Sunteți pe pagina 1din 5

Observatia naturala = observarea oamenilor in

ambientul lor
natural si fara manipularea comportamentului;
Avantaje:
- ofera o buna descriere a comportamentului;
- comportamentul nu este distorsionat pentru ca se
desfasoara in conditii naturale;
- este o sursa pentru ipotezele de cercetare.
Dezavantaje:
- nu poate explica relatii de tip cauza-efect;
- se manifesta tendintele observatorului.

Observatia naturala se desfasoara în contextul


situational, al mediului. De exemplu, Hartuf (1974), a
studiat agresivitatea si a constatat ca exista doua feluri
de agresivitate
• Cea orientata spre persoana, având ca scop
bruscarea, descarcarea energiei, a frustrarii
• Cea care are ca scop un privilegiu, recuperarea unui
obiect, etc.
Asadar, exista grade diferite de agresivitate (se pare ca
la barbati este mai ridicata decât la femei)
Observatia participativa sau neparticipativa - în functie
de gradul de implicare a cercetatorului. Când
cercetatorul este implicat, observatia este
participativa, totusi identitatea cercetatorului nu
trebuie cunoscuta, iar când cercetatorul nu este
implicat, observatia este neparticipativa (un exemplu
clasic este observatia de laborator prin one way
screen). Griffin (1959) a folosit metoda observatiei în
scopul determinarii pozitiei, situatiei populatiei de
culoare în sudul S.U.A (Georgia, Arkansas).
Între observatia structurata si cea nestructurata exista
diferente în ceea ce priveste organizarea activitatii de
observare. Procedura formala bine organizata, cu
scopuri precise corespunde observatiei structurate, iar
observatia nestructurata este mai putin sistematizata si
informatia se ordoneaza pe parcursul cercetarii. Exista
si un compromis, si anume un plan schitat.
Avantajele observatiei în laborator (participative)
• Permite accesul la comportamente care nu apar în
situatii normale
• Este nevoie de a masura limitele unor comportamente
prin manipularea sistematica a evenimentelor
declansatoare
• Se realizeaza controlul evenimentelor declansatoare
si a comportamentelor consecutive
• Se poate face compararea efectelor generate de mai
multe tipuri de variabile

Etapele observatiei
1. Se alege si se formuleaza tema (se fixeaza scopul si
structura activitatii ce urmeaza a se efectua). Într-o
abordare cantitativa, topica este riguras fixata astfel
încât de la început sunt percizate toate elementele ce
urmeaza a fi observate. Se definesc categoriile, clasele
ce prezinta interes pentru studiu (comportamente,
relatii) prin discutii cu expertii; se definesc înainte de
început si se vor respecta întocmai pe parcurs. În
abordarea calitativa utilzam observatia participativa. Se
fixeaza un model de lucru dar categoriile sau clasele de
urmarit nu sunt antestabilite (în acest caz observatia
este mai mult o explorare a zonei de cercetare fixate;
scopul este fixarea categoriilor de observat care se pot
remodela, redifini, daca informatiile care apar pe
parcurs fac necesara aceasta remodelare). Adica, se
fixeaza si tipul de observatie la care se apeleaza, în
functie de tema si se decide asupra unitatilor de
observatie (precizarea a ceea ce reprezinta obiectul de
lucru: actiuni, atitudini, comportamente).
2. Design-ul de cercetare – presupune selectarea
esantionului (daca optam pentru o observatie
cantitativa, esantionul se formeaza prin proceduri
clasice; daca optam pentru o observatie calitativa,
esantionul este mai dependent de scop, numarul fiind
selectat în functie de regulile statistice – trebuie sa fie
suficient de mare pentru atingerea obiectivelor).
Se obtin acceptele necesare, lucru esential pentru
cercetator, se selecteaza observatorii (conteaza
inteligenta, experienta, informatiile multiple asupra
temei de cercetare, flexibilitatea si capacitatea de
adaptare, abilitatea de a colabora cu altii, dar si
capacitatea de a urmari unitati de observatie
antefixate, fara sa se lase “furat” de informatiile
colaterale, de cotext – mai ales în observatia
cantitativa; se cere obiectivitate, onestitate,
deschidere catre ceilalti). Daca grupul de lucru nu este
obisnuit, se aplica un test pilot, pentru a fi sigur de
întelegerea scopurilor; se explica caracteristicile
diferentiate ale populatiei, se descriu posibilele
evenimente de pe parcurs, se descriu caracteristicile
unitatilor de observat, solutiile posibile la conflictele
posibile, sursele de distorsiune a datelor, se fac
exercitii de atentie distributiva, flexibilitate si
adaptabilitate.
3. Colectarea datelor – exista mai multe variante
• Înregistrarea narativa (reproducerea mai mult sau mai
putin completa a evenimentelor urmarite) –
videocamere, reportofoane. Ex: Lawrence, Gramer,
Evenfield, care în 1988 a realizat un studiu privind
relatiile de adaptare (comunicare în grup – 64 h de
filmare); indicator al acceptarii a fost stralucirea ochilor
• Scale de evaluare (observatia are ca scop obtinerea
de informatii cantitative). Pot fi nominale (raportarea la
anumite categorii ale stimulului care trebuiesc
masurate – Da sau Nu, checklist, date pasive, cum ar fi
ziua, ora, sau date active, cum ar fi absenta sau aparitia
întârziata a unei reactii, sau frecventa mare), ordinale
(acordarea de valori diferite evenimentelor ce apar în
cazul unitatilor de observatie; marcam în plus si valorile
“mai mult” sau “mai putin”) sau de interval (precizeaza
si distantele, diferentele dintre doua evenimente,
comportamente). Oricare ar fi optiunea, aceste scale
trebuiesc precizate anterior.
4. Analiza datelor si raportul de cercetare – prelucrarea
se face în functie de tipul de observatie adoptat.
Raportul respecta forma unui asemenea document, dar
exista diferente în functie de cel care a facut comanda.

Kruger (1983) arata avantajele metodei observatiei:


1. procedura putin complicata si ieftina
2. obtinerea de informatii atunci când respondentii nu
sunt capabili sa le ofere (persoane cu handicap, copii
mici)
3. studiaza evenimentele asa cum sunt ele în realitate,
chiar daca provoaca o anumita reactie (reactia exista si
în mod real, fara observatie).
4. Ofera informatii directe, neinterpretate, neprelucrate
(spre deosebire de teste, interviu)
5. Permite colectarea unei arii extinse de informatii,
chiar daca sunt greu de studiat.

Limite:
1. Nu poate fi folosita atunci când scopul este studierea
comportamentului grupurilor mari
2. Nu poate oferi informatii despre trecut, viitor, sau
evenimente neasteptate
3. Nu ofera informatii relevante despre frecventa unui
comportament
4. Este inadecvata în timpul unor fenomene concrete
precum violenta în familie
5. Datele obtinute pot fi influentate de observator. Erori:
• Îi lipseste abilitatea
• Inconsistenta informatiilor
• Atitudinea lui (acorda valoare în functie de propriile
convingeri)
• Lipsa de familiarizare cu grupul
• Instrumentele de masurare
• Scopul fixat, daca nu este clar formulat
Prevenirea acestor erori se poate face printr-un design
bine stabilit, prin selectarea observatorilor si a
asistentilor conform criteriilor cunoscute, si prin
respectarea procedurii de antrenament.