Rolul familiei în combaterea

absenteismului școlar

.
 Absenteismul şcolar este definit ca o problemă socială
caracterizată printr-o conduită ce reflectă lipsa de interes şi
.

neîncredere în educaţia şcolară.

 Absenteismul poate fi o formă de manifestare a devianţei
şcolare (semnal tardiv al existenţei unor probleme). Poate
semnala şi reducerea ataşamentului şi a integrării. Absenteismul
este folosit de elevi ca o formă de agresiune pasivă împotriva
şcolii, fără a le mai fi frică de posibilele pedepse ce ar surveni
atât din partea conducerii instituţiei, cât şi a părinţilor.
 Absenteismul este primul factor asociat în mod direct cu
abandonul şcolar. Este prezent mai frecvent în mediul urban, în
cadrul familiilor sărace. În general, cei care ajung să
abandoneze şcoala sunt elevii care învaţă la şcoli profesionale. 
Studiile de specialitate indică următoarele tipuri de
absenteism: .

 absenteism selectiv (fuga de la şcoală este frecventă la o

singură disciplină sau doar la câteva discipline);
 absenteism generalizat (fuga de la şcoală este frecventă
şi generalizată, prefigurează abandonul şcolar);
 căutarea singurătăţii (reacţie la tensiunea puternică intra-
sau interpersonală);
 dorinţa de a fi cu partenerul (la adolescenţi);
 dorinţa de apartenenţă la grup ;
 atitudine defensivă faţă de autoritatea unui sistem;
 Pentru a putea lua măsurile optime de prevenire a
absenteismului, este necesară cunoaşterea cauzelor care
.

pot genera în rândul elevilor acest fenomen:

1. Cauze care ţin de personalitatea şi starea de
sănătate a elevului: motivaţie şcolară scăzută, lipsă de
interes, încredere scăzută în educaţia şcolară, oboseală,
anxietate, autoeficacitate scăzută, imagine de sine
deteriorată, sentimente de inferioritate, abilităţi sociale
reduse, pasivitate; refuzul de a adera la o alegere făcută de
alţii (reacţie la presiunea exercitată de dorinţele adulţilor);
2. Cauze care ţin de familie, condiţiile socio-economice
ale familiei: sărăcia, stil parental indiferent, neglijent,
părinţi foarte ocupaţi sau plecaţi în străinătate;
3. Cauze care ţin de contextul şcolar specific
(inclusiv relaţia profesor-elev): presiunea
.

grupului, supraîncărcarea şcolară, comunicarea

defectuoasă elev-profesor, evaluarea subiectivă,
frica de evaluare, conflict cu colegii, practici
educative percepute de elevi ca fiind nedrepte.
 În scopul prevenirii şi combaterii acestui fenomen se
pot lua următoarele măsuri
.

 – realizarea unui parteneriat între şcoală şi familie –

legătura părinţilor cu şcoala, cu profesorii;
 – intervenţia familiei în educarea copilului – asigurarea
frecventării zilnice a programului;
 – discuţii cu elevul pentru identificarea cauzelor
insuccesului şcolar, insucces şcolar datorat neadaptării
la mediul şcolar din care face parte;
 – cunoaşterea anturajului copiilor, întrucât acesta joacă
un rol foarte important în delimitarea succesului
sau insuccesului şcolar deoarece grupul de prieteni
(extrafamilial) influenţează aspiraţiile şcolare şi
 – atitudine caracterizată prin afecţiune şi înţelegere ce
conduce la crearea unui climat educativ favorabil, în care
.

buna dispoziţie şi încrederea reciprocă se răsfrâng pozitiv

asupra activităţii de învăţare prin intermediul factorilor
motivaţionali întreţinuţi de laudele şi încurajările care
predomină;
 – cooperarea părinţilor cu dirigintele; supravegherea
discretă a prezenţei elevului la şcoală, legătura permanentă
cu dirigintele (reacţiile negative ale şcolii şi ale familiei
întreţin mecanismele de apărare ale elevului, creând un
cerc vicios, în care, la limită, abandonul tinde să fie văzut
de elev ca unică soluţie pentru ,,rezolvarea’’ problemei).
 Familia poate contribui la reducerea ratei de abandon
școlar prin: .

 asigurarea unor condiţii socio-economice cât mai bune

(asigurarea hranei zilnice şi a pacheţelului cu mâncare
pentru şcoală, a îmbrăcămintei şi încălţămintei, a
condiţiilor locative necesare studiului, a materialelor
educaționale necesare);
 asigurarea unei echilibru emoțional, a sentimentului de
apartenență și sprijin necondiţionat;
 crearea unui climat familial adecvat, asigurarea unui
mediu favorabil dezvoltării şi învăţării, cu scopul de a
pregăti copilul pentru existenţa independentă și viața
 schimbarea mentalității vis-a-vis de acţiunile şi nevoile
sociale, de modalitatea de raportare la mediul
.

înconjurător al copilului;
 atitudine pozitivă a adulților din apropierea copilului
față de educația acestuia;
 control parental direct și activ în viața copiilor;
 limitarea prestării unor activități lucrative în gospodărie
sau în afara acesteia;
 control asupra activităţii copiilor în timpul liber;
 acordarea ajutorului la învăţătură din partea
părinţilor/tutorilor să fie cât mai mare;
 prezența părintelui/părinților în viața copilului;
  CONCLUZII
Efectele absenteismului sunt de natură complexă, conducând pe
.


lângă pierderi din sistemul de cunoştinţe, la tentaţii de

comportamente delicvente, conflicte cu părinţii şi chiar grupul
de prieteni, insuccese repetate sau eşecuri şcolare până la
abandonul şcolar, ca ultimă instanţă a absenteismului.
 Însă efectul pe termen lung este inadaptarea socio-profesională
generată de insuficienta pregătire, sau nefinalizarea studiilor, cu
repercusiuni asupra imaginii de sine şi implicit a stimei de sine,
care într-un final pot fi generatoare de boli psihice, deci de
randament social scăzut.
 Absenteismul poate deveni la rândul lui cauză a unor efecte
negative atât pentru persoana în cauză (pe termen scurt, mediu
şi lung), cât şi pentru mediul copilului care recurge la acest
comportament.
 Familia poate fi grav afectată de decizia copilului de a absenta (cu
referire specifică la absenteismul voluntar, fără ştirea părinţilor),
.

deteriorându-se relaţiile cu copilul în primul rând, apoi apărând

tensiuni între părinţi, iar ca efect final poate determina chiar
dezorganizarea familiei. Lacunara pregătire, şi insuficienta
dezvoltare a abilităţilor poate modifica nivelul de aspiraţii, limitând o
viitoare dezvoltare plenară şi completă a tânărului. Toate acestea
vor afecta pe termen lung integrarea socio-profesională a tânărului
şi mai târziu a adultului. Cauza principală generatoare de
absenteism, este în sine considerată o caracteristică a adolescenţei.
Aceasta este incapacitatea adolescentului de a anticipa consecinţele
faptelor sale.
 O bună colaborare între şcoală şi familie este posibilă numai atunci
când familia înţelege bine rolul şcolii, acela de a fi principalul izvor
de cultură şi factor de civilizaţie, iar şcoala vede în familie un aliat,
un colaborator sincer, direct interesat de întregul proces instructiv-
educativ
 .

 VĂ MULȚUMIM!