1.

Conceptul de invare
Atunci cand vorbim despre invare, suntem mereu tentai s o raportm la fiina uman. invarea nu este ins un fenomen exclusiv uman. Ea se regsete i in conduita animalelor i, in general, in intreaga lume vie, impletindu-se strans cu un alt fenomen, anume cel de adaptare. Unii autori chiar definesc invarea ca fiind un proces de adaptare a organismului la mediu. invarea este rspandit in intreaga lume vie, dar sfera, coninutul, complexitatea i, mai ales, semnificaia ei pentru organism depind de treapta de evoluie pe care se afl organismele care sunt supuse invrii. Problematica invrii este abordat de mai multe discipline: pe de o parte, biologia i biochimia, care sunt preocupate de determinarea mecanismelor neurofizio-logice ale invrii, iar pe de alt parte, psihologia, pedagogia, sociologia, epistemologia, care sunt preocupate de dimensiunea individual i social a invrii, de condiiile in care se produce invarea, de optimizarea invrii colare. Cu toat aceast arie larg de abordri, putem spune c prioritatea istoric i tiinific aparine psihologiei i ea a fost impus de pionierii domeniului: Hermann Ebbinghaus (1885), Edward Thorndike (1898), John B. Watson (1919). Datorit punctelor de vedere diferite din care a fost cercetat invarea, definiiile date conceptului de invare sunt numeroase. Astfel, psihologul rus A.N. Leontiev (1903-1979) definete invarea drept procesul dobandirii experienei individuale de comportare". Pentru Leontiev, elementul esenial al invrii umane este asimilarea experienei speciei, a experienei socioculturale a umanitii. De asemenea, invarea nu determin numai o schimbare de comportament, ci contribuie la dezvoltarea capacitii omului de a crea, de a se evalua i de a se autoforma. Pentru A. Clausse (Clausse, 1967), invarea este o modificare in comportament, realizat prin soluionarea unei probleme care pune individul in relaie cu mediul", iar pentru psihologul Robert Gagne invarea reprezint acea modificare a dispoziiei sau a capacitii umane care poate fi meninut i care nu poate fi atribuit procesului de cretere" (Gagne, 1975, p. 11). Gagne atrage atenia asupra faptului c modificarea denumit invare se manifest ca o modificare a comportamentului, iar producerea ei este dedus din compararea comportamentului de care era capabil individul inainte de a fi pus intr-o situaie de invare oarecare cu comportamentul de care d dovad dup acest tratament. Teoreticienii care concep invarea drept o schimbare in comportament subliniaz faptul c nu toate modificrile produse in comportament sunt un rezultat al invrii , ci doar acelea care au aprut ca urmare a experienei individuale i nu pot fi explicate prin cauze biologice, cum ar fi maturizarea organismului, oboseala, ingerarea de droguri. in plus, modificarea comportamentului trebuie s fie relativ trainic, adic s fie apt de a se menine un timp.

Aceste definiii surprind sensul larg al conceptului de invare. Plasand invarea in contextul procesului de instruire, psihologii educaiei ne ofer i un sens restrans al acestui concept. Ei definesc invarea drept o activitate sistematic, dirijat, desfurat intr-un cadru organizat (instituii specializate de instruire i educaie), orientat in direcia asimilrii de cunotine i a formrii structurilor psihice i de personalitate. invarea desfurat intr-un sistem instituionalizat sistemul de invmant - poart numele de invare colar. Ea este forma dominant de activitate pe perioada colaritii obligatorii, iar pentru cei ce continu cu formele invmantului de profesionalizare, invarea rmane activitatea dominant pan la varste mai inaintate. Fiind organizat gradual i difereniat pe cicluri i profiluri, cu finaliti precise pentru fiecare ciclu, rezultatul invrii colare trebuie privit sub dou aspecte: unul informativ, care const in extragerea i stocarea unui coninut informaional util, a unor scheme de aciune, a unor algoritmi intelectuali, i altul formativ, care se exprim in formarea i transformarea aparatului cognitiv al elevului, in formarea i dezvoltarea personalitii. Astzi, in condiiile exploziei informaionale, a multiplicrii canalelor de comunicare i informare, organizarea invrii colare se refer nu atat la nite coninuturi de transmis, cat, mai ales, la procedee i modaliti de orientare i dobandire independent a cunotinelor. Ceea ce conteaz mai mult nu este ce invm, ci cum invm. invarea trebuie s duc nu la simple acumulri de informaii, ci la formarea unor capaciti de orientare, de gandire i creativitate, la flexibilizarea structurilor cognitive i atitudinale, pentru a permite o adaptare optim la schimbrile rapide cu care ne confruntm.