1

ORTOPEDIA = specialitate chirurgicala care se ocupa cu depistarea,diagnosticarea , tratarea si

recuperarea afectiunilor congenitale si dobandite, traumatice si netraumatice ale aparatului
locomotor.

SEMIOLOGIE ORTOPEDICA

Semne locale

 Durerea
 Hemoragia
 Plaga
 Hematomul
 Edemul
 Tumefactia
 Deformarea regiunii
 Scurtarea segmentelor
 Mobilitatea anormala a segmentelor
 Crepitatiile osoase
 Impotenta functionala

Semne generale

 Modificari ale tensiunii arteriale

 Dispnee
 Tahicardie
 Puls filiform
 Paloare
 Cianoza
 Hipertermie
 Transpiratii profuze
 Intreruperea diurezei
 2


 3

Oasele sunt piese dure, solide si rezistente

care prin articulatiile dintre ele formeaza scheletul.Dupa forma lor oasele se clasifica in :
 Oase lungi – femur, tibie,fibula , humerus,radius , ulna
 Oase late – coxal, omoplat, oase parietale,stern
 Oase scurte- vertebre,oase carpiene si tarsiene
Oasele lungi prezinta :
 O diafiza – corpul osului
 2 epifize – extremitatile osului
Structura osului lung
La nivelul diafizei se gaseste canalul central care adaposteste maduva osoasa, inconjurat de
o zona de tesut osos compact.In afara acestuia se remarca periostul , o membrana
conjunctivo-vasculara cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la
nivelul fracturilor.
La nivelul epifizelor exista tesut osos spongios.La locul de unire a diafizei cu epifizele , la
oasele tinere se afla cartilajul de crestere.
Oasele scurte si late au la exterior o patura de tesut compact care acopera tesutul osos
spongios.Ele nu au canal central.
Maduva osoasa se gaseste in canalul central al oaselor lungi si in areolele tesutului
spongios din epifizele oaselor lungi si din interiorul oaselor scurte si late.
Articulatiile – sunt organe de legatura intre oase , fiind sediul miscarilor .Dupa gradul de
mobilitate se impart in :
SINARTROZE – articulatii fixe, imobile; nu au cavitate articulara; ex.-suturile de la
oasele craniului , simfiza pubiana, suturile sternului
AMFIARTROZE – articulatii cu mobilitate redusa ; la nivelul lor , intre oasele ce se
articuleaza se interpune o formatiune fibrocartilaginoasa- de ex.discurile
intervertebrale dintre 2 corpuri vertebrale
 4

DIARTROZELE – articulatii cu mobilitate mare ; de ex.-umarul,articulatiile mainii,

artic.coxofemurala, genunchiul ; in componenta unei diartroze intra urmatoarele
elemente:

 Fete articulare ale capetelor osoase ce participa la articulare

 Capsula articulara – are in structura sa tesut fibros si leaga intre ele capetele
osoase ca un manson
 Membrana sinoviala – se prinde pe os la periferia cartilajului articular , fiind
bogat inervata si vascularizata
 Lichidul sinovial – are caracter lubrifiant , diminuand frecarea in articulatie si
favorizand alunecarea
 Cavitatea articulara – este spatiul virtual cuprins intre capetele osoase care se
articuleaza si capsula articulara; se gaseste o cantitate mica de lichid sinovial
 Ligamentele articulare – formatiuni fibroase care intaresc articulatia
 Meniscul articular (la genunchi )- separa incomplet cavitatea articulara

ENTORSELE

Def.Afectiune traumatica a articulatiei provocata de executarea brusca si violenta a unor

miscari care depasesc amplitudinea fiziologica a acesteia .In consecinta , ia nastere o
 5

intindere a ligamentelor si a capsulei articulare care poate merge pana la ruperea

acestora.Apar mai des la varstnici si sportivi neantrenati.
Simptomatologie
 DURERE VIE pe una din fetele articulatiei (externa la glezna , interna la genunchi si
cot );
-la palpare se descopera locuri mai dureroase care corespund locurilor de
insertie a ligamentelor ce au fost fortate sau smulse
-durerea dispare in cateva zile dar la varstnici poate persista timp indelungat
 IMPOTENTA FUNCTIONALA – imposibilitatea partiala sau totala de a executa miscari
in articulatia respectiva din cauza durerii
 ECHIMOZA (vanataia)– apare doar cand s-au produs smulgeri de ligamente si rupturi
de vase
 EDEMUL LOCAL – determinat de prezenta lichidelor in regiunile periarticulare
 HEMARTROZA – sange in cavitatea articulara( in artic.genunchiului ); se pune in
evidenta prin apasarea rotulei pe artic.genunchiului , dupa ce a fost fixata masa
tendinoasa de deasupra si de sub rotula cu ambele maini ; rotula apasata pe o
articulatie in care exista lichid , intampina o rezistenta specifica si este impinsa
inapoi , semn numit soc rotulian ; in loc de sange , in articulatie se poate acumula un
lichid clar :hidrartroza (apa in articulatii )
 MOBILITATE ANORMALA IN ARTICULATII- se constata tardiv dupa accident ; apare
mai ales cand articulatia cu entorsa nu a fost imobilizata si arata ca s-au produs
rupturi ligamentare importante care dau laxitate articulatiei ; o entorsa incorect
tratata poate determina o artroza in articulatia respectiva , caracterizata prin
limitarea mobilitatii articulatiei si dureri care se intensifica odata cu inaintarea in
varsta
Clasificare (dupa severitate )
 Gradul 1 (entorsa usoara )- se rupe un nr.mic de fibre ligamentare si se traduce
clinic prin prezenta unor puncte dureroase dar fara mobilitate articulara
anormala
 Gradul 2 (entorsa medie ) – se rupe un nr.important de fibre ; la durere se
adauga impotenta functionala si reactia articulara
 Gradul 3 (entorsa grava ) – se rupe complet ligamentul ; la simptomatologie se
adauga echimoza si mobilitatea anormala ; in functie de amplitudinea acestei
laxitati , entorsele grave se impart la randul lor in 3 tipuri :
 Tipul 1- cand suprafetele articulare se indeparteaza pana la 5 mm
 Tipul 2- suprafetele articulare se indeparteaza intre 5-10 mm
 Tipul 3- suprafetele articulare se indeparteaza > 10 mm
Investigatii
 Radiografia standard- necesara pt.a descoperi o fractura articulara asociata sau o
smulgere ligamentara
 Artrografia
 6

Evolutie
 Entorsele usoare se vindeca in 21 zile si articulatia isi recapata total functionalitatea
 Entorsele medii se vindeca in 4-5 saptamani
 Entorsele grave bine tratate se vindeca in cateva luni cu o recuperare functionala
buna
 Entorsele grave netratate se complica ; apare imediat sinovita si mai tarziu
osteoporoza si artroza
Tratament
Obiectiv - cicatrizarea ligamentara de calitate in entorsele recente ; acesta incepe imediat
dupa ruptura printr-un proces inflamator ; in a 2-a zi apare un tesut conjunctiv de reparatie
care este complet dezvoltat in saptamana a 3-a; ligamentul rupt isi recapata calitatile
mecanice intre 3-18 luni de la accident
 intr-o entorsa usoara :
 se combate durerea prin infiltratie cu 10-50 ml Novocaina1% a punctelor
dureroase
 pentru combaterea edemului se adauga solutie de Hidrocortizon ,
Hialuronidaza sau alfa-chemotripsina
 daca durerile sunt importante , calmarea lor se face prin imobilizarea
articulatiei timp de 3-10 zile intr-o fasa obisnuita sau un bandaj elastic
 intr-o entorsa medie :
 se combate durerea prin imobilizare cu aparat gipsat 3-5 saptamani
 se incepe reeducarea chiar in aceasta prioada si se continua dupa
suspendarea imobilizarii prin miscari sistematice in articulatie pentru
recapatarea supletei totale a acesteia
 daca este lichid in articulatie se va face punctie evacuatoare daca acesta nu
se resoarbe singur
 intr-o entorsa grava :
 la adultul tanar – tratament chirurgical
 la varstnici – imobilizare cu aparat gipsat
 reeducare precoce si indelungata pentru a evita redorile , atrofia si a
imbunatati stabilitatea articulara
 ELECTROTERAPIA
Electroterapia consta în aplicatii terapeutice ale următoarelor tipuri de curenti,pentru
efectul antialgic, antiinflamator:

 curent galvanic
 curenti de joasa frecventa
 curenti de medie frecventa
 laser
 unde scurte
 ultrasunet
 diapulse
 7

 TERMOTERAPIA
Termoterapia locala pentru controlul durerii si cresterii compliantei tesuturilor moi in
vederea instituirii programului de kinetoterapie.
 KINETOTERAPIA

LUXATIILE

Def.Luxatia este o afectiune traumatica de gravitate mare care consta in deplasarea

permanenta a extremitatilor articulare , antrenand o modificare a raporturilor anatomice.

Simptomatologie
durere vie care nu cedeaza la calmante obisnuite
impotenta functionala
 8

deformarea regiunii
atitudine vicioasa
echimoza si hematom
hemartroza si hidrartroza
compresiunile vasculare sau nervoase- pot da gangrene in teritoriul neirigat, pareze
sau paralizii musculare , insensibilitate in segmentul inervat
Investigatii
 radiografia din 2 incidente – este utila pentru a arata pozitia in care se gasesc
segmentele luxate si pentru a depista o eventuala fractura
Complicatii
 infectia (posibila dupa luxatia deschisa sau operata)
 interesare vasculo- nervoasa
 necroza uneia din epifize
 luxatia recidivanta
 redoarea – limitarea mobilitatii articulatiei luxate prin aderente intraarticulare sau
extraarticulare
 artroza
Prognosticul – variaza in functie de articulatia interesata, de existenta sau nu a complicatiilor
dar si in functie de tratamentul aplicat
Tratament
reducerea luxatiei – consta in readucerea in articulatie a celor 2 capete osoase , pe
aceeasi cale pe care s-a facut luxatia; se face de urgenta si sub anestezie (“nu
trebuie sa existe un rasarit sau un apus de soare inainte ca luxatia sa fie redusa “);
exista 2 metode:
 conservatoare – se face extensia segmentului luxat si contraextensia pe
celalalt segment apoi se aplica o presiune pe segmental luxat care este astfel
reintrodus in articulatie pe aceasi cale pe unde a iesit; daca luxatia s-a redus
 9

corect , durerile dispar aproape complet ; obligatoriu se face o radiografie de

control
 chirurgicala - pentru luxatiile vechi,ireductibile si uneori pentru cele
instabile :
 in luxatiile vechi - se elibereaza extremitatea luxata si se goleste cavitatea articulara
pentru a face posibila reducerea
 in luxatiile ireductibile – se indeparteaza interpozitia (tendonul care se opune
reducerii )
imobilizare articulatiei pentru 2-3 saptamani dupa reducere
reeducarea functionala – este obligatorie prin mobilizare precoce si prin proceduri
de balneofiziokinetoterapie:
 curentii diadinamici, curentii Trabert, curentul galvanic, curentii interferentiali, undele scurte,
microundele, ultrasunetul
 caldura locala este cunoscuta ca un bun mijloc de ameliorare a durerilor ; pentru grabirea
procesului de vindecare locala, se indica aplicatia la 2-3 zile interval, a cate unei sedinte de
diapulse + masaj local
 dus subacval - un mijloc eficace in reducerea proceselor aderentiale si in ameliorarea
mobilitatii articulare

FRACTURILE

Def.Intreruperea continuitatii unui os prin actiunea directa sau indirecta a unui agent
traumatic.
Etiologie
 In majoritatea cazurilor , actiunea agentului traumatic trebuie sa fie foarte violenta
pentru a produce o fractura
 La varstnicii cu osteoporoza , rezistenta osoasa scade foarte mult si fractura se poate
produce si dupa traumatisme mici spre deosebire de tineri la care ,chiar si dupa o
cadere de la inaltime poate sa nu existe fractura
 Copiii fac mai rar fracturi datorita “elasticitatii” oaselor lor
 Oasele “patologice “ care au in ele abcese sau formatiuni tumorale , se fractureaza cu
usurinta la nivelul leziunii
 Se produc frecvent in urma accidentelor de circulatie ,de munca , a sporturilor,etc.
 10

Simptomatologie
Semne generale :
 indispozitie generala
 febra 38 - 39® ce apare la 24-48 ore dupa traumatism si dispare la 3-7 zile sau
dupa imobilizare
 frison
semne locale :
 durere puternica intr-un punct fix , care se intensifica atunci cand
miscam fragmentele osoase
 echimoza – apare la scurt timp dupa ce s-a produs fractura la oasele
superficiale si mai tarziu cand fractura apare la un os acoperit de mase
musculare mari si se localizeaza la distanta de focarul de fractura
 hematomul
 deformarea regiunii
 intreruperea continuitatii osului – prin palpare se deceleaza fie
prezenta unei extremitati osoase fracturate , fie infundarea degetului
intr-un gol rezultat prin indepartarea fragmentelor
 scurtarea segmentului afectat – este usor de constatat la inspectia
comparativa
 impotenta functionala - in cazul fracturilor incomplete sau cu
fragmente bine angrenate , este mai putin evidenta
 crepitatia osoasa – miscarea foarte blanda a fragmentelor osoase
produce un zgomot caracteristic (o frecatura ), ca un declic
 mobilitatea anormala – se evidentiaza prin prinderea cu 2 maini a
segmentului afectat , deasupra si dedesubtul presupusului focar de
fractura si imprimarea unor miscari blande de sens contrar
 edemul local si temperatura locala
 11

 netransmisibilitatea miscarii – se testeaza activ si pasiv ; activ atunci

cand o miscare a fragmentului proximal executata de bolnav , ramane
fara efect asupra fragmentului distal (de ex.rotatia umarului lasa cotul
imobil ); pasiv atunci cand o miscare imprimata distal de sediul fracturii
nu se transmite partii proximale a segmentului de membru (ex.rotatia
imprimata piciorului nu se transmite genunchiului = fractura gambei )
 mobilitatea anormala + crepitatia osoasa + netransmisibilitatea
miscarii + intreruperea continuitatii osoase = semne de siguranta (de
certitudine ) a unei fracturi
Diagnostic
pe semnele clinice
pe ex.radiologic – trebuie respectate cateva reguli tehnice :
 vor fi executate din 2 incidente , fata si profil
 trebuie sa cuprinda cele 2 articulatii vecine focarului de fractura
 la copii unde exista cartilaj de crestere , interpretarea poate fi dificila si sunt
necesare radiografii ale celor 2 membre
 imediat dupa traumatism , unele traiecte de fractura sunt dificil de descoperit
(ex.fractura de scafoid ) , de aceea se executa o radiografie in urgenta si a 2-a
la 10 -14 zile dupa accident ; pe a 2- a, fractura apare evident
Evolutie
Evolutia normala a unei fracturi este catre formarea unui tesut de reparatie de tip osos
care se numeste CALUS si care va suda intre ele fragmentele osoase , realizand refacerea
continuitatii osului , deci vindecarea biologica si functionala.Pentru a se ajunge la vindecare
se trece prin faza de calus conjunctiv numit si calus fibros ( calus moale ) si prin faza de calus
osos.
Constituirea calusului osos si consolidarea definitiva se fac intre 30-90 zile .Calusul osos
se modeleaza cu timpul si ia in final aproape aspectul osului normal.
Complicatiile fracturilor
Socul traumatic si socul hemoragic
Flebita – datorita tulburarilor circulatorii si de coagulabilitate cu punct de plecare din
focarul de fractura si datorita imobilizarii
Embolia – datorita plecarii unui embol din focarul de fractura care poate ajunge la
plaman , creier sau pe vasele coronare
Congestia pulmonara – in special la batrani , mai ales atunci cand sunt imobilizati la
pat
Retentia de urina – apare fie reflex, fie la cei predispusi la aceasta (afectiuni
prostatice)
Diabetul si uremia – daca existau , se accentueaza dupa fracturi
Hemartroza – poate aparea in cazul fracturilor din vecinatatea articulatiilor ; incorect
tratata , poate duce la artroza cu sechele importante in viitor
 12

Interpunerea de parti moi intre fragmentele osoase poate duce la intarzierea

formarii calusului
Compresiunea sau lezarea unor vase importante sau a nervilor
Calusul intarziat
Calusul vicios :
 daca fractura nu a fost redusa corect (in axul osului ) sau daca in focarul de
fractura s-a produs o supuratie , apare calusul vicios care depaseste mult
suprafata osului si este neregulat
 cele care se formeaza pe oasele superficiale se pot palpa si se pot vedea
 segmentul de corp pe care s-a format un calus vicios nu mai poate executa
miscari normale , putandu-se ajunge la invaliditati grave , necesitand pentru
corectare o interventie chirurgicala (refracturare , pozitionare corecta ,
imobilizare )
pseudartroza :
 formarea , intre fragmentele osoase fracturate , a unui tesut fibros , in locul
unuia osos, dur
 segmentul nu mai are functionalitate normala
fractura iterativa = intreruperea continuitatii osoase avand sediul pe vechiul focar de
fractura
osteoporoza posttraumatica
Atitudinea terapeutica de urgenta
 orice fractura deschisa trebuie transformata intr-o fractura inchisa , in cel mai scurt
timp posibil
 la locul accidentului se curata plaga de corpuri straine , se face hemostaza , se
acopera cu un pansament steril si se face imobilizare provizorie (daca fractura s-a
produs la unul din membre)
 trimiterea intr-o clinica de ortopedie sau chirurgie generala pentru tratament de
specialitate
Tratamentul fracturilor (reguli generale )
primul ajutor care consta in :
 imobilizare provizorie imediata ( la locul accidentului )- se folosesc atele gata
confectionate sau din scanduri , coji de copac , bastoane, bete , invelite intr-
un material moale care se vor pune de o parte si de alta a zonei fracturate si
se vor strange , moderat, intre ele , cu o fasa sau alt sistem de strangere ;
atelele vor depasi intotdeauna atat articulatia de deasupra cat si pe cea de
dedesubtul zonei fracturate
 se calmeaza durerea cu Piafen, Algocalmin, Fortral, Mialgin, etc.
 se vor lua masuri ca la locul accidentului si in cursul transportului pana la
spital , in timpul ex.radiologice si clinice , capetele osoase sa nu se deplaseze
 masuri ca fragmentele osoase sa nu raneasca formatiuni din jur, pielea , sa
nu sa transforme o fractura inchisa intr-una deschisa
 13

 transportul trebuia facut numai cu b.intins ,pe targa , cu salvarea sau pe o usa
sau o scandura lata
 vehiculul care transporta b.trebuie sa se deplaseze cu prudenta pentru a nu
provoca accidentatului miscari in focarul de fractura
tratamentul de specialitate – in spital ; consta in :
 reducerea ortopedica :
 se face anestezie
 este nevoie de 3 persoane : una face extensia , alta contraextensia iar
dupa ce fragmentele osoase s-au indepartat suficient intre ele ,
medicul face reducerea fracturii asezand fragmentele osoase cap la
cap , cat mai corect in axul osului
 se controleaza radiologic aceasta manevra
 imobilizarea in aparat gipsat – gipsul (sulfatul de calciu natural , calcinat ) are
proprietatea de a se intari dupa ce a fost udat cu apa :
 efectuarea aparatului gipsat incepe cu aplicarea unei atele care se
confectioneaza din fesi gipsate care se aplica direct pe piele sau dupa
acoperirea acesteia cu un strat de tifon
 se pot pune mici pernute de vata la calcai ,, maleole , in regiunea
sacrolombara
 fesele trebuie derulate astfel incat sa nu se creeze cute si sa nu se
deplaseze fragmentele fracturate
 aparatul gipsat se aplica intotdeauna astfel incat sa prinda articulatia
de deasupra si cea de dedesubtul focarului de fractura
 reducerea prin extensie continua :
 se face la oasele pe care se insera mase mari musculare care trag
segmentele osoase in diferite directii
 extensia se aplica fie cu benzi de leucoplast , fie cu o brosa Kirschner
(andrea subtire metalica )care se trece prin os si este prinsa apoi intr-o
potcoava ortopedica
 de aceasta potcoava se leaga o sarma moale care se trece peste un
scripete si de care se agata greutati in functie de forta musculara care
trebuie invinsa
 membrul inferior este asezat pe o atela iar contragreutatea este
realizata de greutatea corpului
 cand , cu ajutorul ex.radiologic , s-a constatat reducerea si asezarea in
axul normal a osului fracturat (intre 10 – 30 zile ) se aplica aparatul
gipsat
 tratamentul operator :
 se face atunci cand reducerea unei fracturi nu a reusit pe cale
ortopedica sau prin extensie continua – de ex.in fracturile de rotula ,
de olecran, unele fracturi de femur , cele care se produc simultan la
 14

ambele oase ale antebratului , cele cu mai multe fragmente , cele care
au interpuse parti moi
 mentinerea oaselor fracturate in pozitia corecta este foarte dificila ,
motiv pentru care se folosesc diferite sisteme de contentie : incercuire
cu sarme, fixarea cu placi si suruburi, incercuire cu tija metalica , fixare
cu brose , incercuire cu grefon osos, etc.
 dupa reducerea chirurgicala , pe segmentul fracturat se aplica un
aparat gipsat
 durata de imobilizare a fracturilor reduse pe cale sangeranda este cu
20-30 zile mai lunga decat cea pe cale ortopedica
reeducarea fizica a b.
 medicul indica anumite miscari chiar si in cazul fracturilor membrelor si in
perioada imobilizarii cu aparat gipsat pentru a se evita hipotrofierea
muschilor , redoarea articulara si distructiile osoase
 kinetoterapie dupa scoaterea gipsului
 masaj, proceduri electrice
 laserterapie

INFECTII OSOASE

OSTEITELE ACUTE

Def.Infectii acute ale osului care survin drept complicatii ale fracturilor deschise sau ale
interventiilor chirurgicale.Germenii ajung la os direct prin contaminarea plagii.Cel mai
frecvent germene implicat este Stafilococul auriu.Exista posibilitatea colonizarii secundare a
hematomului printr-o bacteriemie la purtatorii unor focare de infectie .
Tablou clinic
In forma acuta :
 Febra 38,5- 39 in primele zile
 Durere la nivelul plagii
 Plaga tumefiata si lucioasa,bombata, rosie , cu caldura locala
In forma subacuta :
 Hematom local
 Febra in platou 38-38,5 care apara la 7- 8 zile de la producerea plagii
 Durere la nivelul plagii care este tumefiata
Ex.paraclinice
 Recoltarea secretiei din plaga pt.ex.bacteriologic
 In sange : VSH↑, leucocitoza cu PMN
 Radiografia – in primele 10 zile este negativa
Tratament
 15

 Profilactic : antibiotic preoperator

 Curativ – antibiotic , tratarea corecta a plagii , imobilizarea focarului , tratament
chirurgical

OSTEITELE CRONICE
Sunt infectii care evolueaza la nivelul unui focar de fractura consolidat. Apar ca urmare a
unui tratament cu antibiotic care a mascat o osteita acuta sau subacuta si sunt favorizate de
prezenta unui corp strain (materialul de osteosinteza ).
Tablou clinic
 Boala evolueaza in pusee ,cu dureri in locul fostei fracturi
 La ex. local – zona rosie, dureroasa sau chiar un abces pe linia de incizie, multiple
cicatrici operatorii sau orificii fistuloase prin care se scurge uneori o secretie
 Cand abcesul fistulizeaza spontan , simptomele se amelioreza sau dispar
Evolutie
 atrofii, redori articulare , leziuni vasculonervoase
Ex.paraclinice
 VSH > 50 mm/h
 Radiografia – calus voluminos
 Explorarea orificiilor cu stiletul butonat ofera senzatia de “zahar muiat” sau de
zgomot “dur, sec”
 Fistulografia preoperatorie – vizualizeaza traiectul fistulos si conduce in cavitatea
abcesului
 Punctia evidentiaza o secretie care va fi examinata bacteriologic
Tratament
 Antibiotic
 Imobilizare
 Chirurgical – excizie, drenaj,umplere osoasa , reconstructie , ablatia materialului de
osteosinteza

OSTEOMIELITA ACUTA
Def.Infectie acuta a osului in totalitate ,fiind cuprins si tesutul medular.
Etiologie
 Stafilococul auriu in 90% din cazuri
 Microbii ajung la os pe cale hematogena, avand un punct de plecare numit poarta de
intrare
 Poarta de intrare poate fi aparenta (furuncul, panaritiu) sau inaparenta (infectii
nazale sau faringiene )
 Boala se intalneste la orice varsta dar are maximum de frecventa in perioada de
crestere intensa (sugarul mic de 1-2 saptamani , prescolar, scolar de 8-12 ani )
 16

 Predomina la baieti , la nivelul metafizelor oaselor

Factori predispozanti
 Scaderea rezistentei organismului
 Traumatismele
 Caracterele structurale ale ariilor metafizare
Simptomatologie – pentru osteita femurului :
 In faza de debut :
 febra 39-40 ®C, facies vultuos , limba saburala , transpiratii , tahipnee,
tahicardie
 durere spontana locala deasupra genunchiului cu impotenta functionala
(mers schiopatat)
 palparea provoaca o durere circumferentiala deasupra interliniului articular
 in faza de stare – se mentin semnele generale , apar roseate locala , circulatia
colaterala, impastarea profunda a zonei
Evolutie
 artrita acuta
 necroza osoasa
 reparatia leziunilor (reactie periostala)
Tratament – eficienta depinde de orarul de aplicare :
in primele 48 ore :
 antibiotic intr-un sfert de ora – initial oxacilina cu acid fusidic , ulterior in
functie de antibiograma
 aparat gipsat
 analgezice
 reechilibrare hidroelectrolitica
dupa 48 ore :
 se mentine tratamentul anterior
 chirurgical
 17

la 4-5 zile de la debut – a aparut abcesul subperiostal – se adauga incizia si drenarea

abcesului

OSTEOMIELITA CRONICA

Poate apare ca o sechela a osteomielitei acute(frecvent) sau poate fi cronica de la inceput

(rar).

OSTEOMIELITA CRONICA , SECHELA A OSTEOMIELITEI ACUTE

Diagnostic
anamneza – b.mentioneaza osteomielita acuta in antecedente
dupa mai multi ani semnele inflamatorii locale pot reapare sub forma unui abces sau
a unei fistule
VSH ↑, antibiograma pozitiva
Radiografia si CT – hiperostoza periferica (reconstructie periostala ) care ingroasa si
deformeaza osul ; pe acest fond apar zone transparente , uneori cavitati policiclice
(geode) ca si zone opace (sechestre) toate traducand distructia osoasa
Evolutia – capricioasa si imprevizibila
Tratament
 Antibiotic conform antibiogramei
 Imobilizarea membrului afectat
 Chirurgical – cand dupa 10 zile de tratament conservator semnele inflamatorii
persista sau se agraveaza:
 Excizia leziunilor pana in tesut sanatos
 Dezinfectie si drenaj
 18

 Umplerea cavitatii restante – este obligatorie pt.ca in interiorul acesteia se

formeaza un hematom ce constituie un foarte bun mediu de cultura pentru
microbi; umplerea se poate face cu materiale inerte (ciment, cartilaj)dar cel
mai bine se face cu un lambou muscular si grefa osoasa
 Protejarea osului fragilizat
 Acoperirea plagii prin sutura sau procedee de plastie

OSTEOPOROZA

Def.Afectiune a scheletului caracterizata prin scaderea densitatii minerale osoase , deteriorarea

arhitecturii tesutului osos , ceea ce duce la cresterea fragilitatii osului si cresterea riscului de
fracturare.

Are frecventa mai crescuta la femei, in special peste 65 ani.

Etiopatogenie – diminuarea masei osoase apare ca rezultat al perturbarii balantei dintre formare si
resorbtie osoasa , cu cresterea acesteia din urma

Clasificare

Primara
 Idiopatica juvenila
 Idiopatica a adultului
 Presenila –postmenopauza
 Senila
Secundara
 De imobilizare ( mai mult de 6 luni )
 Hormonala:
 Hipofizara(acromegalie)
 Suprarenala (boala Cushing)
 Ovariana, testiculara
 Tiroidiana, pancreatica, etc.
 Osteopatii renale
 Afectiuni ale maduvei osoase, etc.

Cea mai frecventa osteoporoza este cea data de menopauza.

Diagnostic

Pe anamneza : persoane cu risc :

 Teren genetic (rude de gradul 1 cu fractura dupa traumatism minor)
 Factori de mediu : tabagism, alcoolism, sedentarism, dieta saraca in calciu,
expunere redusa la soare
 19

 Status menstrual : menopauza precoce ( sub 45 ani ), amenoree secundara in

antecedente, menarha intarziata ( peste 15 ani )
 Tratamente anterioare prelungite (peste 6 luni ) cu corticoizi, antiepileptice
(fenitoina), anticoagulante
 Boli endocrine , hematologice (anemie Biermer, mielom multiplu, leucemii)
 Boli digestive (sdr.de malabsorbtie, hepatopatii cronice ), etc.
Clinic :
 Rahialgie(durere de spate toracica si lombara) , cifoza , pierdere in inaltime
 Aparitia unei fracturi de col femural, radius distal sau corp vertebral

Paraclinic :
 Radiologic :
 Radiografia clasica – dg.se pune tarziu cand 30% din masa osoasa
este pierduta si apar tasari vertebrale si fracturi
 DEXA – absorbtiometrie dubla cu raze X – are capacitatea de a
examina intreg scheletul printr-o expunere redusa la radiatii si pentru
scurt timp – se foloseste in special pentru colul femural si coloana
lombara→ scorul T (folosit pentru femeile aflate la menopauza si
barbatii peste 50 ani ) ; interpretare scor T : T = 0 = oase normale ; T =
- 1 – 2,5 = osteopenie ;
T > - 2,5 = osteoporoza
 CT cantitativa , ultrasunete
 Dozarea markerilor ososi :
 de osteoformare - In sange : osteocalcitonina, fosfataza alcalina totala
si osoasa)
 de resorbtie – in urina – piridoline si peptide , hidroxiprolina
 biopsie osoasa

Profilaxie

masuri de igiena adresate populatiei generale :

 aport alimentar suficient de calciu si vit.D in timpul sarcinii ( napi, fasole,
spanac, linte,soia uscata, alune, migdale, nuci, faina integrala, lactate, peste si
fructe de mare)
 aport suficient de vit.C si calciu alimentar in perioada de crestere a scheletului
 sport in aer liber
masuri adresate persoanelor cu risc

Tratament

antalgice – Paracetamol, codeina, tramadol,etc.

Antiosteoporotice :impiedica resorbtia osoasa :
 Bifosfonati :alendronat (Fosamax) continuu sau intermitent
 Calcitonina ( Miacalcic) – continuu sau intermitent
 Hormoni estrogeni + progesteron – 4-6 ani
 Calciu si vit.D
 20

Fluorura de sodiu – stimuleaza formarea de os – 2-3 ani

Ortopedic – in caz de fracturi :
 repaus la pat intr-o pozitie de maxim confort – decubit dorsal cu o perna sub
cap si sub genunchi sau decubit lateral , cu o perna sub genunchi
 corset ortopedic
 mobilizare precoce si kinetoterapie
 proceduri fizice antialgice : caldura locala, curenti interferentiali si diadinamici
 evitarea miscarilor bruste , a aplecarii in fata , ridicarea cu genunchii indoiti ,
repartizarea egala a sarcinilor intre cele 2 membre superioare

TUMORI BENIGNE OSOASE

Isi au originea cel mai adesea in os si cartilaj si numai ocazional in maduva osoasa.Se dezvolta
inaintea maturarii scheletice la varsta copilariei si adolescentei si se localizeaza la metafizele fertile
sau in portiunile cu activitate metabolica.Majoritatea sunt solitare .Au un prognostic bun dar unele
varietati prezinta o incidenta de 5% de transformare maligna.

I.Osteomul osteoid
 Este o tumora frecventa – 10% din tumorile benigne
 Apare intre 10-20 ani si isi are sediul la nivelul oaselor lungi ale membrelor
 Localizarea corticala este aspectul clasic al tumorii
 La ex.macroscopic are dimensiuni reduse
 Adevarata masa tumorala , leziunea specifica , se afla in centrul tumorii si se numeste nidus
 Este spontan dureroasa – durere foarte intensa, cu sediu précis si predominenta nocturna ,
se calmeaza prin administrarea de aspirina
 Explorari :
 Radiografia- descopera o zona transparenta, rotunda sau ovalara , de cativa mm, inconjurata
de o condensare osoasa corticala
 CT , RMN, TDM, arteriografie , scintigrafie
 Tratament – exereza marginala a nidusului

II.Exostoza osteogenica (osteocondromul periferic )

 Tumora provine din noduli ai cartilajului de crestere care herniaza prin periost inafara osului
si au tendinta de crestere pana la pubertate
 Maturizarea scheletului se insoteste de oprirea cresterii tumorii si osificarea acesteia
 Sediul este metafizar sau metadiafizar iar ca localizare pe schelet – pe femurul inferior si
tibie , aproape de genunchi
 Sunt formatiuni solitare , pediculate , cu varful ascutit , bifid sau bont (“in ciuperca “) ,
orientate in directia diafizei (“agatator de cuier “la femur )
 Uneori este asimptomatica
 Alteori se manifesta ca o masa tumorala , mai putin dureroasa , cu senzatia de acrosaj la
miscare
 Radiografia – deceleaza portiunea osoasa a tumorii
 Tratament – chirurgical
 21

III.Condromul
 Provine din dezvoltarea unor insule ectopice ale cartilajului de crestere
 Exista o forma periferica a bolii (juxtacorticala – mai rara ) si una centrala (frecventa )
 Forma centrala :
 Aparitia tumorii in metafiza si deplasarea acesteia spre diafiza
 Localizarea predilecta – la oasele degetelor
 Tumora este asimptomatica si dg.se face tarziu , la 30 -40 ani
 Radiografia – geoda clara , geografica , presarata cu calcificari cartilaginoase
 Tratament – supraveghere la cele asimptomatice , chiuretaj atent cu ex.histologic al
intregului continut sau o excizie marginala

IV.Tumora cu celule gigante(osteoclastomul )

 Se situeaza in zona de tranzitie intre tumorile benigne si maligne
 Frecventa intre 20- 40 ani
 Predomina la sexul feminin iar sediul pe os este cel epifizar , aproape de genunchi (femur sau
tibie )
 Tabloul clinic – nimic particular
 Se face radiografie , biopsie
 Tratament – in functie de gradul histologic , este chirurgical , crioterapie , umplerea cavitatii
restante prin tasarea in interior a unor grefoane osoase

TUMORI MALIGNE OSOASE

I.Osteosarcomul
 Cea mai frecventa tumora maligna a osului , intalnita in special la sexul masculin
 Apare intre 10 -20 ani , in special in jurul genunchiului dar si la nivelul humerusului proximal ,
femurului proximal si bazinului
 Clinic- descoperirea unei mase de os sensibile (durere si tumefiere ); durerea este discreta la
inceput , devine mai tarziu violenta , cu exacerbari nocturne si este descrisa ca o senzatie de
ruptura a osului
 In momentul dg., osteosarcomul este de obicei evoluat , tumora a invadat partile moi , MTS
sunt prezente la 20% din pacienti
 Ex.radiologic – este tipic : la nivelul metafizei imagini de osteoliza centrala , osteocondensare
sau imagini mixte cu rupturi ale corticalei si reactie periostala (“in raze de soare “)
 TDM, RMN, angiografie , biopsie
 Da MTS pulmonare
 Tratament :
 Chimioterapie preoperatorie facuta cu scopul de sterilizare a MTS si de a favoriza
chirurgia conservatoare
 Chirurgical – excizia larga , in bloc si in tesutul sanatos din jurul tumorii apoi
reconstructie
 Chimioterapie postoperatorie
 Radioterapie pulmonara
II.Condrosarcomul
 Tumora maligna care produce tesut cartilaginos tumoral pur sau asociat cu tesut fibros
 22

 Apare dupa 30 ani , in special la sexul masculin

 Intereseaza predilect trunchiul si centurile
 Localizarea pe os este metafizara
 Simptomele de debut – necaracteristice (durere si tumefiere )
 In momentul descoperirii tumora este mare
 La radiografie – o masa cartilaginoasa in partile moi , aderenta la os , cu calcificari “in sare si
piper “care mascheaza punctul de pornire al tumorii
 Biopsia – obligatorie
 Tratament – chirurgical

AFECTIUNI CONGENITALE ALE SCHELETULUI

DEFORMARILE GENUNCHIULUI

Genu varum este o deformaţie arcuită a

membrelor inferioare cu depărtarea genunchilor când picioarele sunt în
contact/ortostatism.
Rahitismul poate fi una dintre cauze, evoluţia putând fi benignă cu normalizare către
vârsta de 4 ani.
 23

Genu valgum reprezintă deformaţia inversă: când genunchii se ating, picioarele

rămân depărtate.
Normalizarea are loc, de regulă, către vârsta de 5 ani.

Piciorul stramb congenital – varus equinus

Reprezintă o diformitate fixă severă a piciorului care se caracterizează prin flexie
plantară fixă (equin), inversiune şi rotaţie axială internă a articulaţiei talo-
calcaneene (varus), subluxaţie medială a articulaţiilor calcaneo-cuboidiene şi
astragalo-scafoidiene (adductus), la care se poate asocia şi un cavus sever.

Clinic
 aspectul caracteristic -inversarea plantei care în unele cazuri priveşte intern
şi superior.
 amiotrofia gambei cu reducerea circumferinţei sale datorată fibrozei
musculare.
Investigatii
 examen ecografic prenatal
 radiografie
Tratament - chirurgical
 24

DEFORMARI ALE COLOANEI VERTEBRALE

Cifozele - reprezinta o curbare antero-posterioara a coloanei vertebrale toracale.

Un anumit grad de cifoza este normal, dar termenul de "cifoza" se refera in
general la o curbare exagerata, cu mai mult de 50 de grade. Aceasta
deformatie poarta si numele de cocoasa.

Cifoza congenitală – reprezintă un grup important de boli care, ca şi

scolioza congenitală poate fi determinat de eşecul formării vertebrelor
(hemivertebră) sau eşec al segmentării embrionare.
În cele mai multe cazuri, leziunea tinde să determine o creştere inegală, astfel încât
cifoza se agravează odată cu creşterea coloanei.
Aceasta poate produce inflexiunea măduvei spinării la nivelul cifozei cu instalarea
paraplegiei.
 25

Lordoza -reprezinta o deviaţie a coloanei vertebrale in plan sagital, cu concavitatea

indreptata posterior, prin accentuarea curburilor fiziologice.

Scolioza - curbura laterală a coloanei vertebrale, care se produce în plan frontal,

pusă în evidenţă la examenul clinic din spatele bolnavului şi pe radiografii în
incidenţe standard.
Curbura poate fi unică sau pot exista curburi multiple, descrise după direcţia
deplasării lor în convexitate (dextroconvexe sau
levoconvexe). A=scolioza, B= cifoza, C= lordoza

Scolioza congenitală – este cauzată de malformaţii structurale şi de formă ale

vertebrelor.Ea nu are legătură cu vârsta deoarece nou născuţii pot prezenta
scolioze idiopatice în ciuda faptului că au fost născuţi cu curburi normale.
Malformaţiile vertebrale congenitale apar devreme, în viaţa embrionară (înainte de 7
săptămâni) şi se crede că ar reprezenta erori în formarea segmentelor coloanei
vertebrale.
Diagnosticul
 radiografie
 RMN
 examinare cardiacă şi renală - pentru a evidenţia eventuale malformaţii ale
acestor organe.
Scolioza congenitală poate interesa una sau mai multe vertebre sau câteva tipuri de
anomalii vertebrale se pot întâlni la acelaşi pacient.
Tratament
Obiectivele tratamentului sunt:
 corecţia deviaţiei vertebrale
 menţinerea corecţiei până la stabilizarea bolii
 neutralizarea efectului nociv al crizei pubertare.
Tratamentul dispune de trei mijloace:
◦ kinetoterapia (activă şi pasivă)
◦ Tratament ortopedic
◦ tratament chirurgical
 26

Kinetoterapia
 Se aplică în toate formele de scolioză şi indiferent de vârstă.
o
 Dacă unghiul curburii scoliotice este mai mic de 30 ,kinetoterapia poate
reprezenta singura măsură de tratament;ea constă în gimnastică medicală
specifica, gimnastică respiratorie, înot.
Tratament ortopedic
Corect efectuat conduce la o corecţie maximă a deformaţiei cu minimum de riscuri.
El este indicat în:
o
◦ scolioze cu un unghi între 30-50 , cu scopul de a o aduce la
o
mai puţin de 45 ;
o
◦ scolioze cu un unghi de peste 50 , ca timp preoperator.
Se folosesc aparate gipsate corectoare care utilizează forţele de tracţiune axială
cranio-certebrală şi de presiune antirotatorie pe gibusul costal, urmate de
aparate gipsate cu rol în menţinerea corecţiei.
Aparatele gipsate corectoare se poartă 3-6 luni şi sunt de mai multe tipuri: Boston,
Risser, Cotrel.

DISPLAZIA DE SOLD
Este o boala congenitala constand in dezvoltarea anormala a
articulatiei soldului. Displazia apare atunci cand capul femurului
nu este localizat corect la nivelul cavitatii osului iliac
(acetabul). Anomalia permite capului femurului sa alunece
partial sau total in afara cavitatii, producandu-se o
disclocatie.Displazia de sold netratata sau tratata incorect se
poate transforma in luxatie de sold.

Are o incidenţă de aproximativ 1 la mia de nounăscuţi,preponderent

la sexul feminin (până la 3 o/oo).

Factori de risc
 ereditatea
 prezentaţia pelvină
 naşterea prin cezariana
 sexul feminin
 făt mare
 primul născut.
Poate fi bilaterală însă mai frecvent unilaterală, de partea stângă.
Prognosticul dispalziei de şold depinde esenţial de depistarea sa precoce care se
poate realiza atât clinic cât şi imagistic.
Clinic există o serie de manevre specifice care pot pune în evidenţă şoldul
luxat sau subluxat.
Acest tip de articulaţie se poate luxa mai târziu sau poate dezvolta o formă
 27

minoră de displazie, responsabilă de o artroză prematură a şoldului.

Au fost imaginate şi sunt descrise numeroase teste clinice şi manevre care
pot pune în evidenţă displazia şoldului, cum ar fi:
-testarea asimetriei pliurilor cutanate.etc

a.asimetria pliurilor
fesiere
c. limitarea abductiei

Investigatii
 Ecografia de sold – la sugarii mai mici de 5 luni
 Radiografie de sold
 28

 RMN

In cazul pozitiei pelviene, bebelusul are sanse mari de a dezvolta displazie de

sold.

Tratament
29
 30

 presupune amplasarea femurului in pozitia sa normala si pastrarea lui

in articulatie odata cu cresterea copilului. Cavitatea articulara se va
forma si maturiza normal atunci cand capul femurului este fixat exact
in articulatia soldului.
 Uneori, la sugarii cu semne de displazie, femurul si cavitatea
acetabulara se pot dezvolta normal, insa este dificil de prezis acest
lucru
 chirurgical