă mecanic vorbirea altora; pot
repeta la nesfârsit o serie de sunete articulate, nearticulate, chiar cuvinte, mecanic, fără
semnificatii de comunicare.
• ecolalie (repetă cuvinte sau expresii auzite) sau mutism selectiv ori total
• întârziere în achiziţia limbajului;
• incapacitate de a manifesta un sistem de comunicare de expresie;
• lipsa de intenţie în a comunica ; autiştii vorbesc «la cineva» şi nu «cu cineva»;
• necunoaşterea / lipsa de apreciere a valorii simbolice, funcţionale ale limbajului ca o interacţiune
cu mediul înconjurător;
• niveluri diferite de receptivitate şi exprimare a limbajului;
• dificultăţi în obţinerea unui sunet sau grup de sunete, folosesc gesturi pentru exprimarea unui
fapt, a unei dorinţe;

• organizarea şi structurarea proceselor senzorial-perceptive şi a proceselor de cunoaştere
diferit de nivelul copilului normal dezvoltat;
• limite în executarea unor acţiuni motorii pentru desfăşurarea unor activităţi practice.
• înţelegere defectuoasă a mesajelor verbale
• incapacitatea de a manifesta un sistem de comunicare de expresie;
• nivele diferite de receptivitate şi exprimare a limbajului;
• corelare inadecvata a ideilor, evenimentelor, faptelor
• concentrarea excesiva asupra detalilor
• atenţie deficitară, fluctuantă
• posibilităţi reduse de învăţare – rezultate din comportamente negative dar şi din eventuale
întârzieri în dezvoltarea psihosociala;
• diminuarea capacitătilor de cunoaştere;
• incapacitatea de a solicita sprijin şi ajutor
• incapacitatea de a folosi achiziţii anterioare în activităţi noi
• existenţa/manifestarea a foarte puţine comportamente social-minimale pozitive; ponderea o
deţin cele negative, de refuz de relaţionare;
• comportament obsesiv şi repetitiv


• utilizati frecvent numele elevului;
• însotiti comunicarea de expresii faciale potrivite (zambet, dezaprobare s.a.) si limbajul
trupului
• mentineti distanta corespunzatoare fata de elevi (fata in fata, la nivelul ochilor);
• acordaţi timpului necesar răspunsurilor şi procesării informaţiilor
• stimulaţi exprimarea corectă a emoţiilor prin modelări, explicaţii şi întăriri ale
comportamentelor pozitive
• observaţi şi răspundeţi la toate încercările non-verbale ale elevilor;
• urmăriţi elevii şi nu anticipaţi nevoile lor;
• plasaţi obiecte interesante în interiorul unor vase care sunt dificil de deschis / de ajuns
la ele. aşteptaţi ca elevul să folosească privirea, gesturi prin care să indice dorinţa lor,
apoi daţi-le obiectul.
• alegeţi cu atenţie cuvintele (limitare cantitativă, accentuarea cuvintelor cheie);
• folosiţi un limbaj simplu (să nu supraestimăm cunoştinţele elevilor);
• asiguraţi modelele verbale din perspectiva elevilor, nu din a adulţilor;
• identificati obiecte (mijloace didactice) – explicati folosirea lor cu cuvinte simple;
• inventati cantecele sau melodii care sa insoteasca rutina (dezvolta atentia);
• numiti articole de imbracaminte in ordinea imbracarii lor sau obiecte in ordinea folosirii
lor;
• verbalizati actiunile in ordinea desfasurarii lor;
• învăţaţi-i un mod acceptabil de a protesta, respinge cerinţe sau activităţi;
• folosiţi poveşti sociale simple ca să-i învăţaţi rutinele (de carol gray);
• folosiţi cărţi cu poze simple (imagini clare, nu în stilul celor din benzile desenate);
• folosiţi orare, calendare, cu regimul de zi/săptămânal, lunar; numiţi obiectele din
imagini;
• utilizaţi mijloace vizuale (imagini, obiecte) şi structuraţi-le (organizatori de sarcină);
• faceţi pe « translatorul » pentru alţii pentru a-şi putea continua comunicarea;
Elevii cu autism au nevoie de curriculum planificat diferentiat şi de condiţii de evaluare adaptate.
Unii elevi vor:
• beneficia de programe de terapie pentru deficienţe de vorbire şi tulburări de limbaj;
• avea nevoie de kinetoterapie pentru că au tulburări motorii (mersul pe vârfuri);
• avea nevoie de aranjamente speciale privind evaluarea.
• avea nevoie de utilizarea unor modalităţi alternative de comunicare (exp: comunicarea
alternativă / augumentativă, - cu ajutorul semnelor si simbolurilor din imagini).

SINDROM ASPERGER
Sindrom Asperger - face parte din spectrul tulburărilor autiste.

Din spectrul autist fac parte trei tulburări care afectează capacitatetea copiilor de :
2. a înţelege comportamentul social, ceea ce le afectează capacitatea de a interacţiona cu copii
şi adulţii
3. a gândi şi a se comporta flexibil, ceea ce se poate manifesta prin activiăţi limitate obsesive
sau repetitive
(Autism – excesivă închidere în sine, ducând la o desprindere de realitate şi la o intensificare a vieţii
imagistice.)
• manifestă nevoia imperioasă de a nu schimba nimic şi rezistenţă la schimbare, activităţi

repetate stereotip, perseverarea în aceeaşi acţiune.
• refuză colaborarea
• comunicare verbală bună dar au plăcerea să vorbească ei şi nu să asculte pe alţii
• nu sunt empatici (nu se pot pune în pielea altora şi de aceea nu-i înţeleg pe alţii)
• înţeleg propoziţii scurte, clare
• au nevoie de mai mult timp şi multă claritate pentru procesarea informaţiei
• percep cuvintele “ad literam”, logica gândirii este diferită de cea a copilului normal
• nu înţeleg abstractizările
• dificultate în iniţierea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi
• obsesivi, tind să se asocieze cu alţi copii cu acelaşi sindrom, deoarece înţeleg natura obsesiei
• rigiditate/rutină, le este greu să se adapteze sau să modifice ceva din programul lor
• necesită descriere în detaliu a oricărui aspect din viaţa curentă
• se simt confortabil în situaţii de rutină(fac cu greu faţă schimbărilor)
• se centrează excesiv pe detalii şi activităţi repetitive

• atenţie deficitară
• existenţa/manifestarea a foarte puţine comportamente social-minimale pozitive; ponderea celor
negative, de refuz de relaţionare;
• posibilităţi reduse de învăţare – rezultate din comportamente negative dar şi din eventuale
întârzieri în dezvoltarea psihosocială;
• incapacitatea de a manifesta un sistem de comunicare de expresie;
• diminuarea capacităţilor de cunoaştere;
• organizarea şi structurarea proceselor senzorial-perceptive şi a proceselor de cunoaştere
diferit de nivelul copilului normal dezvoltat;
• limite în executarea unor acţiuni motorii pentru desfăşurarea unor activităţi practice.
• dificultatea de a folosi achiziţii anterioare în activităţi noi

• concentrarea pe învăţarea comportamentului corespunzător

• oferiţi sprijin în învăţarea individuală prin identificarea împreună cu elevul a metodelor
potrivite fiecărui individ
• menţineţi distanţa corespunzatoare faţă de elev (faţă în faţă, la nivelul ochilor);
• alegeţi cu atenţie cuvintele (limitare cantitativă, accentuarea cuvintelor cheie);
• însoţiţi comunicarea cu expresii faciale potrivite (zâmbet, dezaprobare) şi limbajul trupului
• acordaţi timpul necesar răspunsurilor şi procesării informaţiilor
• stimulaţi exprimarea corectă a emoţiilor prin modelări, explicaţii şi întăriri ale
comportamentelor pozitive
• folosiţi un limbaj simplu (să nu supraestimăm cunoştinţele elevilor);
• asiguraţi modelele verbale din perspectiva elevilor, nu din a adulţilor;
• verbalizaţi acţiunile în ordinea desfăşurării lor;
• identificaţi obiecte (mijloace didactice) – explicaţi folosirea lor cu cuvinte simple;
• oferiţi explicaţii suplimentare simple, clare
• nu folosiţi limbaj figurativ, abstract sau metaforic
• daţi instrucţiuni clare privind sarcinile
• învăţaţi-i un mod acceptabil de a protesta, respinge cerinţe sau activităţi;
• folosiţi poveşti sociale simple ca să-i învăţaţi rutinele (de carol gray);
• utilizaţi mijloace vizuale (imagini, obiecte) şi structuraţi-le
• folosiţi cărţi cu poze simple (imagini clare, nu în stilul celor din benzile desenate);
• sprijiniţi-l să devină membru al unui grup
Elevii cu sindrom Asperger au nevoie de curriculum planificat diferentiat şi de condiţii de

evaluare adaptate.
Unii elevi vor:
• beneficia de programe de psihoterapie pentru sprijinirea integrării lor pe plan social
• avea nevoie de kinetoterapie pentru că au tulburări motorii (mersul pe vârfuri)
• avea nevoie de programe şi modalităţi de predare si evaluare specializate, adaptate
capacităţilor lor de înţelegere;

ÎNTÂRZIERI ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
Întârzieri în dezvoltarea limbajului – tulburare a elevilor al căror limbaj nu este dezvoltat la nivelul
vârstei lor cronologice, deşi dezvoltarea lor pe alte paliere psihice este normală.
• vocabularul lor este imatur

• dificultăţi de înţelegere a sensului cuvintelor, expresiilor şi propoziţiilor (nu disting diferenţa
dintre o glumă, o afirmaţie, o cerinţă sau o întrebare)
• construcţia sintactică este rudimentară şi structura logico-gramaticală afectată (vorbire
agramaticală)
• le este dificil să folosească cuvinte într-un alt context decât le-au auzit şi să se exprime cu
cuvinte proprii (să povestească un text, o întâmplare trăită)
• deviază de la subiect
• exprimări ciudate, incomplete ale ideilor (folosesc propoziţii eliptice: fără subiect sau predicat)
• utilizare redusa a limbajului verbal în relaţiile sociale; pun accent pe comunicarea non- verbală
• operează greu cu informaţia de tip verbal

• uneori nu reuşesc să-şi concentreze atenţia asupra interlocutorului
• recepţionează incorect cerinţele;
• necesită mai mult timp pentru înţelegerea informaţiei
• au dificultăţi în redactarea temelor şi realizarea sarcinilor şcolare independente
• întâmpină dificultăţi în redarea orală sau scrisă a unor conţinuturi, chiar dacă înţeleg mesajul
• au un ritm specific (lent) de însuşire a conţinuturilor curriculare
• utilizează greu materialul scris (manuale, culegeri)

• asigurati-vă ca nu au deficienţe de văz şi auz sau probleme de concentrare a atenţiei

• captaţi atenţia elevilor inainte de a interacţiona cu ei şi fiţi foarte atenţi dacă au nevoie
de ajutor in inţelegere
• întariţi cuvintele cheie din context folosindu-vă de o intonaţie adecvată
• însotiţi mesajul de gesturi şi sprijin imagistic pentru a-i ajuta să inţeleagă
• folosiţi propoziţii scurte şi clare cu cuvinte uşor accesibile elevilor (uzuale)
• nu suprasolicitaţi memoria lor auditivă pentru că nu pot lucra cu multă informaţie
verbală
• vorbiţi despre obiecte şi activitaţi pentru care elevii manifesta interes
• vorbiţi despre lucruri din experienţa lor
• acordati-le timpul necesar pentru a va raspunde
• încurajati-i sa dialogheze si nu dominati conversatia
• încurajati-le orice manifestari spontane care ii ajuta pe elevi sa se simta parteneri egali
in conversatie
• puneti-le intrebari ajutatoare atunci cand le cereti sa redea un continut
• corectaţi vorbirea elevilor dar nu excesiv
• centraţi învăţarea pe activitatea practica
• demonstraţi mai mult decât descrieţi
• nu corectaţi totul dintr-o data ci folosiţi metoda paşilor mici
• folosiţi mai ales evaluarea scrisa
• încurajaţi folosirea it- ului, a jocurilor de memorie
Elevii cu întârziere în dezvoltarea limbajului au nevoie de un curriculum planificat diferenţiat şi de

condiţii de evaluare adaptate.
Unii elevi vor:
• beneficia de programe de terapie pentru deficienţe de vorbire şi tulburări de comunicare
si limbaj;
• avea nevoie de programe şi modalităţi de predare si evaluare specializate, adaptate
abilităţilor lor de citire, scriere, calcul;
• avea nevoie de conţinuturi şi sarcini simplificate in activitatea şcolară
• avea nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor şi colegilor;
• lucra mai bine în cadrul grupurilor, inclusiv cercul de prieteni.

SINDROM DOWN
Sindrom Down - este o tulburare genetică asociată şi cu dificultăţi fizice, de înţelegere şi de învăţare.
Fizionomie specifică: ochi oblici, depigmentaţi, postură robustă şi scundă, degete scurte şi groase,
imobilitate fono-articulatorie.
• se ataşează uşor de persoane, lucruri şi animale şi comunică uşor pe cale afectivă

• adesea au dificultăţi de recepţie auditivă şi vizuală (strabism)
• pronunţă neclar sunetele
• prezintă tulburări de fluenţă verbală (uneori apare bâlbâiala, logonevroză); voce cu tonalităţi
alternante (vorbesc gros, răguşit)
• întâmpină dificultăţi de citit-scris şi calcul
• au dificultăţi de interpretare a mesajelor verbale
• prezintă dificultăţi de înţelegere a informaţiilor abstracte
• manifestă încetineală în exprimarea gândurilor şi ideilor
• manifestă încetineală în toate funcţiile psihice (gândire, limbaj, atenţie) şi în mişcări ( lente,
greoaie, sacadate)
• au probleme de memorie (recunoaştere şi reproducere)
• percepţie şi reprezentări sărace şi distorsionate

• orientare spaţio- temporală deficitară (se orientează greu în spaţiul caietului, cărţii cât şi în
spaţiul larg)
• motricitate fină redusă, neîndemânare (scriu greu)
• ritm lent de achiziţionare şi învăţare, gândire lentă, rigidă, concretă
• întârzieri în dezvoltarea limbajului (vocabular activ redus, nu înţeleg noţiunile abstracte)
• memorare greoaie şi reproducere inexactă
• atenţie deficitară, probleme de concentrare
• labilitate afectivă (trec uşor de la râs la plâns), infantilism


• relaţionaţi pozitiv, destins, binevoitor
• creaţi un climat afectiv confortabil, stimulativ (nevoie de siguranţă afectivă)
• folosiţi frecvent sistemul de recompense, laude, încurajări
• utilizaţi un limbaj simplu, accesibil elevului (să nu supraestimăm cunoştinţele lor şi nivelul lor de
înţelegere);
• încurajaţi exprimarea acordaţi sprijin elevilor în redarea ideilor
• formaţi o atitudine pozitivă a colegilor
• organizaţi activităţi în grup care să stimuleze comunicarea şi relaţionarea interpersonală (jocuri,
excursii, pauze organizate)
• evitaţi sarcinile multiple şi complexe şi monitorizaţi-i frecvent
• asiguraţi-vă că elevii au înţeles sarcina şi rolul lor
• repetaţi dacă este cazul într-o manieră calmă şi pozitivă
• ajutaţi-i să se simtă confortabil când comunică
• elaboraţi programe individuale de lucru
• acordaţi timp mai mult pentru îndeplinirea sarcinilor

Elevii cu sindrom Down au nevoie de planificare diferentiata a curriculumului şi de condiţii de evaluare
adaptate.
Unii elevi vor:
• avea nevoie de kinetoterapie pentru că au tulburări motorii;
• avea nevoie de psihoterapie pentru că au tulburări afective;
• avea nevoie de programe şi modalităţi de predare si evaluare specializate, adaptate abilităţilor lor de
citire, scriere, calcul;

Cerinţe senzoriale şi fizice
• Tulburări vizuale
• Tulburări de auz
• Dizabilităţi fizice
• Paralizia cerebrală

DEFICIENŢA VIZUALĂ (AMBLIOPIA)
Deficienţa vizuală (ambliopia) – pierderea parţială a vederii
● copii cu deficienţe de vedere cunosc o dezvoltare psihică relativ normala şi se pot afirma ca personalităţi
în diferite domenii de activitate
● pot prezenta o serie de tulburări de ordin somatic: expresie specifică a feţei, o dezvoltare fizică întârziată
şi mai puţin armonioasă concretizată în atitudini rigide uneori cu deformări ale coloanei vertebrale, mişcări
imprecise, mers slab coordonat.
● imaginile pe care le percep lipsite de precizie, neclare, uneori fragmentate sau distorsionate.
● apar dificultăti în actualizarea spontană, interpretarea si conştientizarea imaginii ceea ce determină o
scădere a randamentului mental sau acţional
● operează cu scheme mentale în mod excesiv
● au o memorie foarte bună
● încredere în sine mai putin dezvoltată
● o anumită scădere a analizei şi sintezei optice poate fi corelată cu existenta unor întarzieri în planul
gândirii şi al achizitiei operaţiilor instrumentale
● cantitatea şi calitatea reprezentărilor, volumul şi forţa acestora prezintă un decalaj în raport cu
cunoştintele verbale, fapt reflectat în recunoaşterea unor obiecte sau fenomene şi în capacitatea redusă
de actualizare a unor caracteristici definitorii
● dificultăţi în înţelegerea conceptelor spaţiale (rotaţie, revoluţie, scheme spaţiale)
● dorinţa de explorare poate fi diminuată de sentimentul de teamă
● dificultăti în coordonarea mişcărilor
● ritm mai lent în realizarea sarcinilor în clasa

● elevii cu deficienţă de vedere trebuie să fie aşezaţi în prima bancă, să fie încurajat să se mişte prin
clasă, pentru a intra în posesia unor materiale sau informaţii
● trebuie asigurat un spaţiu suplimentar pentru unele materiale speciale adecvate.
● pot să realizeze aceleaşi sarcini ca şi ceilalţi elevi dar au nevoie de adaptări ale mijloacelor de
învăţământ
● îmbunăţirea calităţii iluminării este o cale eficientă pentru creşterea gradului de utilizare a vederii.
● elevii trebuie încurajaţi şi instruiţi să-şi folosească cât mai mult vederea.
● antrenarea şi reeducarea percepţiei vizuale se realizează în corelaţie cu valorificarea altor modalităţi
receptive şi în primul rând cu cea tactil-kinestezică.
● alternarea activităţilor care solicită vederea cu altele care presupun repausul vizual.
● adecvarea materialelor didactice : folosirea celor cu caractere grafice mari şi clare
● limbajul are un rol considerabil în compensarea deficienţelor de vedere şi este o formă principală de
transmitere şi îmbogaţire a experienţei cognitive.
● încurajarea independenţei şi, în acelaşi timp, a muncii în echipă
● deoarece aprecierea vizuală nu este totdeauna accesibilă elevului, se recomandă aprecierea verbală
sau atingerea tactilă. ( o bătaie uşoară pe umeri)
● într-un mediu securizant în care domină confortul psihic şi întelegerea, evoluţia personalităţii capătă
o serie de caracteristici de tip integrativ cu pronunţate note de adaptare la viaţa socială şi profesională.
● necesită aranjamente speciale pentru evaluare si predare (dimensiuni mai mari ale documentelor
scrise
● cu cât stilul de predare corespunde mai mult stilului de învăţare, o cantitate mai mare de informaţii
vor fi învăţate în aceeaşi perioadă de timp. ştim ca, de exemplu, elevul "auditiv" va fi ajutat daca in
timpul lectiei se foloseste foarte mult material auditiv. daca nu ajungem sa cunoastem stilul de invatare
al copilului, printr-o investigatie detaliata a tuturor abilitatilor si dificultatilor sale, inclusiv a celor
cognitive, atunci multe din informatiile prezentate vor fi ineficient invatate, sau chiar nu vor putea fi
asimilate. o evaluare eficienta ne va permite să stim cum învată elevul dar şi ce si cum e necesar sa fie
învăţat
● sunt consideraţi “oameni ai ordinii” datorită faptului că apare necesitatea aşezării şi păstrării
obiectelor în locuri bine delimitate pentru a putea fi uşor găsite şi trebuie încurajată această atitudine la
locul de muncă.
● păstrati in permanentă a legătura cu medicul oftalmolog.
● pentru cazurile evolutive este imperios necesar să se înveţe alfabetul braille.

DEFICIENŢĂ AUDITIVĂ UŞOARĂ
Deficienţă auditivă uşoară

Deficienţă auditivă moderată
● au dificultăţi medii de învăţare

● nivel de performanţă semnificativ inferior nivelului aşteptat mai ales în ariile curriculare limba şi
comunicare
● au dificultăţi mai mari de comunicare verbală şi deficienţe de pronunţie
● vorbirea este deficitară pe linia exprimării, a intonaţiei, a ritmului şi a calităţii articulariii, este afectată
inteligibilitatea vorbirii
● în cazul unei demutizări corecte ( drumul de la limbaj mimico-gestual la cel verbal, de la gândire în
imagini la cea noţional-verbală), evoluţia acestora este bună
● au dificultăţi în folosirea limbajului scris mai ales în conceperea unui material scris topica frazei fiind
deficitara (au tendinţa să traduca din limbaj mimico-gestual)
● elevii cu deficienţe de auz pot avea tulburări comportamentale generate de dificultăţile de
comunicare
● au dificultăţi în a auzi discuţiile la o distantă mai mare

● au dificultăţi de ascultare în clasa, dificultăţi de concentrare şi o întârziere atat în vorbire cât şi în
aptitudinile de a folosi limbajul
● câteodata va comunica mai greu cu colegii
● nu inţeleg pe deplin informaţii transmise verbal
● nu pot totdeauna să-şi comunice clar şi eficient ideile proprii
● nu inţeleg informaţii complete în scris
● nu pot elabora materiale de proporţii în scris
● nu pot reţine informaţii complexe fără a avea ocazia să repete de multe ori
● nu pot să înţeleagă şi să aplice concepte matematice complexe (odată însuşit algoritmul de calcul, el
îl foloseşte cu uşurinţă)
● au tendinţa de a învăţa mecanic


● organizarea clasei se face în aşa fel încât fiecare elev să poată vedea, atât profesorul
cât şi pe ceilalţi colegi din clasa, ceea ce presupune un număr mai redus de elevi în clasă.
● pentru a facilita citirea labiala (de pe buze) elevii vor fi asezati cat mai aproape de
profesor, se recomanda o iluminare adecvata a clasei.
● nu le vorbiti elevilor din spate sau asezat cu spatele la ei.
● utilizati ori de cate ori este posibil diverse modalitati de ilustrare vizuala a continutului
celor prezentate.
● acordati-le unui timp mai îndelungat pentru procesarea informaţiei şi formularea
răspunsului.
● verificati permanent cât şi cum s-a înţeles.
● fiti oricand pregatit sa repetati comentarii, întrebări sau răspunsuri ale unui anumit copil,
pentru ca toţi elevii să beneficieze de ceea ce se comunică.
● supravegheaţi-i şi îndrumaţi îndeaproape.
● impartiti sarcinile în etape mici pe care le pot finaliza.
● incurajati-i constant sa-si exprime parerile.
● evitati activităţile bazate pe sarcini exclusiv orale.
● informatiile scrise sa nu fie prea complexe sau vaste.
● oferiti-le frecvent ocazia de a exersa şi repeta.
● oferiti-le ocazia de a-si spori respectul de sine, sa fie ajutati sa creada in ei si in
capacitatea lor de a invata.
● oferiti-le oportunitati de a lucra in cooperare, cate doi sau grupuri mici pentru a fi capabili
sa ceara ajutor cand au nevoie.
● folositi permanentă a familiei pentru depăşirea barierelor de cunoaştere
● creati-le un sentiment de siguranta si confort in clasa
● trebuie să beneficieze de protezare auditivă adecvată (de preferinţă proteze digitale care
se adaptează singure nivelului de zgomot din clasă).
● trebuie sa beneficieze de programe de terapie pentru deficientele de vorbire si alte
tulburari.
● au nevoie de antrenarea permanenta a labiolecturii (citirea de pe buze)
● au nevoie de programe si modalitati de predare specializate adaptate cerintelor lor
educative.
● au nevoie de modalitati alternative de comunicare (limbaj mimico-gestual) mai ales
pentru notiunile abstracte.
● au nevoie de aranjamente speciale de evaluare.
● cu cât stilul de predare corespunde mai mult stilului de invăţare, o cantitate mai mare de
informaţii vor fi invăţate in aceeaşi perioadă de timp. ştim că, de exemplu, elevul "vizual" va
fi ajutat dacă in timpul lecţiei se foloseşte foarte mult material vizual. Daca nu ajungem să
cunoaştem stilul de invătare al copilului, printr-o investigaţie detaliată a tuturor abilităţilor şi
dificultăţilor sale, inclusiv a celor cognitive, atunci multe din informaţiile prezentate vor fi
ineficient invăţate, sau chiar nu vor putea fi asimilate. O evaluare eficientă ne va permite să
ştim cum invaţă elevul dar şi ce si cum e necesar să fie invăţat
● au nevoie de sprijinul permanent al familiei
● majoritatea elevilor cu deficienţe de auz reuşesc să se integreze bine şi eficient in viata
socială şi profesională exercitând “profesiunile celor care aud” . Nu vor fi orientaţi spre
profesiuni care solicită auzul(în general, nu pot lucra intr-un mediu cu zgomote foarte
puternice)

DEFICIENŢE FIZICE
Deficienţe fizice: deficienţele fizice se constituie ca invalidităţi corporale ce slăbesc puterea

şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare, localizate la
nivelul întregului corp ori numai la nivelul unor segmente ale sale.
● deficienţa fizică este o abatere de la normal prin dereglări morfo-funcţionale care duc la
instalarea unor dezechilibre şi evoluţii nearmonioase.
● elevii cu deficienţe fizice sunt normali din punct de vedere a capacităţilor intelectuale dar
într-un mediu nefavorabil personalitatea lor poate deveni fragilă, cu pronunţate note de
frustrare şi anxietate, cu tensiuni şi conflicte interioare, susceptibilitate şi sensibilizări
excesive.
● toate acestea pot îngreuna adaptarea şi relaţionarea cu cei din jur.
● aceşti copii au probleme cu identificarea schemei corporale

● sunt afectate conduitele motrice de bază (controlul postural, echilibrul static, dinamic,
simţul ritmului)
● conduitele perceptiv-motrice, organizarea, orientarea si structurarea spaţio-temporală
care include şi noţiuni de mărime şi distanţă, direcţie, situaţie, orientare, relaţie sunt
afectate în mai mică sau mai mare măsură în funcţie de gravitatea deficienţei
● datorită fragilităţii emoţionale pot apărea tulburări de comportament şi tulburări
emoţionale (depresie, anxietate) care duc la scăderea randamentului şcolar

● elevii cu dizabilităţi fizice necesită o serie de adaptări

● au nevoie de terapie continua, tratament medical si cultura fizica medicala
● au nevoie de supraveghere continua.
● trebuie respectat principiul gradarii si dozarii efortului de la usor la greu, de la cunoscut la
necunoscut.
● pentru elevii nedeplasabili se poate asigura pregatirea scolara la domiciliu stabilindu-se un program
« orar » adaptat situatiei
● scoala trebuie sa organizeze activitati extrascolare impreuna cu elevii si parintii acestora pentru
socializare, pentru crearea sentimentului de apartenenta la comunitate
● profesorii trebuie sa li se adreseze cu multa delicatete, sa evite abordarile neasteptate, sa-si expuna
intentiile gradat, activitatile sa fie cat mai atractive, astfel incat absorbit de acestea elevul sa devina
mai putin anxios si mai sigur in miscari.
cu cat stilul de predare corespunde mai mult stilului de invatare, o cantitate mai mare de informatii vor
fi invatate in aceeasi perioada de timp. daca nu ajungem sa cunoastem stilul de invatare al elevului,
printr-o investigatie detaliata a tuturor abilitatilor si dificultatilor sale, inclusiv a celor cognitive, atunci
multe din informatiile prezentate vor fi ineficient invatate, sau chiar nu vor putea fi asimilate. o evaluare
eficienta ne va permite sa stim cum invata elevului dar si ce si cum e necesar sa fie invatat

● obiectivul fundamental al educatiei este de a realiza autonomia deficientului fizic si de a dezvolta
toate functiile potentiale prin recuperare fizica medicala, prin recuperarea comportamentala specifica si
diferentiata in functie de varsta si nivelul achizitiilor psiho-fizice.
● are nevoie in permanenta de asistenta unui kinetoterapeut si de sprijinul permanent a familiei
● elevii au nevoie de orteze (aparate sau dispozitive care mentin o postura, de exemplu corsetul) si
proteze (aparate care suplinesc lipsa unui segment) corespunzatoare.
● trebuie avut in vedere ca la aceasta varsta copiii cresc foarte repede, deci trebuie modificate foarte
des.
● institutiile de invatamant trebuie sa realizeze adaptari ale cladirilor pentru a facilita accesul si
deplasarea in siguranta a elevilor. aceste adaptari sunt urmatoarele: rampe de acces, lifturi, trepte
reduse la jumatate de inaltime.
● institutiile de invatamant trebuie dotate cu o serie de echipamente si asistenta specializata care ajuta
elevii cu dizabilitati sa ia parte la activitatile zilnice ale celorlalti colegi:
- pentru asigurarea mobilitatii: carucioare, cadre pentru mers, orteze,incaltaminte speciala- aceste
dotari vor fi asigurate de specialist dar scoala trebuie sa cunoasca folosirea corecta a lor
- mijloace educationale: rechizite speciale, bănci speciale, laptop-uri, acces special la computer,
articole speciale pentru orele de educaţie fizică
- să se asigure o aşezare în bancă corespunzătoare din punct de vedere a înalţimii, a aşezării
picioarelor (este foarte bine ca elevul să-şi sprijine ambele picioare pe podea)
- puncte sanitare
- terapie logopedică specializată
- asistenţă medicală specializată
- asistenţă psihoterapeutică

Paralizii cerebrale
Paralizii cerebrale - paraliziile cerebrale reprezintă un grup de afecţiuni care duc la alterarea mişcărilor
şi posturii.
● pot apărea din primii ani de viaţă şi pot merge de la forme uşoare până la forme foarte severe.
Câteodata pot apărea şi leziuni asociate care determină scăderea văzului sau auzului, de aceea aceşti
elevii pot avea şi tulburări de limbaj, uşoare sau severe.
Acestea sunt consecinţa afectării unei părţi a creierului care coordonează mişcările.
●paraliziile pot să fie de natură flască sau spastică în funcţie de scăderea volumului tonusului şi forţei
musculare (atonii, hipotonii) sau exagerarea tonusului (ca în cazurile de contracturi, rigiditate)
● în funcţie de partea corpului care este afectată, paraliziile pot să fie de tipul hemiplegii (când este
afectată o singură parte a corpului, stânga sau dreapta ), paraplegii (când este afectată partea
superioară sau inferioară) sau tetrapalgii (cănd este afectat intreg corpul).
● elevii cu deficienţe fizice datorate unor tulburari neurologice au dificultati privind conduitele motrice
de baza (mersul, spălatul, îmbrăcatul) mergând până la organizare, orientare şi structurare spaţio-
temporală
● Elevii pot să aibă mişcări involuntare ale mâinilor, corpului sau picioarelor ( se leagănă, miscă din
cap)

● conduitele perceptiv-motrice, organizarea, orientarea si structurarea spatio-temporală care include şi
notiuni de mărime şi distantă, direcţie, situaţie, orientare, relaţie sunt afectate în mai mică sau mai
mare măsură în funcţie de gravitatea deficienţei
● incapacitatea de reglare şi autoreglare a mişcărilor prin limbaj
● pot avea dificultăţi de comunicare, cu deficienţe de vorbire datorită incapacităţii de a coordona
mişcarea buzelor şi a limbii
● pot avea dificultăţi majore de scris mergând până la imposibilitatea de a se exprima în scris
● lipsesc foarte mult de la şcoală din cauza bolii, fiind foarte sensibili la factorii de mediu
● copilul prezintă o hipersensibilitate accentuată având contracţii musculare intense la zgomote bruste
sau la oricare stimul neaşteptat
● copilul are mişcări involuntare declanşate mai ales de stimuli emoţionali excesivi


● Au nevoie de terapie continuă, tratament medical şi cultură fizică medicală
● Au nevoie de supraveghere continuă.
● Trebuie respectat principiul gradării şi dozării efortului de la uşor la greu, de la cunoscut la
necunoscut.
● Scoala trebuie să organizeze activităti extraşcolare împreună cu eleviii si părinţii acestora pentru
socializare, pentru crearea sentimentului de apartenenţă la comunitate
● Profesorii trebuie să li se adreseze cu multa delicateţe, să evite abordările neaşteptate, să-şi expună
intenţiile gradat, activităţile să fie cât mai atractive, astfel încât absorbit de acestea copilul să devină
mai putin anxios şi mai sigur în mişcări.
Cu cât stilul de predare corespunde mai mult stilului de învăţare, o cantitate mai mare de informaţii vor
fi învăţate în aceeaşi perioadă de timp. Dacă nu ajungem să cunoaştem stilul de învăţare al elevului,
printr-o investigaţie detaliată a tuturor abilităţilor şi dificultăţilor sale, inclusiv a celor cognitive, atunci
multe din informaţiile prezentate vor fi ineficient învăţate, sau chiar nu vor putea fi asimilate. O evaluare
eficientă ne va permite să ştim cum învaţă elevul dar şi ce si cum e necesar să fie învăţat
● Colegii de clasă trebuie permanent încurajati să-I includă în toate activităţile şcolare şi extraşcolare.

● Obiectivul fundamental al educaţiei este de a realiza autonomia deficientului fizic şi de a dezvolta
toate funcţiile potenţiale prin recuperare fizică medicală, prin recuperarea comportamentala specifică şi
diferenţiată în raport de vârsta şi nivelul achiziţiilor psiho-fizice.
● Elevii au nevoie de orteze (aparate sau dispozitive care menţin o postură, de exemplu corsetul) si
proteze (aparate care suplinesc lipsa unui segment) corespunzătoare.
● Trebuie avut în vedere că la această vârstă copiii cresc foarte repede, deci trebuie modificate foarte
des.
● Instituţiile de învăţamânt trebuie să realizeze adaptări ale clădirilor pentru a facilita accesul si
deplasarea în siguranţă a elevilor. Aceste adaptări sunt următoarele: rampe de acces, lifturi, trepte
reduse la jumătate de înălţime.
● Să se asigure dotarea instituţiilor de învăţamânt cu o serie de echipamente şi asistenţă specializată
care ajută elevii cu dizabilităti să ia parte la activităţile zilnice ale celorlalţi colegi:
- pentru asigurarea mobilităţii: cărucioare, cadre pentru mers, orteze,încăltăminte specială- aceste
dotări vor fi asigurate de specialist dar şcoala trebuie să cunoască folosirea corectă a lor
- mijloace educationale: rechizite speciale, bănci speciale, laptop-uri, acces special la computer,
articole speciale pentru orele de educaţie fizică
- să se asigure o aşezare în bancă corespunzătoare din punct de vedere a înalţimii, a aşezării
picioarelor (este foarte bine ca elevul să-şi sprijine ambele picioare pe podea)
- adaptări ale grupurilor sanitare
- terapie logopedică specializată
- asistenţă medicală specializată
- asistenţă psihoterapeutică

Cerinţe sociale, emoţionale şi

comportamentale
• Tulburări de conduită
• Hiperactivitate cu deficit de atenţie
• Comportament de opoziţie şi rezistenţă
• Anxietatea
• Depresia
• Mutismul selectiv
• Tulburarea de panică
• Stresul posttraumatic
• Tulburări de alimentaţie

TULBURĂRI DE CONDUITĂ
Tulburarea de conduită se referă la un grup persistent de comportamente negative care se
manifestă la copii şi adolescenţi, acestea se pot manifesta astfel:
• Perturbarea activităţilor
• Agresivitate fizică şi verbală faţă de oameni şi animale
• Distrugere de proprietăţi şi bunuri personale
• Înşelăciune şi furturi
• Încălcarea frecventă a regulilor
• Dificultăţi în menţinerea şi stabilirea relaţiilor interpersonale
• Stabilirea de relaţii/prietenii ieşite din comun(ciudate)
• Lipsă de control
• Opoziţie/refuzul repetat

• Diminuarea activităţii intelectuale ca urmare a unui consum nervos rapid, oboseală
• Diminuarea activităţii mnezice
• Scăderea capacităţii de concentrare, incapacitatea de a îndeplini sarcini complexe
• Anxietate, irascibilitate, insomnii, excitabilitate sau inhibiţie motorie
• Dereglări ale limbajului, încăpăţânare, negativism
• Scăderea interesului pentru învăţare


• sunt de o importanta vitala identificareasi interventia precoce
• stabilirea foarte clara a regulilor si consecintelor la clasa
• aplicarea lor consistenta
• antrenarea copilului in activitati care sa permita afirmarea sa
• stimularea elevulu, incurajarea comportamentelor adecvate includerea elevului in
activitatile extrascolare(de exemplu: activitati sportive de echipa )
• atragerea parintilorsi colaborarea cat mai stransa a acestora cu scoala si cu elevul
• aplicarea planului individual
-consultarea medicului neuropsihiatru pentru tratament de specialitate
-consultarea psihologului, terapie psihologică cu implicarea tuturor facotrilor educaţionali
(familie, cadre didactice etc.)
-se „construieşte” pe ceea ce îi place/ îl interesează pe elev

HIPERACTIVITATE CU DEFICIT DE ATENŢIE (ADHD)
Hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD) – copii care nu se odihnesc niciodată, sunt într-o
permanentă mişcare, au tendinţa de a întrerupe vorbirea cuiva şi de a vorbi fără a fi întrebaţi; adesea
provin din categoria copiilor abuzaţi, traumatizaţi în copilăria timpurie
Trăsăturile principale ale ADHD sunt :
-lipsa atenţiei
-lipsa concentării
-impulsivitatea
• dificultăţi de concentrare a atenţiei

• agitaţie permanentă, mişcări dezordonate ( adesea mişcă mâinile şi picioarele, se bâţâie în
bancă)
• nu stau în bănci, se caţără, aleargă
• de multe ori au alte ocupaţii decât sarcinile şcolare
• vorbesc neîntrebaţi, strigă, nu au răbdare, răspund înainte ca profesorul să termine de
pus întrebarea
• devin foarte excitaţi, agitaţi, distraşi, anxioşi, perturbă liniştea clasei
• îşi pierd sau uită obiecte personale, uită să-şi facă temele sau alte activităţi zilnice
• au dificultăţi în a finaliza o activitate (trec nemotivat de la o activitate la alta)
• se integrează greu şi nu respectă regulile ; nu pot lucra în echipă şi nu sunt acceptaţi de grup
• se antrenează cu dificultate într-o activitate impusă
• par să nu asculte atunci când le vorbeşti
• nu acordă atenţia necesară detaliilor şi de aceea fac greşeli în activitatea şcolară, muncă, teme
• nu au răbdare şi recepţionează incorect cerinţele;
• întâmpină dificultăţi în organizarea şi rezolvarea propriei activităţi
• evită sarcinile care necesită efort mintal susţinut
• îşi pierd obiecte necesare efectuării sarcinilor
• finalizează cu greu sarcinile sau le întrerup


• aşezaţi în clasă copiii cu hiperactivitate şi deficit de atenţie în primele bănci astfel
încât să nu le distragă atenţia restul colectivului
• aşezaţi copiii cu hiperactivitate şi deficit de atenţie în apropierea elevilor care sunt
acceptaţi de colectiv ca modele pozitive. încurajaţi-i să coopereze în învăţare
• evitaţi stimulii externi. nu aşezaţi copiii cu hiperactivitate şi deficit de atenţie în
apropiere de uşi, ferestre, sau zone intens circulate
• nu le schimbaţi locul în clasă prea des, nu schimbaţi orarul, şi încercaţi să nu îi
intrerupeţi prea mult
• menţineţi contactul vizual în timp ce transmiteţi sarcina
• vorbiţi clar , pe scurt şi fiţi consecvent
• evitaţi sarcinile multiple şi complexe şi monitorizaţi-i frecvent
• asiguraţi-vă că elevii au înţeles sarcina şi rolul lor
• repetaţi dacă este cazul într-o manieră calmă şi pozitivă
• ajutaţi copiii cu hiperactivitate şi deficit de atenţie să se simtă confortabil când pun
întrebări sau au nevoie de ajutor
• reduceţi treptat asitenţa, ajutorul acordat copiilor cu hiperactivitate şi deficit de atenţie
la perioade din ce mai scurte de timp
• elaboraţi programe individuale de lucru
• asiguraţi-vă că testaţi cunoştinte, nu persoane şi comportamente
• acordaţi timp mai mult pentru îndeplinirea sarcinilor
• încurajaţi pe cât posibil părinţii să stabilească acasă zone de învăţare şi să îi ajute
cu organizarea materialelor de învăţare.
Elevii cu hiperactivitate şi deficit de atenţie au nevoie de planificare diferentiata a

curriculumului diferenţiat şi metode de abordare şi terapie adaptate.
Unii elevi vor:
• beneficia de programe de terapie pentru tulburări emoţionale şi de comportament
• (terapie ocupaţională, terapie de relaxare,meloterapie) elaborate de specialişti beneficia
de consiliere şcolară şi de sprijin specializat pentru finalizarea sarcinilor
• necesita sprijinul familiei prin colaborarea acesteia cu şcoala şi cu specialişti
(consilier,psiholog,terapeut).

TULBURĂRI DE OPOZIŢIE ŞI REZISTENŢĂ
• nu recunosc autoritatea adultului
• sunt încordaţi, nervoşi, într-o permanentă stare de tensiune
• de multe ori devin lideri negativi
• uneori agresivitatea se poate întâlni şi la elevii hiperemotivi cu un respect de sine foarte
scăzută, frustraţi din cauza inadaptării şcolare
• suferă adesea de sindromul persecuţiei
• sunt revendicativi (au impresia că nu au ceea ce merită şi cer tot timpul recompense)
• devin excitaţi, agitaţi, distraşi, anxioşi, perturbă liniştea clasei
• agresivitatea lor se manifestă fizic şi verbal atât în formă activă cât şi pasivă
• manifestări frecvente : loviri ale colegilor, injurii, ameninţări, intimidări ale altor persoane,
calomnii, refuzul de a realiza o sarcină, o activitate, de a da curs unei rugăminţi şi chiar de a
vorbi
• iniţiază sau produc conflicte, ajungand la violeta fizica
• posibil să aibă un istoric în acte de cruzime faţă de oameni şi animale
• se integrează greu în grup şi nu respectă regulile ;
• nu pot lucra în echipă şi nu sunt acceptaţi de grup
• se antrenează cu dificultate într-o activitate impusă
• negativism
• unii elevi au potenţial intelectual ridicat, dar nu reuşesc să-l pună în valoare

• consideră oferta educaţională a şcolii incompatibilă cu dorinţele lor
• lipsa motivaţiei şi interesului pentru sarcinile şcolare
• nu se implică în activităţile şcolare
• consideră sarcinile şcolare ca pe o pedeapsă
• privesc profesorul ca pe un adversar
• crează relaţii tensionate în clasă şi perturbă procesul predării- învăţării
• unii au dificultăţi de asimilare a cunoştinţelor şi de utilizare a lor
• trec în subsidiar activitatea şcolară în favoarea unor preocupări de timp liber sau chiar de
natură delictuală
• frecvenţa şcolară,de cele mai multe ori slabă, generează acumularea unor lacune în învăţare.


• formarea imaginii pozitive de sine
• protejaţi stima de sine a elevului
• apreciaţi limita de suportabilitate a elevului (nu-l jigniţi, nu-l umiliţi)
• folosiţi înţelegerea, calmarea, ca modalităţi de stingere a manifestariiă
• comentaţi întotdeauna acţiunea elevului şi nu personalitatea lui
• folosiţi motivaţia pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza ... vei obţine ....”)
• apropiaţi-vă fizic de elev atât cât este necesar pentru a-i menţine securitatea şi
intimitatea (uneori adolescenţii se pot simţi stânjenţi de apropierea fizică
exagerată)
• folosiţi o mimică binevoitoare şi o atitudine deschisă (nu încrucişaţi braţele şi nu
încruntaţi privirea)
• folosiţi contactul ochi în ochi
• utilizaţi un ton blând sau cel puţin neutru (în nici un caz ridicat şi agresiv)
• ascultaţi cu calm revendicările elevului, asigurându-l că încercaţi să le rezolvaţ pe
cât posibil
• dovediţi-vă empatic (arătaţi-i că bănuiţi sau înţelegeţi ce simte)
• învăţaţi-l să devină empatic (să se pună în locul celui agresat)
• consideraţi-l un partener de discuţie dezvăluindu-i o parte din trăirile sau
problemele proprii
• corectaţi-i comportamentele în mod binevoitor, fără comenzi sau implorare
• remarcaţi, apreciaţi, recompensaţi cel mai mic progres în evoluţa pozitivă a
comportamentului
• încercaţi să folosţti simţul umorului, să fiţi optimişti (orice exagerare sau
dramatizare a situaţiei poate avea efecte negative)
• nu uitaţi că elevii devin cu uşurinţă frustraţi
• nu uitaţi că stresul, oboseala şi presiunea exercitată asupra lor pot cauza
pierderea controlului şi comportament neadecvat.
• valorificaţi-le calităţile; orice elev este capabil să realizeze ceva bun.
Elevii cu tulburari de opoziţie şi rezistenţă au nevoie de metode de abordare şi terapie
adaptate:
Unii elevi vor beneficia de:
• consiliere individuală sau de grup
• programe de organizare a timpului liber şi ergoterapie (terapie prin muncă, activităţi
ocupaţionale : desen, muzică, sport,etc.)
• programe de psihoterapie pentru tulburări emoţionale şi de comportament (tehnici de
relaxare);

ANXIETATEA
Anxietatea – tulburare emoţinală manifestată prin stare de teamă, panică şi/sau blocaje
emotionale şi acţionale.
Anxietatea excesivă a copilului poate fi generată de:

• educaţie inadecvată în copilăria timpurie: contactul cu stiluri de viaţă şi gândire
dăunătoare (vicii,agresivitate)
• relaţii tensionate cu adulţii, până la abuz asupra copilului
• traume psihice
• predispoziţii anxioase accentuate de atitudinea părinţilor
• Se manifestă prin:
• atacuri de panică ce produc fie blocaje acţionale sau verbale, fie o agitaţie excesivă
• relaţionare scăzută cu ceilalţi: profesori, colegi; tendinţa de izolare
• comportament rutinier, teama de schimbare şi noutate
• dificultăţi de învăţare (concentrarea atentiei, memorare)
• hipersensibilitate la evaluare negativa
- Evită sarcinile noi, necunoscute, se tem de eşec

- Gândire rigidă: transferă greu cunoştinţele la situaţii sau domenii noi, dar pot învăţa prin
exersare şi repetiţie
- Câmpul cunoaşterii şi învăţarea propriu zisă sunt dezorganizate din cauza emoţiilor şi a fricii
- Capacitatea de concentrare şi rezistenţa la efort intelectual sunt scăzute
- Au nevoie de pauze de relaxare mai lungi şi mai dese

- atitudine afectivă pozitivă: bunăvoinţă, încurajare, susţinere

- sarcini şcolare accesibile/realizabile/realiste
- cerinţe cu dificultate gradată:se începe cu sarcini simple care să le asigure succesul şi
încrederea în sine
- atmosferă de învăţare destinsă,relaxantă
- materiale de învăţare atractive, creative: desene, filme.scenete, muzică, pentru a le oferi
plăcere şi siguranţă
Profesorii vor acţiona pentru:
- identificarea surselor de anxietate şi eliminarea lor
- identificarea gândurilor negative, generatoare de frică şi reducerea efectului lor
- exersarea autocontrolului şi autosugestiei pozitive în situaţia atacurilor de panică
- sporirea încrederii în sine prin folosirea de către elev a devizei „Eu pot” repetată în faţa oricărei
dificultăţi
- exersarea gândirii realiste: obişnuinţa de a-şi propune scopuri realizabile
- susţinerea ideii de egalitate cu ceilalţi; promovarea unei atitudini prietenoase şi cooperante din
partea colegilor
- implicarea elevului anxios prepondernt în activităţi de grup
Elevii cu anxietate excesivă au nevoie de metode de învăţare şi relaţionare adaptate

• planificare diferentiata a curriculumului
• programe terapeutice specializate: psihoterapie individuală şi de grup
• consiliere şcolară şi vocaţională
• consiliere şi suport psihopedagogic pentru familie

DEPRESIA
Depresia-perceperea negativă a propriei persoane, mediului şi a viitorului

Depresia este mai mult decât o „tristeţe zilnică”.
Adesea este asociată cu :
abuzul de anumite substanţe
tulburări de alimentaţie, sexuale şi de somn
experienţa unei traume semnificative
dispoziţie naturală spre emoţii şi stări negative, reînnoite de experienţe de viaţă
Se manifestă în mai multe planuri:
• în activitatea şcolară
• rezultate la învăţătură neaşteptat de slabe
• performanţe mult reduse faţă de colegi
• relaţional
• certuri cu colegii, contradicţii frecvente
• sentimentul de a fi “altfel”, diferit faţă de ceilalţi
• comportamental- afectiv
• randament scazut în activitate
• apatie
• instabilitate comportamentală şi afectivă
• stimă de sine scăzută
• izolare socială, comunicare scăzută
Semne ale depresiei :
• expresie a feţei tristă
• nervozitate, iritabilitate
• emotivitate excesivă
• izolare şi necomunicare
• imagine/stimă de sine negativă
• lipsă de perspectivă, pesimism
• dificultăţi în luarea decizilor
• îmbolnăviri frecvente
• dominat de ganduri negre, idei de suicid
• comportament anti-social, delicvenţă

Depresia afectează întreg comportamentul.
- lipsă de implicare în activitatea şcolară
- motivaţie scăzută
- rezistenţă scăzută la efort intelectual
- randament scăzut în activitate
- capacitate de cooperare scăzută
- probleme de memorie şi atenţie
- evită sau chiar refuză sarcinile
- sensibilitate excesivă la evaluările negative şi la eşec

• sprijin emoţional
• atitudine pozitivă, bunăvoinţă, încurajare
• atmosferă şcolară destinsă
• materiale de învăţare atractive
• sarcini şcolare accesibile /realizabile/realiste
• cerinţe cu dificultate gradată:se începe cu sarcini simple care să le asigure succesul
şi încrederea în sine
• implicare sporită în activităţi de grup
• implicare în activităţi extra-şcolare
Elevii cu depresie vor beneficia de:
- programe terapeutice specializate: psihoterapie individuală şi de grup

- modalitaţi de evaluare adaptate
- consiliere şcolară
- consiliere şi suport psihopedagogic pentru familie

MUTISM SELECTIV
Mutism selectiv –copii care pot vorbi normal în anumite situaţii, de obicei acasă, în familie, dar
refuză comunicarea verbală cu persoane nefamiliare şi în medii resimţite nesigure afectiv sau ostile.
În şcoli, sunt consideraţi cu mutism acei copii care nu vorbesc timp de 1-2 semestre ; mutismul
poate fi efectul unei traume psihice anterioare.
- manifestă o sensibilitate excesivă la reacţiile celorlalţi

- sunt mai mult decât timizi şi emotivi
- işi asumă o “identitate non-verbală”
- prezintă probleme de relaţionare, blocaj în comunicare generat de o teamă generalizată şi anxietate
socială
- înţeleg limbajul şi pot vorbi, dar nu depăşesc “pragul de frică”
- pot prezenta asociat şi tulburări de limbaj
- răspund sau işi comunică cerinţele prin : mişcări ale capului, arătat cu degetul, rămânâd impasibili
până când cineva ghiceşte ce doresc
- performanţa şcolară este afectată, dar progresul şcolar este posibil la acele activităţi care nu
necesită vorbire
- transmit feedback numai în activităţile preponderant practice

- dificultate de relaţionare în activităţile şcolare; lucrează greu în grupe
- preferă sarcinile scrise în locul celor verbale
- capacitate de efort intelectual scăzută (nesiguranţă, renunţare)


• Crearea unui climat afectiv -pozitiv
• Adoptarea unei atitudini de încredere şi bunăvoinţă
• Încurajarea oricărei tentative de comunicare, indiferent de natura ei
• Crearea unui program de terapie în parteneriat cu părinţii
• Identificarea stării lui emoţionale şi a factorilor de stres
• Verbalizarea de către profesor a mesajului transmis de elev gestual
• Apropierea fizică atât cât este necesar pentru a le menţine securitatea şi intimitatea
• Încredintarea unor sarcini accesibile in paşi mici şi valorizarea lor în faţa clasei (lăudarea
pentru orice success cât de mic)
• Includerea lor in toate activităţile chiar şi în cele care solicită limbajul oral
• Perseverenţa în adresarea verbală (profesorul nu va recurge în nici un caz la gesturi pentru a
comunica)
• Planificare organizată si structurată a activităţii
• Consecvenţa şi corectitudine în evaluare
• Sensibilitate în acordare de sprijin (ton cald, prietenos)
• Identificarea lecţiilor eficiente; multiplicarea exemplelor de bună practică din experienţa
personală
• Fragmentarea temelor în sarcini mici de atins pentru fiecare elev urmărindu-se feed-back
permanent
• Evitarea abordărilor tematice fără finalitate clară
• Teme variate cu ritmuri de rezolvare adecvate fiecărui elev
• Teme scrise limitate ca dimensiuni, număr şi complexitate
• Introducerea unui element practic în temă

Elevii cu mutism selectiv au nevoie de planificare diferentiata a curriculumului şi de aranjamente
speciale de evaluare .
Unii elevi vor:
• beneficia de programe de intervenţie pentru tulburări afective
• avea nevoie de programe de terapie afectivă şi comportamentală (meloterapie, dramatizări cu
marionete);
• avea nevoie de programe şi modalităţi de predare şi evaluare specializate, adaptate capacităţilor
şi intereselor lor de realizare a sarcinilorl
• avea nevoie să li se predea modalităţi alternative de comunicare (exp: comunicarea
augumentativă, - cu ajutorul semnelor şi simbolurilor din imagini).

ATACUL DE PANICĂ
Atacul de panică reprezinta un sentiment coplesitor de frică care apare fară avertisment sau
motiv obiectiv.
Se manifesta prin:
- ritm neregulat al bătăior inimii, dificultăţi în respiraţie, sentimentul că nu mai au aer

- teama paralizantă
- senzaţii de ameteală, stare de confuzie
- senzaţie de vomă
- cârcei, tremurături, transpiraţii reci, frisoane, furnicaturi la mâini şi la picioare
- dureri de piept, fierbinţeală
- teama că înnebuneşti sau ca mori
- ipohondrie
Atacul de panică apare fară o cauza anume sau chiar în situatii inofensive (de exemplu, în timpul
somnului) şi durează câteva minute. Atacul de panică generează fobii, depresii, abuz de
medicamente, alcool chiar suicid.
- Tulburări de perceptie şi reprezentare

- Scăderea receptivităţii la sarcini
- Teama în faţa sarcinilor noi, necunoscute, se tem de eşec, de dificultăţi
- Câmpul cunoaşterii şi învăţarea propriu zisă sunt dezorganizate din cauza emoţiilor şi a fricii
- Capacitatea de concentrare şi rezistenţă la efort intelectual sunt scăzute
- Evită situatiile şcolare care constituie pentru ei surse de panică (absenteism)

- învăţaţi elevul să găsească tehnici de relaxare zilnică

- învăţaţi-i să-şi controleze respiraţia
- identificarea gândurilor negative, generatoare de frică şi reducerea efectului lor
- exersarea autocontrolului şi autosugestiei pozitive
- sporirea încrederii în sine prin folosirea de către elev a devizei „Eu pot” repetată în faţa oricărei
dificultăţi
- învătaţi-i să înţeleagă panica şi să găsească modalităţi de a o controla
- creaţi zone de stabilitate: activităţile zilnice trebuie să includă relaţionare şi concentrare
- creaţi-i centre de interes, tineţi-l ocupat
- învăţaţi colegii cum să reacţioneze pozitiv (să nu agraveze starea de panică)
- reactionaţi empatic, acceptaţi-le manifestările, ajutaţi-i să depăşească momentul printr-un
comportament calm, degajat
Elevii cu atacuri de panica au nevoie de condiţii de învăţare şi relaţionare adaptate

• programe terapeutice specializate: psihoterapie individuală şi de grup

• consiliere şcolară
• consiliere şi suport psihopedagogic pentru familie

TULBURĂRI DE STRES POSTTRAUMATIC
Tulburări de stres posttraumatic – schimbare persistenta a personalitatii dupa o trăire/experienţă

traumatică/catastrofică.
Schimbarea aparută în personalitate nu poate fi atribuită vulnerabilităţii sale psihice ci situaţiei trăite.
Prezintă simptome grupate la nivel de :
• Comportament
- dispoziţie tristă (o tristeţe apăsătoare întipărită pe faţă)
- abulie ( diminuarea sau lipsa voinţei, nu perseverează, disparitia oricarei dorinte de afirmare
sau realizare)
- comportament evitant, se izolează social
- pasivitate şi apatie
- coşmaruri, insomnii
- ticuri verbale sau gestuale
- nelinişte, agitaţie, oboseală permanentă
- consum de alcool si droguri
- neîncredere şi ostilitate faţă de familie sau colegi
• Organic
- tensiune, încordare musculară, încleştarea pumnilor
- tremurături, înţepături, furnicături, transpiraţii reci
- tulburări sexuale, ale poftei de mâncare şi ale somnului
• Emotional
- instabilitate emoţională (trece uşor de la râs la plâns)
- iritabilitate, accese de furie
- scăderea stimei de sine
- tristeţe, anxietate, nerăbdare
- disperare, descurajare, idei suicidare
• Cognitiv
- prezintă tulburări de percepţie şi reprezentare (revăd momente trăite în timpul traumei)
- manifestă încetineală în exprimarea gândurilor şi ideilor
- sunt dominaţi de gânduri negative, prăpăstioase, sumbre
- diminuarea capacităţilor atenţiei şi ale memoriei
- tulburări de percepţie şi reprezentare

- diminuarea randamentului în orice gen de activitate
- dificultăţi de adaptare (consideră că nu poate face faţă sarcinilor)
- manifestă pasivitate - nu se implică sau nu finalizează o activitate
- nu mai gaseşte motivaţie şi voinţă pentru a învăţa
- memorie slabă, lapsusuri
- diminuarea capacităţii de concentrare sau mobilitate a atenţiei
- fluctuaţia imaginii de sine
- imaginaţie şi creativitate săracă
- labilitate afectivă (trec uşor de la râs la plâns)

• Relaţionaţi pozitiv, destins, binevoitor

• Creaţi un climat afectiv confortabil, stimulativ (nevoie de siguranţă afectivă)
• Vorbiţi cu o tonalitate caldă, prietenoasă, binevoitoare
• Folosiţi frecvent sistemul de recompense, laude, încurajări pentru un progres oricât de mic
• Evitaţi pedepsele, criticile distructive, ignorarea
• Încurajaţi exprimarea, acordaţi sprijin elevilor în redarea ideilor
• Încercaţi să le stârniţi interesul pentru a învăţa şi stimulaţi implicarea în activităţi
• Sporiţi-le stima de sine şi stimulaţi-le încrederea în sine
• Formaţi o atitudine pozitivă a colegilor
• Ajutaţi-i să se simtă confortabil când comunică
• Acordaţi timp mai mult pentru îndeplinirea sarcinilor, manifestaţi răbdare şi calm;
• Manifestati empatie şi înţelegere;
• Evaluaţi frecvent starea de spirit şi încredinţaţi-le sarcini pe măsură (nici foarte dificile dar nici
foarte uşoare);
• Rugaţi colegii să fie binevoitori şi să evite sarcasmul sau eventuale glume nepotrivite
Elevii cu tulburari de stres posttraumatic au nevoie de planificare diferentiata a curriculumului de

aranjamente speciale privind evaluarea .
Unii elevi vor:
• beneficia de programe de psihoterapie;
• beneficia de consult psihiatric;
• avea nevoie de programe de consiliere individuală şi de grup;
• avea nevoie de programe de ergoterapie (ocuparea timpului liber)
Daca elevul respectiv nu are familie sau nu este bine cunoscut în clasă, schimbarea personalităţii
trebuie confirmată de cineva care l-a cunoscut.

TULBURĂRI DE ALIMENTAŢIE
Tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, supra-alimentarea
Anorexia sau anorexia nervoasă (etimologic:"pierderea totală sau parţială a poftei de

mâncare") este o perturbare a comportamentului alimentar care se manifestă prin refuzul de a
mânca, scăderea excesivă din greutate şi controlul foarte meticulos al greutăţii corporale.
• refuzul de a menţine greutatea corporală peste greutatea normală minimă pentru o
anumită vârstă sau înălţime, persoanele afectate nu sunt doar slabe ci cântăresc cu
minim 15% mai puţin faţă de greutatea normală;
• debutul tulburării se situează de obicei în adolescenţă (cel mai adesea între 16 şi 17
ani). începe in general cu eforturile obisnuite de a mentine o dieta pentru a elimina un
oarecare exces de greutate la acel moment;
• persoanele cu un comportament anorectic sufera o dereglare a perceptiei propriei
infatisari. chiar daca in decursul acestei boli au pierdut mult din greutatea corporala,
ele se considera in continuare supraponderale sau cu dimensiuni corporale mult prea
mari;
• sunt obsedate de ceea ce manancă, vorbesc tot timpul despre aceasta şi studiază
orice amănunt referitor la alimentele pe care le consumă;
• se subapreciază în mod constant, incearcă continuu de a fi pe plac sau a face pe
placul tuturor, în profunzime insa, se simit pierduţi şi incapabili să facă faţa mediului in
care trăiesc - pe care il consideră prea competitiv şi agresiv;
• subestimează capacităţile şi reuşitele personale, le este frică să nu fie criticaţi sau
respinşi, consideră că au foarte multe puncte vulnerabile şi sunt permanent ingrijoraţi
să nu facă greşeli. Încercarea de a-si controla greutatea corporala pare a le reda
siguranţa, greutatea devine astfel un factor important al respectului faţa de sine;
• preferă să evite contactele sociale, situaţiile în care s-ar simţi vulnerabilă (ieşiri cu
colegii, diverse discuţii);
• datorită scăderii în greutate şi a alimentaţiei sărace pot apărea serioase daune
corporale. din cauza dereglărilor hormonale, se întâmplă destul de des ca menstruaţia
să absenteze. prezintă bătăi mai uşoare ale inimii, tensiune scăzută, temperatura
scăzută a corpului, diferite probleme ale pielii,
• slăbiciune musculara, căderea parului.

Bulimia nervoasă: se manifestă printr-o poftă de mâncare exagerată, aşa numita „foame de
lup” după care, în majoritatea cazurilor, persoanele afectate îşi provoacă pentru a depăşi
sentimentul de vină, perfect conştienţi, greaţă pentru a voma.
• Bulimicii nu sunt uşor de identificat deoarece ei pot avea o greutate normală,

subnormală sau excedentară, însa de obicei idealul lor de greutate este foarte scăzut;
• Două aspiraţii principale îi caracterizează, de a mânca oricât şi orice şi totuşi de a
rămâne slab sau de a slabi. Bulimia este soluţia la care se apelează pentru a le
îndeplini pe cele doua, folosind o singura cale;
• Există o permanentă preocupare faţă de tot ceea ce are legătură cu mâncarea,
caloriile, greutatea corporală, diete;
• Persoanele ce prezintă bulimie sunt dificil de identificat, acestea încercând să ascundă
(nege) această tulburare, datorită puternicului sentiment de ruşine şi culpabilitate;
• Pe acest fond de învinovăţire pot dezvolta episoade depresive;
• Consecinţe fizice:
o paloare datorită anemiei (administrarea excesivă de laxative şi purgative)
o cicatrici sau răni pe podul palmei ( provocări repetate ale vomei)
Supra-alimentarea: această tulburare nevrotică este foarte asemănătoare cu bulimia, însa în

acest caz, persoanele afectate nu îşi provoacă vomă şi nu folosesc laxative pentru a elimina
ceea ce au consumat în mod abuziv. Pierderea controlului şi sentimentele de vinovaţie sau
repulsie faţă de propriul corp sunt identice precum în cazul bulimiei. Aceasta pierdere de sub
control a poftei de mâncare rezultă în majoritatea cazurilor datorită stresului şi neputinţei de a
face faţă unor probleme de natura psihologică.
Bariere în calea învăţării - efecte asupra învăţării

- scăderea interesului şi a motivaţiei pentru activitatea şcolară;
- scăderea performanţelor şcolare;
- prezintă dificultăţi de concentrare şi o scăderea semnificativă a memoriei
- reducere generală a tonusului psihic;
- episoade de labilitate afectivă (alternare a momentelor euforice cu momente
depresive);

Absenţa unor semne clare, precum şi mascarea simptomelor de către persoanele

afectate, fac dificilă identificarea timpurie a tulburărilor de alimentaţie.
În situaţiile în care bănuiţi că un copil prezintă această tulburare, încercaţi cu tact să aflaţi
mai multe informaţii, discutând cu acesta, cu prietenii (colegii), părinţii despre obiceiurile
alimentare a acestuia.

Elevii cu tulburări de alimentaţie, identificaţi, au nevoie de asistenţă psihoterapeutică de
specialitate.

AUTISM CU COMPORTAMENT AGRESIV ŞI AUTOAGRESIV
Autism cu comportament agresiv şi autoagresiv

Din spectrul autist fac parte trei tulburări care afectează capacitatetea copiilor de :
5. a înţelege comportamentul social, ceea ce le afectează capacitatea de a interacţiona cu copii şi
adulţii
6. a gândi şi a se comporta flexibil, ceea ce se poate manifesta prin activiăţi limitate obsesive sau
repetitive
- nevoia imperioasă de a nu schimba nimic se manifestă prin rezistenţa la schimbare, activităţi repetate
stereotip, perseverarea în aceeaşi acţiune.
- comportamente distructive, agresiune, comportament autodistructiv, autoagresiv
- umblatul prin lucruri (dezordine în lucrurile personale sau ale altora)
- atitudinea de evitare : copilul evită să te privească, se abţine de la comunicarea prin limbaj sau
sunete, refuză colaborarea
- comportamente bizare (mişcarea mâinilor, a degetelor în faţa ochilor, acoperirea ochilor, urechilor sau
capului)
- integrarea, acceptarea în colectivităţi la nivel foarte scăzut ; inadaptare la relaţiile cu cei din jur;
- anxietate excesivă generată de incapacitatea de a comunica prin limbaj sau prin sunete
- agitaţie permanentă, puseuri de furie, hiperkinezie (miscări dezordonate, deplasări haotice)
- dificultăţi de concentrare a atenţiei
- retragere într-o lume fantastică, izolare, concentrare pe senzaţiile corporale
- dezorganizarea spaţiului de învăţare
- înţelegere defectuoasă a mesajelor verbale
- corelarea inadecvată a ideilor, evenimentelor, faptelor
- capacitate scăzută de reacţie şi de îndeplinire a sarcinilor
- centrarea excesiva pe detalii
- atenţia deficitară
- existenţa capacităţilor reduse de învătare – rezultate din comportamente negative, dar şi din
eventuale întârzieri în dezvoltarea psihosocială ; rezistenţa la reguli şi norme de comportare;
- organizarea şi structurarea proceselor senzorial-perceptive şi a proceselor de cunoaştere diferită de
cea al copilului normal dezvoltat;


Strategii
• întărirea pozitivă sau oferirea de recompense imediat după manifestarea unui
comportament dezirabil creşte probabilitatea fixării comportamentului pozitiv
• întărirea negativă sau retragerea unor recompense , privilegii reduc frecvenţa
comportamentului nedorit.
• time-out-ul (scoaterea elevului din mediul în care primeşte din partea colegilor întărire
pozitivă – atenţie, admiraţie, susţinere, încurajare)
• Intervenţii
• Menţineti o atmosferă calmă tot timpul: vorbiţi încet,dar ferm,amenajaţi agreabil mediul,
evitaţi îmbulzeala şi haosul.
• Fiţi constanţi în reacţii şi comportamente
• Incercaţi să le cunoaşteţi obsesiile, anxietăţile, pentru a evita comportamentele nedorite
• Respectaţi nivelul de toleranţă al elevilor (evitaţi recompensele, pedepsele şi cerinţele
excesive; acordaţi timpului necesar revenirii din crize).
• In caz de criză impiedicaţi agravarea siţuaţiei; cereţi ajutorul unei alte persoane, în cazul
elevilor foarte agitaţi
• Invăţaţi-i un mod acceptabil de a protesta, respinge cerinţe sau activităţi;
• Folosiţi poveşti sociale simple ca să-i învăţaţi rutinele (de Carol Gray);
• Obişnuiţi-i să fie toleranţi şi să-şi îmbunătăţească auto-controlul (exerciţii de respiraţie
adâncă şi masaj ( tehnici de relaxare).
• Nu-i etichetaţi în faţa celorlalţi elevi, nu-i judecaţi, ci luaţi-le în considerare dificultăţile.
• Fiţi optimişti, veseli, abordaţi o atitudine încrezătoare şi o mimică binevoitoare

Elevii cu autism agresiv au nevoie de planificare diferentiata a curriculumului şi de aranjamente
speciale privind evaluare.
Unii elevi vor:
• beneficia de programe de terapie pentru tulburări emoţionale şi de comportament (tehnici de
relaxare - meloterapie);
• beneficia de programe de kinetoterapie (masaj şi gimnastică medicală şi recuperatorie)
• beneficia de programe de terapie ocupaţională

Dislexie Discalculie...

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dislexie Discalculie...

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect PHARE TVET RO 2002/000-586.05.01.02.01.

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 87

DIFICULTĂŢI DE ÎNVĂŢARE MEDII

În comparaţie cu colegii lor, se confruntă cu dificultăţi mult mai mari în:

De asemenea, pot avea:

Obstacole în calea învăţării

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 88

Predarea eficientă a curriculumului implică o serie de strategii, inclusiv:

• Ajutor pentru dezvoltarea abilităţilor organizatorice şi posibilitatea de a le folosi

Ajutor, adaptări şi/sau intervenţia unor persoane specializate

Elevii cu dificultăţi medii de învăţare au nevoie de un curriculum planificat diferenţiat şi de

Unii elevi vor:

• beneficia de programe de terapie lingvistică

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 89

• majoritatea copiilor prezintă întârzieri în dezvoltare şi dificultăţi de învăţare

Bariere în calea învăţării

• se orientează greu în timp şi spaţiu; mişcările sunt greoaie, grosiere;

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 90

Strategii şi intervenţii utile

• încurajarea independenţei, creşterea autonomiei personale (trebuie învăţati să se

Ajutor, adaptări şi/sau intervenţii ale unor persoane specializate

Elevii cu sindrom Down vor beneficia de planificare diferentiata a curriculumului şi de modalităţi

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 91

● unele probleme, cum ar fi cele de ortografiere, pot persista la adult.

● manifestarea dislexiei la o persoana va depinde nu numai de diferentele cognitive individuale ci şi

● erori de utilizare a numerelor (numerele de telefon, inversarea numerelor autobuzelor etc.)

● dificultăţi de organizare, inclusiv organizarea timpului

● rătăcirea lucrurilor personale (ex. cheile)

● confundarea datelor, ratarea întâlnirilor / programărilor

● dificultăţi de orientare, ex. cu hărţi, sau în oraşe străine

● confuzie intre stânga si dreapta

Bariere în calea învăţării

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 92

Strategii şi intervenţii utile

●In corectare, trebuie sa tineti cont de:

Ajutor, adaptări şi/sau intervenţii ale unor persoane specializate

● Folosirea tehnologiei informaţiei ca de exemplu: Word-ul cu program de corectare a ortografiei

● Tratament logopedic specializat

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 93

Discalculia este dificultatea de a înţelege şi rezolva sarcini matematice.

• Abilitaţi scăzute de a lucra cu numere sau cu noţiuni matematice ;

Bariere în calea învăţării

• asociază greu cantitatea la număr şi îşi formează greu conceptul de număr;

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 94

Strategii şi intervenţii utile

stabiliţi nivelul de manifestare a discalculiei

Ajutor, adaptări şi/sau intervenţii ale unor persoane specializate

Elevii cu discalculie vor beneficia de currículum planificat diferentiat şi de modalităţi adaptate de

Unii elevi vor necesita:

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 95

Bariere în calea învăţării

Dispraxia afectează progresul şcolar al elevilor, la diferite niveluri:

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 96

Strategii şi intervenţii utile

asiguraţi-vă că cerinţele temelor sunt înţelese şi nu sunt foarte

Ajutor, adaptări şi/sau intervenţii ale unor persoane specializate

Elevii cu dispraxie vor beneficia de currículum planificat diferentiat şi de modalităţi adaptate de

Unii elevi vor necesita:

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 97

• Tulburări din spectrul autistic

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 98

Bariere în calea învăţării