TULBURARI DE LIMBAJ

IN RAPORT CU
TIPURILE DE
DEFICIENTE
 MODULUL I: PROBLEMATICA
GENERALA A LOGOPEDIEI SI
RELATIILE SALE DISCIPLINARE
• Termenul de logopedie îsi are originea în grecescul ’’logos’’,care
înseamna cuvânt si ’’paideia’’, care înseamna educatie.
• Logopediei i s-a dat sensul de a educa, de a corecta vorbirea
tulburata (orala sau scrisa) si de a elaborara unele tehnici și
metodologii adecvate, care sa faca posibila îndeplinirea scopului
într-un timp cât mai scurt.
• Mai nou logopedia cuprinde și:
prevenirea tulburarilor de limbaj
studierea mecanismelor psihologice si neurofiziologice ale
desfasurarii limbajului;
 conditiile obiective si subiective,
a realizarii comunicarii verbale;
importanta comunicării în
dezvoltarea personalitatii umane.

Ce este logopedia?
Studierea procesului comunicarii si asigurarea unui climat optim dezvoltarii si stimularii
acesteia;

Prevenirea cauzelor care pot determina handicapurilor de limbaj ;

Studierea simptomatologiei handicapurilor de limbaj si dezvoltarea metodelor si

procedeelor adecvate cercetarii lor
;

Cunoasterea si prevenirea efectelor negative ale handicapurilor de limbaj, asupra

comportamentului si personalitatii logopatului ;;

Abordarea unei metodologii de diagnoza si prognoza diferentiata in logopedie ;

Popularizarea stiintei logopedice si pregatirea familiei si a scolii, pentru a manifesta

intelegere fata de logopat
;

Formarea unor specialisti logopezi cu pregatire psihopedagogica si practic- aplicativa, care

sa stapaneasca terapia tulburarilor de limbaj
;

Studierea si cunoasterea diferitelor aspecte ale deficientelor senzoriale si mintale ce

influenteaza constituirea structurilor limbajului ;

Optimizarea activitatii logopedice atat pentru terapia tulburarilor de limbaj, cat si pentru
evitarea esecurilor scolare si comportamentale ,,

Depistarea populatiei cu deficiente de limbaj, incepand cu varsta prescolara si organizarea

activitatii pentru prevenirea si recuperarea handicapurilor de limbaj ;;

Obiectivele logopediei
• Psihologie:
 psihologia copilului;
 psihopatologie;
 psihodiagnoza;
• Medicala:
 Oto-rino-laringologie;
 Chirurgie buco-maxilo-faciala;
 Neurologie;
• Lingvistic:
 Fonetica;
 Lexicologie;

Relatiile interdisciplinare ale

logopediei
 Aria Broca (situată la baza
circumvoluţiei  frontale ascendente)

 Aria interpretativă generală

(gnozică) descrisă de  Wernicke la
nivelul zonei postero-superioare a
 lobului temporal;

Elemente de neurofiziologie
a limbajului
• Componenta corticală a limbajului vorbit  acţionează prin
intermediul căilor nervoase motorii asupra musculaturii
organelor fonatorii, de producere şi articulare a sunetelor.

Centri nervosi ai limbajului

• Sistemul energetic(respirator) -
care asigură producerea sunetelor la
nivelul aparatului generator
• Aparatul generator de sunete -
reprezentat de o  componentă tonală
(laringe şi corzi vocale) şi alte
generatoare de zgomote (buze,
limbă, dinţi, palat dur şi văl moale)
• Sistemul rezonator - reprezentat de:
 cavităţile modulatoare (gură-faringe-
laringe) şi
 nemodulatoare (cavitate nazală şi
nazo-faringe).

Organele fonatorii
• Aparatul fonator se
aseamana cu un claxon de
automobil de tip vechi:  
1. plamanii corespund
pompei;
2. laringele corespunde
lamelelor;
3. cavitatea bucala si
cavitatea nazala
corespund palniei de
rezonanta.

Organele fonatorii
• Plamanii. 
• Cei doi plamani – cuprinsi in cavitatea
toracica – pot fi comparati cu un sac de
cauciuc plin cu aer.
• Ei sunt actionati de muschii expiratori ai
cavitatii toracice, muschi care fac ca aerul
sa intre si sa iasa din plamani.
• Inspiratiei: cutia toracica se umfla si
coastele se indeparteaza,
• Expiratia: revenirea organelor la starea
initiala.
• Fonatiunea si accentuarea sunt dependente
de coloana de aer expirat.
• Plamanii continua cu traheea – un canal
rigid, un corp membranos, cu fibre
musculare - la capatul caruia este situat
laringele.
• Aici se produce sunetul laringian.
• Laringele (caruia in limbajul comun i se spune beregata) -
este compus din mai multe bucati cartilaginoase, reunite prin
muschi:
• cartilajul cricoid,
• cartilajul tiroid,
• cartilajele aritenoide
• cartilajele corniculate.

Epiglota inchide laringele, ca un capac

Corzi vocale 
• se afla situate intre: cartilajul tiroid si cartilajele aritenoide.
• doua corzi superioare
• doua corzi inferioare
• Faringele 
• canalul membranos si musculos de
forma unei palnii cu varful in jos,
• porneste de la cavitatea bucala si
sfarseste la esofag
• constituie locul de incrucisare a
cailor respiratorii cu calea digestiva
• de aici aerul expirat este indreptat
inspre cavitatea bucala sau inspre
cavitatea nazala, ori prin amandoua
in acelasi timp, dupa cum valul
palatului inchide sau nu una din
deschizaturi, ori le lasa pe
amandoua deschise.
Cavitatea bucala (gura) se compune din:
• bolta palatului – partea osoasa

• palatul moale - partea posterioara, moale,

• Palatul moale este prelungit cu uvula (omusorul) .
După distanţa dintre limbă şi palat vor fi:
- vocale deschise (dacă distanţa este mare)”a”, ;
- vocale semi-inchise (semi-deschise)”e”, ”o”,”ă”, ;
- vocale inchise: ”i”, ”u”. Cand limba se ridică spre partea
centrală a palatului (mediană) sunt sunete centrale: “a”, “â”, “Δ.
• După gradul de rotunjire a buzelor :
 sunete nerotunjite sau nelabializate: “a”, “e”, “i”, “ă”;
 sunete rotunjite sau labializate: “o”, “u”.

După direcţia de deplasare a limbii inspre

partea anterioară, mediană, posterioară, vom
avea sunete: anterioare, centrale, posterioare.
 B-consoană oclusivă,
bilabială, orală, sonoră
C- consoană oclusivă,
velară, orală, surdă;
D- consoana ocluziva, dentala,
orala sonora
F - consoană fricativă, labio-
dentală, orală, sonoră
G - consoană oclusivă,
velară, orală, sonoră;
H- consoană fricativă,
velară, orală, surdă
 J - consoană fricativă,
anteropalatală, orală, sonoră
 L – consoană laterală,
dentală, orală, sonanta;
M -consoană bilabiala,
nazală, sonanta
 N - consoană oclusivă,
dentală, nazală, sonamta;
P - consoană oclusivă,
bilabială, orală, surdă
 R - consoană laterală,
vibrantă, orală, sonanta
S - consoană fricativă,
dentală, orală, surdă
 Ș - consoană fricativă,
anteropalatală, orală, surdă
T - consoană oclusivă,
dentală, orală, surdă
Ț - consoană semioclusivă,
dentală, orală, surdă
V - consoană fricativă, labio-
dentală, orală, surdă
Z - consoană fricativă,
dentală, orală, sonoră
 L.S. Vâgotski (1934) – importanta este vârsta de doi ani, cand ,,limbajul
devine intelectual, iar gândirea devine verbală”;
- crește volumul vocabularului
- este etapa ,,marii identificari”, sau a întrebarii ,,ce este?”
 J.Piaget și B.Inhelder (1966) comparau conduitele verbale cu cele
senzoriomotorii;
1. conduitele senzoriomotorii urmeaza evenimentele fara a depasi viteza
actiunii – conduitele verbale, datorita relatarilor si evocarilor de tot felul, pot
introduce legaturi cu o rapiditate mult superioara;
2. adaptarile senzoriomotorii se limiteaza la spatiul si timpul apropiat –
limbajul permite gândirii să cuprinda intinderi spatio- temporale mult mai
vaste;
3. ideligenta senzoriomotorie inainteaza prin acte succesive, din aproape in
aproape – gandirea ajunge datorita limbajului la reprezentari de ansamblu
simultane;

Limbajul si dezvoltarea intelectuala

M.Zlate - relatia dintre ganditre si limbaj;
• ,,...Gândirea omului este prin excelenta
verbala, ea uzeaza de modelele lingvistice,
preia semnificatiile pentru a semnifica, iar
in demersurile sale operationale si
constructiv- rezolutive îsi subordoneaza
structurile lingvistice”

Limbajul si dezvoltarea
intelectuala
P.Oleron
„ Raporturile dintre formele gramaticale si
marile categorii, izolate de către filozofi (nume
si substanta, verb si actiune, adjectiv si calitate)
au fost discutate fara ca o corespondenta
indiscutabila sa fi putut fi constatata ”.

Limbajul si dezvoltarea
intelectuala
 E. Verza(1973)
Limbajul este mai usor moderabil de
catre interventiile educative decat
inteligenta. ,,Culturalizarea” intensa a
conduitelor verbale in timpul
scolarizarii determina solicitarea
intensa a planurilor intelectuale, avand
ca efect stimularea acestora. La copii
deficienti mintal, exagerarea
metodelor expozitiv – verbale in
defavoarea celor actionale, bazate pe
suport concret-intuitiv, poate conduce
la golirea de substanta a conduitei
verbale si, deci, la denaturarea functiei
sale relational-adaptative.

Limbajul si dezvoltarea intelectuala

• Limbaj = totalitatea deprinderilor necesare in procesul comunicarii;
capacitatea de a intelege si a utiliza comunicarea verbala si non-verbala in
relatiile cu ceilalti,
• Articularea cuvintelor = pronuntia sunetelor;
• Fonologia = sistemul de sunete care particularizeaza limbajul;
• Morfologia = structura gramaticala a cuvintelor;
• Sintaxa = structura gramaticala a propozitiilor si frazelor;
• Semantica = semnificatia literara a cuvintelor;
• Jargon = variatii in utilizarea limbajului;
• Comunicarea = procesul de transmitere si receptionare a limbajului;
• Comunicare non-verbala = cuprinde gesturile, expresiile faciale,
privirea ,,ochi in ochi”, postura, toate acestea
reprezentand ,,limbajul mimico- pantomimic”.
• Vorbirea = exprimarea orala a limbajului;

Termeni specifici
 Comunicarea ,,in utero” intre mama si copil – intrauterin, fatul
aude sunetele produse de glasul mamei; au fost demonstrate
reactii ale copilului nenascut la diferiti stimuli sonori;
 In primele ore de la nastere, nou-nascutul este capabil sa
distinga vocea mamei;
 La doua luni, copilul isi misca buzele de parca ar vorbi;
 La 3-4 luni incepe sa comunice cu mama lui: se invioreaza cand
îi aude glasul; gangureste cand mama îi vorbeste si se opreste
atent asteptand, parca sa continuie;
 La 5 luni se joaca cu sunetele
(consoane, vocale);

Etapele prelingvistice
ale comunicarii
 La 6 luni ,,lalarizeaza”, reuseste sa asocieze doua sunete sau silabe: a-
la-la, a-ta-ta;
 La 7-8 luni asociaza frecvent silabe reusind chiar performanta unui ta-
ta, sau ma-ma;
 La 12 luni foloseste ,,cuvantul-propozitie”sau ,,holografic”- valoarea
cuvantului este cat a propozitiei care doreste sa o spuna: ex.,,papa”
echivaleaza cu ,,mama,vreau sa mananc;
 La 18 luni asociaza cuvintele dupa simbolul lor: ,,mama, papa”
echivaleaza cu ,,mama vreau sa mananc”. Copilul îsi dezvolta
capacitatea de comunicare inainte de a achizitiona toate mijloacele
vorbirii propriu-zise;
- initial foloseste numai substantive comune,
- ulterior apar verbele si pronumele personale.

Etapele prelingvistice
ale comunicarii
 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
1 an  Își recunoaste numele;
 Face semnul de ,,la revedere”urmând
directia aratata;
 Pronunta 1-2 cuvinte;
 Amesteca cuvintele intr-un jargon
propriu;
 Foloseste gesturi comunicative (arata
cu degetul, întinde mana);
2 ani Cunoaște 200-300 de cuvinte;
Denumește obiecte uzuale;
Folosește două cuvinte;
Folosește câteva propoziții (pe, în),
pronumele (eu, tu), verbe la imperativ
(,,vino!”, ,,pleacă!”);
Execută comenzi simple care nu au fost
explicate și prin gesturi;
Perioada de dezvoltare a vorbirii
DEZVOLTARE MOTORIE
 Este sigur pe picioare;
 Face primii pasi cu sprijin;
 Știe să folosească obiectele uzuale
(cana, săpunul);
 Aruncă obiecte care nu-i trebuiesc;
 Caută obiectul unde l-a vazut
ultima dată;
 Urcă si coboară scările dar fără să
alterneze picioarele;
 Aleargă dar nu poate să se oprească
brusc;
 Mănâncă cu lingurița;
 Cooperează cu adultul la
activitățile simple din casă;
 Îi place să se joace cu jucăriile, să
acționeze asupra lor;
 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI DEZVOLTAREA
MOTORIE
3ani  Cunoaște 900 – 1000 de cuvinte  Merge cu tricicleta;
 Crează 3 – 4 propoziții simple cu subiect și  Se bucură de jocul ,,de-a
predicat; fața ascunselea”;
 Execută o comandă cu două etape;  Cunoaște primele culori
 Repetă 5 -7 silabe; (alb, negru);
 Vorbitea lui este înțeleasă de ceilalți membri  Poate să stea într-un
ai familiei; picioar;
 Împarte jucăriile cu ceilalți;
4 ani  Cunoaște 1500 – 1600 de cuvinte;  Urcă și coboară scările;
 Povesteste evenimentele petrecute recent;  Sare pe un picior;
 Înțelege multe întrebări despre faptele  Copiază litere;
imediate;  Participă la jocuri împreună
 Folosește conjuncțiile ( dacă, dar, pentru că); cu ceilalți;
 Vorbirea lui este înțeleasă și de persoane  Clasifică obiectele
străine; familiare;

Perioada de dezvoltare a vorbirii

 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
5 ani  Cunoaște 2100 – 2300 de cuvinte;
 Descrie sentimente si emotii;
 Înțelege afirmațiile despre spațiu
(înainte, după) și timp (mai încolo,
mai încoace);
 Execută o comandă cu 3 etape;
 Îți scrie numele cu litere de tipar;
DEZVOLTAREA MOTORIE
 Se îmbracă singur;
 Își taie singur mâncarea;
 Descrie persoanele pe care le
cunoaște;
 Folosește jocuri de constructie;
 Recunoaște relația parte – întreg;

Copiii cu varsta de 6 ani pot sa-si corecteze greselile in vorbire. Majoritatea copiilor
isi dubleaza vocabularul intre 6 si 8 ani si incep sa citeasca la varsta de 7 ani. La
varsta de 9 ani se petrece un important salt inainte in imbunatatirea citirii.

Perioada de dezvoltare a vorbirii

Dezvoltarea limbajului de la nastere la scriere
Sinteza dezvoltarii lingvistice
 Îi cantam si sa ii citim copilului cat mai des, acest lucru ii va facilita deprinderea
limbajului;

Vorbim corect cu copilul, nu stalcim cuvintele si nu le deformam pentru a fi mai amuzanti sau
pentru ca este foarte mic si oricum nu intelege. Va invata sa vorbeasca asa si apoi va fi mai greu
sa il corectam;

Cand este curios ce inseamna un cuvant, ii explicam cat mai pe intelesul sau si ii
oferim exemple cat mai variate, incurajandu-l sa foloseasca acel cuvant in limbajul
curent;
Folosim ilustratii, carti cu povesti, atlase cu imagini, cartonase ilustrate, vederi, pentru a creea impreuna cu
copilul povesti despre imaginile vizualizate, pentru a-l invata cuvinte noi, cu ajutorul imaginilor; in felul
acesta cuvintele au mai multe sanse de a se fixa, prin asociere cu imaginea. Acelasi lucru il putem face si
atunci cand mergem impreuna la cumparaturi, in parc, etc, vorbindu-i copilului despre obiectele si situatiile
intalnite in drumul nostru;

Încurajam socializarea cu alti copii, in cadrul jocului. Copiii au capacitatea de a invata

unii de la altii, in colectivitate

Reguli, pentru a-i ajuta pe copii sa-si

dezvolte limbajul
Alegerea instrumentelor de testare și pregătirii
pentru măsurarea copiilor;
Alegerea momentului testării;
Pregătirea părinţilor cu privire la testarea
copiilor;
Respectarea principiilor etice și deontologice
ale activității de psihilog;

Precauții în timpul evaluării

dezvoltarii copilului
Evaluarea dezvoltarii copilului
 130+ Excepțional
120-129 Foarte bun
110-119 Mediu Superior
90-109 Mediu
80-89 Mediu Inferior
70-79 Zonă de graniță
55-69 Retard ușor
40-54 Retard moderat
30-39 Retard sever
Sub 30 Retard profund

Scorurile de referință
Scala Portage
Deficiența semnifică orice pierdere, anomalie
sau perturbare, temporară sau definitivă, a
unei funcții sau structuri anatomice,
fiziologice sau psihologice. Ea afectează
procesul de adaptare și integrare a persoanei
(mediul școlar,munca,societatea) și poate fi
determinată de o boală, accident, sau de
condiții indezirabile de mediu.
DEFICIENȚĂ INCAPACITAT HANDICAP

DEFICIENTA
DEFICIENTE
 Vascozitate genetica
• Deficientul mintal nu va
realiza rationamente
abstracte, gandirea lui nu va
depasi stadiul operatiilor
concrete;
• El intelege informatiile
verbale doar cand sunt
insotite de materiale
didactice,
modele,experiente si
exemple concrete;
Incapacitatea
concentrarii atentiei
asupre
elementelordefinitorii
ale stimulilor externi;
DEFICIENTE MINTALE
Heterocronia
• Decalaj intre diferitele
componente ale dezvoltarii
generale a persoanei: intre
• Percepe cu intarziere
dezvoltarea fizica si cea
mentale;dezvpltarea
somatica si cerebrala
• Dezvoltarea unei functii se
realizeaza in detrimentul
celeilalte
Incapacitatea de a
intelege, retine si
organiza elementele unei
sarcini de lucru;
Inertia accentuata a proceselor
Rigiditate la nivelul nervoase superioare si a limbajului
scoartei cerebrale verbal
• Vocabular sarac;
• Se exprima greoi(tulburari de
modificarile activitatii limbaj frecventesi rezistente la
in functie de tratament logopedic)
particularitatile • Cuvinte simple si putine;
situatieisi modificarile • Fraze stereotipe
• Efectuiaza cu dificultate operatii
survenite in modul lor abstracte, comparatii si
de viata generalizare
Fragilitatea constructiei
personalitatii,
infantilismul
Incompetenta sociala
comportamental si o
anumita rigiditate a
conduitei
 Perturbare
a relatiilor
cu
Dezvoltare anturajul; Preferinta
a unor pentru
abilitati stimulii
extraordi- tactili si
nare; olfactivi;

Rezistenta Lipsa
patologica
la
identitatii
schimbare; personale;

Întarziere Miscari
in
ritmice
dezvolta-
rea ale
psihica; Deficiente corpului;
de limbaj
si vorbire
DEFICIENTE intarziate;

ASOCIATE/MULTIPLE (AUTISM)
 Dificultati in
coordonarea
miscarilor corpului;
Dificultati in
Tulburari de limbaj si
mentinerea
pronuntie;
concentratiei atentiei;

DEFICIENTE
Memorie
predominant
mecanica;
ASOCIATE/ Întarzierea limbajului
expresiv;

MULTIPLE
(SINDROMUL
DOWN )
Nevoia unui mediu in Caracterul concret al
care sa se simta gandirii la varsta
acceptat; adulta

Atasament pronuntat,
Predominanta unei
docilitate in fata
dispozitii vesele;
anturajului apropiat;
 Diminuarea sau
absenta functiilor
vizuale sau
auditive;

Defensa tactila(eschiva brusca,

Absenta vorbirii indiferenta la atingera);
sau schitarea unor
forme primitive Retard in dezvoltarea
de comunicare; inteligentei;
Imaturitate afectiva,
Frecvente tulburari
frustrari, labilitate
posturale si
emotionala;
psihomotorii;

Comportamente steriotipe,
autostimulare;

DEFICIENTE ASOCIATE/MULTIPLE
SURDOCECITATE
DEFICIENTE ASOCIATE/MULTIPLE
SURSOCECITATE

Prin semnale –
Mimico- gesturi artificiale
gestual – extrem de
Actional- grimase si concise,
indicativa – gesturi ce aproapiate de
miscari cu rol exprima stari semnele limbii,
Actionala – de emotionale, dar care au ses
miscari cu o atentionare; trebuinte, opinii doar in contextul
anumita sau care comunicational;
Formele semnificatie dirijeaza atentia
comunicarii:sau ca catre un om,
solutie la o obiect sau
problema; fenomen;
 Rigiditate atat
motorie cat si
mentala;

Fragilitatea
Hipersensibilitate; conduitei verbale;

Decalaje de tip
Comunicare
heterocronic, chiar
interpersonala
fara o deficienta
defectuasa;
mintala consecutiva;
Complexe de inferioritate,
insecuritate si insuficienta
si strategii compensatorii
cu scop sa le contracareze;

DEFICIENTE FIZICE/MOTORII
 Pa
si
v
Infantilism
afectiv
Lentoarea
gandirii
Hiperconcentrarea
atentiei
Tinuta corporala defectoasa

Dezvoltarea intentionata a memoriei – memoria

ofera informatii despre orientarea in
spatiu:topografia locului, numarul de pasi, de
statii, de scari

Eroari in aprecierea formei si marimii

Dificulati in insusirea scrisului – cititului la persoanele cu resturi vizuale, fiind

consecinta unei perceptii vizuale eronate si defectuoase, ritmul lecturii este lent , sunt
frecvente omisiunile, inlocuirile, confuziile si deformarile de litere, silabe sau cuvinte

Coordonarea oculomotorie deficitara

Reprezentarile incomplete, continut lipsit de esenta

Intarziere in dezvoltarea fizica generala si in evolutia motricitatii

Incetinirea dezvoltarii psihice si nivel scazut de cunoastere

DEFICIENTE VIZUALE
Dezvoltare fizica generala corespunzatoare vârstei, daca copilul este alimentat si ingrijit
corespunzator

Usoara intarziere in dezvoltarea componentelor mortice – miscarile, mersul si scrisul pot

fi afectate din cauza lipsei vorbirii si mai ales a stimularii emotionale.

Diminuarea sau inexistenta orientarii in functie de auz si tulburarile echilibrului daca

exista tulburari ale urechii interne

Aparitia limbajului mimico-gesticular caracteristiv deficientului auditiv prin insusirea

in mod spontan a mimicii si a gesturilor.

Specificitatea dezvoltarii psihice si caracterul concret al gandirii din cauza faptului ca

deficientul auditiv foloseste pana la vârste inaintate limbajul mimico – gestual

Lentoare in dezvoltarea memoriei cognitiv- verbale in timp ce memoria vizual – motrica

si cea afectiva au o dezvoltare mai buna.

Limitarea imaginatiei si a capacitatii de a crea noi reprezentari, determinată de faptul ca

judecata si rationamentele se bazeaza doar pe informatii vizuale

DEFICIENTE AUDITIVE

1. Faticabilitate si instabilitate :
2. Tulburari afectiv-emotionale
si volitive(depresie)
3. Excitatie psihomororie;
• Teama de a pronunta cuvinte;
• Izolare;
• Rigiditate;
• Inertie in comunicare;
• Agitatie permanenta;

4. Stari conflictuale interne –

influenteaza negativ formarea
caracterului si dezvoltarea
fireasca a proceselor psihice;
5. Stari de disconfort,
nesiguranta, surmenaj fizic si
intelectual, anxietate, stima de
sine scazuta, izolare si reactii
nevrotice.
6. Retinerea in a-si prezenta
ideile si gandurile;
7. Reducerea relatiilor sociale;

DEFICIENTE DE LIMBAJ
 1. Criteriul anatomo-
fiziologic:
• Tulburări ale
analizatorului verbomotor 2. Criteriul structurii lingvistice
sau verboauditiv afectate:
• Tulburări centrale şi • Tulburări de voce
periferice • Tulburări de ritm şi fluenţă
• Tulburări organice şi • Tulburări ale structurii fonetico-
funcţionale. fonematice
3. Criteriul periodizării: • Tulburări polimorfe de limbaj
• Perioada preverbală care (lexico-gramatical)
durează pană la 2 ani 4. Criteriul psihologic: • Tulburări ale limbajului scris.
• Perioada de dezvoltare a • Gradul de afectare a funcţiei
vorbirii intre 2 şi 6 ani comunicative a limbajului
• Perioada verbală peste 6 ani. • Devieri de conduită şi tulburări de
personalitate
• Prognosticul tulburărilor de limbaj.

CLASIFICAREA
TULBURARILOR DE LIMBAJ
1. Tulburări
de pronunţie: dislalia, rinolalia, disartria.

2. Tulburări
de ritm şi Balbismul si Tahi- si
fluenţă a logonevroza bradilalia;
Aftongia; Tumultus sermonis
vorbirii:

3. Tulburări Mutatia patologica

Fonoastenia Disfonia Afonia
de voce: a vocii

4. Tulburări
ale limbajului Dislexo-disgrafia, Alexia, Agrafia
scris- citit:

5. Tulburări
polimorfe de Alalia Afazia
limbaj.

6. Tulburari
Mutismul Retardul Disfunctii verbale asociate deficientelor (autism,
de
dezvoltare: electiv de limbaj deficiente senzoriale, deficienta mintale);

7. Tulburari asociate
afectiunilor psihopatologice Dislogia Ecolalia Jargonofazia bradifazia
sau psihiatrice:

CLASIFICAREA TULBURARILOR DE
LIMBAJ
• CAUZE PARENTERALE:
• Incompatibilitate Rh
• Boli infectioase si intoxicatii
ale femeii gravide;
• Carente nutritionale;
• Malformatii fetale;
• Traumatisme abdominale;
• Soc psihic;
CAUZELE TULBURARILOR DE
LIMBAJ
• CAUZE PRENATALE
• Sarcini distocice, cu
travaliu indelungat sau
insotit de complicatii;
• Asfixii sau compresiuni
produse la nastere;
• Anoxie cerebrala;
• Microhemoragii
intracraniene
 Organice:
 De natura centrala sau
periferica;
 Malformatii
 Disfunctii fiziologice;
 Boli ale copilariei
 Afectiuni cronice debilitate
 Psiho-neurologice:
 Def.mentale;
 Tulb.de memorie si de
atentie;
 Tulb.senzoriale;
 Tulb.neuropsihice;
CAUZE POSTNATALE:
 Functionale:
 Tulb. ale laturii impresive sau expresive a limbajului;
 Def. ale respiratiei sau fono-articulatiei;
 Insuf. functionale la nivel SNC;
 Dificultati in realizarea schemelor complexa verbo-motorii;
 Psihosociale:
 Factori didactigeni, iatrogeni, sociogeni
 Formarea unor deprinderi gresite de pronuntie;
 Incurajarea vorbirii infantile cu scop de divertisment;
 Solicitari verbale exagerate ce intimideaza copilul;
 Conflicte si traume psihice;
 Logofobie, datorita reactie depreciative a anturajului;
 Bilingvism la varste mici;
 Imitatii;
 Metode gresite de educatie,
Depistarea, examinarea si
diagnoza in tulburarile de
limbaj
• Depistarea – momentul intalnirii
logopedului cu posibilil logopat;
• Este o perioada de timp limitata in care se
realizeaza o examinare simpla a tuturor
copiilor aflati in gradinite si scoli (grupe
mari si mici, clase I) si clasele I la scoli
speciale.

DEPISTAREA
OBIECTIVE:
• Precizarea diagnosticului, a deficientelor de
limbaj;
• Aprecierea posibilitatilor de comunicare de care
dispune logopatul si stabilirea prognozei;
• Elaborarea proiectului de terapie;
• Cunoasterea dezvoltarii intelectuale si a
trasaturilor de personalitate;

EXAMINAREA COMPLEXA
 Fisa logopedica

Caietul de
Caietul de
observatii
inregistrare a
asupra
terapiei;
logopatului;

Documente de inregistrare a examinarii

Inregistrarea cazului;
Consemnarea anamnezei;
Examinarea vorbirii;
Examinarea lexic si grafic;
Examinarea motricitatii;
Examinarea dezvoltarii mintale si examen psihologic;
Consemnarea relatiilor sociale ale copilului;
Observarea procesului de integrare sociala;
Rezultatele obtinute in procesul instructiv-educativ (daca este cazul)
Studiul personalitatii;
Examenul medical;
Examinarea rezultatelor scolare;
Consemnarea rezultatelor examinarii.

EXAMINAREA COMPLEXA
 Crearea unei atmosfere destinse, stenice, incurajatoare;
 Folosirea unor probe care sa evidentieze clar deficitulde
limbaj si deficientele asociate;
 Legatura logopedului cu familia copilului pentru
incadrarea clara a elementelor de anamneza;
 Colaborarea logopedului cu profesorul de educatie
speciala si cu educatorul pentru cunoasterea clara a
relatiilor logopat - activitate scolara;
 Evidentierea diagnosticului, a etiologiei
deficientei si stabilirea unei prognoze
de inceput, precum si a unei colaborari
permanente cu copilul, familia si scoala;

PRINCIPIILE EXAMINARII
I. Examinarea nivelului de intelegere a
vorbirii:
 Probe pentru cunoastereqa varstei psihologice a limbajului
(Alice Descoeudres) - copiilor din grupa mare, scolarilor mici
si copiilor cu probleme speciale;
 Testarea pe obiecte concrete – la copii cu intarzieri in
dezvoltare sau deficit mintal;
- Intelegerea cuvantului: ,,da-mi papusa!”
- Categotii: mijloace de transport, animale, fructe,etc.
- Intelegerea frazei: ,,Ridica-te!”; „Vino la mine!”; „pune
creionul in cutie!”;
 Proba pentru determinarea nivelului de dezvoltare a
limbajului (R. Zazo)
 Proba de flexibilitate asociativa (U. Schiopu s.a.)

Examinarea limbajului rostit

• II. Examinarea auzului:
• Prin probe de intelegere a vorbirii;
• Prin observatii asupra conduitei:
- copilul repeta intrebarile in timp ce-i dam indrumari;
- caracterul intrebarilor puse de copil;
- conotatia gresita a unor cuvinte repetate(ex.casa-cata)
- intelegerea gresita a sarcinii de lucru;
- copilul priveste incordat miscarile buzelor celui ce
vorbeste;
• Intoarce capul spre locul unde vorbeste;
- postura specifica a copilului care aude cu o singura
ureche;

Examinarea limbajului rostit

• Etape de lucru:
• I. Copilul care nu vorbeste deloc este examinat
prin probe de intelegere si se vorbeste cand tare
cand incet;
• II. Cand copilul nu raspunde, stabilim cauza: ori
nu aude, ori nu intelege;
• III. Daca reactioneaza la zgomote si poate
repeta cuvintele, il asezam intr-o pozitie in care
sa nu vada buzele examinatorului si acoperim pe
rand cate o ureche.
Cuvintele le soptim si
copilul trebuie sa repete;
Examinarea auzului
Acuitate auditiva
 distanta perceperii vocii in soapta,
 redarea unor structuri ritmice percepute auditiv,
discriminarea si localizarea analitica a sunetelor sonore;
 Întelegerea vorbirii in ansamblu;
Recunoasterea si reproducerea sunetelor perachi
opuse (sunete izolate, silabe, cuvinte): s-z, ta-da, pot-
pod;
Controlul auditiv al vorbirii;
Autocontrolul in circuitul fonator normal (vorbaste
gradat de la soapta la strigat, la cerere);
Autocontrolul auditiv in corectarea defectelor de
articulare (inregistrarea pe banda a rotacismului
Coordonatele functiei auditive
Examinarea aparatului articulator:
 Integritatea functionala in ansamblu:
 Sistemul labio-comisural (simetrie, integritate, mobilitate);
 Aparatul dental (integritate, forma, muscatura, forma dentala
individuala)
 La maxilare: forma mandibulei, forma arcurilor maxilare,
existenta prognatismului inferior sau superior;
 Limba: forma, mobilitatea pe plan transversal si longitudinal,
marimea, fixarea ei, frenul;
 Palatul dur: forma, amplitudinea boltii;
 Palatul moale: intereseaza ca mobilitate, forma, marime;
 Omusorul: mobilitate, integritate, marime, asezare;
 Sistemul nazal: inflamari acute sau cronice, dureri de sept,
malformatii;
III.Examinarea articularii verbale
• Exercitii de deplasare a limbii in diferite zone ale palatului
dur;
• Exercitii de mobilitate linguala;
• Exercitii de ridicare si coborare a valului, pronuntia lui
,,a” cu gura larg deschisa si a lui „a” - „n” cu lasarea in jos
a varfului limbii;
• Exercitii de mobilitate a mandibulei;
• Exercitii de sonorizare si desonorizare,
cu palparea vibrarii laringiene si pectorale;
• Exercitii de examinare a buzelor;

Exercitii
Examinarea articularii propriuzise:
• Capacitatea de redare prin imitatie (vorbirea
reflectata);
• Repeta dupa logoped:sunetele alfabetului, silabe
directe si inverse, cuvinte(cu sunetul in pozitie
initiala, mijloc si finala) si propozitii, combinatii de
consoane si vocale;
• Vorbirea independenta: alfabetul ilustrat, tabele cu
imagini (albumul logopedic);
Se examineaza copii cu dislalii
simple, sigmatism, rotacism,
capacism, lambdacism!
 Sonoritatea
Sonoritatea

Tonalitatea
Tonalitatea

Valoarea
Valoarea

Nuanta
Nuanta

Raguseala
Raguseala

Astenia vocala
Astenia vocala

Rezonanta
Rezonanta

Disfonia,la pubertate
Disfonia,la pubertate

Rinolalia
Rinolalia

Intensitatea vocii (microfonie sau macrofonie)

Intensitatea vocii (microfonie sau macrofonie)

Melodicitatea vorbirii(tulb. Articulatorii, agramatisme, hipoacuzie,astenie vocala);

Melodicitatea vorbirii(tulb. Articulatorii, agramatisme, hipoacuzie,astenie vocala);

Vorbirea sacadata, tempoul lent (afectiuni cerebrale centrale);

Vorbirea sacadata, tempoul lent (afectiuni cerebrale centrale);

Aritmia
Aritmia

Nazonanta schelala (dupa operatii de polip, amigdale);

Nazonanta schelala (dupa operatii de polip, amigdale);

Sesizarea coordonarii dintre miscare si vorbire la copii bradilalici sau tahilalici.

Sesizarea coordonarii dintre miscare si vorbire la copii bradilalici sau tahilalici.

Coordonarea verbo-motorie;
Coordonarea verbo-motorie;

IV. Examinarea vocii

 Formarea corecta
a propozitiilor
simple (2-4
cuvinte) in
vorbirea spontana
sau reprodusa;

Folosirea
timpurilor
verbelor

Folosirea corecta Folosirea

a singularului si a corecta a
pluralului (acord pronumelui
numar – gen, la personal si a
substantive celui
cunoscute si noi); demonstrativ

V. Examinarea structurii gramaticale

• Observarea volumului de cuvinte folosit in povestire si
vorbirea independenta, a substantivelor, verbelor si
adjectivelor.

VI. Examinarea vocabularului activ

• Dialogul de scurta durata – telegrafic, axat pe obiecte si
evenimente de tip situativ, in functie de imprejurari,
evenimente, sarcini concrete;
• Solilogviu – continut – in legatura cu sine, cu anumite
evenimente, activitati de joc.

VII. Examinarea formelor de

limbaj verbal
• Examenul limbajului scris se realizeaza in cazurile
disgrafiei si dislexiei la nivelul clasei a II-a si a III-a de
studiu.
• La varste mici, se face o diagnosticare precoce si apoi
antrenarea capacitatii psiho-motrice specifice pentru scris
– citit.
• (se prezinta pe larg la moduluiterapia tulb. Lexicografice)

Examenul lexic si grafic

• Testul Oseretski
• Motricitatea organelor fonatorii
• Examenul de praxie
• Examenul lateralitatii
• Examenul de ritm

Examinarea motricitatii
• Examenul psihologic – se
efectuiaza in anumite cazuri.
• Se folosesc:
• testul omului
• Testul pomului si al casei
• Matricile progresive
J.C.Raven (6-12 ani)
• Proba compararii de notiuni;
• Proba definirii de notiuni;
• Proba de completare a
lacunelor;

Evaluarea dezvoltarii mintale

• Se efectuiaza mai rar in cabinetul logopedic, mai ales in
cazurile de logonevroza traumatizanta, in tulburarile
comportamentale asociate celor de limbaj,
microtraumatismelor scolare sau familiare.
• Testul Rorschach, T.A.T., HIC.A.T, si povestile Duss,
precum si tabloul familiei.

Examenul personalitatii
• ORL
• Audiologic
• Stomatologic
• Neuro-psihiatric general (dezvoltarea somatica si
hormonala)

Examenul medical
• Inregistrarea rezultatelor in activitatea de invatate;
• Asistenta lodopedului la lectie;
• Convorbiri cu invatatoarea (educatoarea) sau cu
ceilalti copii;
• Consemnarea relatiilor cu ceilalti copii si cu adultii,

• Examinarea rezultatelor scolare

Consemnarea rezultatelor examinarii

se face in FISA LOGOPEDICA