Metoda didactică se referă la drumul sau calea de urmat în activitatea comună a

profesorului și elevilor, în vederea realizării obiectivelor instruirii, definiție după . I. Cerghit,

1980.
Pentru a observa cât mai corect care este utilitatea metodelor activ participative, voi
aminti citatul lui Anatole France: „Nu vă mândriți cu predarea unui număr mare de
cunoștințe. Stârniți numai curiozitatea. Mulţumiţi-vă să deschideţi minţile, nu le
supraîncărcaţi. Puneţi în ele scânteia.” Este remarcabil cum A. France dorește să exprime
funcționalitatea practicării de către profesori a metodelor activ-participative. Așa cum
apreciază și acesta, atunci când curiozitatea elevilor este stârnită procesul didactic devine mult
mai eficient, elevii vor realiza retenția informațiilor necesare cât mai rapid și pentru un timp
îndelungat.
Pedagogia modernă are în vedere educatori care uşurează cunoaşterea şi participă la
construirea cunoaşterii. Cunoaşterea se realizează pentru că este utilă. Relaţiile educator-
educat sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe respect, pe dialog constructiv, cooperare.
Această viziune promovează colaborări strânse ale şcolii cu comunitatea.
Metodele active sunt acţiunile pedagogice care permit elevului satisfacerea
trebuinţelor lui de activitate, de cercetare, de creativitate, de comparare şi de înţelegere a
cunoştinţelor prin el însuşi sau în colaborare cu alţi elevi. Profesorul este animator, moderator,
este cel care crează situaţiile stimulatoare, care susţine efortul elevilor.
După autorul C. Cucoș în cartea „Pshiopedagogie pentru examenele de definitivare și
grade în învățământ”, metodele didactice activ-participative sunt următoarele: