Universitate de Medicina si Farmacie

Nicolae Testemitanu

Catedra Igiena Generala

Referat
Tema:

Oboseala si
supraantrenamentul

Pregatit: studentul grupe M1505

Cebotari Ion

Verificat: Natalia Bivol

Oboseala este o stare fiziologica, reversibila, a organismului, care

apare in urma unui efort solicitant (volum si intensitate
semnificative), manifestat prin diminuarea capacitatii de a presta
efort psiho-fizic.

Fiind o reactie fiziologica neplacuta, de disconfort general sau

local, acesta poate sa diminueze si sa dispara prin odihna.

Starea de oboseala poate sa se instaleze, in general, in urma

unor activitati de mare solicitare fizica si/sau psihica, pe fondul unor
situatii speciale, precum:

- stare de sanatate precara;

- conditii grele de viata si de munca;
- factori defavorabili ai mediului fizic si socio-profesional ;
- cerinte superioare de prestare a unor eforturi fizice si/sau
psihice (efort sportiv).

Specialistii domeniului au avut preocupari in definirea conceptului

de oboseala.

Astfel, starea de oboseala poate fi definita, ca:

"diminuare reversibila a capacitatii de performanta fizica

si/sau psihica, care permite continuarea efortului, cu pretul
unui supracost energetic considerabil si al unei scaderi a
preciziei motrice" (Weineck, J., 1995);
"ca stare fiziologica reversibila, manifestata prin
diminuarea capacitatii de performanta fizica sau psihica,
aparuta dupa un efort solicitant si care dispare prin odihna"
(Bota, C., 2000);
 "reactie fiziologica, inhibitie de protectie la nivelul SNC,
care urmeaza legic si logic unei activitati psiho-fiziologice de
o anumita durata si intensitate" (Dragan, I., 2002);
"proces fiziologic reversibil care protejeaza organismul de
epuizare totala" (Gurau, A., 2004).

Oboseala se instaleaza in urma diminuarii capacitatii

functionale generale sau a unor componente de tip somatic sau
psihic.

Teoria epuizarii materialului energetic (Schiff)

Schiff sustine ca oboseala apare atunci cand substantele

energetice care sustin contractia musculara sunt
consumate, respectiv, muschiul (ca si un motor) ramane
fara combustibil. Cantitatea de ATP, fosfogen, glicogen se
micsoreaza treptat si cand s-a epuizat muschiul nu se mai
contracta.

Teoria aceasta s-a dovedit a fi incompleta, deoarece

un muschi care a "lucrat" sub un curent de o anumita
intensitate, si care la instalarea oboselii apare epuizat, isi
poate relua contractia daca va fi stimulat de un curent mai
puternic decat cel initial. Concluzia este ca muschiul nu s-ar
fi contractat din nou, daca substantele energetice s-ar fi
consumat in totalitate. Se poate aprecia faptul ca, oboseala
apare categoric inainte de consumarea substantelor care
asigura contractia musculara.

Teoria intoxicarii cu produsele metabolismului

muscular (Hill si Pflger)

Este cunoscut faptul, ca efortul fizic produce si substante

toxice, care nu sunt eliminate in totalitate, astfel ca,
treptat, aceste substante se diminueaza capacitatea de a
sustine efortul. Cand toxinele ating o cantitate mare,
contractia musculara inceteaza.

Teoria termoreglarii

Procesul de termoreglare (echilibrul dintre producerea si

pierderea caldurii) este tulburat din cauza incalzirii corpului
in efort, fapt ce atrage dereglarea homeostaziei
organismului. Teoria nu are suficiente argumente, deoarece
nu sunt explicate si celelalte modificari biologice.

Teoriile prezentate au explicat unilateral starea de

oboseala, prin fenomene locale instalate la nivelul
neuromuscular.

Forme ale starii de oboseala

In situatia in care oboseala se instaleaza in urma

unui efort sportiv care nu depaseste limitele capacitatii
functionale a organismului, se apreciaza faptul ca oboseala
are o forma fiziologica, manifestarea ei fiind la nivel
muscular (periferic) sau la nivel neuro-psihic (central).

Daca limitele functionale ale organismului sunt

depasite, oboseala se apreciaza ca forma patologica,
manifestata atat la nivel periferic, cat si central.

Starea de oboseala se apreciaza in functie de unele aspecte

de ordin cantitativ si calitativ al manifestarii sale.

Bugard, citat de Bota, C., (2000) ordoneaza stadiile

care se instaleaza la un organism obosit, astfel:

- stadiul I - oboseala cu raspuns armonios - este specific

sportivilor;
- stadiul II - oboseala cu raspuns oscilant - se manifesta
cand refacerea este incompleta;

- stadiul III - oboseala cu raspuns discordant - cand starii

fizice de oboseala i se adauga si oboseala psihica, uneori si
o stare de boala;

- stadiul IV - cu epuizare - stare patologica, care cuprinde

pe langa sfera sistemului muscular si pe cea neuro-
vegetativa, metabolica si endocrina.

Intre oboseala si epuizare este o diferenta cantitativa,

prin care fenomenele de oboseala dispar dupa maximum 24
de ore, pe cand procesele de refacere dupa epuizare impun
un minim de 4-7 zile cu o terapie medicala complementara.

Oboseala acuta periferica (Oboseala

musculara)

Oboseala musculara este cauzata de contractiile

musculare repetate, care consuma rezervele energetice,
deranjand homeostazia (echilibrul fizico-chimic)
organismului. Oboseala se acumuleaza treptat, in functie de
durata si intensitatea efortului, ajungand la un moment dat
ca sarcina, exercitiul sa nu mai poata fi continuat, fapt ce
determina incetarea executiei.

Conform Dragan, I., (2002), oboseala musculara poate

fi provocata de urmatoarele cauze,de ordin energetic:

- epuizarea rezervelor de CP muscular, in cazul

eforturilor anaerobe alactacide si lactacide (0-45
sec);
 - epuizarea rezervelor de CP muscular si cresterea
concentratiei de acid lactic, in cazul eforturilor de
anduranta scurta (45 sec - 2 min);
- cresterea acidului lactic muscular, insotita de
cresterea amoniacului hepatic, in cazul eforturilor de
anduranta medie (2-10 min);
- epuizarea glicogenului muscular, in cazul
eforturilor de anduranta lunga tip I si II (10-35-90
min);
- epuizarea glicogenului muscular, insotita de
acumularea de peroxizi lipidici, in cazul eforturilor de
anduranta lunga tip III-IV (90min - 6 ore - peste 6
ore).

Pe langa limitele de ordin energetic, oboseala poate fi

indusa si de alte cauze, precum:

- dezechilibrul ionic intramuscular; contractiile cu

frecventa si durata mare produc pierderi de potasiu
si calciu, ceea ce are ca efect reducerea
suplimentara a capacitatii de contractie musculara;
- oboseala la nivelul sinapsiei neuro-musculare, ce
perturba trimiterea comenzii de la nivelul motor, la
muschi;
- tipul de fibre, deoarece fibrele albe (fazice)
obosesc mai usor decat fibrele rosii (lente),
considerate rezistente la oboseala;
- lipsa de oxigen cauzata de irigatie sanguina
insuficienta la nivelul muschilor.

Aspecte subiective:

- senzatie de moleseala in tot organismul;

- senzatie de greutate in muschi si la miscare;
- durere la presiunea maselor musculare;
- dorinta reducerii sau incetarii efortului si nevoii de
odihna.
Aspecte obiective:

- diminuarea capacitatii de munca, a randamentului

fizic;

- cresterea tonului muscular in starea de repaus;

- scaderea tonului muscular in efort;

- tulburari de coordonare si control muscular;

- scaderea excitabilitatii neuro-musculare;

- scaderea fortei, amplitudinii miscarilor;

- scaderea apetitului, tulburari de somn.

Mecanismul oboselii in fibra musculara

In timpul contractiei musculare, din cauza tensiunii

interne crescute, capilarele sunt comprimate, iar sangele
epuizat. In starea de relaxare, tensiunea scade, capilarele
se dilata si sangele intra in vase.

Cand contractiile se succes rapid, capilarele sunt

comprimate repetat, iar in intervalul dintre contractii nu
mai patrunde suficient sange arterial, cu oxigen si
substante care sustin efortul, reducandu-se astfel si
capacitatea de eliminare a toxinelor.

In oboseala accentuata, perioada de relaxare este mica,

fapt ce determina o stare de contractura permanenta a
muschilor, ce are ca urmare scaderea randamentului. In
aceasta situatie, excitabilitatea muschiului o depaseste pe
cea a nervului corespunzator, fapt ce produce o stare de
contractura permanenta a muschiului, de aici crampa
musculara. Intr-un teritoriu muscular atat de contractat, cu
irigare insuficienta, aportul substantelor de refacere este
redus. Se impun masuri de refacere neuro-musculara.
Oboseala patologica acuta (Supraincordarea)

Conform definitiei lui Dragan, I. (2002),

supraincordarea este o "forma acuta a oboselii patologice,
care consta in discordanta dintre gradul solicitarii si
capacitatea de raspuns, pe moment, a organismului".

Aceasta forma a oboselii patologice se instaleaza la sportivi,

in cazul:

- pregatirii insuficiente;
- inceputului perioadei de pregatire;
- convalescentei dupa un traumatism sau boala;
- folosirii substantelor dopante.

Cele mai frecvente forme de manifestare a supraincordarii

(oboseala patologica acuta) sunt:

Durerea musculara care este o suferinta fizica

neplacuta, resimtita in muschi dupa un efort prestat la un
anumit nivel de solicitare.

Aceasta forma de suferinta este resimtita de sportiv

in timpul efortului, la sfarsitul prestatiei sau dupa 1-2 zile
de la activitatea fizica respectiva.

Durerile musculare, care apar imediat dupa un efort

- dureri acute - pot fi cauzate de prezenta produsilor
metabolici de efort in tesuturi; lactatul intracelular, ionii de
H+ sau unele edeme formate prin infiltrarea lichidului
plasmatic in spatiul intercelular pot provoca dureri locale,
mai ales daca efortul a fost considerabil in regim de forta
sau rezistenta. Durerile acute, determinate prin aceste
cauze, se pot stinge in cateva minute, dar, in acelasi timp,
pot persista si cateva ore, in functie de concentratia
produsilor metabolici si masurile de refacere aplicate.
 Durerile musculare intarziate, apar dupa 1-2 zile de la
incheierea unui efort epuizant, desfasurat mai ales in
conditii de contractii musculare excentrice (produse cu
alungirea muschiului - exercitiile pliometrice). Durerea
musculara in aceste conditii este asociata si cu alte cauze,
precum:

- reactii inflamatorii, manifestate prin hiperleucocitoza;

- leziuni musculare ce tulbura echilibrul calciului in fibra si

declanseaza eliberarea de proteine intracelulare.

Durerile musculare pot fi prevenite sau macar

minimalizate prin reguli metodice de solicitare in efort:

- lectiile de educatie fizica/de antrenament incep cu

exercitii usoare (intensitate mica), cu cresterea
treptata a solicitarii;
- evitarea abuzului de exercitii fizice efectuate in
conditii de contractii excentrice la inceputul activitatii.

Clacajul muscular - declansat de o contractura

musculara, ce adesea are drept cauza o leziune fibrilara
musculara; durerea si disconfortul muscular local, sportivul
este nevoit sa intrerupa efortul. Aceasta stare este
explicata prin faptul ca solicitarea la care este supus
sportivul depaseste capacitatea sa de a da raspuns. Pe
langa aceste cauze, fenomenul poate fi provocat si de
aspecte necorespunzatoare legate de starea de sanatate,
integritatea aparatului loco-motor, alimentatie, echipament,
metodologia antrenamentului sportiv.

Clacajul cardiac ("inima fortata"), ce se poate

manifesta de la simpla tulburare a ritmului (aparitia
extrasistolelor), la stopul cardiac sau decesul sportivului,
are drept cauza un dezechilibru neuro-vegetativ sau o
relatie necorespunzatoare intre gradul de solicitare de efort
si posibilitatile biologice de moment ale sportivului.

Dereglari neurologice, vegetative, senzoriale,

manifestate prin:

- tulburari de mers;
- scaderea tonusului muscular;
- tulburari de ortostatism;
- tulburari de coordonare si echilibru;
- tulburari senzoriale: vizuale, auditive, vestibulare;
- tulburari psihice: epuizare, astenie psihica;
- tulburari psiho-motorii, de orientare spatio-
temporala.

In aceste situatii de supraincordare, daca se continua

efortul, pot surveni accidente care ajung pana la pierderea
constiintei. Daca se depaseste faza acuta de
supraincordare, uneori doar prin dirijare medicala, in 3-4
saptamani, sportivul isi poate relua activitatea sportiva, dar
nu inainte de a se supune unei serioase investigatii
medicale.

Pentru evitarea instalarii starii de supraincordare, sunt

recomandate masuri profilactice, care se refera la:
antrenament stiintific dirijat, refacere completa, regim de
viata corect, supraveghere medicala (de teren si laborator).
Un sportiv care s-a aflat in stare de oboseala patologica
acuta, ramane sub observatie medicala in perioada
activitatii sportive.

Oboseala patologica cronica (Supraantrenamentul)

 O forma de oboseala patologica care afecteaza
profund intregul organism, apreciata ca nevroza, de
suprasolicitare, (denumire data de rolul sistemului nervos
central in geneza acestei afectiuni sportive) este
supraantrenamentul.

Supraantrenamentul este un dezechilibru functional

durabil, instalat in urma suprasolicitarilor repetate, cu
urmari in scaderea capacitatii de lucru si a performantelor
sportive.

Mecanismele instalarii oboselii patologice cronice -

supraantrenamentul pot fi explicate, in trei acceptiuni
generale, care au la baza activitatea sistemului nervos
central:

- suprasolicitarea proceselor de excitatie, prin

volumul, intensitatea, complexitatea mijloacelor de
antrenament;
- suprasolicitarea proceselor de inhibitie, prin
monotonia prelungita a unor antrenamente;
- suprasolicitarea ambelor procese (excitatie si
inhibitie), prin schimbari bruste de procedee tehnice,
de sarcina, modificari de instruire, de posturi in
echipa.

Indiciile - semnele supraantrenamentului sunt date prin

tulburari de ordin subiectiv si obiectiv:

Tulburari obiective:

- scaderi ale greutatii corporale (o pierdere de

peste 3% din greutatea corporala poate avea drept
cauza supraantrenamentul);
- scade latenta reactiei motrice, forta si
coordonarea neuro-musculara;
 - reveniri intarziate ale frecventei cardiace si
tensiunii arteriale dupa efort;
- pierderi de calciu si magneziu prin aparatul
excretor;
Bibliografie:
Tratat de Fiziologie a Omului Guyton & Hall
Medicina sportive Dragan Ioan
Elemente de investigatie in medicina sportive
Dragan Ioan
Revista Eforul fizic, Universitatea de Medicina
si Farmacie Bucuresti Carol Davila"