UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

CERINȚELE EDUCATIVE SPECIALE LA PREȘCOLAR

COORDONATOR: STUDENTĂ

Lect. univ. dr. Loghin Alexia-Lavinia

Camelia Brîncoveanu

București
2021
Cerinţele educative speciale la preșcolar

Cerinţele educative speciale (CES) reprezintă necesităţi educaţionale suplimentare,

complementare obiectivelor generale ale educaţiei adaptate particularităţilor individuale şi
celor caracteristice unei anumite deficienţe sau tulburări/dificultăţi de învăţare, precum şi o

1
asistenţă complexă - medicală, socială, educaţională etc. (Psihopedagoie Speciala, Doct.
Carantină & Totolan, 2007)
Termenul de „persoane cu cerinţe educative speciale” a apărut din nevoia de a
diminua imaginea socială negativă, stigmatizarea şi traumatizarea psihică.
Acest concept a dobândit o largă circulaţie internaţională, conform publicării
documentelor elaborate cu ocazia Conferinţei mondiale de la Salamanca, din 1994, fiind
inclus, ulterior, în Legea învăţământului din România.
Persoane cu nevoi/cerinţe speciale este un concept cu o sferă mai largă, incluzând pe
lângă persoanele cu deficienţe sau diverse tulburări, pe cele din medii sociale sau grupuri
defavorizate economic, etnic, rasial etc., precum și persoanele cu abilități excepționale.
Educaţia specială sau învăţământul special se referă la educarea copiilor cu dizabilităţi
prin intermediul unor instituţii şcolare speciale, de regulă separate de celelalte unităţi şcolare.
Educaţia incluzivă este o formă a educaţiei care presupune integrarea tuturor copiilor
unei comunităţi în învăţământul public de masă, indiferent dacă aceştia provin din medii
sociale, culturale, etnice, economice sau geografice care le îngreunează accesul al educaţie
sau dacă ei fac parte dintr-o categorie cu cerinţe educative speciale.
Activităţile didactice desfăşurate în şcoala incluzivă au la bază un curriculum
individualizat şi adaptat, acestea fiind realizate în parteneriat cu profesori itineranţi, de
sprijin, cu specialişti în educaţie specială sau părinţi.
Prof. Gherguţ (2001) vorbeşte în lucrarea „Psihopedagogia personelor cu cerințe
speciale” despre clase incluzive în care poate fi integrat un număr limitat de copii cu cerinţe
educative speciale – între 2 şi 4 copii cu CES – în baza Legii nr. 84/1995, art. 41, alineatul
2.
Educaţia integrată este o formă a educaţiei centrată pe şcolarizarea în învăţământul de
masă a copiilor cu cerinţe educative speciale, având drept scop normalizarea.
Nu presupune desfiinţarea învăţământului special, ci includerea în şcoala de masă a
copiilor care se pot adapta şi pentru care pot fi create condiţiile necesare învăţării şi
dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate a personalităţii acestora.

Tulburare din spectrul autist (TSA)

Copiii cu tulburare din spectrul autist sever se numără printre elevii care pot fi dificil
de integrat în şcolile de masă.
Participarea la activităţile de la grădiniţă sau de la şcoală se realizează împreună cu un
profesor de sprijin, un psiholog, psihopedagog, shadow sau un părinte.

2
 Cadrele didactice trebuie să fie la curent cu obiectivele programului terapeutic în care
este implicat copilul, pentru a putea planifica activităţi educative care să fie în concordanţă cu
intervenţiile realizate în tratament.
Copilul cu autism poate avea următoarele caracteristici:

· nu răspunde la nume sau la solicitările adultului (decât, când „vrea”) și pare că nu

aude sau nu înțelege ceea ce i se cere;
· nu se uită unde i se arată și nu se uită la adult, dacă vrea ceva de la el;
· deși, poate tolera alți copiii în jurul său și chiar poate fi bucuros de prezența lor, nu
interacționează efectiv cu copiii;
· protestează în momentul în care i se cere ceva și se insistă pentru primirea unui
răspuns.
· jocul îi este marcat de un caracter stereotip (folosește obiectele sau jucăriile mereu în
același fel, de exemplu: le închide/deschide, bate cu obiectele în anumite locuri, le
învarte etc. ) sau nu este atras de jucîrii, ci mai degrabă de sticle goale, sfori, pungi
etc.;
· nu folosește obiectele în scopul lor uzual (le linge, le scutură, plimbă sticle pe care le
umple și le golește etc.);
· prezintă tulburări senzoriale manifestate uneori prin nevoia de a atinge orice, de a
linge, de a pipăi, iar alte ori prin refuzul de a intra în contact cu anumite texturi, de a
gusta anumite alimente etc.;
· poate avea comportamente stereotipe: înșiră și aliniază obiecte, se învârte ori flutură
mâinile sau obiectele mici etc.;
· poate prezenta probleme de alimentație, probleme ale somnului;
· nu dorește sau nu poate să folosească cuvinte cu sens de comunicare;
· merge pe vârfuri sau are mișcări bizare ale mâinilor și ale corpului;
· repetă la nesfârșit sunete, cuvinte, reclame tv. etc.)

Strategii de integrare școlară a unui elev cu tulburare din spectrul autist:

· oferirea ocaziilor de socializare

· formarea comportamentelor sociale în contexte reale
· creşterea gradului de independenţă
· dezvoltarea personalităţii
· dezvoltarea capacităţii cognitive
· formarea de competenţe profesionale

Tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate

Elevii cu ADHD sunt mai frecvent sancţionaţi, suspendaţi, lăsaţi repetenţi sau exmatriculaţi
(Cucu-Ciuhan, 2014)

· persoanele hiperactive ating adesea un nivel educaţional inferior

3
 · persoanelor tipice de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel intelectual, aproximativ 35%
dintre ele prezentând şi dificultăţi de învăţare în afara simptomelor specifice
· „eticheta” de ADHD înseamnă uneori o scădere a aşteptărilor faţă de performanţele
şi comportamentele acestor elevi şi o explicaţie a eşeculuilor şcolar
Cadrele didactice au un rol important în identificarea simptomelor de hiperactivitate şi
neatenţie la elevi, dar şi în consilierea părinţilor și colaborarea cu aceștia în vederea asigurării
tratamentului potrivit pentru copii
Multe dificultăţi întâlnite în managementul clasei de elevi sunt din cauza manifestărilor de
hiperactivitate, impulsivitate şi neatenţie ale elevilor.
Există o tendinţă de motivare a comportamentului inadecvat al elevuluiprin referirea la
simptomele ADHD.
Este important ca hiperactivitatea cu deficit de atenţie să fie diferenţiată de comportamentele
specifice vârstei ale copiilor activi, de consecințele comportamentale ale tulburărilor de
învăţare, de tulburările de conduită, precum şi de simptomele hiperkinetice provocate de
stimularea şcolară insuficientă sau excesivă sau de condiţiile psihosociale şi educative
deficitare.
Poate apărea un fenomen de deresponsabilizare a cadrelor didactice, acestea motivând
comportamentele hiperactive şi/sau neatente ale elevilor prin intermediul tulburării şi nu al
modului de organizare a lecţiei şi de gestionare a clasei.

Strategii de integrare școlară a unui elev cu tulburare cu deficit de

atenție/hiperactivitate.

· cadrele didactice au un rol important în identificarea simptomelor de hiperactivitate şi

neatenţie la elevi, dar şi în consilierea părinţilor și colaborarea cu aceștia în vederea
asigurării tratamentului potrivit pentru copii
Integrarea școlară a elevilor cu ADHD

· este indicat ca profesorii să crească diversitatea activităţiloreducative, să

implementeze modalităţi variate de predare, exersare şi evaluare a competenţelor
E nevoie de manuale, cărţi, caiete de exerciţii cât mai atractive şi interesante, care să le
stimuleze curiozitatea şi care să îi provoace să descopere noile informaţii şi modul şi situaţiile
în care acestea pot fi utilizate:

· manifestă mai puţine simptome în activităţile unu la unu

· au performanţe mult mai bune dimineaţa şi de aceea este indicat ca sarcinile care
solicită mai mult atenţia, cele dificile, repetitive, cu un grad mai mare de repetitivitate,
să fie programate în prima parte a zilei.
· Aşezarea clasică a băncilor – pe rânduri de câte un elev

4
 · Când se lucrează pe grupe este bine să aibă un spaţiu mai mare de lucru, fără a fi însă
distanţat de ceilalţi.
· Fragmentarea sarcinilor în părţi mici şi implicarea treptată a copilului
· oferirea posibilităţii de a-şi stabili propriul ritm de lucru
· oferirea posibilităţii de a alege, de ex. liste de exerciţii, în ordinea dorită

Tulburare specifică de învățare

Strategii de integrare școlară a unui elev cu tulburare specifică de învățare:

· Poziționarea în fața clasei pentru a putea observa mai bine materialele prezentate și
indicațiile profesorului
· Oferirea de înregistrări cu materialele didactice, care să poată fi reascultate
· Recomandarea de lecturi foarte atractive
· Accesibilizarea/adaptarea fișelor de lucru – cuvinte cheie evidențiate
· Citirea cu voce tare a instrucțiunilor scrise pe fișele de lucru
· Încurajarea temelor pentru acasă
· Utilizarea jocurilor matematice cu referiri la situații concrete
· Folosirea de simboluri pentru memorarea formulelor
· Învățarea de mnemotehnici pentru automatizarea unor operații

Tulburare de limbaj
Strategii de integrare școlară a unui elev cu tulburare de limbaj:

· comunicare verbală clară, corectă, cu o încărcătură afectivă mare şi cu o frecvenţă

ridicată, în limitele suprasolicitării
· se selectează cuvinte, noţiuni şi construcţii stilistice accesibile nivelului de înţelegere
a copilului, dar care să-i stimuleze vorbirea şi organizarea limbajului
· utilizarea de cuvinte ușor accesibile, de propoziții scurte și clare
· reformularea sau repetarea mesajului atunci când acesta nu a
· fost înţeles, putându-se apela şi la gestică și mimică pentru completarea informaţiilor
comunicate
· adresarea de întrebări ajutătoare
· asocierea conținutului verbal cu imagini și scheme
· sublinierea cuvintelor cheie, în textul scris/prin intonație
· utilizarea de exemple și explicații din experiența lor de viață și din sfera de interes

Caracteristica principală este dificultatea de a achiziţiona şi utiliza limbajul din cauza

deficienţelor în înţelegerea sau producerea vocabularului, a structurii propoziţiei şi a
discursului.

5
 Tulburare de pronunție
Strategii de integrare școlară a unui elev cu tulburare de pronunție.
În învăţământul preşcolar şi primar se întâlnesc mai multe cazuri de elevi cu tulburări de
pronunție decât în celelalte niveluri de învăţământ.
De foarte multe ori profesorii sunt cei care recomandă părintelui o evaluare logopedică,
observând evoluţia pronunţiei copilului în timp şi nivelul acesteia faţă de a celorlalţi copii de
aceeaşi vârstă.
În cadrul activităţilor de la grupă sau de la clasă pot fi făcute o multitudine de exerciţii de
educare a auzului fonematic, care sunt benefice tuturor copiilor pentru a dezvolta un limbaj
corect şi complex, un vocabular bogat şi abilităţi de scris-citit performante.
Profesorul poate influența și motivarea copilului de a-şi îmbunătăţi pronunţia şi îl poate
încuraja să fie perseverent în realizarea exerciţiilor logopedice.
Este nevoie să se acorde atenţie relaţiilor copilului cu ceilalţi colegi, pentru a se preveni
eventualele tachinări, critici, marginalizări motivate de pronunţia deficitară și care pot avea
efecte nocive asupra stimei de sine şi personalităţii copilului.

Tulburare de ritm și fluență a vorbirii

Strategii de integrare școlară a unui elev cu tulburare de ritm și fluență a vorbirii.

· construirea unui mediu tolerant, necritic, de acceptare a dificultăţii copilului de a se

exprima fluent şi dezvoltarea unei atitudini tolerante şi înţelegătoare în rândul
colegilor de clasă, pentru a se evita glumele pe seama bâlbâielii, abuzurile,
etichetările, marginalizările sau discriminările;
· implementarea unei stil de comunicare în clasă caracterizat de o vorbire clară, relaxată
şi ritmată, încurajarea tuturor elevilor să vorbească temperat, fără grabă, fără
întreruperi, fără competiţie şi presiune, fiecare aşteptându-şi rândul şi respectându-şi
interlocutorul;
· ascultarea atentă a copilului cu balbism şi aşteptarea acestuia să pronunţe toate
cuvintele, fără a-l întrerupe sau completa;
· indicarea opririi altor activităţi şi concentrarea pe vorbit, deoarece copiilor cu balbism
le este dificil să realizeze mai multe sarcini motorii simultan – de ex. desen;
· la clasele mici, introducerea unor secvenţe de recitare a unor poezii ritmate, care pot fi
utilizate la începutul şi la sfârşitul orei sau la tranziţia către anumite activităţi;
· la ora de educaţie muzicală pot fi realizate exerciţii ritmice – versuri asociate cu bătăi
ritmice din palme, mers ritmic etc.;
· aprecierea capacităţii elevului cu balbism de a susţine evaluări orale sau prezentări de
proiecte în faţa clasei şi modificarea modalităţilor de evaluare în cazul în care
anxietatea este prea puternică;

6
 · pregătirea elevului cu balbism pentru evenimentele care urmează – schimbări de
program, activităţi publice, serbări – pentru a-i reduce anxietatea

Tulburare anxioasă
Caracteristicile unui elev cu tulburare anxioasă.
1. Disconfort excesiv recurent atunci când individul anticipează sau trăiește despărțirea de
casă sau de persoanele cele mai importante pentru el.
2. Preocuparea persistentă și excesivă privind pierderea persoanelor de atașament, sau
posibilitatea ca acestea să sufere prin îmbolnăvire, rănire, dezastre sau deces.
3. Preocuparea persistentă și excesivă că se va întâmpla un eveniment neplăcut (de ex. să
sepiardă, să fie răpit, să aibă un accident, să se îmbolnăvească) care ar putea cauza separarea
de persoana de atașament.
4. Ezitarea sau refuzul de a ieși din casă la școală, la serviciu sau în alte locuri singur sau fără
persoanele de atașament.
5. Frica excesivă sau persistentă sau ezitarea de a rămâne acasă sau în alte locuri singur sau
fără persoanele de atașament.
6. Ezitarea sau refuzul persistent de a dormi în afara casei sau de a se culca dacă nu se află în
apropierea unei persoane de atașament.
7. Coșmaruri repetate având ca temă separarea.
8.Acuze repetate de simptome somatice (de ex. cefalee, gastralgii, greață, vărsături) atunci
când este separat de persoanele deatașament sau când anticipează acest lucru.

Strategii de integrare școlară a unui elev cu tulburare anxioasă

Anxietatea ce apare în absenţa unor situaţii de pericol fizic sau psihologic obiective sau când
reacţia emoţională este disproporţionată ca intensitate şi durată faţă de pericolul actual,
influenţând negativ comportamentul adaptativ, indică în general anxietatea patologică.
1.Profesorii sunt în general cei care pot ajuta un copil să se integreze.
În cazul copiilor care suferă de tulburare anxioasă aceștia îi pot anuta în felul următor.
-să facă ore suplimentare cu acel copil
-să îl trimită la psihologul școlii
-să îi prezinte școala
-să îi dea sfaturi,adică să îi spună că pozitivitatea și optimismul îl vor ajuta mai mult în viață
decât negativismul și pesimismul

7
2.Colegii au și ei o putere fantastică asupra integrării unui copil în școală,în clasă astfel:
-să glumească cu respectivul copil,să îi dea exemple de pozitivitate,să facă fapte bune
-să îi prezinte școala
3.Chiar copilul însăși se poate ajuta în integrarea sa:
-dacă dorește să se schimbe o va face pentru a se putea integra
-va fi mai pozitiv,mai optimist și astfel își va face prieteni mai ușor
Tulburare specifică de învățare
Caracteristicile unui copil cu tulburare specifică de învățare
Atenţie deficitară (îi vine greu să asculte şi nu reuşeşte să îşi aducă aminte sau să reproducă
cele auzite);
Vorbire întârziată sau imatură (îi vine greu să pronunţe sunete, stâlceşte cuvintele);
• Performanţă care variază de la o zi la altă (învaţă un lucru pe care se pare că îl reţine, iar a
două zi nu mai ştie nimic din chestiunea învăţată);
Dificultăţi în a urma instrucţiuni;
• Adaptarea dificilă la contexte noi;
• Probleme de coordonare motorie, probleme de coordonare ochi-mână, încurcă frecvent
stânga cu dreapta şi nu poate să citească ceasul;
• Inabilitatea de a discrimina între litere, sunete sau numere (citeşte lent şi oboseşte repede,
inversează literele atunci când scrie, le amestecă în interiorul cuvântului, scrie cu greşeli,
omisiuni, repetiţii, face cu greu transcrieri);
• Este dezorganizat, îşi face lecţiile cu pauze dese.

Bibliografie:
1. Adrian Rosan, Carmen David, Intervenții psihopedagogice în tulburările specifice de
învățare, Editura Polirom, 2019
2. Alois Gheruț, Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale, Editura Polirom, 2013
3. Carolina Bodea Hategan, Logiopedia. Terapia tulburărilor de limbaj. Strucuri
deschise, Editura Trei, 2016
4. Cristina Costescu, Abilități sociale în tulburarea din spectrul autismului, Editura
Polirom, 2021
5. Dr. Christopher Green, Să înțelegem deficitul de atenție însoțit de tulburare
hiperkinetică, Editura Aramis, 2017

8
6. Geanina Cucu-Ciuhan - Manegementul stresului, Editura Sper, Târgul Gaudeamus,
2014
7. Legea nr. 84/1995, art. 41, alineatul 2
8. Totolan Carantină, Psihopedagogie speclială, Editura Ovidius University, Constanța,
2007;