Sunteți pe pagina 1din 7

LIMBAJUL Delimitari conceptuale Limba reprezint un ansamblu de mijloace lingvistice cu ajutorul carora se realizeaz comunicarea interuman, adic limbajul.

Limba reprezinta un fenomen extraindividual si social-istoric,in sensul ca existenta ei nu depinde de existenta unui individ singular ci de existenta unei natiuni, grup social vast care o foloseste ca mijloc de comunicare si gandire. Limba a aparut, deci, in filogeneza si presupune existenta unei natiuni care o foloseste. Exista,insa limbi care depasesc limitele unui stat (engleza, spaniola). Din punct de vedere structural,limba include trei elemente fundamentale: fonetica vocabularul (ansamblul semnelor / cuvintelor cu valoare simbol existente in acea limba) gramatica (ansamblul regulilor de combinare a acestor simboluri in structuri cu sens) Doar impreuna cele doua constituie limba. In comunicare si gandire utilizam cuvinte, corespondent mintal al realitatii. Vocabularul reprezinta elementul static, nu este suficient pentru a putea comunica. Gramatica este mai importanta deoarece prin intermediul ei aplicam o serie de reguli cuvintelor pe care le folosim. Regulile pot fi: sintactice(de exemplu acordul subiectului cu predicatul), fonetice (de exemplu niciodata inainte de litera P nu am litera N ci M ) , pragmatice si logice (de exemplu nu putem afirma si nega acelasi lucru despre ceva in acelasi timp). Din multitudinea de cuvinte existente in memorie extragem cuvintele pe care vrem sa le folosim dar lor le aplicam reguli. Un copil de 6 ani,insa vorbeste corect limba romana fara a cunoaste regulile.Modalitatea prin care este insusita gramatica in acest caz se numeste invatare implicita, un mecanism ce implica a prinde din zbor reguli,mecanism ce functioneaza foarte eficient in primii ani de viata pana la aproximativ 7 8 ani. De exemplu,copiii invata o limba straina din joaca,insa un adult o invata mult mai greu. Copii dispun de invatare implicita, dar nu dispun de invatarea explicita, invatare logica specifica adultilor. Cand studiem gramatica la scoala redescoperim explicit ceea ce am invatat implicit. Limbajul este o activitate psihica prin care, cu ajutorul limbii,se realizeaza comunicarea interumana si gandirea verbal notionala. Se pune intrebarea daca limbajul este specific doar omului.Unii zic ca da, desi exista dovezi ca si animalele comunica. Limbajul insa mai este utilizat si in cadrul gandirii. Noi cand gandim operam cu cuvinte, deci limbajul e folosit de catre oameni si in procesul gandirii. Daca acest lucru se manifesta si in gandirea animalelor nu se poate spune. Caracteristici - Limbajul se constituie si se dezvolta in ontogeneza deci este un fenomen psihic individual, subiectiv. - In ceea ce priveste mecanismele sale psihologice si neurologice,limbajul implica doua dimensiuni ( laturi ):

latura activa implicata in emiterea de semnale ; Iatura pasiva responsabila de receptarea si interpretarea semnalelor; Doar impreuna cele doua laturi pot sa constituie limbajul. In cazul limbajului oral latura activa este vorbirea,iar cea pasiva este ascultarea. In ceea ce priveste limajul scris latura activa este scrierea,iar latura pasiva este citirea. - Din punct de vedere anatomo fiziologic, producerea limbajului implica doua categorii de mecanisme: mecanismul central situat la nivel neuronal (cortex); mecanisme periferice ; Daca este vorba despre limbajul oral , mecanismele periferice ale acestuia presupun trei componente: una energetica data de aparatul respirator si sistemul musculator aferent acestuia (diafragma, muschi intercostali); una generatoare care cuprinde laringele ; una de articuale si rezonanta cavitatea bucala si cavitatea nazala; Pentru a putea fi produs, limbajul oral implica aceste elemente. Pentru a putea emite sunete este nevoie de circulatia aerului,dar aerul nu produce sunete ci cel responsabil de acest lucru este laringele. Laringele emite insa sunete brute, neprelucrate. Noi prelucram, nuantam sunetele in functie de intersele noastre cu ajutorul cavitatii bucale. De exemplu,cand ne lipsesc dintii nu mai vorbim clar, cand suntem infrigurati ne e greu sa articulam cuvintele.Sunetul pentru a putea dobandi volum este amplificat la nivelul valului palatin. Functiile limbajului In cadrul activitatii umane limbajul indeplineste mai multe functii, dintre care cele mai importante sunt urmatoarele: 1. functia de comunicare desemneaza rolul primordial al limbajului de a servi ca mijloc de transmitere si receptie a informatiilor. Actul comunicarii implica existenta urmatoarelor elemente: emitator ( E ) receptor ( R ) repertoriu al emitatorului ( R. E ) repertoriu al receptorului ( R. R ) canal de comunicare eventualele perturbatii

R.E

R.R

R.E R.R Cand comunica oamenii isi transmit mesaje. Mesajul este convertit de emitator intr-o anumita forma (ii da un cod scris, verbal sau nonverbal). Deci,emitatorul codifica informatia. Receptorul primeste informatia, dar pentru a o intelege trebuie sa o decodifice. Comunicarea exista doar daca emitatorul si receptorul utilizeaza acelasi cod. Intre emitator si receptor avem canalul de comunicare, si anume mediul sau suportul fizic de comunicare. De exemplu limbajul oral are un canal aerian, iar limbajul scris hartia, pixul etc. Dar esential este ca bagajul de cunostinte pe care il detin emitatorul si receptorul sa se intersecteze (repertoriu comun). Un contra-exemplu ar fi urmatorul: daca un individ vorbeste o limba iar interlocutorul lui vorbeste o alta limba repertoriul comun este egal cu zero; repertoriile fiind distincte comunicarea nu exista. Dar repertoriul poate sa se intersecteze mai mult sau mai putin. Cu cat este mai vasta intersectia cu atat comunicarea este mai eficienta. Evenualele perturbatii implica bruiajele: galagie, vorbire foarte inceata in cazul limbajului oral, iar in ceea ce priveste limbajul scris o perturbatie ar putea fi scrisul ilizibil. 2. A doua functie este functia cognitiva prin care, dincolo de receptia informationala, limbajul este mijloc de noi informatii. El se mai numeste, din acest motiv cel de-al doilea sistem de semnalizare. Cunostintele noastre provin din experienta directa (mijloace senzoriale), prin limbaj (citind, ascultand alte persoane) dar avem si cunostinte autogenerate pe baza rationamentelor. Prin limbaj nu doar transmitem informatii ci si dobandim informatii. De asemenea,prin limbaj sunt fixate, stocate in memoria noastra informatiile dobandite anterior care pot fi accesate ulterior in scopul rezolvarii anumitor sarcini. 3. A treia functie este functia emotional expresiva in baza careia, dincolo de transmiterea de informatii limbajul permite exprimarea si identificarea starilor emotionale. Acest lucru se realizeaza prin calitatea expresiilor verbale utilizate, dar mai ales printr-o serie de mijloace nonverbale si paraverbale specifice. Dintre mijloacele nonverbale amintim :

mimica ( ansamblul modificarilor elementelor mobile de la nivel facial ); gestica ( elemente ca postura corpului, orientarea, miscarea mainilor etc); modalitati de expresie de care e responsabil sistemul nervos parasimpatic ( activitatea glandelor sudoripare, tremurul, activitatea sistemului cardiac, endocrin, etc); Toate acestea au existenta independenta. In randul mijloacelor paraverbale intra elementele care insotesc vorbirea si au o semnificatie doar impreuna cu aceasta,cum ar fi intensitatea vorbrii, intonatia, ritmul acesteia, dificultatile de exprimare, topica etc. Deci,in afara de transmiterea de informatii, noi transmitem si propria stare emotionala, atitudinea noastra. Actorii valorifica mult aceste lucruri. Mare parte din modalitatile prin care transmitem sentimente nu le putem controla. Exista studii care arata ca fiecare emotie are un pattern specific. De exemplu, vorbirea tare exprima furia. ,vorbirea incet sugereaza timiditatea . In ceea ce priveste ritmul, cand ne aflam intr-o situatie de stres, cand trebuie sa vorbim in fata unor necunoscuti avem tendinta sa vorbim foarte repede. Deci, ritmul vorbirii este simptomatic(adica spune ceva). 4. functia ludica desemneaza posibilitatea construirii unor asociatii verbale de efect care pot merge de la rime, consonante, ciocniri de sensuri pana la constructia artistica de genul poeziilor, proverbelor, zicatorilor, ghicitorilor, etc. Altfel spus, cu limbajul ne jucam, acesta raspunzand nevoii de joc ce poate sa mearga de la jocul de cuvinte pana la creatia artistica. Deci este dorinta de a spune ceva intr-o maniera mai placuta. 5. functia imperativ - persuasiva atesta capacitatea de a exercita, prin limbaj, a unor influente asupra altor persoane, de a induce altora o idee sau o stare afectiva proprie. Aceasta functie se realizeaza, in primul rand, prin continutul semantic al mesajului, prin latura expresiva a acestuia, dar si printr-o serie de mijloace de persuasiune cum sunt: modalitati prin care solicitam o persoana sa savarseasca un anumit act: rugamintea, cerinta ferma, ordinul sau comanda etc. Toate acestea depind de raportul existent intre emitator si receptor; mijloace prin care solicitam intreruperea unor actiuni : rugaminte, repros, interdictie, amenintare; mijloace de convingere a interlocutorului : propunerea , invitatia, prevenirea, sfatuirea, etc Toate aceste mijloace de persuasiune sunt importante in activitatea unor agenti comerciali, actori, negociatori, etc.dar se pot manifesta si la adresa propriei persoane; Formele limbajului Dupa gradul de utilizare a limbii, limbajul poate fi : verbal ( cuvinte); nonverbal ( mimica , fara cuvinte); paraverbal ( insoteste vorbirea dar fara a utiliza neaparat cuvintele); Limbajul verbal, in functie de gradul de accesibilitate pentru cei din jur, poate fi : extern accesibil celorlalti ; intern accesibil doar propriei persoane;

Limbajul extern, in functie de natura suportului utilizat, poate fi: oral; scris; Limbajul oral, dupa numarul de participanti (interlocutori) poate fi: solilocviu monolog; dialog; colocviu; Limbajul oral consta in producerea unor semnale verbale soonore perceptibile pentru alte persoane si receptarea unor asemenea semnale emise de catre altii.Este forma fundamentala a limbajului fiind utilizata cel mai des. Limbajul oral este prima forma a limbajului care apare in dezvoltarea ontogenetica, celelalte forme constituindu-se pe baza acesteia. Functiile principale ale limbajului oral sunt cele de comunicare si de cunoastere. Limbajul oral dispune de un registru foarte vast de mijloace de expresivitate ( vezi functia emotional - expresiva). Are un caracter situational, in sensul ca se desfasoara mereu intr-un context dat de interactiuni personale fiind dependent de acesta si sustinut, orientat si directionat de reactiile interlocutorilor. In functie de numarul de interlocutori limbajul oral poate imbraca forma monologului, dialogului si a colocviului. Monologul are ca nota definitorie faptul ca un vorbitor se adreseaza unui public mai larg care asculta doar. Are un grad de dificultate mai ridicat intrucat eficienta acestuia e dependenta de adaptarea continuturilor si a nivelului de accesibilitate al exprimarii la caracteristicile auditorului.Discordanta dintre aceste doua elemente duce fie la ingreunarea intelegerii, atunci cand nivelul discursului este unul prea inalt, fie la o impresie de superficialitate, atunci cand acesta este prea scazut.In absenta unor feed-back-uri verbale directe, vorbitorul este nevoit sa extraga informatii despre eficienta si impactul spuselor sale asupra auditorului din reactiile nonverbale ale acestuia. Monologul uneori mai poate fi numit discurs dar, prin sine insusi, isi spune numele (mono = unu). Monologul il intalnim atunci cand cineva tine o prelegere, un curs etc. Este cea mai dificila dintre formele limbajului oral si este slab sustinut de context. Chiar daca ne propunem sa vorbim despre ceva limbajul este situational, adica putem devia de la subiect.O alta dificultate este ca nivelul exprimarii trebuie adaptat. Ideal este sa fie concordanta intre ingreunare si superficialitate. De exemplu un medic prezinta un subiect in fata altor medici. A doua zi, acelasi subiect, trebuie sa il prezinte in fata unor parinti. Limbajul trebuie sa fie adaptat. Eficienta monologului nu tine de cat de inalt este discursul, ci de a-ti cunoaste publicul. Dialogul se distinge prin existenta a doi interlocutori intre care pozitiile de emitator si receptor alterneaza succesiv. Dialogul este forma cu cel mai inalt grad al caracterului situational. Colocviul presupune mai multi participanti care comunica intre ei, fiecare adresandu-se succesiv tuturor. Este o forma de monolog sau dialog extins ( masa rotunda ).

Limbajul scris consta in elaborarea unor semnale grafice accesibile celorlalti si respectiv receptarea si intelegerea unor astfel de semnale produse de alte persoane. Limbajul scris deriva din limbajul oral pe baza caruia se dobandeste. Ontogenetic apare mai tarziu decat limbajul oral, in urma unei instruiri speciale bazata pe metoda fonetico analitico sintetica. Vorbirea,deci,o invatam spontan,scrisul insa nu. Vorbirea,deci,precede scrierea. Limbajul scris este mai pretentios decat limbajul oral pentru ca necesita o activitate de elaborare a frazelor conform unui plan prealabil.Nu dispune de caracter situational nefiind sustinut prin dialog. Este strict reglementat de reguli grafice, gramaticale si stilistice. Mijloacele de expresivitate sunt mult mai sarac reprezentate decat in cadrul limbajului oral, iar cele mai neinsemnate omisiuni (erori) putand denatura sensul comunicarii. De exemplu,intonatia nu o poti modera in scris. Deci limbajul oral si cel scris au caractersitici distincte ce trebuie respectate. Inversarea acestora scade in fiecare caz eficienta comunicarii. Limbajul scris are fraze lungi, pompoase, iar limbajul oral are fraze scurte. Daca am scrie cum vorbim sau invers nici una din variante nu ar fi buna. Daca scriem cum vorbim dam impresia de superficialitate. In cadrul limbajului oral cei care vorbesc liber si nu citesc sunt mai usor de inteles. Limbajul intern se desfasoara in sfera launtrica, mintala a individului, reprezinta o vorbire cu sine si pentru sine. Limbajul intern este asonor, dar, cu toate acestea, el implica o serie de micromiscari la nivelul aparatului fonator si articulator. Altfel spus, limbajul intern nu se aude dar se vede pe gura, limba etc.. In timp ce vorbirea se desfasoara pe mai multe faze succesive si consuma timp, limbajul intern reduce succesivitatea la o relativa simultaneitate ceea ce ii confera o extraordinara viteza de lucru. Este centrat pe intelesuri, imagini, idei, prezentand un minimum de economicitate. Limbajul intern uzeaza de prescurtari si condensari de sensuri substituind cuvintele cu imagini si fixandu-se cu predilectie asupra actiunuilor si calitatilor, insusire numita predicativitate. Limbajul intern se constituie in baza celui extern, dar pe masura evolutiei, dezvoltarii si maturizarii acestuia ajunge in timp sa coordoneze celelalte forme ale limbajului. Functiile sale principale sunt: functia cognitiva ; functia de reglare ( reglatorie); Limbajul intern reflecta cel mai bine structura actului gandirii. Toate operatiile gandirii se realizeaza in limbajul intern. Limbajul nonverbal cuprinde ansamblul gesturilor, expresiilor mimico-faciale, posturilor corporale,etc care insotesc, dubleaza sau substituie vorbirea. Elementele nonverbale nu sunt manipulabile si pot completa, intari, inlocui sau contrazice informatia enuntata verbal. Limbajul paraverbal este relationat exprimarii orale pe care o insoteste si contine elemente ca: intensitatea vorbirii accentul ritmul si pauzele topica

repetitiile dificultaile de exprimare etc

Evaluare