Coloranţi

Utilizarea acestor auxiliari are diferite scopuri şi anume:

a) corectarea aspectului neplăcut:
- culoarea roşie cu aromă de cireşe, vişine;
- culoarea galbenă cu arome de citrice, banane;
- culoarea verde cu aromă de mentă.
b) creşterea acceptabilităţii la pacienţi;
c) în scopul avertizării (exemplu spirtul medicinal este colorat albastru).
Un colorant trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să nu fie toxic;
- solubilitate bună în solventul utilizat;
- putere mare de colorare;
- stabilitate la lumină, temperatură;
- inert chimic şi terapeutic;
.- preţ de cost scăzut;
- să nu prezinte miros şi gust neplăcut.
-
Conservanţi
Sunt auxiliari cu rolul de a împiedica dezvoltarea microorganismelor. Un
conservant trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- eficient în concentraţie cât mai mică;
- netoxic;
- stabil;
- solubil în solvenţi;
- spectru larg de acţiune;
- gust şi miros acceptabil.
Pentru soluţiile de uz intern se pot utiliza conservanţi: parabeni, cloroform etc.
Pentru soluţii de uz extern – clorobutanol, fenosept, clorocrezolul.
Pe eticheta medicamentelor trebuie indicată utilizarea conservanţilor (atât
conservantul utilizat cât şi cantitatea folosită).
Conservanţii admişi de C.E.E. sunt prezentaţi în tabelul următor:

Tabel 1.1.
Conservanţi admişi de C.E.E.
(Sipos Emese şi Adriana Ciurba, Tehnologie farmaceutică pentru asistenţii de farmacie,
2003)
Nr. C.E.E. Denumirea conservantului
E 200 Acid ascorbic
E 201 Sorbat de sodiu
E 202 Sorbat de potasiu
E 203 Sorbat de calciu
E 210 Acid benzoic
E 211 Benzoat de sodiu
E 212 Benzoat de potasiu
E 213 Benzoat de calciu
E 214 p-hidroxibenzoat de etil
E 215 Derivat sodic al esterului etilic al acidului p-hidroxibenzoic
E 216 p-hidroxibenzoat de propil

1
 E 217 Derivat sodic al esterului propilic al acidului p-hidroxibenzoic
E 218 p-hidroxibenzoat de metil
E 219 Derivat sodic al esterului metilic al acidului p-hidroxibenzoic
E 220 Anhidridă sulfurică
E 221 Sulfit de sodiu
E 222 Sulfit acid de sodiu (Bisulfit)
E 223 Disulfit de sodiu
E 224 Disulfit de potasiu
E 226 Sulfit de calciu
E 227 Sulfit acid de calciu
E 230 Difenil
E 231 o-fenilfenol
E 232 o-fenilfenat de sodiu
E 233 Tiabendazol
E 236 Acid formic
E 237 Formiat de sodiu
E 238 Formiat de calciu
E 239 Hexametilentetramina

Prepararea soluţiilor

În farmacii prepararea soluţiilor se face la scară mai mică decât industrial. În

acest tip de unitate sanitară se prepară următoarele tipuri de soluţii:
- soluţii magistrale;
- soluţii oficinale;
- diluţii a unor soluţii tipizate concentrate;
- cât şi produse elaborate sub formă de soluţii.

A. Spaţii şi aparatură
În farmacii soluţiile se prepară în receptura sau în laborator. Aceste încăperi sunt
dotate cu ustensile şi aparatură corespunzătoare:
- pahare Berzelius, Erlenmeyer;
- cilindru gradat;
- pipete;
- baghete;
- pâlnii;
- patentule;
- mensuri;
- linguriţe de inox, balanţe.
Toate ustensilele trebuie să fie curăţate înainte de utilizare.

B. Recipiente de condiţionare
Recipientele pentru ambalare trebuie să fie spălate bine cu apă potabilă, apoi
clătite cu apă distilată şi se usucă înainte de ambalarea soluţiei.
Indiferent de soluţia preparată (soluţii magistrale sau soluţii elaborate)
condiţionarea se face în recipiente corespunzătoare scopului urmărit. În farmacii avem
recipiente din sticlă (colorate sau incolore) de material plastic de diferite mărimi 10g,
20g, 30g, 50g, 100g, 150g, 200g, 250g, 500g şi mai rar 1.000g.

C. Fazele preparării soluţiilor

2
 Fazele preparării diferă în funcţie de tipul soluţiei preparate. Soluţiile magistrale
presupun câteva faze în plus faţă de soluţiile elaborate. Vom începe cu prezentarea
fazelor de preparare a soluţiilor magistrale.
C1. Verificarea reţetei. Constă în verificarea corectitudinii prescrierii şi a altor
date legate de superscriptio.
C2. Verificarea dozelor terapeutice maxime. Se realizează în modul prezentat
deja la „Calcularea dozelor maxime admise”.
C3. Alegerea metodei de preparare a soluţiilor
Odată cu alegerea metodei se aleg ustensilele, aparatura, recipientul, dozajul,
dopul, eticheta.
Recipientul se alege în funcţie de cantitatea preparatului. Eticheta se alege în
funcţie de calea de administrare (roşu – extern şi albastru – intern). Pe etichetă se trece
numărul de reţetă din registrul de copiat reţete (pentru Rp magistrale) sau numele
preparatului pentru produsele elaborate, modul de administrare, valabilitate, cantitatea şi
numele farmacistului preparator.
C4. Cântărirea şi măsurarea. Stabilirea ordinii de dizolvare
În continuare se alege balanţa potrivită, căreia i se verifică funcţionalitatea după
care se aşează vasul în care are loc dizolvarea iar substanţele se cântăresc în ordinea
impusă de formula prescrisă şi pe măsura dizolvării în solvent.
Pentru scoaterea din borcan a substanţei solide se utilizează linguriţa
farmaceutică iar pe talerul balanţei (cumpăna de mână) se pune pe o tectură de hârtie.
După fiecare cântărire se şterg linguriţele şi talerul balanţei. Vasul tarat poate fi
mensură, pahar Berzelius sau alt recipient în funcţie de cantitate. Pentru cântărirea unor
substanţe solide ca : iod, azotat de argint, fenol, permanganat de potasiu se utilizează
obligatoriu linguriţe din plastomer. La cântărirea fiecărei substanţei citirea etichetei
trebuie să se facă de cel puţin trei ori. Pentru substanţele toxice prescrise în cantităţi sub
0,05g se utilizează soluţiile titrate 1:10 sau 1:100 a acestor substanţe.
Când avem cantităţi mari de lichide pentru măsurarea lor se pot utiliza şi
recipiente de sticlă de mai mică exactitate (cilindru gradat, mensuri gradate). Pentru
volume de 0,1 ml folosim pipete gradate. Cantităţile între 1-4 ml se măsoară în picături
cu picătorul normal. (F.R. X).
C5. Dizolvarea – F.R. X prevede prepararea soluţiilor prin dizolvarea
substanţelor medicamentoase în solvenţi potriviţi şi completarea la masa specificată
(m/m).
Dizolvarea se face în mod diferit în funcţie de solubilitate şi anume:
C5.1. La soluţii simple solventul se introduce în flaconul tarat în procent de 80%,
apoi se adaugă substanţa şi se agită până la dizolvarea completă. Dizolvarea se poate
face la rece, la cald în funcţie de proprietăţile substanţei.
La unele substanţei dizolvarea se face „per descensum”.
C5.2. La soluţiile compuse substanţele medicamentoase solide şi auxiliare se
dizolvă în funcţie de solubilitate, în funcţie de proprietăţile chimice şi în general în
ordinea crescătoare a cantităţii prescrise. La fel, pentru ca substanţa solidă să nu adere
de pereţii vasului se adaugă iniţial o parte din solventul utilizat în care se dizolvă apoi
substanţele medicamentoase şi auxiliarii.
În general la prepararea soluţiilor, iniţial se dizolvă substanţele mai greu solubile
urmând apoi cele cu solubilitate mai ridicată iar substanţele volatile, aromatizanţii,
coloranţii se adaugă la sfârşit.
Substanţele volatile nu se adaugă în soluţii calde.
Pentru substanţele care se dizolvă cu degajare de căldură (oxid de calciu,
hidroxid de sodiu) sau cu efervescenţă se utilizează la dizolvare vase cu capacitate mai
mare. Eventuale modificări ale auxiliarilor se specifică pe reţetă.

3
 C5.3. Soluţiile alcoolice se obţin prin dizolvarea substanţelor în alcool de diferite
concentraţii. Când nu se prevede concentraţia alcoolului se utilizează alcool 96% v/v, iar
când se prescrie alcool diluat se utilizează alcool 70% v/v.
Pentru prepararea alcoolului de diferite concentraţii se utilizează tabelele
alcoolmetrice din farmacopee în care sunt prezentate diferitele constante fizice în funcţie
de concentraţia alcoolică
Tabel I: prezintă concentraţia în alcool a amestecului de alcool şi apă, la 20 0C, în
funcţie de densitatea relativă.
Tabel II: prezintă modul de prepararea alcoolului de diferite concentraţii prin
amestecarea de alcool şi apă, la 200C (în g) după cum urmează:
Tabelul 1.2. (F.R. X)
Concentraţia Concentraţia alcoolului obţinut
alcoolului
300 40 0
500 600 700 800 900
care se
diluează Alcool Apă Alcool Apă Alcool Apă Alcool Apă Alcool Apă Alcool Apă Alcool Apă
0
95 266 734 361 639 459 541 564 436 675 325 795 205 927 73
940 270 730 366 634 466 534 572 428 686 314 807 193 941 59
930 275 725 372 628 473 527 581 419 696 304 820 180 956 44
920 279 721 377 623 481 519 590 410 707 293 832 168 970 30
910 283 717 383 617 488 512 599 401 717 283 845 155 985 15
900 287 713 389 611 495 505 608 392 728 272 858 142
890 292 708 395 605 503 497 617 383 739 261 871 129
880 296 704 401 599 511 489 627 373 751 249 884 116
870 301 699 407 593 518 482 636 364 762 238 898 102
860 305 695 713 587 526 474 646 354 774 226 911 89
850 310 690 420 580 534 466 656 344 786 214 925 75
840 315 685 427 573 543 457 666 334 798 202 940 60
830 320 680 432 568 551 449 676 324 810 190 954 46
820 325 675 440 560 560 440 687 313 823 177 969 31
810 330 670 447 553 568 432 698 302 836 164 984 16
800 335 665 454 546 577 423 709 291 849 151
790 340 660 461 593 587 413 720 280 863 137
780 346 654 468 532 596 404 732 268 867 124
770 351 649 475 525 605 395 743 257 890 110
760 357 643 484 516 615 385 755 245 905 95
750 363 637 492 508 625 375 768 232 920 80
740 369 631 500 500 636 364 781 219 935 65
730 375 625 508 492 646 354 795 206 951 49
720 381 619 517 483 657 343 807 193 967 33
710 388 612 526 474 669 331 821 179 983 17
700 394 606 535 465 680 320 835 165

Tabel III: prezintă prepararea alcoolului de diferite concentraţii prin amestecarea

de alcool şi apă, la 20 0C (în ml). În continuare este prezentat acest tabel:

4
 Tabelul 1.3.
Concentraţia Concentraţia alcoolului obţinut
alcoolului care se 300 350 400 450 500 550 600 650 700 750 800 850 900
diluează Volumul de apă (în mililitri)
35 167
400 335 144
450 505 290 127
500 674 436 255 114
550 845 583 384 229 103
600 1017 730 514 344 207 95
650 1189 878 644 460 311 190 88
700 1360 1027 774 577 417 285 175 81
750 1535 1177 906 694 523 382 264 163 76
800 1709 1327 1039 812 630 480 353 246 153 72
850 1884 1478 1172 932 738 578 443 329 231 144 68
900 2061 1630 1306 1052 847 677 535 414 310 218 138 65
950 2239 1785 1443 1174 957 779 629 501 391 295 209 133 64

Pentru a obţine alcool de o anumită concentraţie (300-900) se amestecă 1.000 ml

alcool (la 200C) de concentraţia prevăzută în prima coloană verticală cu volumele
respective de apă (la 200C) prevăzute la intersecţia coloanelor orizontale cu cele
verticale.
Amestecarea alcoolului cu apa este însoţită de degajare de căldură.
C5.4. Soluţiile în glicerol se prepară prin dizolvarea substanţelor
medicamentoase în recipiente uscate la cald, datorită vâscozităţii ridicate a solventului.
În acest mod se dizolvă: acidul boric, boraxul, anestezina, novocaina, fenazona etc.
C5.5. Soluţiile uleioase se prepară prin dizolvarea în ulei la rece sau la cald în
recipiente uscate.
Dizolvarea la rece în ulei se aplică substanţelor volatile (camfor, mentol, timol,
ulei volatil) şi a substanţelor medicamentoase uşor solubile.
Unele substanţe se pot dizolva în eter după care se amestecă cu uleiul iar
ulterior prin încălzire pe baia de apă eterul este evaporat.
C6. Omogenizarea se poate realiza prin agitare care în afară de faptul că
asigură obţinerea soluţiilor omogene măreşte viteza de dizolvare.
C7. Filtrarea soluţiilor. Filtrarea a fost prezentată în Capitolul 2.7. În acest
subcapitol vom prezenta doar succint câteva aspecte legate de filtrare.
Filtrarea are ca scop separarea particulelor solide de un lichid cu care se găseşte
în amestec sau pentru a asigura sterilitatea unor preparate.
Filtrarea poate avea loc:
- la presiune normală (când lichidul trece prin materialul filtrant sub influenţa forţei
gravitaţionale);
- la suprapresiune;
- sau la vid.
Prin filtrare se înţelege atât materialul filtrat, cât şi suportul sau alţi auxiliari utilizaţi la
filtrare.
După scopul urmărit există două tipuri de filtrare:
- filtrarea cu scop de clarificare;
- filtrarea sterilizată.
În funcţie de mecanismele implicate în procesul filtrării există:
- separare printr-un fenomen mecanic când sunt reţinute particulele cu diametrul
superior diametrului porilor;
- separarea prin fenomen fizic de adsorbţie, adeziune şi capilaritate, când sunt
reţinute şi particule cu diametrul inferior diametrului porilor.

5
 Viteza de filtrare poate fi mărită prin:
- creşterea diferenţei de presiune care acţionează la cele două feţe ale filtrului;
- creşterea suprafeţei de filtrare;
- utilizarea unor filtre cu porozitate înaltă.
Diferitele tipuri de soluţii se filtrează utilizând diverse materiale filtrante:
- soluţiile apoase se filtrează prin hârtie de filtru.
- soluţiile alcoolice se filtrează prin vată.
- soluţiile extractive apoase şi siropurile se filtrează prin vată sau tifon.
- soluţiile uleioase sau glicerolate se filtrează prin hârtie de filtru uscată la cald şi
mărind diferenţa de presiune dacă e posibil.
Înainte de filtrare pentru soluţiile apoase filtrul se spală cu apă distilată.
Se utilizează două tipuri de filtre:
- filtrul simplu: îndeosebi când ne interesează precipitatul;
- filtrul plisat: îndeosebi când suntem interesaţi de lichid.
Pentru filtrarea soluţiilor apoase se indică utilizarea hârtiei Whatman.
C8. Adăugarea altor forme farmaceutice
Pentru obţinerea unor soluţii în afară de substanţe medicamentoase şi auxiliari se
utilizează uneori şi alte forme farmaceutice ca: sirop, ape aromatică, tincturi etc. Adăugarea
acestor forme se face după filtrarea soluţiei deoarece pe hârtia de filtru pot fi reţinute unele
substanţe din compoziţia acestor forme. Soluţiile alcoolice, tincturile şi extractele fluide se
cântăresc sau se măsoară în picături.
Extractele moi sau uscate se triturează în mojar cu o parte din solvent sau cu un
amestec de apă-alcool–glicerol (6:1:3) la 10g extract moale sau uscat.
După dizolvarea tuturor componentelor şi omogenizare se completează la
cantitatea prescrisă cu solventul indicat în prescriptio respectând principiul m/m.
C9. Condiţionarea primară. Păstrare. Expediţie
Soluţia obţinută se transvazează în recipiente de expediţie, din sticlă incoloră sau
brună, în funcţie de componente, se pune dopul şi se etichetează. Soluţiile alcoolice
datorită densităţii subunitare se ambalează în recipiente mai mari decât cantitatea de
soluţie. După preparare se verifică caracteristicile organoleptice ale soluţiei (miros,
culoare, aspect şi eventual gustul dacă e cazul). Recipientul se etichetează
corespunzător având pe etichetă antetul farmaciei (plin aplicarea ştampilei
dreptunghiulare) pe care se trec alte date şi anume: număr de registru de copiat reţete
(pentru Rp magistrale), numele soluţiei oficinale, valabilitatea, modul de administrare,
cantitatea, data, preparatorul etc. În funcţie de soluţia preparată pot fi trecute şi alte
menţiuni „Otravă”, „A se păstra la loc răcoros”, „A se păstra ferit de lumină” etc.
Preparatele magistrale se păstrează în farmacii la loc răcoros, ferite de lumină, în
recipiente bine închise un timp scurt 1-2 zile până la expedierea către bolnavi. Rp
magistrale se prepară la cerere. Preparatele oficinale precum şi cele industriale se
depozitează în farmacie conform indicaţiilor prevăzute în F.R. X sau ale producătorului.
În momentul eliberării soluţiei farmacistul are obligaţia de a mai verifica încă o
dată caracteristicile organoleptice şi de asemenea să dea pacientului indicaţii
corespunzătoare legate de modul de administrare pacientului.
D. Prepararea unei soluţii diluate dintr-o soluţie concentrată
Pentru a înţelege modul de lucru se va exemplifica prin prepararea Apei
oxigenate 3% din Perhidrol 30%.
Pentru a prepara Apa oxigenată 3% se utilizează regula paralelogramului şi
anume:

6
 Din Perhidrol se obţine 3 p Perhidrol
care conţine
30% H2O2
H2 O 2
şi 3%

Apă care
conţine 0%
27 p Apă
H2 O 2
30 p Apă oxigenată
Pentru a calcula necesarul de perhidrol şi apă se face diferenţa între
concentraţiile apei oxigenate şi a materiilor prime utilizate.
Calculele vor fi efectuate pe diagonală iar rezultatele vor fi scrise la capătul opus la
diagonalei:
30 - 3 = 27 părţi apă;
3 – 0 = 3 părţi perhidrol.
În urma calculelor s-a ajuns la concluzia că 30g apă oxigenată se obţin din 3
părţi perhidrol şi 27 părţi apă.
Pentru a afla cantităţile materiilor prime utilizate pentru obţinerea altor cantităţi de
apă oxigenată 3% (de exemplu 100 g) se va proceda în următorul mod:
30 g apă oxigenată 3% se obţine din ................ 3 g perhidrol ................ şi 27 g
apă distilată
100 g apă oxigenată 3% .................. x g ..................... y g apă distilată

şi