Ioana Ban

Master CPIE Anul II

Tulburari de comportament neepisodice

Agresiunea

Descriere
Comportamentul agresiv ramane stabil din copilaria mica si pe perioada vietii adulte si
este una din cele mai invariabile trasaturi umane. Copiii agresivi au o probabilitate mare sa
devina adulti agresivi, care se angajeaza in abuz fizic si comportamente I afara legii. Pot fi
necesare interventii timpurii, eficiente pentru a schimba aceasta traiectorie.
Cei ce profeseaza confunda adesea furia cu agresivitatea, deoarece frecvent apar
impreuna.furia este o emotie, pe cand agresivitatea se refera la angajarea in actiuni fizice sau
verbale. O persoana poate fi furioasa fara a manifesta agresivitate si, de asemenea, poate sa se
comporte agresiv, fara a fi furioasa.
Agresiunea este tendinta spre comportamente incarcate de reactii brutale, distructive si de
atacare. Putem vorbi despre doua tipuri de agresiune: a) agresiunea care vine dintr-un sentiment
de ura si este asociata cu aceasta(trebuie sa tina seama, in acest caz, ca in spatele sentimentului
de ura exista o anumita stare de conflictualitate care genereaza tensiune psihica; astfel, redusa
tensiunea psihica); b) agresiunea care izvoraste din tendinta pulsionala a individului(de aceasta
data, avem de-a face cu un copil cu o structura dizarmonica, inclinat spre rau, care chiar simte
bucurie atunci cand face rau).
Agresiunea poate fi cauzata si de unele idei delirante sau de anxietate. Nevroticii
agresioneaza total, pentru a nu fi ei agresionati.
Cauze generatoare si forme de manifestare
La copiii cu agresivitate reactiva, emotiile de furie determina comportamentul agresiv.
Frecvent, copiii agresvi sunt clasificati fie ca avand Tulburarea Opozitionismului
Provocator(ODD) fie tulburare de conduit(CD). Majoritatea criteriilor pentru CD implica
comportament agresiv indreptat spre oameni, animale, proprietati. Majoritatea simptomelor
acestei tulburari-CD-pot avea repercursiuni legale.
ODD este un pattern comportamental caracterizat prin neascultare, negativism, provocare
si opozitie fata de autoritate. S-a constatat ca diagnosticul de tulburare de conduita coreleaza cu
un anumit profil de personalitate al tatalui biologic (comportament antisocial, antecedente
penale, suspendari de la scoala, tulburare de personalitate de tip antisocial) si cu condamnari pe
linie criminalistica ale rudelor biologice.
Avem de-a face cu o tulburare de conduit atunci cand copilul manifesta cel putin trei din
urmatoarele comportamente: fura, lipseste de acasa peste noapte cel putin de doua ori pe
saptamana, minte des, pune foc deliberat, chiuleste des de la ore, intra in diferite locuri prin

§
1
 Ioana Ban
Master CPIE Anul II

efractie, distruge proprietatea altora, se comporta crud cu animalele, forteaza pe altcineva la

activitati sexual, foloseste arme in dispute, initiaza des dispute fixice, se comporta crud cu altii.
Avem de-a face cu opozitionism provocator atunci cand copilul manifesta cel putin cinci
din urmatoarele comportamente deviante: isi pierde adesea cumpatul, se contrazice des cu
adultii, este usor de distras, adesea sfideaza sau refuza cerintele adultilor de a se conforma la
reguli, face deliberat lucruri care ii enerveaza pe cei din jur, ii invinovateste pe altii pentru
propriile lui greseli, este usor de enervat de catre altii, adesea este furios si ii respinge pe cei din
jur, frecvent este razbunator si are tendinta de a face in ciuda, utilizeaza limbaj obscen si injura.
De la tulburarile de conduita la delincventa juvenila nu este decat un pas.
Modalitati posobile de consiliere psihopedagogica cu scop de ameliorare
Este putin probabil ca cei care se angajeaza in comportamente egresive sa considere
comportamentul propriu ca fiind o problema. Ca rezultat, multi copii vin la terapie impotriva
vointei lor. Ei pot fi deosebit de dificil de tratat deoarece adesea nu sunt motivate sa isi schimbe
comportamentele. Obiectivul initial al terapiei este de a-i motiva pentru schimbarea
comportamentului.oamenii trec prin patru stadii ale atitudinilor pentru schimbare:
precontemplativ(persoana nu doreste sa se schimbe), contemplative(persoana se gandeste sa se
schimbe), stadiul actiunii(persoana incearca sa se schimbe), de mentinere(persoana isi
consolideaza achizitiile in incercarea de a-si mentine noile comportamente).
Unul di aspectele cele mai importante si provocatoare in tratarea copiilor agresivi este
stimularea lor sa devina motivate pentru tratament si ajutatrea lor sa progreseze de la sadiul pre-
contemplativ la cel de actiune.utilizarea silogismului motivational si obtinerea acordului pentru
obiectivele si sarcinile terapiei sunt critice pentru obtinerea acestui rezultat. Mai mult, ajutarea
copiilor sa-si dispute si inlocuiasca credintele irationale cu credinte rationale, le permite sa
substituie emotiile de furie cu emotii mai putin perturbante de enervare. Additional interventiilor
cu copiii, este crucial implicarea in tratament, pe cat de mult posibil, a parintilor.
Interventiile cognitive pot fi mai eficiente la copiii a caror agresivitate este de tip
emotional si mai putin eficiente la cei cu agresivitate de paradare. Acestia din urma raspund mai
bine la managementul contingentelor si pot fi mai rezistenti la tratament, in general.
Implicarea parental in terapie-acest model de terapie familial REBT se centreaza pe
urmatorii pasi:1. Conducerea unei evaluari minutioase a dificultatilor copilului, incluzand o
analiza comportamentala a stimulilor activatori, a consecintelor, intaririlor si functionarii
familial; 2. Formarea unei aliant terapeutice cu parintii; 3. alegerea unui comportament tinta si a
consecintelor adecvate, in colaborare cu parintii; 4. Evaluarea capacitatii parintilor de a indeplini
interventia, inclusive a reactiilor lor emotionale si a convingerilor irationale; 5. Modificarea
credintelor irationale si a emotiilor care pot interfera cu realizarea noilor practici parentale; 6.
Solicitarea facuta parintilor pentru a prezice rezistenta la care se asteapta din partea pacientului
sau a altor membrii ai familiei la noile lor strategii parentale si pentru a genera solutii de
contracarare a acestor tentative de rezistenta; 7. Evaluarea capacitatii parintilor de a urma
strategiile pe care aleg sa le utilizeze in contacararea rezistentei, din nou cu centrarea asupra
emotiilor si cognitiilor irationale; 8. Interventia in cazul parintilor pentru a schimba convingerile
si schemele irationale care ii impiedica sa contracareze rezistenta; 9. Continuarea evaluarii
§
1
 Ioana Ban
Master CPIE Anul II

progresului copilului si a compliantei parintilor cu abilitatile comportamentale si modificarea

planului de tratament pentru comportament daca este necesar; 10. Inceperea terapiei individuale
cu copilul pentru a internalize achizitiile facute prin interventia comportamentala.

§
1