PERCEPTIA

PERCEPŢIILE
1.DEFINIŢIE ŞI CARACTERIZARE
 Să ne gândim la un copac! Forma, mărimea, culoarea
frunzelor, asperitatea şi alte însuşiri formează împreună copacul şi
îl caracterizează.
 În timp ce prin senzatii aflăm însuşirile izolate ale unui obiect,
prin perceptii– avem imaginea lui integrală.
 Însuşirile obiectelor nu pot fi separate decât mental.
 PERCEPŢIILE = procese senzoriale complexe şi, totodată,
imagini primare, care conţin informaţii despre însuşirile
concrete ale obiectelor şi fenomenelor, în condiţiile acţiunii
directe a stimulilor asupra analizatorilor.
 Trăsăturile imaginii perceptive:
 = bogată în conţinut: însuşiri semnificative, dar şi de detaliu;
 = funcţie informaţională specifică;
 = rol reglator pentru activitate.
 2. ORGANIZAREA PERCEPTUALĂ
 În momentul citirii unui text, nu distingem
nişte semne negre pe un fond alb, nu vedem literele
izolate, ci organizăm aceste caractere în cuvinte, iar
cuvintele în propoziţii cu înţeles. – Interpretăm ceea
ce vedem, acordăm un sens informaţiei.
 Percepţia = un proces complex care permite
utilizarea informaţiilor primite prin simţuri.
 3. FAZELE PROCESULUI PERCEPTIV:
 - DETECŢIA:se sesizează prezenţa obiectului în
câmpul perceptiv.
 - DISCRIMINAREA: obiectul este diferenţiat de
altele din câmpul perceptiv.
 - IDENTIFICAREA: recunoaşterea obiectului.
 - INTERPRETAREA: se dă semnificaţie obiectului
 FORMELE COMPLEXE ALE
PERCEPȚIEI
 P spaţială = vederea obiectelor în trei dimensiuni, ne
permite să estimăm cu precizie forma obiectelor şi să
apreciem destul de exact distanţa dintre obiecte sau de la
noi până la acestea. – orientarea în mediul înconjurător.
 Perceptia formei obiectelor
 Perceptia marimii obiectelor
 Perceptia culorii obiectelor
 Perceptia pozitiei spatiale a obiectelor
 Perceptia distantei.
 P ERCEP’ȚIA Timpului
 Fiind infinit, timpul nu poate fi perceput ca atare.
 Se pot percepe doar caracteristici temporale ale
evenimentelor: continuitate – discontinuitate; succesiune;
simultaneitate; durată.
 Sisteme de referinţă: - fizic, cosmic – repetabilitatea
fenomenelor naturale: zi – noapte, anotimpuri.
 - biologic – cicluri de viaţă, ritmuri
organice (puls, digestie, veghe – somn).
 - socio-cultural – instrumente de
măsurare a timpului, conştiinţa istorică.

 PERCEPȚIA MIŞCĂRII
 Factori:
 - când percepem, separăm obiectul de fondul P;
 - constanţa mărimii ne arată că un obiect care se apropie,
îşi schimbă doar poziţia;
 Psihologia modernă distinge următoarele legi ale percepţiei
descrise de profesorul Mielu Zlate astfel:
 a) Legea integralităţii perceptive
 Exprimă faptul că percepţia creează conştiinţa unităţii şi
integralităţii obiectului, ea operează nu cu însuşiri izolate ale
obiectelor, ci cu obiecte unitare. Gradul de elaborare a unităţii
perceptive poate fi pus în evidenţă prin rapiditatea percepţiei sau
prin rezistenţa imaginii perceptive fie la modificarea obiectelor,
fie la eliminarea unor elemente ale acestora.
 b) Legea structuralităţii perceptive
 Arată că însuşirile obiectului numai împreună, organizate şi
ierarhizate creează efecte de percepţie; totodată, ea relevă faptul
că nu toate însuşirile obiectului sunt la fel de importante pentru
perceperea lui, ci, cu deosebire, cele care dispun de cea mai
mare concentrare informaţională. Înregistrarea traseelor vizuale,
în percepţia unor obiecte, relevă această caracteristică.
 c) Legea selectivităţii perceptive
 Este expresia caracterului activ al omului în timpul perceperii,
al faptului că nu toate obiectele sunt percepute - ci doar unele,
nu toate însuşirile obiectului - ci doar o parte a acestora, în
acord cu forţa lor senzorială sau cu semnificaţia lor pentru
individ.
 d) Legea constantei perceptive
 Constă în menţinerea invarianţei imaginii, chiar şi atunci când
există variaţii ale obiectului perceput; dacă imaginea
perceptivă şi-ar schimba valoarea la cea mai mică şi
neînsemnată variaţie a însuşirilor obiec­tului-stimul şi a poziţiei
lui în câmpul perceptiv, atunci diferenţierea şi identificarea lui
ar fi mult mai îngreunate.
 e) Legea semnificaţiei forţei de semnalizare a stimulului
 Semnalează faptul că se percep mai bine, rapid şi corect
obiectele care au o anumită valoare, semnificaţie pentru
subiect decât cele indiferente
 ILUZIILE PERCEPTIVE
 Iluziile fizice = cauzate de distorsiuni ale informaţiilor care
ajung la organele noastre de simţ.
 Iluziile perceptive = produse de anumite elemente ale
stimulilor care – acţionând combinat – ne creează o P
deformată sau chiar imposibilă.
 N.B. Majoritatea iluziilor perceptive sunt cauzate de prea buna
funcţionare a mecanismelor P, în special de constanţele
perceptuale şi de legităţile gestaltiste.
 8. OBSERVAŢIA ŞI SPIRITUL DE OBSERVAŢIE
 Observaţia = activitatea perceptivă, conştientă şi autoreglată,
sistematică.
 Implică: acuitate senzorială şi inteligenţă.
 Spiritul de observaţie = aptitudinea de a sesiza rapid ceea ce
este relevant, deşi nu apare în mod foarte evident.
 N.B. P = un proces activ, rezultat din interacţiunea dintre
stimulările mediului şi experienţa noastră.
Priviti in centrul imaginii
Aceste cerculete se invart?
Figura imposibila Escher
Aceste linii sunt perfect drepte