Sunteți pe pagina 1din 18

O glezna rupta este cunoscuta si sub denumirea de fractura de glezna.

Acest lucru
inseamna ca unul sau mai multe dintre oasele care formeaza glezna sunt rupte.
Fractura de glezna poate merge de la simpla rupere a unui singur os, pana la fracturi
multiple, care disloca glezna si pentru care este necesar ca pacientul sa evite sa se sprijine
pe piciorul afectat un timp mai indelungat. Cu alte cuvinte, cu cat sunt fracturate mai multe
oase, cu atat glezna devine mai instabila. Este posibil ca fracturile de glezna sa fie asociate
cu leziuni ale ligamentelor, acestea fiind cele care mentin oasele gleznei si articulatia in
pozitia corecta.
Fracturile de glezna afecteaza persoane de toate varstele. In ultimii 30 40 de ani, medicii
au constatat o crestere a numarului si gravitatii fracturilor de glezna.

Anatomie
Urmatoarele trei oase intra in componenta articulatiei gleznei:

Tibia;

Fibula sau peroneul osul mai subtire al gambei;

Talusul un os mic pozitionat intre osul calcaiului (calcaneu) si oasele


gambei (tibie si peroneu).

Tibia si peroneul contribuie fiecare la formarea articulatiei gleznei astfel:

Maleola mediala proeminenta interna a tibiei;

Maleola posterioara portiunea posterioara a tibiei;

Maleola laterala extremitatea inferioara a fibulei (proeminenta


laterala a gleznei).

Clasificarea fracturilor de glezna se face in functie de zona de os care este fracturata. De


exemplu, o fractura la extremitatea inferioara a fibulei (peroneu) se numeste fractura de
maleola laterala, iar daca fractura afecteaza atat tibia cat si fibula, atunci vorbim despre
fractura bimaleolara.
Doua articulatii sunt implicate in fracturile de glezna:

Articulatia gleznei in care se reunesc tibia, fibula si talusul;

Sindesmoza

tibio-peroniera

articulatia

dintre

solidarizata de ligamente
Mai multe ligamente contribuie la mentinerea stabilitatii gleznei.

Cauzele fracturilor de glezna

Rasucirea sau rotirea gleznei;

Sucirea gleznei;

Impiedicarea sau caderea;

Traumatismul cauzat de un accident rutier.

Simptome

tibie

si

fibula,

Deoarece o entorsa severa de glezna se poate manifesta simptomatic la fel ca o fractura de


glezna, fiecare leziune a acesteia trebuie examinata de un medic specialist ortoped.
Simptomele care indica o fractura de glezna sunt:

Durerea imediata si de intensitate mare;

Inflamarea (umflarea gleznei);

Roseata in jurul gleznei;

Sensibilitatea la palpare;

Imposibilitatea sprijinului pe piciorul afectat;

Deformarea regiunii, daca articulatia gleznei este luxata (dislocata).

Examinarea medicului ortoped


Istoric medical si examinarea medicala
Dupa prezentarea istoricului medical, a simptomelor si a cauzelor leziunii, medicul va trece
la examinarea amanuntita a gleznei, piciorului si gambei.
Teste imagistice
In cazul in care se suspecteaza existenta unei fracturi a gleznei, doctorul ortoped poate
solicita teste suplimentare pentru a obtine mai multe informatii despre leziunea respectiva.

Radiografii.

Radiografiile

reprezinta

tehnica

de

diagnosticare imagistica cea mai cunoscuta si utilizata. Radiografiile detecteaza fractura si


gradul de deplasare a fragmentelor osoase. Ele pot oferi de asemenea informatii despre

tipul fracturii - daca este simpla sau exista mai multe fragmente osoase. E posibil sa vi se
recomande si efectuarea unor radiografii suplimentare de gamba si picior pentru a exclude
alte leziuni posibile.
Testul de stres. In functie de tipul de fractura a gleznei, medicul poate aplica presiune pe
glezna si efectua o radiografie speciala denumita radiografie de stres. Aceasta radiografie
speciala ajuta doctorul ortoped sa inteleaga mai bine fractura si leziunile ligamentare de la
nivelul gleznei.
Tomografie computerizata (CT). Rareori necesara in cazul acestor fracturi. Acest tip de
investigatie poate oferi o imagine radiologica in sectiune a gleznei si este uneori solicitata
pentru a evalua mai in detaliu leziunea produsa.
Scanarea prin rezonanta magnetica nucleara (RMN). Acest test ofera o imagine de
mare rezolutie a oaselor dar mai ales a tesuturilor moi precum ligamentele. Pentru anumite
tipuri de fracturi ale gleznei, testul RMN poate fi cerut pentru evaluarea ligamentelor
gleznei.

Tratamentul fracturilor de glezna


Fracturile de glezna pot implica doar maleola laterala, maleola laterala si mediala
(bimaleolara), sau toate cele 3 maleole (trimaleolara). Pentru mai multe detalii cititi
articolul fractura de glezna - generalitati.

Tratament: fractura de maleola laterala


Fractura maleolei laterale este o fractura a fibulei.
Exista mai multe niveluri la care poate fi fracturata fibula si in functie de acest nivel se va
stabili si tratamentul.
Tratament nechirurgical
Interventia chirurgicala nu este o optiune daca glezna este stabila, adica in cazul in care
osul rupt nu este deplasat iar ligamentele sunt intacte. Tipul de tratament necesar poate
varia si in functie de locul in care osul este fracturat.
Tratamentul conservator consta in imobilizarea gleznei cu un aparat gipsat circular sau o
orteza pe parcursul vindecarii fracturii. Pacientul va trebui sa se prezinte in mod regulat la

doctorul ortoped pentru repetarea radiografiilor gleznei, pentru ca acesta sa se asigure ca


fragmentele de fractura nu s-au deplasat in timpul procesului de vindecare.
Tratament chirurgical
Daca fractura este deplasata sau glezna este instabila, fractura are indicatie de tratament
chirurgical. Astfel, fragmentele osoase sunt mai intai repozitionate (reduse) pentru o
alinierea normala. Ele sunt apoi fixate prin suruburi si placi metalice atasate pe suprafata
exterioara a osului. In unele cazuri, se va utiliza un surub sau o tija (brosa) introdusa in
interiorul osului pentru a fixa fragmentele osoase pe parcursul vindecarii.

Tratament: fractura de maleola mediala


Fractura de maleola mediala reprezinta o fractura a tibiei, la nivelul proeminentei sale
inferioare. Fracturile maleolare mediale sunt asociate adesea cu fractura peroneului
(maleolei laterale), fractura maleolei posterioare (posteriorul tibiei) sau cu leziunea
ligamentelor gleznei.
Tratament nechirurgical
Daca fractura nu este deplasata, ea poate fi tratata fara interventie chirurgicala. In acest
sens, se recomanda efectuarea unei radiografii de stres pentru a vedea daca fractura si
glezna sunt stabile.
Fractura poate fi tratata cu ajutorul imobilizarii gipsate sau printr-o orteza de glezna. De
regula, pacientul trebuie sa evite calcatul pe piciorul afectat timp de aproximativ 6
saptamani.
Pacientul trebuie de asemenea sa se prezinte in mod regulat la doctor pentru repetarea
radiografiilor si pentru a se asigura ca fractura nu se deplaseaza.
Tratament chirurgical
Daca fractura este deplasata sau glezna este instabila, se recomanda interventia
chirurgicala. In unele cazuri, operatia este o optiune chiar daca fractura nu este deplasata,
pentru a reduce riscul ca aceasta sa nu se vindece (pseudartroza) si pentru a permite
pacientului sa inceapa mai devreme sa-si miste glezna.

In functie de fractura, fragmentele osoase pot fi fixate cu ajutorul suruburilor, a unei placi cu
suruburi sau a altor tehnici de fixare (brose).

Tratament: fractura de maleola posterioara


O fractura de maleola posterioara reprezinta fractura portiunii posterioare a tibiei la nivelul
articulatiei gleznei.
Fracturile de maleola posterioara sunt de regula insotite si de fractura maleolei laterale (a
fibulei), iar acest lucru se intampla deoarece cele doua maleole sunt conectate prin
ligamente. Este posibila deasemenea si asocierea cu o fractura a maleolei mediale.
In functie de cat de mare este fragmentul osos fracturat, posteriorul gleznei poate fi instabil.
Anumite studii au aratat ca daca fragmentul reprezinta mai mult de 25% din articulatia
gleznei, glezna devine instabila, caz in care se recomanda interventia chirurgicala.
Diagnosticarea corespunzatoare si tratamentul adecvat al fracturii de maleola posterioara
sunt extrem de importante pentru evitarea riscurilor de aparitie a artrozei. Partea
posterioara a tibiei unde are loc fracturarea osului este acoperita cu un cartilaj. Cartilajul
reprezinta suprafata neteda care acopera o articulatie. Daca fragmentul osos reprezinta mai
mult de 25% din glezna si este dislocat mai mult de cativa milimetri, suprafata
cartilaginoasa nu se va vindeca in mod corespunzator si nu va mai fi neteda. Aceasta
suprafata inegala conduce de regula la o presiune crescuta si inegala asupra suprafetei
articulatiei, care cauzeaza deteriorarea cartilajului si aparitia artrozei.
Tratament nechirurgical
Daca fractura nu este deplasata si glezna este stabila, tratamentul se poate face
nechirurgical. Acesta consta in aplicarea unui aparat ghipsat sau a unei orteze de glezna.
De regula pacientii sun sfatuiti sa nu se sprijine pe glezna afectata timp de 6 saptamani.
Tratament chirurgical
Daca fractura este deplasata chiar si cativa milimetri sau glezna este instabila, se
recomanda interventia chirurgicala.
Sunt disponibile mai multe optiuni chirurgicale pentru tratarea fracturilor de maleola
posterioara. Una dintre aceste optiuni implica fixarea cu ajutorul unor suruburi din partea

anterioara a gleznei inspre partea posterioara sau vice-versa. O alta optiune presupune
aplicarea unei placi si a unor suruburi de-a lungul posteriorului tibiei.

Tratament: fractura bimaleolara si fractura echivalenta de


bimaleolara
"Bi" inseamna doi. "Bimaleolara" inseamna ca doua din cele trei maleole ale gleznei sunt
fracturate.
In majoritatea cazurilor de fractura bimaleolara, maleola laterala si cea mediala sunt
fracturate si glezna devine instabila.
O fractura "echivalenta bimaleolara" inseamna ca, in afara de fracturarea maleolei laterale,
ligamentele de pe interiorul (zona mediala a) gleznei sunt rupte si ele. De regula, acest
lucru inseamna ca fracturarea fibulei acompaniaza leziunea ligamentelor mediale,
conducand la instabilitatea gleznei. Pentru diagnosticarea fracturii echivalenta de
bimaleolara medicul ortoped va poate indica o radiografie de stress a gleznei.
Fracturile bimaleolare sau fracturile bimaleolare echivalente sunt fracturi instabile si pot fi
asociate unei luxati de glezna.
Tratament nechirurgical
Aceste leziuni sunt considerate instabile si se recomanda de regula interventia chirurgicala.
Tratamentul nechirurgical poate fi luat in considerare in cazul pacientilor cu afectiuni severe,
pentru care riscul operatiei este prea mare sau daca acestia sunt imobilizati la pat si nu se
deplaseaza.
Tratamentul imediat include de regula imobilizarea cu atele a gleznei pana cand se retrage
edemul, dupa care se aplica un aparat gipsat. Ghipsul poate fi schimbat frecvent pe masura
ce inflamatia gleznei se reduce.
Este obligatorie vizita regulata la medic si repetarea radiografiilor pentru a vedea daca
glezna ramane stabila.
In majoritatea cazurilor plasarea greutatii pe piciorul afectat este interzisa timp de 6
saptamani.

Tratament chirurgical
Tratamentul chirugical este adesea recomandat deoarece aceste fracturi fac glezna sa fie
instabila.
Fracturile maleolei laterale si mediale sunt tratate cu acelasi tip de technici chirurgicale ca
cele descrise mai sus pentru fiecare tip de fractura.

Tratament: fractura trimaleolara


"Tri" inseamna trei. Fracturile trimaleolare inseamna ca toate cele trei maleole ale gleznei
sunt rupte. Acestea sunt leziuni foarte instabile si se asociaza frecvent cu luxatia gleznei.
Tratament nechirurgical
Fiind fracturi instabile, de regula pentru ele se recomanda interventia chirurgicala.
Ca si in cazul fracturilor bimaleolare, tratamentul nechirurgical poate fi o optiune daca
pacientul are probleme serioase de sanatate si pentru care riscul chirurgical poate fi prea
mare sau pentru cei care nu se pot deplasa.
Tratamentul nechirurgical este similar celui din cazul fracturilor bimaleolare, asa cum a fost
descris mai sus.
Tratament chirurgical
Fiecare fractura poate fi tratata folosind aceleasi tehnici chirurgicale descrise mai sus
pentru fiecare tip de fractura in parte.

Tratament: leziunea sindesmozei tibio-peroniere


Sindesmoza tibio-peroniera este articulatia dintre tibie si peroneu, cele doua oase fiind
strans unite prin ligamente. Ruptura acestor ligamente fac ca glezna sa fie foarte instabila,
cel mai frecvent leziunea sindesmozei fiind asociata cu una sau mai multe fracturi ale
gleznei. De cele mai multe ori aceste leziuni necesita o interventie chirurgicala pentru
vindecare, fixarea sindesmozei tibio-peroniere facandu-se cu suruburi.

Rezultate

Procesul de vindecare dupa o fractura de glezna dureaza cel putin 6 saptamani, dar acest
interval poate fi chiar mai lung in cazul in care sunt implicate ligamente si tendoane.
Majoritatea persoanelor isi reiau activitatile obisnuite zilnice cu exceptia celor sportive in
termen de 3 4 luni. De asemenea, este posibil sa fie nevoie de cateva luni pana cand
pacientul va inceta sa schiopateze atunci cand merge pe jos si inainte sa poata relua
activitatea sportiva la nivelul competitional anterior. Majoritatea persoanelor isi redobandesc
capacitatea de a sofa in 9 pana la 12 saptamani de la data accidentarii.
Recuperare
Indiferent de tratamentul ales, recuperarea este foarte importanta dupa o fractura de
glezna.
Atunci cand medicul permite, pacientul poate incepe sa-si miste glezna, sa faca
kinetoterapie, iar programele de exercitii fizice la domiciliu sunt si ele la fel de importante.
Efectuarea in mod regulat a acestor exercitii este esentiala. Este posibil ca fortificarea
muschilor din jurul gleznei pana la un nivel suficient care sa permita mersul pe jos fara
schiopatare si reluarea activitatilor obisnuite sa dureze cateva luni.
Exercitiile fizice sunt cele care fac diferenta, cu conditia sa fie efectuate in mod regulat.
Sprijinul pe glezna
In functie de specificul fracturii, medicul poate stabili daca pacientul se poate sprijini pe
glezna afectata. El va permite pacientului sa inceapa sa puna presiune pe glezna facturata
daca se constata ca aceasta este destul de stabila pentru a permite acest lucru.
Este foarte important ca pacientul sa nu se sprijine pe glezna afectata inainte ca medicul sa
permita acest lucru. Daca pacientul pune presiune pe glezna prea devreme, fragmentele
fracturate se pot deplasa sau operatia poate esua si va trebui reluata intreaga procedura.
Imobilizarea
In functie de leziune, e posibil ca glezna afectata sa fie protejata cu mai multe tipuri de
materiale.

Initial, majoritatea fracturilor de glezna se imobilizeaza intr-o atela gipsata pentru a proteja
glezna si a permite reducerea inflamatiei. Ulterior, este posibil ca fractura sa fie imobilizata
in aparat ghipsat.
Chiar si dupa vindecarea fracturii, doctorul poate recomanda purtarea unui bandaj elastic
pentru glezna timp de cateva luni in timpul practicarii sporturilor.

Complicatii
Fumatorii, persoanele care sufera de diabet sau varstnicii sunt mai predispusi riscurilor de
complicatii postoperatorii, inclusiv problemelor de vindecare a ranilor iar procesul lor de
recuperare poate dura mult mai mult.
Dupa tratamentul nechirurgical
Fara interventie chirurgicala, exista riscul ca fractura sa se deplaseze inainte de vindecare.
De aceea, este importanta respectarea cu strictete a recomandarilor medicului ortoped.
Situatia in care fragmentele de fractura se deplaseaza iar osul se vindeca in acea pozitie se
numeste consolidare vicioasa". Tratamentul acestei complicatii depinde de cat de mult au
migrat oasele si in ce masura acest lucru afecteaza miscarea gleznei.
In cazul in care apare consolidarea vicioasa sau glezna devine instabila dupa vindecare,
acest lucru poate conduce in cele din urma la artroza gleznei.
Dupa tratamentul chirurgical
Riscurile chirurgicale includ, in general:

Infectia;

Sangerarea;

Durerea;

Formarea cheagurilor de sange la nivelul picioarelor;

Leziunea vaselor de sange, tendoanelor, sau nervilor.

Riscurile aferente tratamentului chirurgical al fracturii de glezna includ:

Dificultatea vindecarii fracturii;

Artroza;

Proeminenta placii si suruburilor utilizate pentru fixarea fracturii. Unii


pacienti aleg ca acestea sa le fie indepartate la cateva luni de la
vindecarea fracturii.

FRACTURA DE GLEZNA
Fractura de glezna semnifica faptul ca unul sau mai multe oase care alcatuiesc articulatia gleznei se fractureaza. De
asemeni, este posibil ca pe langa aceste fracturi, sa existe si rupturi asociate ale ligamentelor.
O regula simpla: cu cat sunt mai multe oase fracturate la nivelul gleznei, cu atat insabilitatea articulara este mai mare si
fractura este mai grava.

Fractura de glezna
Autor: Dr. Nitulescu Alexandru
Medic Specialist Ortoped
Email: alexandru_orto@yahoo.com
Data ultimei actualizari: 17.01.2009
Fractura de glezna semnifica faptul ca unul sau mai multe oase care alcatuiesc articulatia gleznei se fractureaza. De
asemeni, este posibil ca pe langa aceste fracturi, sa existe si rupturi asociate ale ligamentelor.
O regula simpla: cu cat sunt mai multe oase fracturate la nivelul gleznei, cu atat insabilitatea articulara este mai mare si
fractura este mai grava.
O fractura de glezna poate varia de la o simpla fisura osoasa (fractura fara deplasare), care poate sa nu va impiedica sa
mergeti pe piciorul fracturat, pana la fracturi complexe, severe, care fac imposibil mersul inainte de trei luni dupa
inceperea tratamentului.

Cauze

<!--[i

Cadere prin rasucire, rotatie

<!--[i

Caderi de la inaltime

<!--[

Accidente rutiere

Anatomie

Trei oase mari alcatuiesc articulatia gleznei:

Tibia

Fibula sau peroneul

Talusul

Tibia si fibula au zone anatomice speciale care alcatuiesc glezna:

Maleola mediala (proeminenta interna a tibiei)

Maleola laterala: extremitatea inferioara a fibulei

Maleola posterioara: portiunea posterioara a tibiei

Articulatia gleznei prezinta doua articulatii:

Sindesmoza: articulatia dintre tibie si peroneu, care este stabilizata de ligamente


Articulatia tibio-fibulo-talara

Simptome

Deoarece o entorsa severa de glezna poate avea aceleasi simptome ca si o fractura de glezna, orice traumatism al gleznei prezinta

suspiciunea unei fracturi, si pacientul trebuie examinat de cate un medic.


Simptomele cele mai frecvente ale unei fracturi de glezna sunt:

Durere imediata si severa

Marirea de volum difuza

Durerea la palpare

Imposibilitatea mersului cu sprijin pe picior

Deformarea gleznei (uneori articulatia se subluxeaza)

Diagnostic
In afara examenului clinic, radiografiile sunt cea mai frecvent investigatie folosita. Uneori, poate fi necesar un examen Computer
Tomograf (CT) pentru a preciza mai exact tipul fracturii. Pentru unele fracturi, examenul RMN este efectuat in vederea evaluarii
ligamentelor.

Tratament

Fracturile maleolei peroniere

Exista diferite zone la nivelul carora se poate produce fractura. Nivelul fracturii poate influenta decizia de tratament.

Tratamentul nechirurgical
Daca fractura este fara deplasare, sau cu deplasare foarte mica, si articulatia gleznei este stabila, este posibil sa nu aveti nevoie de o
interventie chirurgicala. Unii medici permit pacientilor sa mearga cu sprijin pe glezna cu fractura imediat, altii doar dupa 6 saptamani.
Exista mai multe metode de prevenire a deplasari fracturii, de la orteze speciale pana la aparate gipsate (cizma gipsata).
Medicul poate sa va ceara de asemenea sa efectuati mai multe radiografii de control, pentru a supraveghea ca fractura nu s-a
deplasat.

Tratamentul chirurgical
Daca fractura prezinta deplasare, si glezna este instabila, fractura poate fi tratata chirurgical. Pentru a stabiliza articulatia gleznei, se
folosesc suruburi si o placa pentru a realinia fragmentele si a mentine oasele in pozitie anatomica pana la momentul vindecarii
(formarea de calus).

Tratamentul fracturilor de maleola interna tibiala


Ca si la nivelul peroneului, aceste fracturi pot surveni la diferite nivele ale maleolei mediale.
Aceste fracturi sunt uneori izolate, insa cel mai frecvent sunt asociate fracturilor maleolei peroniere sau maleolei posterioare, ca si
leziunilor ligamentare.

Tratamentul nechirurgical
Daca fractura nu prezinta deplasare sau daca exista o fractura de dimensiuni foarte mici, tratamentul poate fi nechirurgical. Astfel se
poate folosi o cizma gipsata sau o orteza de glezna. De obicei, trebuie sa evitati sa va sprijiniti pe glezna pentru o perioada de
aproximativ 6 saptamani.
De asemeni este nevoie sa efectuati radiografii periodic pentru a verifica daca fractura nu s-a deplasat.

Tratamentul chirurgical
Daca fractura prezinta o deplasare semnificativa sau daca glezna este instabila, este posibil sa fie nevoie sa va operati. Diferite tehici

chirurgicale pot fi folosite: fixarea cu suruburi, placa cu suruburi, sau brose si sarma (hobanaj).

Tratamentul fracturilor maleolei posterioare


De obicei aceasta fractura nu este izolata, ci asociata cu alte fracturi ale oaselor gleznei. Adesea, exista si leziuni ale ligamentelor. In
functie de cat de mare este fragmentul maleolei posterioare fracturat, glezna poate fi instabila spre posterior. Unele studii arata ca la o
suprafata articular amai mare de 25% a maleolei posterioare, acest fragment ar trebui stabilizat chirurgical.
O fractura a maleolei posterioare este important de diagnosticat pentru ca aceasta maleola este acoperita cu cartilaj (suprafata neteda
albiciasa prin care se realizeaza frecarea la nivelul unei articulatii). Daca suprafata cartilaginoasa nu este continua, si exista o
incongruenta mai mare de 1 mm se va produce o frecare anormala, cu leziuni ale cartilajului si artroza secundara.

Trtamentul nechirurgical
Daca fractura este stabila sau dimensiunile fragmentului nu depasesc 25% din suprafata articulara pe radiografiile de profil,
tratamentul se poate face cu o cizma gipsata sau o orteza de glezna pentru 6 saptamani.

Tratamentul chirurgical
Daca fractura prezinta deplasare importnata si glezna este instabila, se poate efectua un tratament chirurgical. Una din optiunile
posibile ale fixarii fracturii, este fixarea cu doua suruburi anteroposterioare.

Tratamentul fracturilor bimaleolare sau a echivalentei fracturilor maleolare

Termenul bimaleolare semnifica faptul ca sunt fracturate doua maleole. Cel mai frecvent se fractureaza maleola laterala si cea
mediala, si glezna nu este stabila.

Echivalenta de fractura maleolara semnifica faptul a sunt rupte ligamente, pe langa o fractura a maleolei peroniere, care fac glezna
instabila. Uneori, este necesaa o radiografie in stress pentru a diagnostica instabilitatea gleznei.
Aceste tipuri de fracturi pot fi asociate cu subluxatia articulara.

Tratamentul nechirurgical
Aceste fracturi sunt de obicei instabile si se indica tratamentul chirurgical. Tratamentul nechiurgical se efectueaza doar daca pacientul
are probleme de sanatate grava care contraindica actul chirurgical.

Tratamentul chirurgical
De obicei, acest tratament este recomandat din cauza instabilitatii fracturii. Maleola laterala si mediala sunt abordate prin doua incizii
separate si fixate cu tehnicile descrise anterior.

Tratamentul fracturilor trimaleolare

Datorita instabilitatii majore a acestor tipuri de fracturi, tratamentul este de asemenea chirurgical. Uneori, se poate produce si luxatia
gleznei. Toate cele trei fragmente trebuiesc stabilizate folosind o tehnica chirurgicala.

Rezultate
De obicei este nevoie de o perioada de cel putin sase saptamani pana cand oasele fracturate consolideaza. De asemenea, este
nevoie de mai mult timp pentru a se vindca ligamentele si tendoanele. Pe masura ce se vindeca oasele, chirurgul efectueaza
radiografii pentru a observa daca se mentin in pozitia dorita fragmentele osoase. Daca s-a efecuat o operatie, este posibil sa nu puteti
sa va sprijiniti pe glezna pentru o perioada de 2-3 luni. De obicei, majoritatea pacientilor se reintorc la activitatile zilnice de dinaintea
operatiei la 3-4 luni dupa operatie. Pentru activitatile sportive, uneori este nevoie de mai multe luni, si chiar ani. Conducerea unei
masini se poate face la 12 saptamani dupa momentul interventiei chirurgicale.

Recuperare
Aceasta este foarte importanta indiferent de tipul de tratament folosit. Cand medicul va permite, kinetoterapeutul va incepe un
program de exercitii pe care trebuie sa le efectuati periodic. Va fi nevoie de cateva luni pentru ca glezna sa capete suficienta forta
necesara unui mers normal, fara sa schiopatati.

Metode de imobilizare a gleznei


Foarte frecvent, glezna este imobilizata pentru initierea tratmentului. Initial, cele mai multe fracturi sunt imobilizate pe o atela gipsata
pentru a proteja glezna si a permite scaderea volumului gleznei. Dupa aceea, se poate imobiliza glezna intr-o cizma gipsata sau o
orteza speciala.
Chiar dupa ce glezna s-a vindecat, este posibil ca medicul sa va ceara sa folositi o orteza de glezna pentru o perioada variabila.

Complicatii
Pacientii care fumeaza, au diabet, sau sunt in varsta, prezinta un risc mai mare al complicatiilor dupa chirurgie, incluzand problemele
de cicatrizare.

Tratamentul nechirurgical:
Fara operatie, fragmentele osoase se pot deplasa inainte de a consolida. De aceea este important sa mergeti periodic la controale
regulate.
Consolidarea in pozitie vicioasa a fracturii poate duce la artroza de glezna.

Tratamentul chirurgical

Riscurile generale ale chirurgiei includ:


Infectia
Sangerarea
Durerea
Tromboza venoasa
Leziuni nervoase, ale tendoanelor sau vaselor de sange
Intarzierea in consolidare

Artroza
Durere legata de materialul de osteosinteza folosit

Ce trebuie sa discut cu medicul care ma trateaza?:

Cand o sa pot sa ma sprijin pe picior cand merg?

Cat timp nu o sa pot munci?

Exista riscuri speciale pentru care pot avea complicatii?