Principiile de baza in tratamentul traumatismelor sportive pot fi sintetizate in

functie de tipul traumatismului astfel:

a. tratamentul precoce al traumatismelor acute ( 24-48 ore dupa traumatism) are ca
obiective: ameliorarea durerii si controlul inflamatiei. Tinand cond de aceste obiective
cele mai importante principii de tratament sunt:
1. repausul segmentar: necesar pentru refacerea tisulara si vindecarea leziunilor si
trebuie sa fie doar segmentar datorita necesitatii mentinerii conditiei aerobe si
fitnessului cardio-vascular, in caz contrar dupa 4 saptamani de neantrenareapare o
scadere semnificativa a capacitatii aerobe; asfel este mentinuta in repaus si protejata
doar partea lezata prin:
-imobilizare cu atele si aparat gipsat, orteze, extensie cu contragreutati;
-in cazul MS imobilizare cu sprijin intr-o esarfa;
-la MI cu imobilizare si protectie in aparate de contentie;
-deplasarea se face cu carje, baston, scaun cu rotile;
2. crioterapie locala: se pot utiliza pungi cu gheata sau masajul cu geata pentru a reduce
tumefactia pentru a produce vasoconstrictia si pentru a reduce durerea; se aplica
intermitent, aproximativ 20 min./ora;
3. compresia tesuturilor traumatizate: are rolul de a limita tumefactia din jurul zonei
traumatizate si de a facilita mobilizarea precoce; se folosesc bandaje elastice
schimbate la fiecare 4 ore, compresia si crioterapia se pot aplica simultan;
4. pozitia antidecliva cu ridicarea membrului traumatizat deasupra nivelului cordului, pt
combaterea tulburărilor circulatorii sanguino-limfatice;
In fazele precoce in scop antiinflamator si antialgic se pot folosi: terapia
medicamentoasa (antiinflamatoare nesteroidiene - contraindicata administrarea pe
termen lung datorita efectelor adverse - si analgetice), fizioterapie (laser, curenti
diadinamici, curenti interferentiali, ionogalvanizari cu substante antiinflamatoare).
1
Page
 Dupa iesirea din faza acuta posttraumatica pot fi utile aplicatiile locale de
caldura: pungi termice, parafina precum si undele scurte sau microundele.
b. in cazul leziunilor de suprasolicitare, tratamentul precoce difera de tratamentul
leziunilor acute postraumatice intrucat de obicei inflamatia si tumefactia nu sunt
semnificative si nici permanente; trebuie retinute urmatoarele caracteristici ale
tratamentului:
- nu este necesara compresia si elevatia membrului afectat;
- este foarte importanta protectia si aplicatia de gheata;
- este necesara intreruperea sau interzicerea activitatii care a determinat leziunea de
suprasolicitare;
- educarea sportivului in sensul protectiei membrului afectat;
- aplicatiile locale de caldura sunt foarte eficiente, combinate cu intinderi blande
prelungite pentru flexibilitate si extensibilitatea colagenului;
- ultrasunetele si undele scurte ajuta la reducerea durerilor si a redorilor musculare;
- este util masajul pentru mobilizarea tesutului cicatricial cutanat( manevre de
frictiune) si pentru refacerea propioceptiei;
- sunt indicate tehnici de relaxare generala si a muschilor specifici precum si tehnici de
intindere;
- utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene nu are efecte spectaculoase;

Principiile generale ale acordării primului ajutor în traumatologia sportivă

cuprind urmatoarele etape:
1. combaterea durerii, imediat şi intensiv;
2. relaxarea musculară medicamentoasă;
3. combaterea tulburărilor circulatorii sanguino-limfatice şi a permeabilitătii vasculare
(oprirea producerii edemului tisular sau a hidartrozei articulare).
2
Page
 4. imobilizarea segmentului lezat, folosind modalităti de imobilizare functională care să
permită lucrul cu celelalte segmente;
5. fizioterapia;
6. psihoterapia presupune informarea exactă a sportivului asupra evolutiei
traumatismului făcându-l să participe activ la procesul de vindecare;
7. kinetoterapia pentru refacerea totală, functională a segmentului lezat si a intregului
lant kinetic de care apartine.
3
Page