Cuprins

4. Principalele modalităţi prin care profesorul poate preveni situaţiile de violență

în școală
5. Cauze și consecinţele ale abandonului școlar
7. Interacţiunea pozitivă părinţi-copii – condiţie esenţială în realizarea unei bune
adaptări şcolare
11. Principalele dificultăți cu care se confruntă cadrul didactic în diminuarea
absenteismului școlar
13. Cvintet- Inadaptarea școlară
4. Identificaţi principalele modalităţi prin care profesorul poate preveni
situaţiile de violență în școală.

Noțiunea de violență este discutată în relație cu agresivitatea. Agresivitatea este definită ca

fiind orice comportament ostil, distructiv al unui individ. Poate fi îndreptată împotriva altor
persoane, obiecte sau animale, precum şi împotriva ființei proprii, ca autoagresivitate.

Şcoala nu mai este o entitate izolată, un spațiu social autonom, necorelat cu dinamica socială,
neafectat de conflictele şi dificultățile cu care se confruntă societatea, în general. Ea este o
parte integrantă a comunității largi, iar problemele cu care se confruntă ca instituție şi mediu
de formare a tinerilor privesc întreaga societate. Şcoala trebuie văzută ca un forum al
socializării, un spațiu transparent, deschis lumii exterioare, ale cărei tensiuni le asimilează,
devenind chiar un spațiu de manifestare a violenței. Astfel, violența şcolară este o formă a
violenței cotidiene şi o problemă globală. Violența şcolară nu este un fenomen nou,
manifestându-se şi în trecut, în spațiul autonom al şcolii. În zilele noastre, şcoala, ca instituție,
este mai transparentă. În contextul cultural şi politic european se acceptă şi se promovează
ideea că şcoala trebuie să fie un spațiu privilegiat, al securității, liber de conflicte şi de
manifestări ale violenței sociale.

Violența este prezentă în peste 75% din școlile din România.

Activitățile trebuie să se adreseze actorilor cheie de la nivelul școlii, mai exact, cadrelor
didactice și conducătorilor unităților. Câteva exemple de activități de prevenire a fenomenului
de violență la nivelul unității de învățământ: acţiuni de conştientizare de către elevi a efectelor
negative ale violenţei, organizarea cu părinţii a unor activităţi pe tema prevenirii violenţei
şcolare, lectorate cu părinţii, dezvoltarea unor programe de formare a cadrelor didactice
privind managementul clasei, dezvoltarea abilităţilor de comunicare, promovarea cooperării;
participarea/implicarea elevilor în proiecte care vizează reducerea violenţei şcolare, schimbul
de experienţă între şcoli pe tematica prevenirii violenţei, activităţi extraşcolare în care să fie
analizate fenomenele de violenţă şcolară, concursuri între clase, organizarea de spectacole
privind violenţa, implicarea comitetului de părinţi în organizarea unor activităţi de prevenire
şi combatere a fenomenului violenţei, dezbateri tematice organizate între elevi, organizarea
„săptămânii toleranţei”, a „săptămânii anti-violenţă” în şcoală, analiza în cadrul unei dezbateri
a principiilor/valorilor morale încălcate de diferite acte de violenţă şcolară dezbaterea unor
situaţii de violenţă şcolară prezentate în mass-media: înţelegerea cauzelor, analiza modului în
care situaţiile puteau fi evitate, analiza consecinţelor asupra victimelor/agresorilor; realizarea
unui colaj de imagini din presa scrisă care prezintă situaţii de violenţă şi analiza acestora;
realizarea unei prezentǎri în Power Point care să urmărească o temă relevantă privind violenţa
şcolară; organizarea de către elevii clasei a unui atelier pentru părinţi pe tema ,,Cum aşteptăm
să ne sprijine familia pentru a ne simţi în siguranţă”.

Pentru a remedia actul de violența este recomandat ca profesorul să vorbească cu elevul în

privat şi folosească un ton calm. Mergeţi cu elevul într-un loc în afara clasei unde puteţi să
aveţi o discuţie calmă. Adresaţi-vă elevului cu respect. Evitaţi tonul rece şi autoritar.
Discuţiile, ameninţările, certurile în faţa clasei au rolul de a intensifica comportamentele
agresive. Evitaţi utilizarea unui limbaj corporal negativ (arătarea cu degetul, fixarea cu
privirea). Nu este recomandată intrarea în discuţii de genul „nu vreau eu”, sau „vei face aşa
cum vreau eu”. Stabiliţi un contact vizual cu copilul când vorbiţi cu el. Dacă el stă jos,
asezaţi-vă lângă el să fiţi la acelaşi nivel. Evitaţi să vorbiţi de deasupra lui sau peste el ca să
nu se simtă intimidat. Finalizaţi discuţia dacă problemele încep să se intensifice. Plecaţi de
lângă copil şi folosiţi regulamentul şi procedurile şcolare de urgenţă. Nu permiteţi şi nu
încurajaţi elevul să îşi descarce agresivitatea pe obiectele din jur. Practica ne arată că această
strategie încurajează agresivitatea.

Putem astfel să concluzionăm că rezolvarea problemei violenţei nu se poate realiza decât prin
efortul comun al tuturor factorilor implicaţi in educaţie, dintre care cei mai importanţi sunt
familia şi şcoala. Parteneriatul şcoală-familie are în acest context unrol foarte important.
Colaborarea acestora poate porni de la simple discuţii, şedinţe, lectorate, serbări, lecţii
deschise până la vizite la domiciliul copiilor moment în care se realizează o cunoaştere mai
amanunţită a mediului de viaţă, dar se poate realiza şi prin implicarea părinţilor în diverse
acţiuni ale şcolii Atâta timp cât cei doi factori educativi importanţi, şcoala şi familia se vor
orienta spre acelaşi obiectiv, vor avea acelaşi deziderat, acela de a preveni şi combate violenţa
atât în şcoală cât şi în familie, cu siguranţă, acţiunea celorlalţi factori implicaţi în educaţie va
fi nulă în ceea ce priveşte comportamentul violent.
5. Realizaţi un eseu cu tema „Cauze și consecinţele ale abandonului școlar”.

O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, apoi ea se continuă în

grădiniţă şi şcoală prin intermediul cadrelor didactice. În primul rând, ea se realizează prin
puterea exemplului. O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe
care-l desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului şcolar, care a
devenit din ce în ce mai frecvent. (Enea , 2019)
Abandonul şcolar constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ
indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care
abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de
comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Abandonul şcolar
reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns să
fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută
ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat
deosebit de grav.
În al doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt
viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de
pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială. (Iancu, 2000)
Printre cauzele principale ale abandonului școlar se numără: dificultăţile materiale ale
familiei, mai ales în cazul familiilor numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse, care au
probleme în a asigura îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor şi resimt uneori nevoia de forţă
de muncă (fie pe câmp, fie în gospodărie), dezorganizarea familiei atrage după sine dificultăţi
materiale, divorţul, alcoolismul, violenţa în familie sunt semne ce preced adesea decizia de
abandon, probleme de sănătate, probleme de comportament sau bullying.

Un alt factor important care determină părăsirea timpurie a şcolii este intrarea pe piaţa muncii.
Fie că este vorba de lucrul ca zilier sau de activităţi regulate desfăşurate ca barman,
implicarea elevilor pe durata semestrelor şcolare în astfel de activităţi aducătoare de venit
constituie element de risc ce se soldează aproape mereu cu renunţarea prematură la educaţie.
7.Elaboraţi un eseu cu tema: „Interacţiunea pozitivă părinţi-copii – condiţie esenţială în
realizarea unei bune adaptări şcolare”.

Interactiunea dintre parinți și copii joacă un rol important în adaptarea școlară a copiilor. Când
părinții își petrec timp cu copiii lor, îi ajută ăa se simtă iubiți și susținuti, ceea ce poate
îmbunătăți stima de sine și încrederea în sine a copiilor. În plus, interacțiunea cu parinții poate
ajuta copiii să învețe abilități sociale importante, cum ar fi comunicarea și colaborarea.

Pe de altă parte, lipsa interacțiunii dintre parinți și copii poate avea efecte negative asupra
adaptării școlare a copiilor. Copiii care nu primesc suficientă atenție și afecțiune din partea
părinților lor pot dezvolta probleme emoționale și comportamentale care pot afecta
performanța lor academică. De asemenea, copiii care nu învața abilități sociale adecvate pot
avea dificultăți în interacțiunea cu colegii și profesorii lor, ceea ce poate duce la probleme în
clasa.

Pentru a ajuta copiii să se adapteze cu succes la școala, este important ca părinții să petreacă
timp de calitate cu ei. Acest timp poate fi folosit pentru a vorbi despre problemele școlare ale
copiilor și pentru a le oferi sprijin emoțional. De asemenea, părinții pot ajuta copiii să iși
dezvolte abilitățile sociale prin jocuri și activități care implică colaborarea și comunicarea.

In concluzie, interactiunea dintre părinți și copii este o condiție esențială în realizarea unei
bune adaptări școlare. Parinții ar trebui să își petreacă timp de calitate cu copiii lor și să îi
ajute să își dezvolte abilitățile sociale pentru a le oferi cea mai bună șansă de succes în școală
și în viață.
11.Prezentați care sunt în viziunea dumneavoastră principalele dificultăți cu care se
confruntă cadrul didactic în diminuarea absenteismului școlar.

Absenteismul scolar poate fi o problema majora pentru cadrele didactice.

Principalele dificultăți cu care acestea se confruntă în diminuarea absenteismului școlar

includ: lipsa de motivație a elevilor: Mulți elevi nu văd importanța prezentei la școala și nu
sunt motivați să participe la ore. Pentru a diminua absenteismul școlar, cadrele didactice
trebuie să găsească modalități de a-i motiva pe elevi să vină la școala și să participe activ la
ore. Problemele personale ale elevilor: Uneori, absenteismul școlar poate fi cauzat de
probleme personale ale elevilor, cum ar fi problemele de sănătate sau problemele familiale.
Cadrele didactice trebuie să fie sensibile la aceste probleme și să ofere sprijin elevilor care se
confruntă cu ele. Lipsa de implicare a parinților: Parinții joaca un rol important în diminuarea
absenteismului școlar. Când parinții nu sunt implicați în educația copiilor lor, absenteismul
școlar poate fi mai mare. Cadrele didactice trebuie să comunice cu parinții și să le ofere sprijin
pentru a-i ajuta să se implice în educația copiilor lor. Problemele de disciplină în clasa: Când
există probleme de disciplina în clasă, elevii pot fi descurajati să vină la școală și să participe
la ore. Pentru a diminua absenteismul școlar, cadrele didactice trebuie să mențină o disciplină
adecvată în clasă și să găsească modalități de a-i ajuta pe elevi să se simtă în siguranță și
confortabil în clasă.

În concluzie, cadrele didactice se confruntă cu o serie de dificultăți în diminuarea

absenteismului școlar. Pentru a aborda această problemă, cadrele didactice trebuie să fie
sensibile la problemele personale ale elevilor, să găsească modalități de a-i motiva pe elevi și
de a-i implica pe parinți în educația copiilor lor, și să mențină o disciplină adecvată.
13. Construiţi un cvintet cu titlul: Inadaptarea școlară

Inadaptarea

Grea, dureroasă

Comunică, trăiește, visează

Găsește-ți drumul, poate dificil

Integrându-te
Bibliograifie

Enea , V. (2019). Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar.

București: Editura POLIROM.
Iancu, S. (2000). Psihologia școlarului. De ce merg unii elevi ,,încruntați la
școală?”. București: Editura POLIROM.