Colegiul Național Mircea Eliade, Reșița

Școala Postliceală Sanitară

Referat

Tema:Etica Medicală

Disciplina: Etica profesională și multiculturalitate

Prof: Baicu Ionela

Elev: Percze Ana-Maria,

AMG III

An Studii: 2020-2021

1
 Etica medicală

Ansamblu de reguli de conduită a profesioniștilor din domeniul sănătății față

de pacienții lor. Etica medicală, inevitabil complexă, ține atât de deontologie
(ansamblu de reguli interne din cadrul unei profesii), cât și de morala și de știința.
Etica medicală privește aspectul limitat la sănătate al unei noțiuni similare dar mai
vaste, bioetica, care reprezintă ansamblul acelorași reguli aplicate tuturor
domeniilor din știintele vieții.
Etica medicală este o ramură a eticii normative aplicate. Aplicabilitatea ei
trebuie înteleasă concordant cu apariția de tehnologii noi și cu cerințele publice
privind practica medicală.
Aspectele morale pot fi raportate la două grupuri valorice principale: valorile
medicului și valorile pacientului.
Există reglementări specifice privind cele două grupuri valorice și relația dintre
ele. Aceste coduri de conduită profesională includ: jurământul lui Hippocrate,
principiile etice ale AMA privind drepturile medicului și drepturile pacientului, și
Legea privind drepturile pacientului.
Conform acestor prevederi, pacienții au dreptul legal de a participa la deciziile
privind îngrijirea medicală ce le va fi acordată, dreptul de a primi răspunsuri
rezonabile la cererea de îngrijire, și dreptul de a li se asigura o explicare a
costurilor, indiferent de sursa de plată.
Decizia etica nu este întotdeauna atât de facila cât lasa de înteles profilul
teoretic. Exista un model general de urmat în astfel de decizii.
Premiza inițială în fața unui anume caz clinic stabilește ce ar trebui sau n-ar
trebui făcut în cazul respectiv. Trebuie cunoscute și definite exact motivațiile
(medicale, sociale, legale, personale) de susținere a premizei inițiale, furnizând
totodată și justificarea acestor motivații - într-un cuvânt, argumentul etic al
premizei.
Pentru fiecare premiză trebuie definite una sau mai multe contrapremize,
susținute și ele de motivații și justificări.
Evaluarea constă în cântărirea diverselor motivații stabilite, și alegerea celei mai
justificate. Când persistă îndoiala, se poate apela la ajutor exterior (colegi,
specialiști, pacient și familie, comitete etice, alte forme de consiliere) pentru a

2
clarifica aspectele generale ale cazului (consistența și coerența argumentului), și
pentru a stabili alternativa de urmat (acceptarea premizei inițiale, acceptarea
contrapremizei, sau formularea unei noi premize ca rezultat al modificării premizei
inițiale sau a contrapremizei).
Acțiunea medicului e dictată de decizia etica luată, și vizează ce este sau nu de
făcut.

Principii de etica medicală

Etica medicală se referă la toate aspectele etice ale practicii medicale, la ceea
ce este drept, bun, corect, valoros, și care conține patru categorii și anume: teorii
etice, principii etice, reguli etice, judecati etice. Când ne referim la teorii etice, ne
referim la acele entități sistematizate și alcatuite din principii și reguli. Printre ele
amintim teoriile consequentialiste (măsoară valoarea unei acțiuni prin finalitatea
ei), teoriile deontologice (la baza oricărui act stau datoria și obligația) și teoriile
bazate pe virtuti. În ceea ce privesc principiile etice, ele sunt baza pentru regulile
etice care orientează luarea deciziilor. Unul dintre aceste principii este respectarea
autonomiei individului, adica indiferent de ce crede medicul ca trebuie făcut,
pacientul este cel care decide asupra sa, atât timp cât are discernământ. Din acest
lucru derivă și consimțământul și confidențialitatea. În acest context, colaborarea
medic-pacient trebuie să fie bazată pe încredere, în care fiecare ține cont de opinia
și experiența celuilalt. Un alt principiu este cel al beneficienței, în care medicii sunt
obligați să aleagă ceea ce este mai bine pentru pacienții lor. Ultimul dar nu cel din
urmă, se referă la principiul dreptății și corectitudinii, în care resursele disponibile
pentru îngrijirile de sănătate trebuie folosite într-o manieră corespunzatoare.
Regulile etice stabilesc dacă anumite acțiuni sunt sau nu bune, dacă trebuie sau nu
făcute, iar judecațile etice reprezintă concluziile specifice, verdict.
Deşi la prima vedere înţelegerea statutului eticii medicale pare foarte simplă,
nu există un consens asupra câmpului ei de interes şi, implicit, asupra pârghiilor
prin care ea trebuie să se manifeste.
Aparent n-ar fi decât nişte diferenţe de accent din cadrul aceleiaşi
problematici, dar în realitate, orientările teoretice implică o circumscriere diferită a
ariei de interes specifice eticii medicale. O parte dintre aceste propuneri vizează nu
numai etica medicală, ci şi bioetica, în ansamblul ei, disciplină în spaţiul căreia
etica medicală se încadrează ele.

3
Orice sistem de sănătate ar trebui sa țină cont de niște principii etice specifice:
- sănătatea este unul dintre drepturile omului;
- grija pentru pacient trebuie să ghideze furnizarea serviciilor medicale, de a
asigura cel mai mare bine posibil pentru un numar cât mai mare de persoane;
- prevenirea îmbolnăvirilor și evitarea apariției infirmitaților și handicapurilor;
- obligativitatea comunicării între specialiștii din domeniu, dar și între acestia și
pacienți;
- toți profesioniștii din sistem au obligația de a asigura o îmbunătățire continuă a
calității .

Bibliografie:

1.https://www.tocilar.ro/medicina/etica-medicala-si-drepturile-pacientilor-27573ii
serviciilor furnizate.
2.https://administrare.info/domenii/management/3298-etica-medicală
3.https://www.academia.edu/30540690/ETICĂ_MEDICALĂ_ŞI_DREPTURILE_
PACIENŢILOR