Sunteți pe pagina 1din 5

Metoda Observatiei

Scopurile observatiei sunt: 1) de a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, actiuni, norme si valori; 2) de a descrie contactul si persoanele observate pentru a permite ntelegerea a ceea ce se ntmpla acolo; 3) de a contextualiza, social si istoric, evenimentele observate, pentru a fi corect ntelese; 4) 5) de a integra, a vedea viata sociala ca un proces de evenimente interconectate; de a evita utilizarea prematura a teoriei si conceptelor nainte ca fenomenul respectiv sa fie cu adevarat nteles; 6) de a oferi un design de cercetare flexibil care sa permita o investigare deschisa spre aspectele neasteptate si neprevazute. Caracteristica esentiala a observatiei este caracterul sau de non-interventie. Observatorul urmeaza fluxul evenimentelor, dar nu intervine pentru a le modifica. Caracteristici: 1) 2) are un caracter flexibil; gradul de structurare poate varia de la un grad mare de structurare pna la o situatie libera de orice tenta de urmarire sistematica; 3) observatia se poate focaliza pe aspecte si dimensiuni specifice, nguste sau poate avea un caracter general. n ceea ce priveste constientizarea prezentei observatorului de catre subiectul (subiectii) observatiei, putem ntlni mai multe modalitati: 1) 2) observator prezent si neimplicat (ex. asista la o clasa); observator prezent si implicat (ex. observatorul nlocuieste profesorul la clasa respectiva); 3) observator ascuns si neimplicat (ex. oglinzi cu un singur sens - n anchete, la politie). n functie de explicatiile care sunt oferite participantilor, putem ntlni:

explicarea completa a motivelor observatiei si a aspectelor urmarite, pna la explicatii false sau omiterea oferirii de explicatii.

Timpul observatiei poate varia de la o simpla observatiei la observatii multiple, n situatii asemanatoare sau diferite. Tipuri de observatie: naturala; sistematica; autoobservatia. OBSERVAIA NATURAL

Presupune nregistrarea comportamentelor unor persoane sau grupuri de persoane n mediul lor de viata. Pentru aceasta, observatorul nu trebuie sa interfereze cu mediul observat si sa nu stinghereasca derularea comportamentelor supuse observatiei. Cele mai utilizate tehnici de observatie naturala sunt cele cu observator vizibil si ignorat, cu observator ascuns sau cele care folosesc diverse metode de nregistrare.O atentie deosebita trebuie acordata situatiei n care observatorul este ascuns si cercetatorul nu informeaza subiectii cu privire la studiul la care participa (pentru ca exista riscul de a fi ncalcate principiile de etica). Observatia naturala se utilizeaza foarte mult n studiile de psihologia educatiei, ct si n cele de psihologie sociala, cnd observatia se poate realiza n paralel cu alte activitati curente, cadrul didactic putnd sesiza calitatea prestatiilor elevilor, erorile ce apar n rezolvarea unor probleme sau situatii tipice de neatentie si indisciplina. Observatia ocazionala ne poate duce la concluzii gresite, motiv pentru care este indicat sa apelam la observatia sistematica, prin care se pot stabili exact sursele de eroare si se pot evita. Pentru cercetator este important, n primul rnd, sa descriem fenomenul observat si, n al doilea rnd, sa extragem datele cantitative si sa analizam datele cantitative extrase. Ponderea interpretarilor ramne, nsa, n cadrul observatiei analizei calitative.

Observatia naturala impune o descriere acurata (cu acuratete) a faptelor si o interpretare obiectiva a lor, fara a porni de la ipoteze dinainte stabilite. Una din dificultatile observatiei naturale vizeaza gradul de implicare al observatorului n desfasurarea fenomenului studiat. Observatorul trebuie sa participe sau sa fie camuflat n timpul desfasurarii fenomenului luat n studiu. Pentru a decide care din situatii este mai potrivita, trebuie sa tinem cont att de criteriile etice, ct si de specificul grupului sau al situatiei care va fi supusa observatiei. Limite ale metodei observatiei naturale: nu poate fi utilizata n toate situatiile; este mai putin utilizata n studiul unor ipoteze bine definite, n conditii bine specificate. Observatia naturala necesita foarte mult timp, evenimentele sunt ntr-o permanenta schimbare si cercetatorul trebuie sa nregistreze toate datele, desi nu toate sunt la fel de importante, urmnd ca ulterior sa le adapteze demersului cercetarii. Observatia naturala este cel mai frecvent utilizata n investigarea unor aspecte sociale complexe, pentru a ntelege aspectul respectiv si pentru a dezvolta teorii pe baza acestor observatii. OBSERVAIA SISTEMATIC S-a dezvoltat din nevoia de a controla anumite variabile din mediul natural. n observatia sistematica se pot crea situatii specifice n scopul studierii comportamentului urmarit. Ea trebuie sa ndeplineasca anumite conditii: 1) Debuteaza cu stabilirea unui scop precis (ce observam, situatiile n care se manifesta

anumite caracteristici). - Grila de observatie ne ajuta sa nregistram ntr-o forma clara aspectul care ne intereseaza. - De exemplu, daca dorim sa observam aspecte ce tin de atentia unui elev, mai nti stabilim o lista de componente observabile ale acestui fenomen (comportamentul mare l mpartim n comportamente mici) si pe baza acestei grile vom recurge la simpla observare a faptelor (au loc sau nu), iar apoi la conceptualizare si interpretare. 2) Faptele trebuiesc notate ct mai exact, evitnd interpretarile de orice natura.

3)

Manifestarile pasagere si situationale nu fac obiectul unor observatii cu concluzii de

valabilitate generala. - De exemplu, nu putem spune ca un copil are comportament agresiv daca o singura data a avut un comportament agresiv (o altercatie). n cadrul observatiei sistematice, cercetatorul poate fi interesat doar de cteva comportamente specifice. n acest caz, observatiile sunt cuantificabile, iar observatorii specifica frecvent ipotezele de start asupra comportamentelor ce vor fi urmarite. AVANTAJELE OBSERVAIEI este o metoda mai putin intruziva;

are caracter flexibil, permitnd o noua perspectiva asupra unor fenomene studiate anterior; furnizeaza date bogate ntr-o perioada scurta de timp;

are o mare validitate ecologica (datele sunt luate din viata reala, nu sunt schimbate cu nimic); observatorul nu lucreaza cu categorii teoretice prestabilite si el este acela care construieste teoriile ce vor genera, lega, diferitele categorii relationale; observatia permite accesul la fenomene care sunt si mai putin evidente prin alte tehnici si poate fi replicata (repetata). LIMITE dificultatea de a controla toate variabilele implicate n fenomenul investigat (exista variabile perturbatoare); daca prima veriga a procesului de cercetare (De ce se realizeaza observatia?) nu este bine formulata ea poate duce la urmarirea unor aspecte irelevante sau chiar gresite; categoria de subiecti poate fi incorect aleasa;

este o metoda costisitoare financiar, din punct de vedere al timpului si personalului calificat necesar; calitatea rezultatelor obtinute prin metoda observatiei depinde de experienta si abilitatea observatorului. n general, aceasta metoda se utilizeaza alaturi de alte metode n cercetarea psihologica.

INSTRUMENTE DE OBSERVAIE GRILA DE OBSERVAIE Observatia sistematica pune n actiune grila de observatie. Grila de observatie este: o lista de rubrici care ofera cadru de clasificare a datelor brute; mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si compararea datelor de observatie.

Ea nu trebuie sa cuprinda mai mult de 12 categorii. Categoriile pe care le vom folosi: trebuie sa fie disjuncte; trebuie sa epuizeze principalele aspecte ale fenomenului care urmeaza sa se studieze;

se stabilesc pe baza unui material empiric, strns n faze preliminare si condensat n concepte. Avantajul grilei de observatie este ca ofera acelasi cadru de referinta unor observatii diferite.

S-ar putea să vă placă și