Boli cardiovasculare

Sindroame valvulare
o

Stenoza mitrala

Insuficienta mitrala

Stenoza aortica

Insuficienta aortica

Sindroame pericardice
o

Sindromul de pericardita acuta uscata

Sindromul de pericardita acuta exudativa

Sindromul tamponadei cardiace

Sindromul de constrictie pericardica (Pick)

Endocardita infectioasa

Cardiopatia ischemica
o

Angina pectorala

Infarctul miocardic

Hipertensiunea arteriala (HTA)

Sindromul insuficientei cardiace

Sindromul de ischemie acuta periferica

Sindromul de ischemie periferica cronica

Sindromul tromboflebitic

Sindromul de insuficienta venoasa cronica

Sindroame vasomotorii periferice

Tumori cardiace

Cordul pulmonar cronic

Ateroscleroza

Tromboflebita

Sindromul posttrombotic

Varicele membrelor inferioare

Insuficienta venoasa cronica

Boli respiratorii

Sindroame bronsice
o

Bronsita acuta

Bronsita cronica

Sindroame de distensie alveolara sau de hiperinflatie alveolara

o

Astmul bronsic

Emfizemul pulmonar

Boala obstructiva pulmonara cronica (BPOC)

Sindroame de condensare pulmonara

Pneumonia

Pneumonia stafilococica

Pneumonia pneumococica

Pneumonia streptococica

Pneumonia cu Klebsiella

Pneumonia cu Hemophilus Influenzae

Pneumonia din boala legionarilor

Pneumonia virala

Tumorile pulmonare

Trombembolismul pulmonar

Infarctul pulmonar

Atelectazia

Sindroame de supuratie pulmonara

o

Abcesul pulmonar

Bronsiectazia

Sindroame pleurale
o

Pleurezia

Pneumotoraxul

Tuberculoza pulmonara

Boli digestive

Sindroame esofagiene
o

Refluxul gastroesofagian

Esofagitele

Cancerul esofagian

Diverticulul esofagian

Hernia hiatala

Dispepsia functionala

Senzatia de "nod in gat" (Globul Hystericus)

Afectiuni ale stomacului

Gastrita

Gastrita acuta

Gastrita coroziva

Gastrita atrofica

Gastrita hipertrofica giganta (boala Menetrier)

Boala ulceroasa

Stenoza pilorica

Cancerul gastric

Afectiuni ale intestinului

o

Enterita regionala (boala Crohn)

Rectocolita ulcerohemoragica

Enterocolita acuta

Ocluzia intestinala

Peritonita

Sindromul de colon iritabil

Cancerul de colon si rect

Boli renale

Insuficienta renala acuta

Insuficienta renala cronica

Glomerulopatii

Hematuria renala idiopatica recurenta

Sindromul nefrotic

Nefrita tubulointerstitiala acuta noninfectioasa

Nefrita tubulointerstitiala edemica balcanica

Nefropatia tubulointerstitiala cronica

Pielonefrita bacteriana acuta

Nefroangioscleroza maligna

Infarctul renal

Boala renala ateroembolica

Necroza corticala renala

Tromboza de vena renala

Boala polichistica renala

Litiaza renala

Boli osteoarticulare

Artrita reumatoida

Artrita psoriazica

Artrita infectioasa

Osteomielita

Spondilita ankilopoetica (boala Marie-Strumpell)

Sindromul Sjogren

Sindromul Reiter

Sindromul Behcet

Guta

Fibromiozita

Osteocondrodisplazia

Osteopetroza

Torticolis spastic

Osteita deformanta (boala Paget)

Osteoporoza

Osteomalacia

Neoplaziile oaselor si articulatiilor

Boli ale tesutului conjunctiv

Vasculite

Lupus eritematos sistemic (LES)

Sclerodermia

Polimiozita (dermatomiozita)

Polimialgia reumatica

Periarterita nodoasa

Boala mixta de tesut conjunctiv

Sindromul Ehlers-Danlos

Sindromul Marfan

Boli genitale

Boli genitale masculine

o

Uretrita

Balanita

Varicocelul

Epididimita

Prostatita

Cancerul testicular

Adenomul de prostata

Boli genitale feminine

o

Vaginita

Salpingita

Ovarul polichistic

Chistul ovarian

Fibromul uterin

Cancerul de col uterin

Mastita

Cancerul mamar

Boli cu transmitere sexuala (BTS)

o

Sifilisul

Gonoreea sau blenoragia

Sancrul moale

Granulomul inghinal

Limfogranulomatoza inghinala

Tricomonazia urogenitala

Candidozele urogenitale

Herpesul genital

Scabia

Pediculoza

SIDA

Boli de sange

Anemii
o

Anemia acuta posthemoragica

Anemia prin deficit de fier

Anemia megaloblastica

Anemia prin deficit de vitamina B12 (pernicioasa)

Anemia prin deficit de acid folic

Anemia hemolitica

Sferocitoza ereditara

Siclemia

Talasemia

Leucemii
o

Leucemia acuta

Leucemia granulocitara cronica

Leucemia limfatica cronica

Limfoame
o

Boala Hodgkin

Limfomul nonHodgkin

Mielom multiplu

Macroglobulinemia Waldenstrom

Coagularea intravasculara diseminata (CID)

Afectiuni trombocitare
o

Trombocitopenia

Trombocitopatia

Hemofilia

Histiocitoza X

Boala Gaucher

Boala Niemann-Pick

Boli profesionale
Definitie: bolile profesionale, n sensul Legii Protectiei Muncii, sunt afectiunile care se produc ca
urmare a exercitarii unei meserii sau profesii cauzate de factori nocivi fizici, chimici, biologici sau
psihosociali caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor aparatesi
sisteme ale organismului n cadrul procesului de munca, indiferent de tipul de contract de munca
existent ntre angajatorsi angajat. Sunt considerate de asemenea boli profesionale afectiunile
produse n conditiile enuntate mai sus, afectiuni suferite de elevi, studenti, ucenici, n timpul
efectuarii practicii.
Clasificarea bolilor profesionale

Neoplazii
o

Neoplasm hepatic si al ductelor biliare intrahepatice: angiosarcom hepatic (Clorura

de vinil monomer, Pulberi de lemn (esente tari), Compusi de crom (VI))

Neoplasm al cavitatii nazale (Compusi de nichel)

Neoplasm laringian (Azbest)

Neoplasm bronsic si pulmonar (Azbest, Arsen si compusii sai, Compusi de nichel,

Produsi de dezintegrare ai radonului, Dioxid de siliciu liber cristalin, Bisclormetileter,
Beriliu, Cadmiu)

Neoplasm osos si al cartilajului articular al membrelor si cu alte localizari (Radiatii

ionizante)

Neoplasme ale pielii : carcinom cu celule scuamoase (Arsen, Produsi de gazeificare

a carbunelui, uleiuri minerale)

Mezoteliom: mezoteliom pleural, mezoteliom peritoneal (Azbest)

Neoplasm al vezicii urinare (Amine aromatice)

Leucemii: leucemia limfoida, leucemia mieloida, alte leucemii cu celule specifice

(Radiatii ionizante, Benzen)

Boli de snge non-maligne

o

Anemie hemolitica dobndita (Naftalina, TNT, Hidrogen arseniat)

Anemii aplastice (Benzen, Radiatii ionizante)

Anemia secundara (Plumb)

Agranulocitoza (Benzen, Radiatii ionizante)

Methemoglobinemie (Amine aromatice si nitrocompusi)

Afectiuni psihice si comportamentale

o

Sindrom posttraumatic (Traumatisme craniene prin accident de munca)

Sindrom reactiv (Situatii sau evenimente stresante)

Boli ale sistemului nervos

o

Parkinsonism secundar (Magneziu)

Alte afectiuni extrapiramidale si tulburari de motilitate (Mercur si compusi)

Mononeuropatia membrelor superioare: sindrom de tunel carpian, leziuni ale

nervului ulnar, leziuni ale nervului radial (Miscari repetitive, Vibratii, Pozitii extreme ale
incheieturii minii)

Polineuropatie cauzata de agenti toxici (Arsen si compusi, Acrilamida, Sulfura de

carbon, Plumb, Mercur, Radiatii)

10

Polineuropatie (Vibratii)

Encefalopatia toxica (Plumb, Mercur, Solventi organici)

Boli ale ochiului si anexelor

o

Conjunctivite (Alergeni si iritanti profesionali)

Cheratite (Radiatii UV)

Cataracte (Radiatii infrarosii, TNT, Dinitrofenol, Etilen oxid, Naftalina)

Nistagmus (Iluminat inadecvat)

Astenopie acomodativa, agravarea miopiei preexistente (Suprasolicitari vizuale)

Boli ale urechii

o

Hipoacuzie, surditate (Zgomot peste LMA, Substante chimice ototoxice)

Boli ale sistemului circulator

o

Sindrom Raynaud (Vibratii cu actiune la nivelul membrelor superioare)

Varice ale membrelor inferioare (Ortostatism prelungit)

Tromboflebita de efort a membrelor superioare (Efort cu miscari ample ale

membrelor superioare)

Boli ale sistemului respirator

o

Pneumoconioza minerului la carbune (Pulberi de carbune)

Azbestoza (Azbest)

Silicoza, silicotuberculoza (Bioxid de siliciu liber cristalin)

Aluminoza pulmonara (Aluminiu)

Fibroza pulmonara (Gaze si vapori iritanti)

Berilioza (Beriliu)

11

Sideroza (Pulberi de fier)

Stanoza (Pulberi si fumuri de staniu)

Pneumoconioze cauzate de alte pulberi anorganice (Pulberi anorganice mixte)

Afectiuni pulmonare benigne: pleurezie benigna, atelectazii rotunde, placi pleurale

(Azbest)

Pneumonii interstitiale (Metale grele)

Rinite alergice (Alergeni profesionali)

Astm bronsic alergic si astm bronsic nonalergic (prin mecanism iritativ) (Alergeni si
iritanti respiratori profesionali)

Bisinoza (Bumbac, in, cnepa)

Boli respiratorii cronice nespecifice prin expunere la pulberi organice (Cereale,

tutun, dejectii de animale)

Bronhoalveolita alergica extrinseca (Fn mucegait, bagasa, dejectii de animale,

malt, ciuperci etc.)

Bronsita acuta si cronica (Substante chimice (gaze, fumuri si vapori))

Pneumonia chimica (Substante chimice (gaze, fumuri si vapori))

Edemul pulmonar acut (Substante chimice (gaze, fumuri si vapori))

Ulcer nazal si perforatia septului nazal (Crom, Arsen si compusi)

Bolile ficatului
o

Hepatite toxice (Substante chimice hepatotoxice)

Boli ale pielii si tesutului subcutanat

o

Dermita alergica de contact (Antibiotice, conservanti, arbori si plante, antiseptice,

cauciuc, vopsele, adezivi, metale, cosmetice, alti agenti)

12

Dermita iritativa de contact (Sapunuri, detergenti, solventi, uleiuri si lubrifianti,

produse petroliere, acizi, baze, ciment, saruri metalice, zgura si vata de sticla, alti
agenti)

Dermita de contact mixta (alergica si iritativa) (Antibiotice, conservanti, arbori si

plante, antiseptice, cauciuc, vopsele, adezivi, metale, saruri metalice, cosmetice,
sapunuri, detergenti, solventi, uleiuri si lubrifianti, produse petroliere, acizi, baze,
ciment, zgura si vata de sticla, alti agenti)

Urticarie (Latex, Epitelii animale, Temperaturi extreme)

Boli ale sistemului osteo-musculo-articular si ale tesutului conjunctiv

o

Sinovite si tenosinovite, bursite, epicondilite (Miscari repetitive, Pozitii extreme,

fortate, ale articulatiilor, Suprasolicitare si presiuni prelungite asupra articulatiilor,
Supraincordarea si traumatizarea articulatiilor)

Artroze

cronice,

periartrite

(Miscari

repetitive,

Pozitii

extreme,

fortate,

ale

articulatiilor, Suprasolicitare si presiuni prelungite asupra articulatiilor, Supraincordarea

si traumatizarea articulatiilor, Vibratii, Microclimat nefavorabil)

Boli ale aparatului urinar

o

Intoxicatii acute, subacute si cronice profesionale si consecintele lor

o

Nefropatie toxica acuta si cronica (Metale grele si hidrocarburi alifatice halogenate)

Expunerea profesionala la agenti chimici

Boli profesionale cauzate de expunerea la agenti fizici

o

Soc caloric, colaps caloric, crampe calorice (Microclimat cald)

Hipotermie, degeraturi (Microclimat rece)

Imbolnaviri datorate compresiunilor sau decompresiunilor (Presiuni atmosferice

crescute sau scazute)

Boala de vibratii: sindrom osteo-musculo-articular, sindrom digestiv, sindrom

Raynaud, sindrom nervos (Vibratii)

Boala de iradiere (sindrom acut de iradiere) (Radiatii ionizante)

13

Sindroame neuro-cardio-vasculare si endocrine (Cmpuri electrice si magnetice,

Radiatii electromagnetice neionizante din banda microunde si radiofrecventa)

Boli cardiovasculare - Stenoza mitrala

Stenoza mitrala este o modificare patologica a orificiului mitral, produsa de sudarea valvulelor cu
strmtarea orificiului, mpiedicnd scurgerea sngelui din atriu n ventriculul stng n timpul
diastolei. Prima consecinta a strmptarii orificiului mitral consta n scaderea debitului ventriculului
stng. Pentru o perioada de timp, prin interventia unor mecanisme compensatoare - dilatatie si
crestere a presiunii diastolice n atriul stng - debitul ventriculului stng se mentine normal.
Cu timpul, fenomenele compensatoare sunt depasite, debitul cardiac scade si sngele stagneaza
deasupra obstacolului - n atriul stng si n circulatia pulmonara -, ceea ce impune inimii drepte un
efort suplimentar, din care cauza se hipertrofiaza, iar mai trziu se decompenseaza. Ct timp
debitul ventriculului stng ramne normal, stenoza mitrala este compensata si nu apar complicatii.
Cnd apar staza si hipertensiunea pulmonara, survin semne pulmonare, iar n ultima perioada,
cnd inima dreapta cedeaza, apar semnele insuficientei cardiace drepte. Manifestarile clinice devin
evidente

cnd

suprafata

orificiului

mitral,

care

masoara

4-6

cm,

scade

sub

cm.

Etiologie
Boala este mai frecventa la femei, cauza principala fiind endocardita reumatismala. Originea
congenitala este exceptionala.
Anatomie patologica
Anatomia patologica arata sudarea celor doua valvule mitrale, micsorarea ventriculului stng,
dilatarea

atriului

stng,hipertrofia inimii

drepte

si

leziuni

pulmonare

datorite

stazei

si

hipertensiunii.
Simptome
Simptomatologia depinde de stadiul clinic. In primul stadiu - asimptomatic, subiectiv - nu apar
dect semne fizice. La examenul clinic se constata, la palpare, freamat catar, iar la auscultarea
cordului, o uruitura diastolica, fenomen datorit trecerii sngelui n diastola prin orificiul mitral
micsorat: de asemenea, accentuarea primului zgomot la vrf si a celui de-al doilea la orificiul
pulmonar. Pulsul este mic, iar tensiunea arteriala scazuta, datorita debitului cardiac redus.
Examenul radiologie evidentiaza o inima de configuratie mitrala (cord ridicat), cu arcul inferior
stng micsorat, cel mijlociu bombat si semne de marire a inimii drepte, EGG arata modificarea
undei P, largita si uneori bifida.
In stadiul de hipertensiune pulmonara apar numeroase semne care atrag atentia bolnavului asupra
suferintei sale;dispnee de efort, uneori ortopnee si chiar edem pulmonar acut, puseuri Jaronsitice
cu tuse seaca sau cu expectoratie redusa, hemoptizii mici si repetate, usoara cianoza a

14

fetei, palpitatii frecvente si precoce, uneori dureri precordiale si tulburari de ritm (n special
fibrilatie atriala). Bolnavul este astenic.
In stadiul al treilea, de insuficienta cardiaca dreapta, dispar de obicei tulburarile din stadiul
precedent, care traduc staza pulmonara, aparnd semnele insuficientei cardiace drepte: edeme
periferice, hempatomegalie, ascita. Pot surveni tromboze intracardiace (n special n atriul stng
dilatat)

si

embolii

arterele

periferice,

cerebrale,

renale

si

splenice

etc.

Evolutie si complicatii
Evolutia este lenta si progresiva. Evolutia si prognosticul depind de aparitia complicatiilor, n primul
rnd de frecventa recidivelor reumatismale si de starea miocardului, dar si de asocierea cu alte
boli valvulare, de gradul stenozei, de modul de viata al bolnavului. Uneori stenoza ramne usoara si
stationara, nct bolnavii pot duce o viata aproape normala.

Complicatiile sunt numeroase si apar de obicei n stadiul al doilea si al treilea: recrudescenta a

infectiei reumatice, endocardita fenta, insuficienta cardiaca, tulburari de ritm, infarcte pulmonare,
accidente tromboembolice etc.
Boli cardiovasculare - Insuficienta mitrala
Insuficienta mitrala este un defect valvular constnd n nchiderea incompleta n sistola a
valvulelor mitrale, ceea ce permite refularea sngelui din ventriculul stng n atriul stng. Refluxul
sistolic produce dilatarea atriului stng si, cu timpul, dilatarea si hipertrofierea ventriculului stng,
prin munca suplimentara pe care trebuie sa o depuna. Cnd ventriculul stng cedeaza si apare
insuficienta ventriculara stnga, staza retrograda provoaca tulburarile descrise la stenoza mitrala.
Etiopatogenie
Se disting o insuficienta mitrala organica, de obicei de natura reumatismala, mult mai rar
traumatica sau aterosclerotica, si o insuficienta functionala (prin dilatarea ventriculului stng sau a
orificiului

mitral),

datorita

hipertensiunii

arteriale,

valvulopatiilor

aortice,

miocarditei.

Insuficienta mitrala pura este foarte rara, fiind asociata de obicei cu o stenoza mitrala, n care caz
se vorbeste de boala mitrala.

Diagnostic
Diagnosticul se face n prezenta unui suflu sistolic intens la vrfiil inimii, asemanator tsnitorii de
vapori, propagat spre axila stnga, nsotit uneori de freamat si de micsorarea zgomotului I.
Ventriculul stng este marit (clinic si radiologie), vrful inimii fiind deplasat n jos si spre stnga. Se
afirma insuficienta mitrala si n prezenta unui suflu sistolic apical, aparut n cursul unui puseu de
R.A.A. si care se mentine si n continuare.

15

Evolutie
Formele usoare sunt asimptomatice; cele severe evolueaza catre hipertensiune pulmonara si
insuficienta cardiaca. Tulburarile de ritm sunt mai putin frecvente, iar complicatiile tromboembolice,
mai rare dect n stenoza mitrala.

Boli cardiovasculare - Stenoza aortica

Stenoza aortica consta ntr-o strmtare a orificiului aortic, care devine un obstacol n trecerea
sngelui din ventriculul stng n aorta, n timpul sistolei.
In majoritatea cazurilor, stenoza aortica este de natura reumatismala, mult mai rar aterosclerotica
sau congenitala. Stenoza aortica este o leziune destul de frecventa, asociata adesea cu o
insuficienta aortica. Leziunea consta n ngrosarea valvulelor aortice, care formeaza un inel rigid.
Uneori, apare si o calcifiere a valvulelor. Orificiul stenozat impune ventriculului stng un efort
important, care l face sa se hipertrofieze.
Simptome
Timp ndelungat boala ramne subiectiv asimptomatica. Cnd stenoza este foarte strnsa, debitul
cardiac scade si apar - la efort sau numai la schimbarea pozitiei - episoade de ischemie cerebrala,
cu ameteli, sincope, convulsii sau moarte subita. Aceste tulburari, ca si manifestarile de angina
pectorala,

destul

de

frecvente,

apar

chiar

nainte

de

instalarea

insuficientei

cardiace.

La palparea inimii se constata freamat sistolic la baza, la auscultatie un suflu sistolic intens si aspru
la orificiul aortic, iradiind spre vasele gtului. Pulsul este slab, mic si lent, iar tensiunea arteriala
coborta.
Examenul

radiologie

arata

marirea

ventriculului

stng

si,

uneori,

calcifieri.

Evolutie
Evolutia este timp ndelungat buna. Cnd apare insuficienta cardiaca, evolutia este ireversibila si de
obicei fatala, n scurt timp. Edemul pulmonar acut este adesea un semn de insuficienta ventriculara
stnga. Sincopele, angina pectorala, posibilitatea mortii subite, endocardita lenta si tulburarile de
ritm ntuneca prognosticul.

Boli cardiovasculare - Insuficienta aortica

Prin insuficienta aortica se ntelege nchiderea incompleta a valvulelor aor-tice n timpul diastolei,
cu refularea sngelui n diastola din aorta n ventriculul stng. Prin efortul suplimentar pe care-l
impune ventricolului stng, refluxul de snge, duce la dilatarea si hipertrofia acestuia. Cu timpul
boala evolueaza, aparnd la nceput o insuficienta ventriculara stnga cu staza pulmonara si apoi o

16

insuficienta

cardiaca

dreapta,

prin

cedarea

ventriculului

drept.

Etiopatogenie
Endocardita reumatica este cauza cea mai frecventa, n special la tineri. Mai rar, boala este datorita
aterosclerozei, sifilisului sau unui traumatism cardiac. Leziunea pura este mai rara, de obicei fiind
nsotita de stenoza aortica sau mitrala.

Simptome
Boala este mult timp bine tolerata, bolnavul fiind asimptomatic sau, mai rar, resimtind bataile inimii
si ale arterelor la nivelul gtului, precordial sau la extremitati. Cu timpul (mai trziu dect n
stenoza mitrala), apar dispneea de efort sau paroxistica, ameteli ocazionale si semne de
insuficienta cardiaca, la nceput stnga, ulterior dreapta. Bolnavul este palid, uneori animat de
miscari ritmice ale capului. Vrful inimii este globulos, loveste cu putere peretele toracic, este
cobort si deplasat n afara. Suflul diastolic, fin, dulce, aspirativ, descrescendo, aparut imediat dupa
zgomotul II, localizat parasternal stng n spatiile al III-lea - al IV-lea sau la focarul aortei, este
caracteristic.
Semnele periferice, datorite caderii bruste a tensiunii diastolice si cresterii tensiunii sistolice, sunt
foarte caracteristice: pulsatii arteriale evidente la inspectie ("dans" arterial), alternante de roseata
si paloare la nivelul tegumentelor si mai ales al unghiilor usor comprimate (puls arterial sau
capilar), puls radial amplu si saltaret la palpare (puls Corrigan), tensiune arteriala cu maxima
normala sau crescuta si minima coborta, uneori pna la zero.
Complicatii
Insuficienta cardiaca, endocardita lenta, recidive reumatismale (boala Corrigan), angina pectorala
si anevrism aortic n formele arteriale (aterosclerotica si leutica).
Evolutie
Evolutia si prognosticul depind de starea miocardului, de frecventa puseurilor reumatice, de
coexistenta altor leziuni valvulare si de aparitia complicatiilor. Formele arteriale (aterosclerotica si
leutica) au un prognostic mai rezervat. n general, cu timpul, inima stnga cedeaza si apare
insuficienta ventriculara stnga. n final cedeaza si cordul drept si apare insuficienta cardiaca
dreapta.

Boli cardiovasculare - Endocardita infectioasa

Endocardita infectioasa este un proces inflamator endocardic care apare n cadrul unor infectii
generale cu diversi germeni.
Exista doua principale forme clinice, evolutive:

17

- endocardita bacteriana subacuta (endocardita lenta), cu evolutie ndelungata, patogenic

secundara, deoarece grefa septica se constituie pe un endocard anterior lezat (valvulopatie
dobndita sau congenitala);
- endocardita bacteriana acuta (endocardita maligna acuta) cu evolutie rapida, patogenic primitiva,
deoarece grefa septica se constituie pe un endocard anterior normal. Cu exceptia situatiilor
extreme, ntre cele doua forme, nu se mai poate face astazi o delimitare neta, existnd numeroase
forme de trecere, similitudini etiologice si terapeutice.
Patogenie
Desi n scadere, n ultimii ani, endocardita lenta este o boala destul de frecventa. Se ntlneste mai
ales ntre 20 si 40 de ani, cu toate ca nici celelalte vrste nu sunt crutate. Cel mai frecvent agent
etiologic este Str. viridans (aproximativ 75%), mai rar enterococul, stafilococul alb sau auriu,
gonococul, pneumococul etc. Existenta unei cardiopatii anterioare, de obicei reumatismale (stenoza
mitrala sau insuficienta aortica), mai rar congenitala, se ntlneste aproape totdeauna la aceasta
categorie de bolnavi.
Se cunosc si forme clinice n care infectia se grefeaza pe un cord sanatos. Aparitia bolii este
favorizata de o serie de factori declansatori, ca extractii dentare, amigdalectomii, investigatii
genito-urinare (cateterism vezical, cistoscopie), bronhoscopii, avorturi etc., care fac ca germenii
existenti n diferite focare de infectie (dentare, amigdaliene, genito-urinare, cutanate, pulmonare
etc.) sa patrunda n snge si sa se grefeze pe valvula lezata. In producerea bolii joaca un rol
important

raportul

dintre

virulenta

germenilor

si

puterea

de

aparare

organismului.

Cnd puterea de aparare este scazuta si germenii sunt foarte virulenti, apare endocardita maligna
acuta; cnd fortele de aparare ale organismului sunt mari si virulenta germenilor scazuta apar
endocarditele abacteriene, iar cnd fortele de aparare si virulenta sunt n echilibru, apare
endocardita lenta.
Anatomie patologica
Leziunile caracteristice constau n vegetatii localizate pe valvulele mitrale sau aortice, alcatuite din
hematii, leucocite si fibrina. Vegetatiile contin microbi, sunt friabile, se desprind usor si provoaca
embolii septice n circulatia mare (splina, rinichi, creier). Desprinderea vegetatiilor duce la ulceratii
si perforatii, cu accentuarea deformarilor valvulare.
Simptome
Debutul este aproape totdeauna insidios si se caracterizeaza prin febra neregulata, astenie,
paloare, anorexie si transpiratii - semne care apar la un vechi valvular. Semnul revelator este febra
- care persista un timp ndelungat - saptamni si chiar luni - pna ce diagnosticul se precizeaza.
In perioada de stare se ntlnesc:
- semne generale toxiinfectioase: febra neregulata, cu frisoane si transpiratii, astenie marcata,
anorexie cu pierdere n greutate, splina moderat marita si dureroasa, dureri musculare si

18

articulare;
- simptome cardiace: semnele leziunii valvulare pe care s-a grefat boala; uneori, semne de
atingere miocardica (galop, tulburari de ritm) sau coronariana (crize de angor sau infarct
miocardic),

hipotensiune

arteriala

si

agravare

sau

instalarea

insuficientei

cardiace;

- manifestari cutanate: paliditate de un galben-murdar, petesii, eruptii hemoragice pe membre,

nodozitati mici si dureroase rosii-violacee care apar n pulpa degetelor (noduli Osler), hipocratism
digital;
- semne de embolie n arterele membrelor (durere, paloare, hipotermie si disparitia pulsului), n
arterele

cerebrale

(hemiplegie),

artera

pulmonara

(infarct

pulmonar)

etc.;

- semne renale constnd n embolii renale (coli violente si hematurie) sau leziuni de
glomerulonefrita (hematurie, albuminurie etc.).
Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv de endocardita lenta este sugerat de o stare febrila sau subfebrila - uneori
evidentiata doar prin termometrizare din 2 n 2 ore - asociata cu paloare, sufluri organice cardiace
microembolii septice cutanate (noduli Osler), pulmonare (spute hemoptoice) sau renale (hematurie
microscopica), nsotit de splenomegalie.
Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se face n special cu febra dintr-o cardiopatie valvulara. n acest scop
trebuie eliminate afectiunile febrile intercurente, mai ales endocardita reumatismala, pentru care
pledeaza vrsta mai tnara, poliartritele, absenta splenomegaliei, a emboliilor si a hemoculturii
pozitive. Tratamentul de proba cu acid acetilsalicilic, Aminofenazona da rezultate bune si rapide n
diagnosticul diferential.

Boli cardiovasculare - Angina pectorala

Angina pectorala de efort este o forma clinica a cardiopatiei ischemice, caracterizata prin crize
dureroase, paroxistice, cu sediu retrosternal, care apar la efort sau la emotii, dureaza cteva
minute si dispar la ncetarea cauzelor sau la administrarea unor compusi nitrici (Nitroglicerina,
Nitrit de amil).
Etiopatogenie
Principala cauza (90 - 95%) este ateroscleroza coronariana, care se manifesta sub forma de
stenozari sau obliterari coronariene si zone de necroza si fibroza miocardica difuza. Valvulopatiile
aortice, anemia, tahicardiile paroxistice, hipertiroi-dismul etc. reprezinta cauze mult mai rare.
ntre nevoile miocardului (mai ales n O2) si posibilitatile arterelor coronare. n mod normal,
circulatia coronariana se adapteaza necesitatilor miocardului, putnd creste la efort de 8 - 10 ori.
Angina pectorala apare pe fondul unei insuficiente coronariene cronice datorita coronarelor
stenozate.

19

Conditiile declansatoare
Sunt reprezentate de efort, emotii etc. - impun miocardului un efort suplimentar, deci necesitati
suplimentare de O2, dar circulatia coronariana cu leziuni de ateroscleroza este incapabila sa-si
mareasca debitul. Apar astfel o ischemie miocardica acuta, o insuficienta coronariana acuta, cu
acumularea unor produse de catabolism (acid lactiv, piruvic etc.) care excita terminatiile nervoase
locale si produc impulsul dureros (criza de angina).
Simptome
Simptomul principal este durerea, care are caracter constrictiv, "ca o gheara, arsura sau
sufocare", si este nsotita uneori de anxietate (sentiment de teama, teama de moarte iminenta),
este variabila - de la jena sau disconfort la dureri atroce.
Sediul este reprezentat de regiunea retrosternala mijlocie si inferioara si de regiunea pre-cordiala,
pe care bolnavii o arata cu una sau ambele palme. Iradiaza n umarul si membrul toracic stng, dea lungul marginii interne, pna la ultimele doua degete, uneori catre mna dreapta sau bilateral,
spre gt, mandibule, arcada dentara, omoplat. Iradierile nu sunt obligatorii. Importante sunt
iradierile n regiunea cervicala anterioara si mandibula sau n ambele membre superioare, durata
este de 1 - 3', rar 10 - 15', iar frecventa crizelor este variabila.
Durerea apare n anumite conditii: abuz de tutun, crize tahicardice, efort fizic, de obicei la mers,
emotii, mese copioase, frig sau vnt etc. Cedeaza prompt la repaus si la administrarea de
Nitroglicerina (1 - 2' rar 3', test de diferentiere).
Criza dureroasa este nsotita uneori de palpitatii, transpiratii, paloare, lipotimie, lipsa de aer,
eructatii. nca o metoda de exceptie.
Diagnostic
Se stabileste n baza acuzelor, examenului clinic si datelor examinarilor EKG.

Boli cardiovasculare - Infarctul miocardic

Infarctul miocardic este un sindrom clinic provocat de necroza ischemica a unei portiuni din
miocard, determinata de obstruarea brusca a unei artere coronare.
Etiopatogenie
Cauza principala (90 - 95%) este ateroscleroza. Mai rar intervin: embolii, coronarite reumatice,
aortite luetice. n general apare la barbati trecuti de 40 de ani, cu crize de angina pectorala n
ultimele luni sau ani. Bolnavii sunt de obicei sedentari, obezi, mari fumatori, suprasolicitati psihic,
prezentnd hipercolesterolemie, diabet sau hipertensiune arteriala. De obicei, n antecedentele
personale sau familiale exista accidente vasculare cerebrale, cardipatii ischemice sau arterite ale
membrelor

pelviene.

Poate

aparea

nsa

si

la

20

persoane

fara

antecedente

coronariene.

Anatomie patologice
Leziunea specifica este necroza miocardului, care apare fie n urma ocluziei acute si complete a
unei artere coronare prin tromboza, fie - mai rar - datorita hemoragiei peretelui arterei coronare
sau ramolirii unei placi de aterom.
Localizarea cea mai frecventa a infarctului miocardic o reprezinta ventriculul stng si septul
interventricular.
Simptome
In evolutia infarctului miocardic se deosebesc o perioada prodromala, de una de debut, de stare si
de convalescenta.
Perioada prodromala preceda cu cteva zile instalarea infarctului si se caracterizeaza prin
accentuarea intensitatii, duratei si frecventei acceselor dureroase la un vechi anginos sau prin
aparitia - la un bolnav fara antecedente anginoase - a unor accese de angina pectorala de efort de
mare intensitate. De cele mai multe ori, perioada prodromala lipseste, debutul fiind brusc, brutal,
adeseori n repaus sau somn. Rareori apare dupa efort, o emotie puternica, o masa copioasa, o
hemoragie severa, o tahicardie paroxistica.
Perioada de debut dureaza 3-5 zile si este cea mai critica, datorita mortalitatii mari si complicatiilor
numeroase si grave. Durerea, hipotensiunea si febra sunt semnele clinice esentiale. Durerea este
simptomul cel mai caracteristic. Caracterul, sediul si iradierea sunt similare durerii anginoase, dar
intensitatea este neobisnuit de mare, dureaza mai multe ore si uneori chiar zile, se nsoteste de o
stare de mare anxietate, agitatie, zbucium si senzatia de moarte iminenta. Nu se calmeaza prin
repaus si nitriti, dar cedeaza la opiacee.
Uneori apar si semne de insuficienta ventriculara stnga (dispnee, edem pulmonar acut, galop, puls
alternant, marire a cordului, suflu sistolic la vrful inimii), mai rar de insuficienta cardiaca globala.
Frecvent se constata hipotensiune arteriala si, uneori, soc cardiogen, la nceput compensat
(tahicardie, cianoza unghiala, oligurie), mai trziu decompensat (prabusire a tensiunii arteriale,
puls mic, apatie, anurie).
Perioada de stare dureaza 4-5 saptamni si se caracterizeaza prin ameliorarea starii generale,
disparitia febrei, asteniei si normalizarea T.A. Persista uneori dureri moderate precordiale si
modificari electrocardiografice. Convalescenta ncepe dupa 5-6 saptamni si se caracterizeaza,
anatomic, prin formarea unei cicatrice fibroase, iar clinic, prin restabilirea lenta a capacitatii de
munca.
Diagnosticul pozitiv
Se bazeaza pe durere (violenta, prelungita si neinfluentata de nitroglicerina), modificarile ECG
(necroza, ischemie, leziune) si cresterea enzimelor serice. Diagnosticul de infarct miocardic este
sigur cnd doua din cele trei elemente sunt prezente si probabil cnd durerea este tipica, chiar

21

daca celelalte doua elemente sunt absente. Localizarea epigastrica a durerii preteaza la confuzii.
Anevrismul disecant al aortei, pericardita acuta, exsudativa, cu debut brusc, pneumotoraxul
spontan, infarctul pulmonar stng, embolia pulmonara pot crea dificultati diagnostice. Celelalte
cardiopatii ischemice dureroase se elimina prin ECG.

Boli cardiovasculare - Hipertensiunea arteriala (HTA)

Hipertensiunea arteriala e un sindrom caracteriat prin cresterea presiunii sistolice si a celei
diastolice peste valorile normale. Dupa O.M.S. se considera valori normale pentru presiunea
maxima 140 - 160 mm Hg, interpretate n raport cu vrsta, sexul si greutatea, iar pentru minima
90 - 95 mm Hg.
Clasificare
In functie de etiologie se deosebesc:

Hipertensiunea arteriala esentiala, n care nu se poate evidentia o cauza organica si

Hipertensiunea arteriala secundara sau simptomatica, n care este dovedita cauza.

Hipertensiuni secundare renale, endocrine, neurogene si cardiovasculare.

In functie de evolutie se accepta astazi clasificarea propusa de O.M.S.: stadiul I, caracterizat prin
depasirea valorilor normale de 140 - 160/90 - 95 mm Hg; stadiul al II-lea, caracterizat prin semne
de

hipertrofie

cardiovasculara.

Hipertrofia

ventricululai

stng

poate

fi

constatata

clinic,

electrocardiografie, radiologie si prin examenul fundului de ochi (angiopatie hipertensiva); stadiul al

III-lea, caracterizat prin aparitia complicatiilor cardiace, coronariene, cerebrale si renale.
Hipertensiunea arteriala este una dintre cele mai raspndite boli. Presiunea arteriala poate creste
fie prin marirea debitului, fie prin cresterea rezistentei. Cele mai multe hipertensiuni au la baza
cresterea rezistentei periferice (hipertensiunea esentiala, renala etc.). Initial, procesul este
functional - vasoconstrictie -, ulterior apar leziuni organice care permanentizeaza hipertensiunea
arteriala. n ceea ce priveste factorii care realizeaza vasocons-trictia arteriala, se acorda un rol
important sistemului nervos central, sistemului hipofizo-suprarenal si hiperreactivitatii vasculare. n
evolutia hipertensiunii arteriale, dupa mai multi ani de evolutie apar leziuni organice de
ateroscleroza, care agraveaza tulburarile.
Hipertensiuni arteriale simptomatice

De cauza renala: din acest grup fac parte hipertensiunile renovasculare [anomalii
congenitale ale vaselor renale (stenoze, anevrisme); tromboze, embolii], hipertensiunile din
bolile parenchimului renal (glomerulonefrita acuta si cronica, leziunile renale din diabet,
pielonefritele etc.). n aparitia hipertensiunii renale, rolul principal este detinut de o enzima
care ia nastere n rinichiul ischemic (cu circulatia insuficienta) si care se numeste renina.

22

Aceasta se transforma n snge ntr-o substanta hipertensiva numita angioten-sina. E

importanta precizarea etiologiei renale, deoarece unele forme sunt susceptibile de o
interventie chirurgicala (hipertensiunea renovasculara, unele pielonefrite). Tratamentul se
adreseaza att bolii de baza, ct si hipertensiunii arteriale.

De cauza endocrina: din acest grup fac parte:

feocromocitomul

tumoare

localizata

medulara

glandei

suprarenale,

caracterizata prin crize paroxistice de hipertensiune datorite descarcarii n circulatie de

cateco-lamine (adrenalina si noradrenalina); tratamentul este chirurgical;
hiperaldosteronismul primar (adenom corticosuprarenal cu secretie excesiva de

aldosteron);
sindrom Cushing, datorit unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se

caracterizeaza prin hipertensiune, obezitate, vergeturi, hirsutism si cresterea eliminarii

urinare a 17-cetosteroizilor; tratamentul este chirurgical;
hipertensiuni endocrine, mai apar n hipertiroidism si n cursul sarcinii; n cursul

primei sarcini poate aparea o hipertensiune reversibila, recidivnd eventual cu fiecare

noua sarcina; alteori, graviditatea agraveaza o hipertensiune arteriala preexistenta, de
alta natura.

De cauza neurogena: n boli traumatice, tumorale sau inflamatorii ale creierului care duc la
o crestere a presiunii intracraniene sau n caz de leziuni ale centrilor vasomotori se observa,
uneori, si cresterea tensiunii arteriale.

De cauza cardiovasculara. Bolile nsotite de hipertensiune arteriala sunt: coarctatia aortica,

blocul complet, insuficienta aortica si ateroscleroza.

Hipertenisunea arteriala esentiala: prin care se ntelege orice sindrom clinic hipertensiv n care
valorile presiunii arteriale sunt crescute, n absenta unei cauze organice. Se mai numeste si boala
hipertensiva. Este cea mai frecventa, reprezentnd 80 - 90% din totalul hipertensiunilor, si apare
de obicei dupa 30 de ani, cu un maximum de frecventa ntre 40 si 50 de ani. Incidenta este mai
mare la femeie, dar formele mai grave apar la barbati. Menopauza si obezitatea sunt factori
favorizanti, la fel viata ncordata, stresanta si ereditatea. Ereditatea ar juca un rol foarte important
afectiunea ntlnindu-se n proportie de 20 - 80% (dupa diferite statistici) n antecedentele familiale
ale bolnavilor. Ceea ce se transmite ar consta ntr-o tulburare a metabolismului catecolaminelor
(adrenalina si noradrenalina) care ar sta la baza vasoconstrictiei arteriale. Se pare ca si alimentatia
bogata n sare ar juca un rol.
Etiopatogenie
Majoritatea autorilor accepta astazi conceptia nervista, potrivit careia predispozitia ereditara este

23

de natura neurogena, legata de o anumita structura a personalitatii si de o anumita modalitate de

raspuns la situatiile de stress: durere, frica, suparare. Boala ar fi esential nervoasa, produsa de o
tulburare n activitatea centrilor nervosi superiori. Diferiti excitanti din sfera psiho-emotionala
(necazuri, griji, nesiguranta), actionnd pe fondul unei predispozitii ereditare, duc la aparitia unor
focare

de

excitatie

permanenta

la

nivelul

scoartei

cerebrale,

determinnd

secundar

vasoconstrictie arteriala. n lantul patogenic al hipertensiunii mai intervin - tot prin intermediul
scoartei - sistemul endocrin si rinichiul.
Modificarile fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstrictia arteriala si
cresterea continutului peretelui arteriolar n apa si sare. Mai trziu apar leziuni organice si
ateroscleroza,

care

grabesc

eyolutia

si

ntuneca

prognosticul

prin

complicatii.

Simptome
Se deoebesc 3 stadii:
Stadiul prehipertensiv poate fi afirmat pe baza ascendentei ereditare hipertensive, aparitiei unor
puseuri tensionale trecatoare si a unor teste care stabilesc cresterea anormala a presiunii arteriale,
comparativ cu normalul. Cel mai cunoscut este testul presor la rece, care este pozitiv cnd,
introducnd

mna

apa

la

4,

valorile

T.A.

cresc

cu

peste

40

mm

Hg.

Stadiul de hipertensiune intermitenta, caracterizat prin perioade de hipertensiune, fara alte

semne clinice, alternnd cu perioade normale.
Stadiul de hipertensiune permanenta: n peste 90% din cazuri, hipertensiunea arteriala este
depistata n acest stadiu.
Dupa manifestari se deosebesc:
Forma benigna, care evolueaza progresiv si se caracterizeaza prin:

semne care apar la examenul arterelor, artere sinuoase si rigide;

semne de fragilitate capilara; diverse manifestari hemoragice (epistaxis, metroragii, uneori

hematemeze, hemoragii retiniene etc.);

- semne cerebrale: cefalee occipitala, de obicei dimineata, la trezire, ameteli, oboseala,

astenie, insomnie, tulburari de memorie si concentrare, modificari de caracter, frecvent
tulburari de vedere ("muste zburatoare", vedere ncetosata); cefalee cu caracter pulsatil,
ameteala, tulburarile de vedere si tulburarile trecatoare de constienta si de limbaj sunt cele
mai frecvente tulburari functionale, comune tuturor formelor de hipertensiune;

furnicaturi la nivelul extremitatilor, ameteli, senzatia de "deget mort";

examenul inimii releva subiectiv palpitatii, dureri precordiale, diferite grade de disp-nee, iar
obiectiv, semne de marire a inimii stngi (hipertrofie si digitatie);

24

radiologia, electrocardiografia, fundul de ochi si probele functionale renale apreciaza gradul

de evolutivitate a hipertensiunii arteriale.

In ultimul stadiu al formei benigne - care se instaleaza dupa multi ani de evolutie -apar complicatii:
insuficienta cardiaca stnga sau totala cardiopatie ischemica, complicatii cerebrale sau renale.
Forma maligna are o evolutie rapida si o mortalitate ridicata. Poate fi maligna de la nceput sau se
poate maligniza pe parcurs. Valorile tensionale sunt mari, n special cea diastolica depasind 130
mm Hg, rezistente la tratament. Starea generala este alterata rapid (astenie, slabire, paloare,
cefalee intensa), fundul de ochi este grav si precoce alterat, complicatiile apar de timpuriu, n
special insuficienta renala progresiva si ireductibila.

Boli cardiovasculare - Tumori cardiace

Tumorile cardiace sunt relativ rare si, pana nu demult, erau rar diagnosticate antemortem, fiind
considerate simple curiozitati medicale sau descoperiri necropsice intamplatoare. O data cu aparitia
si dezvoltarea mijloacelor de investigatie invazive si noninvazive si a chirurgiei pe cord deschis, ele
au

inceput

sa

devina

problema

actuala

Clasificarea tumorilor cardiace

I. Tumori cardiace primitive

Benigne
o

Mixom

Rabdomiom

Fibrom

Teratom

Fibroelastoza papilara

Angiom

Lipom

Maligne
o

Sarcom (angiosarcom, rabdomiosarcom)

25

de

diagnostic

si

tratament.

Mezoteliom

II. Tumori cardiace metastatice

Extindere directa
o

Carcinom bronsic primitiv

Carcinom esofagian

Mezoteliom pleural

Metastaze
o

Carcinom pulmonar

Carcinom al sanului

Limfom malign

Orice alta tumoare maligna

III. Pseudotumori cardiace

Intracavitare
o

Trombi pedunculati ("Ball-valve")

Trombi endotelizati

Intramurale
o

Chisturi (congenitale sau castigate)

Abcese

Epicardiale
o

Leziuni intrapericardice

Diverticuli congenitali

Anevrisme ventriculare

26

Simptome
Recunoasterea clinica a tumorilor cardiace reprezinta una din cele mai dificile probleme de
diagnostic in cardiologie. Dificultatea provine din faptul ca semnele si simptomele produse de
tumorile cardiace variaza extrem de mult in natura si intensitatea lor, de la absenta totala, pana la
aparitia unor tablouri clinice grave.
Procesele tumorale cardiace nu produc tulburari cardiace pana cand dezvoltarea masei tumorale nu
interfereaza cu functia cardiaca, fapt care se produce de obicei in fazele avansate, cand tumoarea
ajunge la dimensiuni mari. Un element important explicand aparitia simptomatologiei il constituie
localizarea procesului tumoral mai mult decat extinderea sa ; astfel, daca tumoarea nu este
localizata in aparatul valvular sau in zona sistemului excito-conductor (sept), evolutia tumorii poate
fi multa vreme asimptomatica sau cu simptomatologie necaracteristica.
Principalele manifestari clinice in tumorile cardiace

Semne si simptome cardiovasculare

o

Dureri precardiace

Sincope

Tulburari de ritm si/ sau conducere

Insuficienta cardiaca (stanga/ dreapta)

Moarte subita

Pericardita acuta, cu sau fara tamponada

Pericardita constrictiva

Stenoze sau insuficiente valvulare

Sunturi cardiace

Cardiomiopatie dilatativa sau restrictiva

Semne si simptome sistemice

o

Embolism pulmonar

Embolism sistemic

Hipertensiune pulmonara

27

Febra

Casexie

Artralgii

Fenomen Raynaud

Eruptii cutanate (rash, eritem)

Anemie, policitemie

Leucocitoza, leucopenie

Trombocitoza, trombocitopenie

Hipergamaglobulinemie

Boli cardiovasculare - Cordul Pulmonar Cronic

Cordul pulmonar cronic (CPC) este definit ca hipertrofia ventriculului drept (HVD) consecutiva
unei boli care afecteaza functia si/ sau structura plamanilor, exceptand situatiile cand acestea sunt
urmarea bolilor cordului stang si cardiopatiilor congenitale.
HVD reprezinta elementul central de definire si de diagnostic al CPC. Modificarea cordului drept se
instaleaza lent ca o consecinta evolutiva a unor boli cu hipertensiune pulmonara (HTP) cronica. Cu
cat modalitatea de identificare a HVD va fi mai sensibila, cu atat diagnosticul CPC va fi stabilit mai
precoce.
Aparitia HVD ca element definitoriu al CPC nu implica in mod obligatoriu si insuficienta cardiaca
dreapta.
CPC poate coexista cu cardiopatie ischemica cronica sau cu cardiopatie hipertensiva- avand in
vedere aparitia sa in mod obisnuit dupa decada a cincea de viata- fara ca acestea sa fi contribuit la
instalarea HTP prin insuficienta ventriculara stanga. In aceste conditii, HTP impreuna cu afectiunea
pulmonara de baza si CPC reprezinta o entitate ce trebuie deosebita de manifestarile bolii ischemice
sau hipertensive, desi uneori la nivelul cordului prezenta lor se intrica.
Prin particularitatile sale etiopatogenice, diagnostice si terapeutice CPC reprezinta un domeniu de
granita si de interdependenta intre patologia respiratorie si cea cardiovasculara.
Simptome
Tabloul clinic al CPC include modificarile care survin in fiecare din cele 3 verigi ale sindromului:
1) tabloul clinic al bolii pulmonare sau, mai rar, extrapulmonare, care produce HTP;
2) semnele HTP;

28

3) semnele de HVD si frecvent de insuficienta cardiaca dreapta se succed si se intrepatrund, ele

trebuie studiate concomitent.
Boala pulmonara sau extrapulmonara cauzatoare CPC se afla, de obicei, pe primul plan al tabloului
clinic, aproape in toate etapele de evolutie a CPC. De obicei se regaseste aspectul clinic de BPOC
tip B, cu predominanta bronsitei cronice in variante severe, de tip recurent purulent sau obstructiv
(aspect "blue bloater"- "albastru buhait").
Examenul clinic pulmonar evidentiaza semne de hiperinflatie pulmonara, cu torace cu diametrul
anteroposterior marit, ampliatii respiratorii limitate, hipersonoritate difuza, murmur vezicular
prezent, dar cu expiratie prelungita ; la auscultatie, pe primul plan sunt ralurile ronflante, variabile
cu tusea si frecvent ralurile sibilante diseminate, variabile ca intensitate si frecventa. Tabloul clinic
pulmonar poate fi modificat de prezenta unor complicatii bacteriene pulmonare si/ sau pleurale.
Starea generala a bolnavilor cu BPOC tip B este adesea severa, datorita aparitiei insuficientei
respiratorii hipoxice- hipercapnice, cu flaping al mainilor, cianoza marcata, edem al fetei, congestie
conjunctivala, dar mai ales grade variate de alterare a starii de constienta (somnolenta, torpoare
sau agitatie, coma superficiala etc.).
Mai rar, tabloul clinic pulmonar in CPC este al unei BPOC tip A, in care predomina emfizemul (tip
"pink puffer" sau "rosu-gafaitor"). Dispneea initial este de efort si ulterior de repaus, dar ramane
tot timpul simptomul dominant; tusea este putin frecventa sau chiar absenta si expectoratia
minima, nesemnificativa, decat poate in perioadele de infectii virobacteriene, care nu sunt prea
frecvente.
Afectiunile pulmonare si extrapulmonare care pot genera CPC sunt multiple, astfel incat tabloul
clinic poate fi extrem de divers. Majoritatea au insa in comun bronhoreea variabila, dispnee de
efort si/ sau de repaus, cianoza de cauza pulmonara, elemente clinice de insuficient respiratorie si,
fara indoiala, istoric vechi de suferinta bronsica sau pulmonara. Manifestarile clinice ale HTP, HVD si
ale insuficientei cardiace drepte sunt adesea mascate de semnele clinice ale bolii pulmonare si/ sau
insuficientei respiratorii.
Diagnostic
Investigatiile paraclinice necesare stabilirii diagnosticului pozitiv, etiologic si functional al CPC includ
: explorari conventionale, explorari ale structurii si functiei VD si explorari ale structurii si functiei
circulatiei

pulmonare

cateva

metode

recente

inca

nu

au

intrat

Explorarile paraclinice ale bolnavului cu CPC

Explorari conventionale:
o

radiografia toracica standard

electrocardiograma

probele ventilatorii (corelate cu examenul gazelor sanguine)

29

in

uzul

curent.

Explorari ale structurii si functiei VD:

o

vectocardiografia

ecografia (mod M, bidimensionala, Doppler)

mecanogramele VD

scintigrama miocardica cu Ta- 201

angiografia nucleara computerizata ("la prima trecere" sau "la echilibru")

Explorari ale structurii si functiei pulmonare:

o

scintigrama pulmonara

cateterismul arterei pulmonare

angiografia de contrast aVD si AP

biopsia pulmonara prin toracotomie minima

Metode neintrate in uzul curent:

o

rezonanta magnetica nucleara

tomografia de emisie

Boli cardiovasculare - Ateroscleroza

Arterioscleroza cuprinde un grup de boli caracterizate prin ingrosarea si indurarea peretelui
arterial, cu reducerea progresiva a lumenului si aparitia unor tablouri clinice ischemice in teritoriul
arterial interesat.
Ateroscleroza, cea mai raspandita afectiune din acest grup, intereseaza arterele mari si medii de
tip elastic si muscular si se caracterizeaza prin depunerea focala, diseminata, de diverse lipide,
hidrocarbonate, componente sanguine, tesut fibros si calciu in intima arterelor, care isi pierd
elasticitatea si isi ingusteaza lumenul.
Simptome
Ateroscleroza,

desi

prezenta

morfopatologic

si

banuita

din

existenta

unor

modificari

metabolice(hiperlipoproteinemie, hipercolesterolemie, modificari enzimatice si trombocitare etc.),

nu se manifesta clinic decat atunci cand se realizeaza o obstructie limita sau critica, de aproximativ

30

60-70% a lumenului arterial. Exista, deci, o faza preclinica, asimptomatica si o faza clinica
manifestata prin tabloul clinic al ischemiei realizat pe diversele teritorii arteriale. Este de inteles ca
faza preclinica a bolii cuprinde un foarte mare numar de persoane la care diagnosticul bolii poate fi
doar banuit din context etiopatogenic sau din descoperirea intamplatoare a unor modificari EKG sau
radiologie.
In evolutia stadiala a bolii pot fi evidentiate cateva etape:
1.Predispozitia locala, reprezentata prin depistarea persoanelor cu unul sau mai multi factori de
risc, cu antecedente heredocolaterale si personale semnificative; analiza modului de viata si munca
este deosebit de utila in acest sens;
2. Stadiul biochimic, preclinic al bolii, caracterizat prin procese metabolice generale (metabolismul
lipoproteinelor modificat) si procese biochimice la nivelul peretelui arterial (acumularea de
lipoproteine in perete), cu aparitia unor leziuni aterosclerotice mute , fara corespondent clinic.
3. Stadiul clinic al bolii poate fi:
a) - latent, cuprinzand modificari arteriale evidentiabile doar prin mijloace speciale de investigatie
(angiografie, angioscopie, retinografie, substante trasor marcate radioactiv) sau cuprinzand
manifestari clinice validate doar in conditii de solicitare circulatorie prin teste de efort sau de
incarcare;
b)- manifest, caracterizat, fie prin tulburari functionale datorate scaderii debitului circulator :
ameteli, palpitatii, tulburari de vedere, acufene, vertij sistematizat sau nesistematizat, ischemie
cerebrala tranzitorie, modificari comportamentale (agitatie, neliniste, irascibilitate), fie prin
manifestari de ischemie si necroza, prin deficit circulator major, in teritoriul vascular interesat
(infarct miocardic acut, accident vascular cerebral, ischemie cronica sau acuta periferica, infarct
intestino-mezenteric).
Diagnostic
Cardiopatia ischemica este cel mai evident si, deseori, cel mai raspandit indicator al existentei
aterosclerozei in evolutie. Practic, toti pacientii cu infarct miocardic, demonstrat prin modificari
electrocardiografice si biochimice, au ateroscleroza coronariana. O serie de date din examenul clinic
pot fi sugestive pentru prezenta aterosclerozei: palparea unei mase abdominale pulsatile, sugestiva
pentru un anevrism abdominal, prezenta unor sufluri pe carotida, femurala, iliaca, renala etc.
Sunt necesare mijloace complementare de investigare paraclinica pentru a argumenta sau preciza
stadiul bolii, acolo unde este suspectata.
1. Vizualizarea angiografica a deformarilor sau ingustarilor lumenului unui vas ramane cel mai bun
test prezumtiv- desi invaziv- pentru demonstrarea unei ateroscleroze latente. Astfel angiografia
coronariana permite vizualizarea si evaluarea arterelor pana la un diametru de 0,5mm.
2. Ultrasonografia Doppler permite, neinvaziv, sa se aprecieze viteza si uniformitatea fluxului
sanguin arterial, ca si conturul si linearitatea vasului. Ea pune in evidenta si prezenta de placi
ateromatoase in diverse teritorii : artera aorta, carotida si ramurile ei, vertebrale. Ecografia, insa,
este

putin

utila,

in

practica

clinica,

pentru

31

vizualizarea

placilor

aterosclerotice.

3. Tehnicile scintigrafice, utilizand radionuclizi, pot furniza date asupra fluxului circulator coronarian
si al reducerii acestuia, vizualizand defectele de perfuzie ale miocardului; la fel vizualizarea fluxului
circulator

cerebral

cu

tehnici

izotopice

si

tomografie

cu

emisie

de

pozitroni.

4. Demonstrarea radiologica a prezentei calcifierilor la nivelul vaselor este sugestiva pentru

prezenta aterosclerozei; desi coronarele calcificate demonstrate radiologic indica ateroscleroza,
obstructia completa a lumenului coronarian se poate produce si in absenta calcifierilor. La fel,
vizualizarea arterelor vertebrale pe o radiografie in plan frontal a coloanei cervicale indica prezenta
de modificari aterosclerotice. Modificari ale arterelor retiniene la examenul oftalmologic nu sunt
intotdeauna

corelate

cu

modificari

corespunzatoare

in

alte

teritorii

arteriale.

Desi, exista o multitudine de teste pentru depistarea precoce a aterosclerozei, de multe ori
prezenta ei poate fi stabilita doar la apartia manifestarilor clinice de organ, datorata scaderii critice
a fluxului sanguin in vasul afectat.
Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential al aterosclerozei presupune diagnosticul diverselor ei localizari. El trebuie
facut cu procesele inflamatoare care duc la arterite de diverse etiologii- reumatismala, rickettsiana,
trombangeita obliteranta, din diversele procese vasculitice (o mentiune speciala merita boala
Takayashu), poliarterita nodoasa; de asemenea, afectiuni sau anomalii congenitale ca hiperplazia
intimei sau modificari de forma, traiect, calibru, ale vaselor, precum si, nu in ultimul rand, afectiuni
care, prin compresiune, pot realiza sindromul de ischemie (formatiuni tumorale, bride).
Diagnosticul diferential al bolii este, deci, in directa dependenta de cadrul si teritoriul manifestarilor
clinice, fiind mai judicios tratat in contextul organului afectat; cardiopatie ischemica, accident
vascular cerebral, arteriopatie periferica.

Boli cardiovasculare - Tromboflebita

Tromboflebitele superficiale sunt afectiuni inflamatorii, de regula circumscrise si abacteriene,
ale peretilor venelor subcutanate, insotite de formarea de trombusi aderenti. Comparativ cu
trombozele venelor profunde importanta lor este mica ; ele nu se embolizeaza decat foarte rar,
practic niciodata letal, au tendinta spontana la vindecare, desi ocazional se pot extinde la venele
profunde sau pot fi septice (supurate), si nu lasa decat in mod exceptional sechele invalidante.
Incidenta tromboflebitelor superficiale nu este cunoscuta, dar survin mai frecvent in unele situatii,
in special pe vene varicoase, vene cateterizate si dupa administrarea intravenoasa de substante
iritante.

Uneori

sunt

revelatoare

ale

unor

boli

sistemice

care

le-au

favorizat

aparitia.

Simptome
Vena superficiala inflamata si trombozata apare sub forma unui cordon ferm, dureros la presiune,
tractiune sau spontan, mai neregulat sau monoliform in cazul flebitelor varicoase, cu tesuturile din
jur de obicei edematiate, iar tegumentele supraiacente eritematoase si calde. Edemul este

32

totdeauna localizat la nivelul procesului flebitic ; un edem difuz distal de obstructie, are o alta
cauza si se poate datora unei TVP asociata.
Fenomenele generale, ca febra si tahicardia, in general sunt absente sau nu se datoreaza
tromboflebitei, ci bolii de baza ; numai in cazuri rare, ca in flebitele supurate izolate sau flebitele
varicoase

extensive,

cauza

fenomenelor

generale

are

origine

locala.

Fenomenele inflamatorii dispar spontan in cateva zile sau saptamani si lasa adesea in urma lor un
cordon indurat si indolor, care poate fi definitiv, precum si o pigmentare bruna-galbuie care dispare
cu timpul. Venele recanalizate sunt susceptibile la recidiva, mai ales daca persista cauza care a
provocat tromboflebita. Emboliile sunt practic absente si niciodata mortale prin ele insele.
Forme cu tablou clinic particular
Flebita varicoasa survine in varicele primare in teritoriul safenelor, este frecvent extensiva si
intereseaza adesea comunicantele, dar, in absenta repausului la pat, de regula nu se extinde la
venele profunde. In cazul varicelor secundare localizarea flebitei poate fi si la membrele superioare.
Flebita

varicoasa

iatrogena

este

obiectivul

tratamentului

sclerozant

al

varicelor.

Flebita migratorie intereseaza de regula portiuni circumscrise de vene subcutanate mici, aparent
indemne, cu prindere succesiva, la intervale de timp variate, a altor teritorii venoase, apropiate sau
la distanta (flebita saltanta). Ocazional pot fi afectate vene de organ sau vene profunde, iar
recidivele sa intereseze si vene subcutanate mari. De multe ori nu se gaseste nici o cauza (forme
idiopatice), dar alteori flebita migratoare insoteste o tumora maligna, in special a organelor
abdominale- colon, pancreas - sau a tractului respirator, care poate fi ignorata, o trombangeita
obliteranta, in care caz poate constitui un semn de debut, sau o boala infectioasa generala.
Boala Mondor este o tromboflebita superficiala, uneori recidivanta, localizata la nivelul venelor
toracoepigastrice. Modificarile locale sunt relativ putin simptomatice si evolueaza subacut spre
cronic. Vindecarea se face in cateva saptamani cu o induratie fibroasa. Sunt mai afectate femeile,
mai ales cele la care s-a practicat o mastectomie omolaterala.
Tromboflebita supurata este o flebita superficiala septica, abcedata. Survine de obicei in cursul unei
septicemii, mai ales post abortum, sau dupa un cateterism venos, in care caz poate genera o
septicopiomie, cu embolii pulmonare septice sau endocardita acuta, uneori localizata exclusiv pe
cordul drept. Fenomenele inflamatorii locale sunt marcate. Abcesul venos poate fistuliza la
tegumente.
Diagnostic diferential
Ocazional trebuie eliminate afectiuni inflamatorii ale structurilor subcutanate, care pot fi insotite
sau nu de tromboflebite superficiale, in special celulite, limfangite si paniculite.

33

Boli cardiovasculare - Sindromul posttrombotic

Sindromul posttrombotic constituie expresia clinica a tulburarilor provocate de hipertensiunea
cronica din sistemul venos profund secundara unei TVP vindecate cu sechele. In general prin
sindrom posttrombotic se definesc mai ales urmarile la distanta ale TVP ale membrelor inferioare si
uneori ale venei cave inferioare, desi si sindroamele posttrombotice ale membrelor superioare si ale
venei

cave

superioare

au

aceleasi

caracteristici

fiziopatologice

de

baza.

Simptome
Manifestarile clinice ale sindromului posttrombotic pot aparea in continuarea celor provocate de o
flebotromboza acuta, dar cel mai adesea apar dupa un interval liber de mai multe luni sau mai
multi ani (pana la 10 ani), in care timp bolnavul a fost asimptomatic.
Cel mai constant si mai precoce semn este edemul. Daca apare dupa un interval liber, initial este
discret si de obicei situat perimaleolar. Edemul se accentueaza in ortostatism sau in timpul mersului
(ortodinamic). La inceput este moale si depresibil si dispare in clinostatism sau daca membrul
inferior este ridicat deasupra orizontalei. Cu timpul se mareste si se extinde proximal, devine mai
putin elastic sau influentat de clinostatism, pentru ca pana la urma sa devina dur si permanent. In
obstructiile inalte poate cuprinde tot membrul afectat in continuarea flebotrombozei acute.
Venele subcutanate apar ectaziate, tortuoase sau varicoase, in raport cu gradul obstructiei
profunde si al fragilitatii peretilor, prezenta adesea la acesti bolnavi. Uneori sunt dilatate numai
colateralele, dar nu si safena interna. De obicei exista o circulatie colaterala la radacina coapsei si
in regiunea suprapubiana ca expresie a unei obstructii a venei iliace. In cazul obstructiei venei cave
inferioare dilatarea sistemului venos subcutanat este bilaterala si se asociaza o dilatatie a venelor
abdominale si lombare.
Modificarile cutanate, cunoscute ca dermatita sau dermatoza de staza, pot sa domine tabloul clinic.
Tegumentele devin atrofiate, lucioase, friabile, se subtiaza si isi pierd pilozitatea. Se produc usor
infectii micotice si bacteriene, adesea insotite de limfangita.
Eczematizarea este un fenomen obisnuit. Petesiile se transforma in pete brune hemosiderinice si
apoi negricioase, care au tendinta la confluare. Ansamblul modificarilor realizeaza dermita ocra
caracteristica (angiodermita pigmentara).

Fenomenele inflamatorii si necrozele din zonele cu tesut adipos subcutanat mai abundent provoaca
o celulita infiltrativa, urmata de induratii fibroase care ingroasa pielea si ii suprima mobilitatea,
fixand-o pe stratul grasos. Leziunile de grataj si reactiile de sensibilizare, adesea la topice,
amplifica tulburarile. In cazurile cu staza venoasa accentuata necrozele tisulare duc la ulceratii.
Ulcerul de gamba este manifestarea cea mai severa a sindromului posttrombotic. Zona de
predilectie a localizarii sale este fata anterointerna a treimii inferioare a gambei, supramaleolar, si
are totdeauna asociata o insuficienta a valvulelor perforantelor Cockett.

34

Bolnavii cu sindrom posttrombotic pot avea senzatii dureroase sau de greutate- tensiune in gamba
pana la un sindrom cauzalgic, care in general sunt prezente numai in ortostatism sau in timpul
mersului. Uneori durerea din timpul mersului este intensa, realizandu-se o adevarata claudicatie
intermitenta venoasa, mai ales daca se asociaza cu ulcer venos.
Din cauza durerii, unii bolnavi cu ulcer venos adopta o pozitie antalgica (picior ecvin) care poate
provoca redoare si uneori chiar o anchiloza a gleznei in aceasta pozitie. Cauzalgia din sindromul
posttrombotic se manifesta prin durere- arsura sub genunchi, nervozitate, hipersudoratie locala, se
insoteste de obicei de edem discret, tonus vasomotor crescut, osteoporoza difuza dureroase in
general si eficacitatea blocajului simpatic lombar si a simpatectomiei lombare; survine mai ales in
TVP tratate inadecvat.
Diagnostic
Diagnosticul se bazeaza pe existenta edemului cronic caracteristic, a prezentei circulatiei vicariante
subcutanate si a eventualelor modificari cutanate la bolnavi cu flebotromboze acute sau conditii
favorizante pentru acestea in antecedente, la care se poate demonstra clinic sau printr-o explorare
corespunzatoare o obstructie venoasa profunda.
Cand circulatia colaterala este evidenta si nu este mascata de edem, testul Linton este adesea
suficient pentru aprecierea patentei sistemului venos profund. Cand diagnosticul clinic este nesigur,
venografia cu substanta de contrast iodata sauflebografia radioizotopica permit un diagnostic
direct, dar in general examenul ultrasonografic Doppler si/sau pletismografia segmentara prin
impedanta sunt suficiente pentru demonstarea obstructiei venoase profunde, deoarece de obicei
sindromul posttrombotic este consecinta obstructiei unei vene profunde proximale. Examenul
ultrasonic Doppler color mai ales permite si detectarea refluxului venos prin comunicantele sau
perforantele insuficiente.
Flebomanometria ofera date privind gradul refluxului venos si, in parte, permite localizarea lui ; de
asemenea poate aprecia importanta pompei musculare in producerea refluxului venos. Daca se are
in vedere o interventie chirurgicala. Flebografia cu substanta de contrast este indispensabila pentru
localizarea exacta a comunicantelor si a perforantelor insuficiente, care vor trebui ligaturate. In
unele cazuri cuantificarea insuficientei limfatice si eventual a celei arteriale coexistente necesita
olimfografie si, respectiv, o arteriografie.
Diagnostic diferential
Diferentierea de flebotromboza acuta poate fi grea in unele cazuri. Claudicatia intermitenta
venoasa poate fi si ea deosebita de obicei clinic de cea arteriala; numai in cazurile in care arterele
nu sunt palpabile necesita uneori o oscilografie sau o arteriografie.

Boli cardiovasculare - Varicele membrelor inferioare

Varicele sunt dilatatii permanente si neregulate ale venelor. Desi in principiu orice vena ar putea
deveni varicoasa, in practica varicele sunt localizate de regula in jumatatea inferioara a corpului,

35

mai ales la nivelul membrelor inferioare, si atunci intereseaza mai ales venele subcutanate. Cand
cauza dilatatiei o constituie alterarea structurala intrinseca a peretelui venos sau a valvulelor,
varicele sunt denumite primare sau esentiale. Varicele secundare sunt urmarea unei hipertensiuni
venoase, cel mai adesea o TVP.
Varicele primare ale membrelor inferioare survin sub 4 forme principale:
1.varicele tronculare sau safeniene, cu sau fara interesarea tributarelor sau a comunicantelor;
2)

varicele

reticulare,

interesand

tributarele

safenelor

sau

ramuri

ale

tributarelor;

3) varicele intradermice;
4) varicele venelor musculare (mai ales ale solearului).
Varicele secundare ale membrelor inferioare intereseaza mai ales safena interna si venele
muschilor gambei.
Simptome
Gradul suferintei bolnavului si incidenta complicatiilor depind in cea mai mare parte de coexistenta
insuficientei venelor comunicante si/ sau perforante. Varicele primare izolate nu provoaca simpto,e
sau acestea sunt reduse, corespunzand modificarilor minime sau usoare ale fluxului venos, si
dispar in clinostatism sau in ortodinamism. Bolnavii cu varice primare pot avea senzatia de
greutate sau tensiune in gamba, uneori dureri usoare, parestezii sau prurit, mai ales spre seara,
dupa ortostatismul din cursul zilei, ocazional crampe musculare nocturne. Durerile din clinostatism
si din timpul mersului au alte cauze, care pot fi mascate de varice. Paresteziile (arsuri, furnicaturi,
intepaturi) pot fi prezente si in cazul varicelor intradermice, produse prin dilatatii venoase
postcapilare. Daca venele Cockett sunt insufuciente presiunea la acel nivel poate provoca jena
dureroasa. Venele varicoase superficiale sunt de regula usor vizibile, chiar si la obezi.
Edemele perimaleolare usoare, vesperale, situate mai ales intern la nivelul gleznei sunt frecvente.
Ele dispar dupa repausul din cursul noptii si pot fi prevenite prin compresia externa adecvata sau,in
cazurile mai usoare, prin evitarea situatiilor care produc staza in teritoriul venos respectiv. Edemele
mai exprimate nu se datoreaza varicelor. Varicele intradermice apar de obicei sub forma de stea,
sau de manunchi de crengute violacee,ramificatiile neregulate pornind de la un punct central si
golindu-se la presiune. Varicele reticulare, sunt dilatatii ale venelor tributare ale safenelor sau ale
ramurilor lor, survin adesea izolate si sunt cel mai adesea circumscrise si rar difuze.
Diagnostic
Examenul clinic este practic totdeauna suficient pentru diagnosticul varicelor, dar este insuficient
pentru localizarea exacta a perforantelor si comunicantelor insuficiente, si adesea si pentru
stabilirea existentei

refluxului

retrograd

si a

capacitatii

functionale

a venelor

profunde.

Flebografia, cu aplicare de garou la nivelul gleznei si utilizarea probei Valsalva, permite vizualizarea
fiecarei perforante sau comunicante incompetente, da relatii exacte asupra sistemului venos
profund si poate pune in evidenta un reflux retrograd in safene.

36

Ecografia Doppler, mai ales cu culori codificate, poate detecta refluxul retrograd in safene sau cel
prin comunicante si perforante in venele superficiale. Fiind o metoda specifica, suficient de sensibila
si neinvaziva este utila mai ales cand un examen clinic corect al safenelor nu este practicabil
(obezitate, safena mica in portiunea subaponevrotica) sau este neconcludent (varice tronculare
putin exprimate).
Alte mijloace de explorare paraclinica se folosesc numai ocazional ; arteriografia pentru stabilirea si
localizarea unui scurtcircuit arteriovenos in cazul varicelor secundare prin acest mecanism sau
pentru aprecierea patentei sistemului arterial in caz de varice insotite de claudicatie intermitenta ;
determinarea presiunii venoase pentru stabilirea indicatiei operatorii in varicele secundare.

Boli cardiovasculare - Insuficienta venoasa cronica

Insuficienta venoasa cronica este un sindrom clinic cu etiopatogenie, prognostic si terapeutica
deosebite ce se constituie tardiv, ca urmare a unor tulburari cronice ale circulatiei venoase de la
nivelul membrelor inferioare ce antreneaza modificari importante ale interstitiului, limfaticelor si
pielii din regiunea respectiva.
Insuficienta venoasa cronica include doua subdiviziuni clinic aproape similare, dar deosebite din
punct de vedere al etiopatogeniei, terapeuticii si prognosticului:
1. Insuficienta venoasa cronica suprafasciala, stadiu tardiv al insuficientelor venelor superficiale si
al varicelor, denumita uneori si complexul simptomatic varicos , este consecinta tulburarilor de
circulatie, generate de insuficienta sistemului venos superficial. Ea are un prognostic bun. Varicele
nu constituie o cauza propriu-zisa a insuficientei venoase cronice suprafasciale, ci cel mult pot avea
o cauza comuna cu aceasta.
2. Insuficienta

venoasa

cronica

subfasciala este

reprezentata

de

sindromul

posttrombotic,

consecinta a unor ocluzii si tulburari functionale ale venelor profunde. Cauzele acestor tulburari nu
pot fi suprimate decat in cazuri de exceptie, astfel ca insuficienta venoasa cronica subfasciala
(sindromul posttrombotic) nu poate fi vindecata si reclama un tratament de durata ce pune adesea
probleme atat pacientului cat si medicului.
Simptome
Tabloul clinic este dominat de 3 semne ce apar succesiv : edemul, coroana flebectatica periplantara
si ulcerul cutanat al gambei, la care se mai adauga si alte cateva semne : ectazii ale venelor mari
prin varicoze sau circulatie colaterala compensatoare, ectazii ale venelor intracutane, hipodermita,
dermatoscleroza, de- sau hiperpigmentari cutanate, atrofie a pielii, eczeme.
Edemul de aparitie timpurie, este un indicator al stazei venoase si incepe perimaleolar, pentru ca
apoi sa progreseze proximal, in raport cu agravarea tulburarilor de circulatie venoasa si limfatica.
Coroana flebectatica periplantara reprezinta dilatarea, datorita presiunii venoase crescute, a retelei
venoase a piciorului, bogat reprezentata si in stare normala si aparenta numai periplantar deoarece

37

pielea

plantei

cu

stratul

sau

cornos

nu

permite

vizualizarea

venelor

plantare

dilatate.

Ulcerul gambier,cea mai serioasa manifestare a decompensarii venoase, este mai des localizat in
zonele de solicitare mecanica, in care tulburarile tisulare cele mai importante ii favorizeaza
aparitia.
Eczemele, intalnite adesea, nu reprezinta o manifestare directa a insuficientei venoase cronice, ci
sunt de obicei de natura alergica, produse de diferite medicamente aplicate local pentru
tratamentul ulcerului, sau de natura microbiana.

Diagnostic
Daca diagnosticul de insuficienta venoasa cronica poate fi stabilit clinic (vezi Sindromul
posttrombotic), diagnosticul formei suprafasciala si subfasciala si detalierea diferentiata a
tulburarilor ce stau la baza lor implica asocierea examenelor paraclinice. Acest diagnostic este
indispensabil pentru stabilirea atitudinii terapeutice adecvate.

Boli respiratorii - Bronsita acuta

Bronsita acuta este o inflamatie acuta a mucoasei bronsice, interesnd de obicei bronhiile mari si
mijlocii si frecvent traheea (traheobronsita).

Etiopatogenie
Poate fi provocata de factori infectiosi (virusuri, bacterii, pneumococi, stafilococi, streptococi,
Haemophilus influenzae); factori alergici; inhalarea unor substante iritante (clor, amoniac, gaze de
lupta, fum de tutun etc.). Cele mai importante cauze favorizante sunt: frigul, fumul, praful,
umiditatea, excesul de tutun, eforturile vocale. Bronsita acuta se ntlneste frecvent n numeroase
boli:

tuberculoza

pulmonara,

dilatatia

bronhiilor,

cancerul

bronhopulmonar,

gripa

etc.

Anatomie patologica
Edem si hiperemie a mucosei (culoare rosiatica), cu secretie mucoasa sau mucopurulenta.
Simptome
Saspectul clinic este de rinobronsita cu evolutie n trei faze: o faza de coriza sau catar rinofaringian
care dureaza 1-3 zile (usoara ascensiune termica, jena la deglu-titie, arsura sau nfundare a
nasului); o faza de cruditate sau uscata, care dureaza 2-3 zile, cu tuse uscata, spasmodica, durere
vie retrosternala, uneori febra moderata si voce ragusita; o faza de coctiune sau productiva, cu
tuse nsotita de expectoratie mucoasa sau mucopurulenta si raluri difuze. Boala dureasa 1-2
saptamni.
Forme clinice

38

Bronsita acuta comuna (forma descrisa); bronsita difuza (bronsiolita), care intereseaza bronhiile
mici, periferice si se nsoteste de dispnee marcata si de alterare a starii generale; bronsita
hemoragica,

traheita,

care

se

manifesta

prin

dureri

si

arsura

retrosternala

continua.

Tratament
Consta n combaterea focarelor septice, sinusale si rinofaringiene, combaterea componentei
ajergice (Nilfan, Feniramin - 1 - 3 tabelte/zi) si antibiotice n formele servere si la bolnavii debilitati.
Se administreaza de obicei Tetraciclina (1-2 g/zi) si, dupa caz, Penicilina. Simptomatic, se
administreaza n faza de cruditate _cjilmante ale tusei (Calmotusin, Codenal, Tusomag, Tusan);
antigiretice,

analgezice

(Acalor,

Acid

acetilsalicilic

sau

Aminofenazona)

si

dezinfectante

nazofaringiene, iar n faza de coctiune: expectorante (sirop expectorant, tablete expectorante,

bauturi calde, infuzie de tei sau de specii pectorale).

Boli respiratorii - Bronsita cronica

Bronsita cronica este un sindrom clinic caracterizat prin tuse, nsotita de cresterea secretiilor
bronsice, permanenta sau intermitenta (cel putin 3 luni pe an si minim 2 ani de la aparitie),
necauzata de o boala sau leziune bronhopulmonara specifica.

Etiopatogenie
Afecteaza bronhiile mici, unde leziunile inflamatorii si secretiile produc stenoza, spasm, colaps
expirator si disfunctie ventilatorie obstructiva. Sunt cunoscute trei cauze importante: factorii
iritanti, infectia si alergia, unele droguri contribuind la precipitarea evolutiei spre decompensare.
Dintre factorii iritanti, tabagismul si alcoolismul sunt esentiali. Mai contribuie poluantii aerieni,
vaporii iritanti din industria chimica, vaporii de amoniac, conditiile atmosferice nefavorabile (frig,
umezeala, curenti de aer).
Infectia microbiana (streptococul, stafilococul, uneori de spital, enterococul, hemofilul si diferite
enterobacterii) sau virala, primitiva sau secundara, ocupa un loc primordial, gre-fndu-se de obicei
pe o mucoasa bronsica alterata de iritatia cronica, unele defecte genetice etc. Alergia este cea de-a
treia componenta etiologica, actionnd prin sensibilizare la pneumoalergeni sau alergeni microbieni.
Contribuie catarurile infectioase traheobronsice, rinofaringitele cronice si terenul predispus. La
precipitarea evolutiei, actioneaza si unele droguri si unele vagolitice ca belladona, care usuca
mucusul protector, simpaticomi-meticele (Bronhodilatin, Alupent) care, dupa efectul salutar initial,
prin abuz, agraveaza boala (astmul drogatilor), expectorantele pe baza de terpina sau ioduri,
barbituricele, sedativele si tranchilizantele, care depima centrul respirator, Penicilina (prin alergie),
oxi-genoterapia masiva. Prin toate aceste mecanisme, tusea nu mai este eficace, expectoratia
creste, rezulta staza bronsica, stenoza, tulburari de ventilatie si infectie, cercul devenind vicios.
Anatomie patologica

39

Anatomia patologica arata fie atrofia, fie hipersecretia mucoasei, cu edem, hiperemie si
hipersecretie. Cu timpul apare rigiditatea arborelui bronsic, cu deformari, care favorizeaza retentia
continua a secretiilor.
Simptome
Boala este neglijata mult timp. Simptomul principal este tusea, la nceput dimineata, ulterior
permanenta, nsotita de expectoratie de obicei mucopurulenta, fenomene accentuate n anotimpul
rece. Bolnavul este de obicei afebril, dispneea creste progresiv, iar cianoza apare tardiv. nainte de
instalarea

imfizemului,

starea

generala

este

buna,

iar

toracele

de

aspect

normal.

Auscultatia deceleaza raluri ronflante si sibilante. Explorarea functionala evidentiaza semne de

disfunctie ventilatorie obstructiva (scaderea debitului ventilator maxim pe minut, scaderea
V.E.M.S.).
Dupa o perioada mai mult sau mai putin lunga, apar emfizemul pulmonar obstructiv, dilatatia
bronhiilor, insuficienta respiratorie, cordul pulmonar cronic. ritr-un stadiu avansat, se evidentiaza
tabloul clinic de bronhopneumopatie cronica obstructiva, care arata ca procesul este difuz, extins si
la bronhiolele distale (dipnee, eventual cianoza, disfunctie ventilatorie obstructiva). Primele semne
care anunta insuficienta respiratorie (hipoxemie si hipercapnie) sunt: agitatia, transpiratiile profuze,
anxietatea, tahicardia, cresterea T.A. Fiecare puseu infectios accentueaza fenomenele obstructive
prin hipersecretie de mucus, spasm bronsic si decompensare cardiorespiratorie. Decompensarile
pot aparea si ca urmare a erorilor terapeutice (droguri nocive sau aport excesiv de lichide).
Forme clinice
Bronsita cronica purulenta; bronsita cronica hemoragica; bronsita cronica cu afectare a bronhiilor
mari care este bine tolerata mult timp (tusea este violenta, expectoratia mucopurulenta si
abundenta, ralurile subcrepitante prezente); bronsita cronica cu afectarea bronhiolelor, este
dominata de dispnee (expectoratia este mai redusa, iar evolutia este mai rapida, cu aparitia
complicatiilor); bronsita cronica astmatiforma are sa simptom dominant dispneea paroxistica (prin
bronhospasm). Trebuie deosebita de bronsita astmatica, n care astmul bronsic preceda bronsita
cronica, care apare ca o complicatie.

Boli respiratorii - Astmul bronsic

Astmul bronsic este

sindrom

clinic

caracterizat prin

reducerea generalizata,

variabila si

reversibila, a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie si raluri sibilante.

Dispneea paroxistica este consecinta a trei factori, care induc bronhostenoza: edemul mucoasei
bronsice, hipersecretia si spasmul. Primele doua componente sunt fixe, ultima este labila.
Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronsic, sunt necesare cel putin 3 din urmatoarele 5
criterii: antecedente alergice personale sau familiale, debutul crizei nainte de 25 de ani sau dupa

40

50, dispnee paroxistica expiratorie si frecvent vespero-nocturna, reversibilitatea crizelor sub

influenta corticoizilor sau simpaticomimeticelor, tulburari de distributie, perturbari ale volumelor
plasmatice si ale debitului expirator (n special scaderea V.E.M.S.).
Astmul bronsic, bronsita cronica si emfizemul pulmonr se intrica si constituie conceptul larg de
bronhopneumopatie cronica obstructiva nespecifica. Astfel, bronsita cronica se poate complica cu
fenomene obstructive si alergice, aparnd bronsita astma-tiforma. Astmul, ca si bronsita,
determina frecvent modificari emfizematoase. Astmul se poate infecta, mbracnd aspectul de
bronsita astmatica. Aceasta din urma este precedata, ntotdeauna, de crize astmatice, n timp ce n
bronsita astmatiforma dispneea paroxistica apare dupa o ndelungata perioada de evolutie a unei
bronsite.
Anatomie patologica
Anatomia patologica releva bronhii terminale obstruate de mucus, cu celule calciforme numeroase
si muschii netezi hipertrofiati.

Etiopatogenie
Astmul bronsic nu este o boala, ci un sindrom, care dureaza toata viata (bolnavul se naste si moare
astmatic), cu evolutie ndelungata, discontinua, capricioasa. Are substrat alergic, intervenind doua
elemente: un factor general (terenul atopic) si un factor local (hipersensibilitatea bronsica).
Esential este factorul general, terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar. Terenul atopic
presupune o reactivitate deosebita la alergene (antigene).

Cele mai obisnuite alergene sunt: polenul, praful de camera, parul si scuamele de animale, fungii
atmosferici,

unele

alergene

alimentare

(lapte,

oua,

carne)

sau

medicamentoase

(Acidul

acetilsalicilic, Penicilina, Aminofenazona, unele produse microbiene). Alergenele, la indivizii

predispusi

(atopici),

induc

formarea

de

anticorpi

(imunoglobuline);

cazul

astmului

imunoglobuline E (IgE) denumite si reagine. IgE adera selectiv de bazofilele din snge si tesuturi,
n special la nivelul mucoaselor, deci si al bronhiilor. La recontactul cu alergenul, cuplul IgE - celula
bazofila bronsica - declanseaza reactia alergica (antigen-anticorp), cu eliberarea de mediatori
chimici bronho-constrictori (acetilcolina, histamina, bradikinina) si aparitia crizei de astm. Terenul
astmatic (atopic) corespunde tipului alergic de hipersensibilitate imediata. Al doilea factor esential
pentru astm, este hipersensibilitatea bronsica fata de doze minime de mediatori chimici, incapabili
la individul normal sa provoace criza de astm (boala a betareceptorilor adrenergici, incapabili sa
raspunda cu bronhodilatatie pentru a corecta bronhospasmul produs de mediatorii chimici). La
nceput criza paroxistica este declansata numai de alergene. Cu timpul, pot interveni si stimuli
emotionali, climaterici, reflecsi. n toate tipurile nsa, criza apare mai ales noaptea, cnd domina
tonusul vagal (bronhoconstrictor).
Simptome
La nceput, crizele sunt tipice, cu nceput si sfrsit brusc, cu intervale libere; mai trziu, n

41

intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cronice si ale emfi-zemului, cu dispnee mai mult sau
mai putin evidenta. Criza apare de obicei n a doua jumatate a noptii, de obicei brutal, cu dispnee si
neliniste, prurit si hipersecretie; alteori este anuntata de prodroame (stranut, lacrimare, prurit al
pleoapelor, cefalee). Dispneea devine paroxista, bradipneica, cu expiratie prelungita si suieratoare.
Bolnavul ramne la pat sau alearga la fereastra, prada setei de aer. De obicei sta n pozitie
seznda, cu capul pe spate si sprijinit n mini, ochii injectati, narile dilatate, jugulare turgescente.
In timpul crizei, toracele este imobil, n inspiratie fortata; la percutie - exagerarea sonoritatii; sunt
prezente raluri bronsice, n special sibilante, diseminate bilateral. La sfrsitul crizei, apare tusea
uscata, chinuitoare (deoarece expulzarea secretiilor se face cu dificultate), cu sputa vscoasa,
albicioasa (perlata), bogata n eozinofile (uneori eozinofilie si n snge), cristale Charcot-Leyden si
spirale Curschman. Testele de sensibilizare sunt pozitive. Criza se termina n cteva minute sau
ore, spontan sau sub influenta tratamentului. Exista si manifestari echivalente: tusea spasmodica,
coriza spasmodica "febra de fin", rinita alergica, eczema, urticaria, migrena, edemul Quinke.
Evolutie si complicatii
Evolutia este ndelungata, variabila, capricioasa. Forma pura apare la copii si are tendinta sa
diminueze la pubertate. Alteori, accesele devin frecvente, subintrante sau se instaleaza starea de
rau astmatic. Cu timpul, apar complicatii: infectii bronhopulmonare (bronsite cronice, dilatatii
bronsice, pneumopatii), emfizem pulmonar, insuficienta respiratorie, cord pulmonar cronic.
Forme clinice de astm bronsic
Se deosebesc astmul bronsic pur, care apare la tineri, cu echivalente alergice, cu interval liber ntre
crize si astmul bronsic complicat (impur), n care crizele apar pe fondul unor modificari permanente
(de obicei bronsita astmatica); se mai descriu astmul bronsic extrinsec (alergic pur), care apare la
tineri cu antecedente alergice familiale, echivalente alergice, interval liber ntre crize, n prezenta
unor alergene, absenta altor boli pulmonare preexistene, cu teste cutanate si de provocare pozitive
(40% din cazurile de astm bronsic), si astmul bronsic intrinsec, care apare dupa 40 de ani, cu
putine intervale libere, de obicei ivindu-se n timpul iernii; se asociaza cu tuse si expec-toratie
mucopurulenta si factori infectiosi (bronsite cronice etc.). n functie de severitatea manifestarilor, se
deosebesc asmul cu crize rare si de intensitate redusa, astmul cu dispnee paroxistica, astmul cu
dispnee continua si starea de rau astmatic. Starea de rau astmatic se caracterizeaza prin crize
violente, subintrante, durnd peste 24 - 48 de ore, rezistente la tratament, de obicei fara tuse si
expectoratie, cu polipnee, asfixie, cianoza, colaps vascular, somnolenta pna la coma. Apare dupa
administrarea n exces de simpati-comimetice (Alupent), sedative, opiacee, barbiturice, suprimarea
brusca a corticoterapiei, suprainfectie bronsica.
Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential trebuie sa aiba n vedere astmul cardiac (dispnee inspiratorie si polipneica,
anamneza si semne cardiace de insuficienta cardiaca stnga), dispneea faringiana (tiraj, cornaj),
bronsita astmatiforma (episoade bronsitice care premerg cu ani, dispneea paroxistica), dipneea
nevrotica (senzatia de lipsa de aer nu are corespondent obiectiv).

42

Tratament
Astmul bronsic raspunde la o gama larga de preparate si proceduri, n general tratamentul a fost
expus la bronsita cronica. Si n aceasta afectiune masurile preventive sunt foarte importante. Prima
actiune vizeaza combaterea fumatului si propaganda antitabacica. Evitarea atmosferei poluate,
inclusiv expunerea la noxele respiratorii este o alta masura. Sensibilitatea particulara a bolnavilor la
infectii, impune de asemenea evitarea virozelor respiratorii si n primul rnd, aglomeratiilor n
timpul epidemiilor. Chimioprofilaxia recidivelor bronsitice, n astmul bronsic intricat se realizeaza cu
Tetraciclina 1 g/zi, mai rar Penicilina V. S-au ncercat si eritromicina, Ampicilina si Biseptolul. Cu
acesta din urma s-au obtinut rezultate bune n lunile de iarna. Tratamenul cu aerosoli
(Inhaloterapia), este indispensabil n anumite forme. Se practica 2-4 inhalatii pe sedinta, uneori
mai mult dar, fara a abuza. Metoda comporta si anumite riscuri, n special inhalarea de diferiti
germeni, ceea ce impune folosirea strict personala si pastrarea n stare de sterilitate a aparatului.
Principalele

medicamente

folosite

sunt

betaadrenergicele,

anticolinergicele

si

derivatii

metilxantinei.

Boli respiratorii - Emfizemul pulmonar

Emfizemul pulmonar este o afectiune caracterizata prin distensia alveolelor, atrofia septurilor
alveolare si cresterea continutului aerian pulmonar.
Exista mai multe forme clinice:

Emfizemul bulos este o forma localizata, caracterizata prin evidentierea unor bule unice
sau multiple, care apar n urma unor obstructii bronsice, prin ruptura peretilor alveolari.

Emfizemul compensator este tot o forma localizata, care apare n vecinatatea unor
leziuni pulmonare (rezectii de parenchim etc.)

Emfizemul senil este o stare de involutie fiziologica ntlnita la persoane vrstnice.

Emfizemul obstructiv, care constituie emfizemul - boala este o dilatatie permanenta a

alveolelor, generalizata, difuza si progresiva, nsotindu-se cu timpul de complicatii grave si
ireversibile. Aceasta este forma ce va fi descrisa.

Etiopatogenie
Boala apare mai frecvent dupa 50 de ani, de obicei la barbati, dupa afectiuni obstructive bronsice,
care realizeaza obstacole n circulatia aerului: bronsite cronice, astm bronsic, leziuni tuberculoase
cronice, pneumoconioze. Factorul constitutional ar actiona prin slabirea congenitala al tesutului
conjuctivo-elastic pulmonar. Factorii mentionati cresc continutul aerian pulmonar si duc la pierderea
elsticitatii pulmonare, cu ruperea capilarelor pulmonare.

43

Anatomie patologica
Plamnii sunt destinsi, alveolele marite, cu pereti subtiri, ru-pndu-se cu usurinta si formnd bule.
Adesea exista o infectie bronsica. Cordul drept este marit.
Simptome
Debutul este insidios, cu tuse, la nceput uscata, apoi cu expetoratie si dispnee de efort cu caracter
expirator. dispneea de repaus apare numai n stadiile avansate. Bronsitele repetate, care n general
apar iarna, constituie prima manifestare clinica. Se nsotesc cu timpul, de dispnee si de respiratie
suieratoare.
In perioada de stare, forta expiratorie este diminuata. n stadiile severe, bolnavii nu reusesc sa
stinga un chibrit aprins la oarecare distanta (5 cm). Aspectul bolnavului este adeseori caracteristic:
fata palida, cu cianoza a buzelor si a pometilor, gtul scurt, jugularele turgescente si masele
musculare cervicale reliefate.
La inspectie se constata ca toracele este globulos, n forma de butoi (cu ambele diametre marite),
coastele orizontalizate si expiratia mult prelungita. Inspiratia este scurta si expiratia prelunga,
suieratoare. Explorarea functiilor respiratorii, arata o crestere a volumului rezidual, o scadere a
debitului respirator maxim prin scadere V.E.M.S., n principal, si a capacitatii vitale, n secundar
(disfunctie ventilatorie obstructiva).
Evolutie
Evolutia emfizemului pulmonar este lenta si progresiva, aparnd numeroase complicatii: bronsite
cronice, dilatatii bronsice, pneumotorax spontan si n final, insuficienta respiratorie si insuficienta
cardiaca dreapta (cord pulmonar cronic).
Diagnostic
Se bazeaza pe debutul insidios, cu dispnee si episoade bronsitice periodice, pe aspectul toracelui
fixat n pozitie inspiratorie si pe examenul radiologie.
Tratament
Tratamentul consta n calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin si, exceptional, Mialgin sau
opiacee (Morfina, Dilauden-atropina, Pantopon), calmarea tusei cu Codeina sau Dionina si
tratamentul socului cnd apare (Pentetrazol, Nicetamid, Effortil, Cofeina); repaus la pat si repaus
vocal. Cnd fenomenele asfixice sunt grave, se recurge la exuflatie decompresiva. ntotdeauna se
trateaza boala de fond si complicatiile.

Boli respiratorii - Pneumonia pneumococica

Pneumonia pneumococica sau pneumonia franca lobara este o pneumopatie acuta, provocata de
penumococ, care afecteaza un lob, debuteaza acut si are evolutie ciclica.

44

Etiopatogenie
Boala este provocata de pneumococ, care poate fi gasit frecvent la indivizi sanatosi, ca saprofit, n
cavitatea bucala si n faringe. La bolnavi se gaseste la nivelul plamnului si n sputa. Boala apare
mai frecvent la barbati, n special iarna. Cauzele favorizante sunt: frigul, umiditatea, alcoolismul,
oboseaza fizica sau psihica, unele boli cronice ca insuficienta cardiaca, ciroza, diabetul zaharat. Se
pare ca mucoasa cailor aeriene superioare, ar avea o imunitate naturala fata de pneumococ.
Probabil ca unele infectii virotice ale cailor aeriene, micsoreaza aceasta rezistenta. De altfel,
pneumonia este aproape totdeauna secundara unei gripe, corize, laringite etc. Anatomia patologica
arata o localizare predilecta pentru lobii inferiori si plamnul drept.
Simptome
Boala apare la individ n plina sanatate. n zilele premergatoare exista adeseori o discreta infectie
rinofaringiana, cu astenie si cefalee, sensibilitate la frig. Debutul este brutal, putnd fi bine precizat
de bolnav, datorita frisonului unic, intens, generalizat, durnd 1/2 - 2 ore, junghiului toracic
submamelonar sau posterior, datorat interesarii pleurei parietale si ascensiunii febrile bruste pna
la 40. n perioada de stare, care se instaleaza la cteva ore dupa debut, fata devine vultuoasa,
adica rosie, congestionata, mai intens pe partea bolnava, cu buze usor cianotice si vezicule de
herpes n jurul buzelor si uneori al narilor. Tusea este chinuitoare si uscata la nceput, apoi cu
expec-toratie rosie-ruginie, vscoasa si aderenta. Apare dispneea (30 - 40 de respiratii/min.).
examenul fizic pune n evidenta, ncepnd din ziua a doua, un sindrom de condensare pulmonara
(vibratii vocale exagerate, matitate, raluri crepitante si suflu tubar). Temperatura se mentine "n
platou", nsotita de transpiratii abundente, cu inapetenta si sete vie. Limba este alba, saburala,
uscata si arsa n formele grave; urinele sunt rare, reduse si nchise la culoare. Examenul sngelui
evidentiaza hiperfibrinemie (6-7 g), leucocitoza cu polinucleoza si viteza de sedimentare mult
accelerata. Examenul citobac-teriologic al sputei pune n evidenta pneumococul. Examenul
radiologie confirma diagnosticul clinic, indicnd o opacitate cu topografie lobala sau segmentara,
uneori triunghiulara, cu vrful n hil.
Evolutie
Inaintea descoperirii antibioticelor, care au modificat aspectul clinic si evolutia, perioada de stare
dura 7-9 zile, dupa care aparea criza, precedata de o agravare a starii generale, cu delir si crestere
a temperaturii. Criza marca vindecarea bolnavului, se instala n cteva ore si cuprindea o criza
termica (temperatura cobornd chiar sub 37), sudorala (transpiratie abundenta), urinara (poliurie)
si sanguina (revenire la normal a leucocitozei). De la introducerea antibioticelor, nca din ziua a
doua, temperatura revine la 37, fara influentarea semnelor fizice si radiologice. Criza apare tot n
ziua a noua, dar este numai urinara. Dupa criza, semnele fizice mai dureaza cteva zile, n timp ce
semnele radiologice pot persista mult timp.
Complicatii
Complicatiile pneumoniei pneumococice sunt reprezentate de: pleurezie serofibrinoasa, care poate
aparea fie n cursul evolutiei bolii (parapneumonica), fie dupa criza (metapneumonica); pleurezie
purulenta, abces sau gangrena pulmonara; complicatii cardiovasculare (fibrilatie atriala, colaps,
edem

pulmonar, flebite);

Complicatiile

afecteaza

diverse
special

(otite,
bolnavii

meningite,
vrstnici,

45

peritonite,
debilitati

hepatite,
sau

cu

nefrite,

boli

artrite).

preexistente.

Prognosticul n general este bun, dar est influentat totusi de vrsta, teren, complicatii si virulenta
germenului. Diagnosticul este usor de pus n formele tipice, dupa debutul brutal cu frison, junghi
toracic si febra mare, sindromul de condensare si imaginea radiologica. Examenul sputei permite,
uneori, diagnosticul de tuberculoza pulmonara sau de neoplasm, n pneumoniile care se repeta, mai
ales n acelasi segment pulmonar, trebuie sa se caute un neoplasm bronsic sau o supuratie
pulmonara cronica.

Boli respiratorii - Abcesul pulmonar

Abcesul pulmonar este o colectie purulenta, de obicei unica, localizata n parenchimul pulmonar,
care se evacueaza prin caile respiratorii, n urma deschiderii n bronhii, nsotindu-se de expectoratie
mucopurulenta si imagine radiologica hidro-aerica.
Etiopatogenie
Agentii patogeni sunt pneumococul, streptococul, stafilococul, pneu-mobacilul Friedlander. Germenii
patrund n parenchimul pulmonar pe cale aeriana (prin inhalarea unor produse septice), pe cale
limfatica sau hematogena (nsamntarea plamnilor cu emboli dintr-un focar supurat) si prin
continuitate, de la un focar septic din vecinatate. Cauzele cele mai frecvente sunt: stenoza bronsica
(de obicei un cancer pulmonar), dilatatia bronsica, emboliile septice, suprainfectarea unor afectiuni
preexistente (chist hidatic, chist aerian, atelectazii etc.), diverse infectii situate la distanta (sinuzite
otite infectii dentare, furuncule, flebite, traumatisme toracice etc.). n raport cu modul de formare,
supuratia poate Z primitiva (abces cu piogeni, amibian, micotic) sau secundara unei alte afectiuni
pulmonare (pneumonie, bronhopneumonie), unei supuratii toracice sau subdiafragmatice, unei
embolii septice pulmonare. Factori favorizanti sunt frigul oboseala, alcoolismul, diabetul etc.
Barbatii contracteaza mai frecvent boala.
Anatomie patologica
Abcesul pulmonar este constituit de obicei din trei structuri" o cavitate care contine puroi, un
perete mai mult sau mai putin ngrosat - aparnd uneori ca o membrana (membrana piogena) - si
o zona de reactie inflamatorie n jur
Simptome
Debutul este de obicei brutal, caracterizat prin frisoane, febra pna la 40 junghi toracic, si mai rar,
insidios. Urmeaza o perioada de 5 - 10 zile cu caracter de pneumonie sau bronhopneumonie, n
care exista febra (39 - 40), tuse si expectoratie mucoasa. In acest rastimp apar totusi unele
elemente care sugereaza abcesul pulmonar atingerea severa a starii generale (facies palid,
temperatura neregulata, rezistenta la antibiotice) leucocitoza mare (20 000 - 30 000), cu
polinucleoza. Urmeaza perioada a treia de deschidere m bronhii, cu evacuarea brutala a secretiei
purulente, evacuare denumita vomica:, si care apare ntre a 5-a si a 15-a zi de evolutie. Uneori,
vomica este precedata de hemoptme sau de spute hemoptoice. Vomica poate fi unica, masiva,
cnd se nsoteste de asfixie, sau mai des fractionata. De obicei, dupa vomica, febra scade si starea

46

generala se amelioreaza. Ultima perioada este de drenare bronsica. n aceasta perioada, tusea este
frecventa, iar expectoratia mucopuralenta, abundenta (10 - 400 ml/zi) si dispusa n trei straturi.

Boli respiratorii - Pleurezia

Pleurezia este un proces inflamator al pleurei, caracterizat prin aparitia n cavitatea pleurala a
unui lichid cu caracter de exsudat.
Dupa natura si aspectul lichidului se deosebesc:

pleurezia serofibrinoasa (tuberculoza pulmonara etc.);

pleurezia purulenta (tuberculoza pulmonara, pneumopatii diverse);

pleurezia hemoragic (infarct pulmonar, cancer sau tuberculoza pulmonara).

Pleurezia serofibrinoasa
Pleurezia serofibrinoasa este o infiamatie acuta a pleurei, caracterizata prin prezenta unui
exudat n cavitatea pleurala.
Etiopatogenie
Tuberculoza pulmonara reprezinta nca cea mai frecventa cauza (50 -55%). Se presupunea n
trecut ca orice pleurezie serofibrinoasa care nu-si dovedeste cauza este de natura tuberculoasa. Se
ntlneste mai frecvent ntre 16 - 35 de ani. Raspunsul violent al seroesei pleurale la infectia
tuberculoasa se datoreste, probabil, unui mecanism alergic. Boala este adesea prima manifestare
clinica

tuberculozei,

aparnd

saptamnile

sau

lunile

care

urmeaza

primoinfectiei.

Atingerea pleurala se produce pe cale hernatogena si n special prin contiguitate de la un focar

pulmonar sau ganglionar. Un rol favorizant l au anotimpul (martie - mai), frigul, umiditatea si bolile
care scad rezistenta organismului. In ultimele decenii, paralel cu regresia tuberculozei pulmonare si
pleurale, a crescut frecventa altor cauze: n principal, pleurezia canceroasa (25 - 30%); urmeaza
pleurezia virala acardiac (revelatoare ale unui infarct pulmonar ignorat), reumatismala, pleureziile
decapitate (decimdare miei pneumopatii bacteriene grave, tratata prin antibiotice), pleureziile din
colectiile subdia-fragmatice (cu sediul n dreapta), secundare pancreatitelor cronice (n stnga),
cirozelor hepatice, colagenozelor.
Anatomie patologica
Pleurezia serofibrinoasa este precedata de obicei de o pleurita. Pleura este edematiata si acoperita
de depozite de fibrina.
Simptome
Debutul este brutal n mai mult de jumatate din cazuri, cu junghi toracic violent iradiind uneori n

47

abdomen sau umar, exagerat de miscarile respiratorii si calmat de imobihzarea toracelui sau de
constituirea lichidului, cu mici frisoane repetate si febra, care n 2 - 3 zile atinge sau depaseste 39.
Uneori, debutul este progresiv, cu semne de impregnare bacilara, febra crescnd progresiv.
Alteori este latent, exsudatul constituindu-se fara zgomot si fiind descoperit ntmplator. In
perioada de stare, care dureaza de la 5 zile pana la 3 saptamni, febra este constanta, "n platou"
(39 - 40) mai rar neregulata, iar junghiul toracic, diminuat sau disparut. Apar dispnee, tuse uscata
obositoare

scurta,

mai

ales

cnd

bolnavul

se

asaza

pat,

si

paloare.

Complicatii
Moartea subita (n colectiile abundente sau n cursul unei punctii), prinderea altor seroase
(pleurezie de partea opusa, pericardita, ascita), tuberculoza pulmonara, simfize pleurale.
Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv este sugerat de aparitia, de obicei brusca, la un bolnav tnar, a unei stari
febrile nsotite de dureri toracice si tuse seaca.
Tratament
Tratamentul

simptomatic

urmareste

combaterea

durerii cu

analgetice

(Acid

acetil-salicilic,

Aminofenazona, Algocalmin, Antidoren), a tusei (Codeina) si a dispneei (oxigen), dar mai ales
evacuarea lichidului. Toracenteza este indicata n revarsatele abundente, evacuarea facndu-se
precoce,

de

preferinta

doua

zi

dupa

instituirea

tratamentului

etiologic.

Pleurezia purulenta
Pleurezia purulenta sau empiemul este o colectie purulenta pleurala provocata de germeni
piogeni.
Etiopatogenie
De la introducerea antibioticelor, empiemul a devenit mult mai putin frecvent. Din punct de vedere
etiologic se ntlnesc:

Pleurezia purulenta tuberculoasa, n majoritatea cazurilor secundara tuberculozei

pulmonare. Calea de propagare este limfatica sau directa, prin deschiderea unui focar n
pleura. Poate aparea si ca o complicatie a pneumotoraxului terapeutic. Exista si o localizare
primitiva a tuberculozei la pleura, cunoscuta sub numele de abces rece pleural.

Pleurezia purulenta netuberculoasa, cu punct de plecare de la o infectie pulmonara

(pneumonie, bronhopneumonie, abces pulmonar), germenii cei mai frecventi fiind pneumococul, streptococul, stafilococul. Simptomatologie: debutul bolii este variabil, fiind adesea
mascat de boala primitiva. Boala este sugerata de febra cu caracter de supuratie, atingerea

48

severa a starii generale, de jun-, ghiul toracic rebel la tratament sau de o pneumonie care nu
se vindeca.
Diagnostic
Diagnosticul se bazeaza pe prezenta unei pneumopatii sau a unei tuberculoze pulmonare, la care se
adauga junghiul toracic ce nu cedeaza si semne de supuratie profunda: febra mare remitenta, cu
transpiratii si frisoane, paloare, anorexie si astenie, V.S.H. accelerata, leucocitoza ridicata.
Examenul fizic poate pune n evidenta un edem al peretelui, sensibilitate locala, eventual
adenopatie axilara.

Boli respiratorii - Pneumotoraxul

Pneumotoraxul este prezenta aerului n cavitatea pleurala. Aerul poate patrunde n pleura fie
plecnd de la bronhii, fie de la peretele toracic. Se cunosc mai multe forme: pneumotoraxul
spontan e forma obisnuita, cauzata cel mai frecvent de tuberculoza pulmonara, chisturile aeriene,
pneumoconioze, emfizem; pneumotorax acut sau traumatic apare n traumatisme toracice sau
fracturi costale; pneumotoraxul terapeutic consta n introducerea aerului n pleura n scop
terapeutic.
Simptome
Debutul este de obicei brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui efort, tuse violenta sau fara cauza
aparenta. Se caracterizeaza prin junghi atroce, localizat sub-mamelonar si iradiind n umar si
abdomen, urmat imediat de dispnee progresiva, intensa si tuse uscata, chinuitoare. Apar rapid
semne de soc sau asfixie, fata palida, apoi cianoza, respiratie rapida si superficiala, puls mic,
tahicardie, tensiune arteriala coborta, anxietate. Examenul fizic arata marirea hemitoracelui
respectiv, cu largirea spatiilor intercostale, vibratii vocale abolite, hipersonoritate si tacere la
auscultatie.
Cordul pulmonar acut, prin obstacolul intens si violent impus inimii drepte, este complicatie grava.
O forma clinica deosebita este pneumotoraxul sufocant sau cu supapa care apare cnd perforatia
pleuropulmonara permite intrarea aerului n inspiratie n pleura, dar nu si iesirea lui n expiratie.
Daca nu se intervine prompt si energic, bolnavul moare prin asfixie.

Boli respiratorii - Tuberculoza pulmonara

Tuberculoza pulmonara este o boala infecto-contagioasa provocata de bacilul Koch, afectnd
organismul n ntregime, interesnd cu precadere plamnul si avnd de obicei o evolutie cronica, pe
parcursul careia se deosebesc doua etape: tuberculoza primara si tuberculoza secundara.
Etiopatogenie
Agentul patogen, bacilul Koch, denumit astfel dupa numele celui care 1-a descoperit n 1882

49

(Robert Koch), este un microorganism n forma de bastonas, cu un nvelis din ceara si substante
grase. Se impregneaza greu cu colorantii obisnuiti, iar odata colorat, se decoloreaza greu cu alcool
sau substante acid. Se spune de aceea ca bacilul tuberculos este acido- si alcoolorezistent. Exista
trei speciii de bacii Koch: uman, denumit si Mycobacterium tuberculosis, bovin si aviar, utlimul fiind
practic fara importanta n patologia umana.
S-a emis si ipoteza ca bacilul Koch poate exista si sub forma de virus filtrant. De la omul bolnav,
mai rar de la bovideele bolnave, bacilii sunt mprastiati prin sputa, puroi, urina, lapte etc.
Contaminarea se face: Pe cale aeriana, aproape totdeauna prin bacilul Koch de tip uman. De la
bolnavii de tuberculoza si produsele patologice ale acestora, germenii ajung n organismul
indivizilor neinfectati (fie direct, prin ploaia de picaturi bacilifere formata din mii de picaturi de
saliva purtatoare de bacili, inhalate cu usurinta odata cu aerul atmosferic, fie indirect, prin particule
de praf contaminate n urma depunerii pe jos si pe obiecte a picaturilor bacilifere, ridicate apoi n
aer si inhalate n acelasi mod). Pe cale digestiva, mai rar, prin ingerarea unor alimente infectate
(lapte, unt), n special n tarile n care tuberculoza bovina este mai frecventa. Caile cutanate,
transplacentara etc. sunt exceptionale. Patrunderea n organism a bacilului Koch determina leziuni
anatomice (sancrul de inoculare si adenopatia satelita), modificari biologice (reactii la tuberculina
pozitive) si semne clinice inconstante. Ansamblul acestor reactii este cunoscut sub numele de
primo-infectie. In cele mai multe cazuri, bacilii care patrund n organism, nu produc nici o tulburare
(exceptnd pozitivarea reactiei la tuberculina). Este vorba de tuber cui oza-infectie. n alte cazuri,
bacilii se multiplica, provoaca leziuni, cel mai adesea pulmonare. Aceasta este tuberculoza-boala.
Simptome
De obicei, silicoza este descoperita cu ocazia examenelor radiologice practicate la muncitorii expusi,
mai rar ca urmare a tulburarilor functionale pe care le provoaca (tuse, dispnee expectoratie) sau a
unei complicatii acute (hemoptizii sau pneumotorax spontan). Simptomatologia consta n semne
clinice necaracteristice: dispnee de efort, dureri toracice, tuse mult timp uscata, apoi nsotita de
expectoratie, uneori striata cu snge. Semnele fizice apar trziu si sunt discrete, nesemnificative.
Radiologie, la nceput se accentueaza desenul pulmonar, mai ales la nivelul trilurilor, apoi apar
noduli de diferite marimi, cu margini nete, localizati n treimea medie a plamnilor. n fazele trzii
se constata imagini nodulare voluminoase, pseudotumorale. Leziunile sunt bilaterale si simetrice.
Evolutie
Evolutia este lenta si progresiva. Odata boala aparuta, evolutia continua, chiar daca bolnavul este
scos din atmosfera contaminata. Cele mai frecvente complicatii sunt: emfi-zemul pulmonar,
bronsita cronica, pneumotoraxul spontan, insuficienta respiratorie, cordul pulmonar cronic
(principala cauza de deces). Tuberculoza pulmonara reprezinta una dintre cele mai grave
complicatii. Forma clinica se numeste silicotuberculoza si apare n stadiile avansate ale silicozei.
Profilaxie
Profilaxia reprezinta baza tratamentului. Ea presupune conditii de lucru conform stasurilor din
Normele republicane de protectia muncii care prevad reducerea sau nlocuirea bioxidului de siliciu,
prin introducerea unor metode perfectionate de lucru (perforajul umed, sablajul cu nisip umed,

50

masuri de izolare, de etanseizare sau ermetizare a proceselor de productie). Profilaxia se bazeaza

si pe examenul obligatoriu la angajare, controale periodice preventive, dispenarizare etc. si n
special, pe ndepartarea din mediul silicogen a bolnavilor depistati n stadii precoce.
Boli digestive - Esofagitele
Esofagitele sunt inflamatii acute sau cronice ale esofagului.

Etiopatogenie
Cel mai frecvent este toxica, esofagitele fiind provocate de ingerarea unor substante caustice acide
(acid clorhidric, sulfuric, azotic) sau alcaline (soda caustica, potasa caustica, soda de rufe). Se mai
pot produce si prin ingerarea unor lichide fierbinti sau prin nghitirea unor corpi straini. Mai pot fi
provocate de propagarea unei infectii de vecinatate, de contactul cu acidul clorhidric gastric
(regurgitari, varsaturi frecvente), de masticatie insuficienta, de abuzul de alcool si tutun.
Simptome
Tabloul clinic este dominat de disfagie si de durerea retrosternala. Disfagia poate fi usoara sau,
alteori, att de pronuntata, nct bolnavul sa nu se mai poata alimenta. Durerea retrostemala este
uneori foarte intensa (esofagita caustica, esofagita flegmonoasa). Salivatia este abundenta. n
esofagitele caustice apar varsaturi brune, hematemeze si varsaturi care contin necrozate. La
examenul obiectiv se pot gasi leziuni bucale (cnd esofagita a fost provocata de substante
corozive).

In

aceste

esofagite,

explorarile

intrumentale

pot

provoca

accidente

grave.

Evolutie
Esofagitele pot evolua acut sau cronic. Cu evolutie acuta sunt de obicei cele toxice si provocate de
iritatii mecanice sau termice. Esofagitele caustice pot evolua spre o perforare n mediastin sau spre
vindecare, cu cicatrice stenozante progresive. Esofagitele cronice au n general o evolutie mai
benigna, putnd duce totusi cu timpul la stenozari.
Tratament
Tratamentul este profilactic si curativ. Profilaxia va urmari, n primul rnd, ca substantele toxice sa
fie pastrate cu precautie, n asa fel, nct sa nu fie la ndemna copiilor. De asemenea se vor evita
ingerarea unor lichide fierbinti, abuzul de tutun si de alcool. Tratamentul curativ se adreseaza, n
primul rnd, intoxicatiilor cu substante caustice, fiind contraindicate spalaturile gastrice. Se
urmareste neutralizarea toxicului: pentru acizi, neutralizarea se va face cu bicarbonat de sodiu,
solutie de magnezie calcinata (40 g/l 1 apa), apa de sapun (15 g/l 1 apa), lapte, apa albuminata
(albusuri de ou batute n apa), limonada citrica, limonada tartrica, apa boricata. Tratamentul
simptomatic urmareste calmarea durerii (morfina, analgetice, antispastice) si combaterea socului
(solutie cloru-rosodica izotonica, solutii glucozate, analeptice circulatorii).

Boli digestive - Cancerul esofagian

51

Cancerul esofagian este o boala in care celule maligne se formeaza in tesutul esofagian.
Etiologie
Boala apare dupa vrsta de 50 de ani, barbatii fiind afectati mult mai frecvent dect femeile.
Anatomie patologica
Cancerul esofagian, care de obicei este un epiteliom, mai rar un adenocarcinom, apare ca o
tumoare polipoida, conopidiforma, schiroasa sau ulceroasa.
Simptome
Simptomul cel mai important este disfagia, el fiind singurul care apare precoce si care ne da
posibilitatea sa banuim aparitia cancerului esofagian. Disfagia este descrisa diferit de bolnav; "nu
trece mncarea", "nod n gt", "se opreste ceva n piept"; ea poate sa apara brusc sau progresiv,
sa fie usoara sau pronuntata. Ulterior se instaleaza durerea retrosternala sau n spate,
regurgitarea, eructatiile, varsaturile, ntr-un stadiu mai avansat mai apar voce ragusita sau
bitonala, tuse, hema-temeza, melena.
Diagnostic pozitiv Diagnosticul pozitiv se face cu ajutorul anamnezei si pe baza examenului
radiologie si al esofagoscopiei.
Diagnostic diferential Se face cu celelalte afectiuni esofagiene care provoaca disfagie, dureri si
regurgitatii, spasm esofagian, stenoze caustice sau inflamatorii, diverticuli esofagieni, megaesofag.
De asemenea, vom face diagnosticul cu compresiunile extrinsece: tumori mediastinale, anevrism
aortic.

Boli digestive - Gastrita

Gastritele sunt boli care se manifesta printr-un sindrom de suferinta gastrica si care pot fi
provocate de procese inflamatorii, degenerative, metaplazice, alergice, care intereseaza mucoasa si
submucoasa stomacului. Termenul de gastrita nu se aplica deci numai in sensul strict de inflamatie
a mucoasei gastrice, ci intr-un sens mai larg, astfel fiind denumite majoritatea suferintelor gastrice,
in afara celor din ulcerul si cancerul gastric. Punem diagnosticul de gastrita atunci cand, in prezenta
semnelor clinice evocatoare, constatam modificari morfologice directe sau semne de alterare a
mucoasei gastrice, prin mijloace de investigatie (radiologie, gastroscopie), precum si functionale,
privind secretia de acid clorhidric.
Din punctul de vedere al evolutiei clinice, gastritele sunt acute sau cronice, iar din punct de vedere
etiopatogenic, primitive si secundare.
Etiopatogenie
Cauzele care provoaca aparitia gastritelor sunt foarte numeroase si, dupa provenienta lor,
recunoastem factori exogeni si endogeni. Factorii etiologici exogeni sunt de natura mecanica,
termica, chimica, alergica, infectioasa. Masticatia insuficienta datorita obisnuintei sau unei danturi

52

deficitare, tahifagia, mesele abundente, alimentele voluminoase sunt factori de iritatie mecanica.
Factorii termici intra in actiune prin consumarea aliementelor si a bauturilor prea reci sau prea
fierbinti. Un rol nociv il au si anumite mancaruri preparate cu prajeli, unele conserve si mezeluri,
alimentele condimentate, alcoolul, abuzul de cafea, tutunul.Foarte multe medicamente luate timp
indelungat sunt factori iritanti pentru stomac. Factorii endogeni pot fi bolile infectocontagioase si
starile septice. Leziuni ale mucoasei gastrice sunt constatate in uremie, in hipoproteinemii, in
pelagra, scorbut, in anemii biermeriene.
Anatomie patologica
In gastrita acuta simpla se evidentiaza:

Macroscopic: o mucoasa congestionata, cu zone de eroziune si cu mici hemoragii; o

mucoasa cu pliuri ingrosate si acoperite cu mucus;

Microscopic: vasodilatatie si descuamari ale epiteliului superficial. In majoritatea cazurilor, o

gastrita, odata instalata, persista ca proces cronic evolutiv - la inceput hipertrofie, apoi
atrofie. in unele situatii, cum se intampla in anemia biermeriana, glandele gastrice dispar,
pastrandu-se numai epiteliul mucoasei.

Boli digestive - Gastrita acuta

Gastrita acuta este cea mai obisnuita forma a gastritelor acute si apare in urma consumului de
alcool in cantitati mari, dupa mese copioase, condimente sau mese grele (ciuperci, moluste,
grasimi).
Simptome
Simptomele in gastrita acuta sunt reprezentate de: dureri in epigastru, curand dupa masa, insotite
de gust rau, greturi, sialoree si varsaturi, la inceput alimentare, apoi bilioase sau mucoase.
Tranzitul intestinal poate fi nemodificat, dar pot surveni diaree sau constipatie. Ca semne generale
se intalnesc cefaleea, astenia, starea de indispozitie, inapetenta si chiar repulsia pentru mancare.
Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe datele clinice, tinand seama de aparitia brusca a Simptomelor
curand dupa cauza provocatoare.
Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se face cu gastritele acute din starile septice sau din bolile infectioase, cu o
colecistopatie acuta, o apendicita acuta, cu debutul unei hepatite epidemice, cu unele intoxicatii, cu
varsaturile de natura central-nervoasa. Uneori, prima manifestare a ulcerului gastro-duodenal
poate sa imbrace aspectul gastritei acute. De asemenea, sa nu uitam manifestarile pe care le poate
avea sarcina in primele saptamani.

53

Evolutie
Evolutia gastritei acute simple dureaza 2-5 zile, mergand spre vindecare. Gastritele acute neglijate
sau repetate pot evolua spre cronicizare.
Tratament profilatic
Tratamentul

profilactic

consta

in

evitarea

cauzelor

care

provoaca

boala.

Tratament medical
Tratamentul medical in gastrita acuta are la baza, in primul rand, regimul dietetic. in primele zile se
va prescrie un regim hidric cu ceaiuri de menta, musetel, tei si supe de zarzavat, strecurate. Dupa
doua zile se pot introduce piureuri de legume, gris, orez, paste fainoase, lichide nu prea dulci, mere
rase; ulterior, in functie de evolutie, se vor da lactate, oua fierte, carne slaba fiarta, perisoare in
aburi, budinci. Tratamentul se poate incepe cu incercarea de a provoca o varsatura pentru
evacuarea stomacului. Durerile vor fi calmate prin aplicarea unor comprese umede alcoolizate si
prin injectii cu papaverina sau atropina. in caz de deshidratare se recomanda solutie clorurosodica
izotonica, subcutanat, sau solutii clorurate si glucozate in perfuzii intravenoase. La nevoie, in starile
mai grave, cu hipotensiune, se vor administra analeptice.

Boli digestive - Gastrita coroziva

Gastrita coroziva este consecinta accidentelor constand in inghitirea unor substante caustice:
hidrat de sodiu, acid sulfuric, azotic, clorhidric, acetic - substante care provoaca necroze pe diferite
intinderi ale mucoasei gastrice.

Simptome
Dupa ingerarea causticului, primul simptom il constituie durerea extrem de intensa, cu localizare
epigastrica si retrosternala, urmata imediat de disfagie, dupa care survin varsaturi incoercibile. Prin
varsaturi se elimina substanta ingerata, apoi varsaturile devin brune si urmeaza hematemeze
repetate. Starea bolnavului este foarte grava, cu soc; se adauga fenomenele pe care toxicul le-a
provocat asupra altor organe (rinichi, ficat).

Evolutie
Evolutia gastritei corozive merge spre vindecare, cu procese cicatriceale deformante, mutilante, la
nivelul stomacului (si al esofagului); uneori, se poate complica cu o perforatie a stomacului sau cu
o gastrita flegmonoasa.

Diagnostic pozitiv

54

Diagnosticul se bazeaza pe tabloul clinic grav si pe identificarea agentului caustic care a provocat
afectiunea, si in plus, pe prezenta unor leziuni necrotice la nivelul buzelor si in cavitatea bucala; de
regula se intalneste si tabloul clinic al esofagitei corozive.

Tratament
Tratamentul trebuie facut de urgenta. Este contraindicata introducerea unor sonde pentru spalatura
gastrica, din cauza pericolului de perforatie. Se prefera administrarea unor solutii neutralizante,
prin ingestie. Solutiile neutralizante sunt mentionate la Tratamentul esofagitei corozive. Alimentatia
orala fiind un timp imposibila, se va recurge la clisme alimentare si la alimentatia parenterala. in
cazurile usoare sau cand stadiul bolii permite acest lucru, se prescriu lapte, supe de zarzavat, oua
moi; treptat se va trece la biscuiti, piscoturi, smantana, frisca, piureuri, fainoase, branza proaspata
de vaca, perisoare fierte in aburi. Dupa cateva saptamani se va ajunge la o alimentatie obisnuita.

Boli digestive - Ulcerul gastro-duodenal

Ulcerul gastro-duodenal este o boala caracterizata prin aparitia unei ulceratii cu sediul pe
stomac, pe portiunea superioara a duodenului, partea inferioara a esofagului sau ansa
anastomotica a stomacului operat. Clinic, se manifesta prin sindromul ulceros, boala interesand
intreg organismul, de unde si denumirea de boala ulceroasa.
Etiopatogenie
In incercarile de a cunoaste cauza acestei boli s-au emis mai multe teorii si ipoteze:

teoria localicista a atribuit formarea ulcerelor unor tromboze vasculare in peretele

stomacului sau al duodenului sau unor spasme arteriale prelungite; si tromboza si spasmul ar
produce o ischemie localizata persistenta, care ar scadea rezistenta mucoasei;

teoria mecanica sustine ca microtraumatismele care actioneaza asupra mucoasei ar fi

responsabile de formarea ulcerului; aparatorii acestei teorii se bazau pe marea frecventa a
ulcerului pe mica curbura gastrica:

teoria inflamatorie, bazata pe observatia ca ulcerul se insoteste adesea de gastrita,

sustinea ca gastrita premergatoare ar determina eroziunea mucoasei;

teoria clorhidropeptica afirma ca ulcerul s-ar produce prin autodigerarea mucoasei sub
actiunea sucului gastric; de aici, si denumirea bolii de ulcer peptic;

teoria neuro-vegetati va, pornind de la constatarea ca majoritatea bolnavilor ulcerosi

prezinta semne de tulburari neuro-vegetative (vagotonie), sustine ca acestea provoaca
tulburari in circulatia si in secretia gastrica si creeaza astfel conditii pentru aparitia ulceratiei;

55

teoria cortico-viscerala, emisa de Bikov si Kurtin, pe baza conceptiei nerviste a lui Pavlov,
explica procesul patogenic al bolii ulceroase astfel: ca urmare a stimularii excesive a
enteroceptorilor si a exteroceptorilor se produce o dereglare a proceselor de excitatie si de
inhibitie de la nivelul scoartei cerebrale; acest fapt provoaca o tulburare a functiilor centrilor
subcorticali, care devin dezordonate, haotice; vor rezulta modificari in tonusul neurovegetativ, cu spasme in peretele gastro-duodenal si cu irigarea deficitara a unor portiuni ale
stomacului si ale duodenului. Crescand activitatea peptica si scazand troficitatea mucoasei
locale, se creeaza conditii favorabile pentru aparitia ulceratiei gastro-duodenale.

La ora actuala se considera ca in aparitia ulcerului gastro-duodenal intervin doua serii de factori:

factori de aparare: integritatea mucoasei gastrice si calitatea mucusului protector;

factori de agresiune: secretia peptica si acidul clorhidric.

Frecventa
Ulcerul gastro-duodenal apare cel mai frecvent la varsta de 20 - 40 de ani (pentru localizarea
duodenala) si la 30 - 50 de ani (pentru cea gastrica). Se poate totusi intalni si sub varsta de 20 de
ani si la cei peste 50 de ani. Este mai frecvent la barbati decat la femei, raportul fiind de 3/1.
Ulcerul

duodenal

este

cam

de

doua

ori

mai

frecvent

decat

cel

gastric.

Anatomie patologica
Ulcerul gastro-duodenal consta intr-o pierdere de substanta a peretelui gastric sau duodenal, de
forma rotunda sau ovala, avand un diametru care variaza de la 0,3 pana la 3 si chiar 4 cm si mai
mult (ulcere gigante). De obicei sunt unice, insa pot aparea simultan doua sau mai multe. Ulceratia
patrunde pana in submucoasa; cand insa ulcerul este penetrant, ea poate depasi stratul muscular,
ajungand

pana

la

seroasa

si

chiar

in

organele

vecine

(pancreas,

ficat).

Ulcerul poate sa fie acut sau cronic. El evolueaza 3-6 saptamani, apoi se poate croniciza, insotinduse de o proliferare a tesutului conjunctiv, cu retractie cicatriceala si pereti grosi (ulcer calos). Este
cunoscuta predilectia ulcerului de a avea anumite localizari. Astfel ulcerul gastric apare cel mai
frecvent in regiunea antropilorica, apoi pe mica curbura, mai rar pe cardia, pe marea curbura sau
pe cele doua fete; ulcerul duodenal se localizeaza cel mai des pe bulb si mai rar postbulbar.
Simptome
Simptomele ulcerului gastro-duodenal sunt caracteristice, ele permitand singure diagnosticul.
Simptomul cel mai constant si care in mod obisnuit il determina pe bolnav sa se prezinte la medic,
este durerea.
Durerea are o localizare epigastrica, este intensa, se insoteste de o senzatie de arsura si deseori
iradiaza in spate. Sediul durerii pare sa aiba o legatura cu sediul ulceratiei. Intensitatea durerii este
mare, mai ales in ulcerele vechi, care intereseaza si seroasa. Caracterul cel mai pretios pe care il
are durerea este periodicitatea: durerile apar in perioade de 1 - 3 saptamani, separate prin

56

perioade de liniste, in care bolnavul nu se plange de dureri, chiar daca nu respecta regimul
alimentar. De cele mai multe ori, perioadele dureroase apar in cursul toamnei sau al primaverii
(periodicitate sezoniera), insa pot aparea si in alte sezoane; pe masura ce boala se cronicizeaza,
perioadele dureroase devin mai lungi si mai dese. Un alt caracter al durerii consta in faptul ca are
un ritm orar in raport cu orele mesei. Uneori, durerea apare imediat dupa masa (durere precoce),
ca in ulcerele localizate juxtacardial sau pe mica curbura gastrica; alteori, apar la 2-4 ore dupa
masa (duwrs tardiva), cum se intampla in localizarea piloroduodenala a ulcerului. Uneori durerile
apar nocturn, catre miezul noptii sau catre orele 3-4 dimineata (in ulcerul duodenal), in alte cazuri
de ulcer duodenal, durerea poate sa se insoteasca de o senzatie de foame (foame dureroasa).
In general, durerea din ulcerul gastro-duodenal este calmata de ingestia de alimente sau de
bicarbonat de sodiu (sau alte alcaline). Pe masura ce ulcerul devine cronic si apar leziunile de
perigastrita sau periduodenita, durerea devine aproape permanenta, periodicitatea si ritmul orar
avand tendinta sa fie mai putin marcate.
Senzatia de arsura retrostemala (pirozis) este un semn des intalnit, care uneori inlocuieste durerea
si are un caracter ritmic si periodic. De asemenea, mai pot aparea eructatii acide, gust acru sau
amar in gura.
Varsaturile, cand apar, sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, dupa localizarea gastrica
sau duodenala a ulcerului, ele fiind determinate de mese mai copioase, de abateri de la dieta, de
consumul de bauturi alcoolice. Varsaturile contin alimente, sunt abundente si au miros acid; uneori,
bolnavul vomita numai suc gastric pur. O caracteristica a varsaturilor este aceea ca atenueaza
durerea, deseori chiar o fac sa dispara, motiv pentru care unii bolnavi isi provoaca singuri
varsaturile. Pofta de mancare este normala sau crescuta. Daca bolnavul scade in greutate in
perioadele dureroase si se spune ca nu mananca, aceasta nu se intampla prin pierderea apetitului,
ci prin frica de a manca, pentru a nu avea dureri.
Tratament profilactiv
Pentru prevenirea bolii ulceroase se iau masuri care sa protejeze scoarta cerebrala de diferite
traumatisme si care sa fereasca stomacul de agresiuni. Astfel se impun respectarea ritmului de
munca si de repaus, evitarea suprasolicitarilor, evitarea starilor emotionale, crearea conditiilor de
relaxare. Pentru a feri mucoasa gastrica de factori iritanti, se va cauta sa se respecte orarul
meselor, sa se ia mesele in conditii de liniste, intr-un anturaj placut, sa nu se abuzeze de
condimente, de bauturi iritante si de tutun, sa se mestece bine si sa se ingrijeasca dantura.
Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se poate face cu toate durerile epigastrice din afectiunile organelor
abdominale sau extra-abdominale. Singurul diagnostic diferential important este intre ulcerul si
cancerul gastric (nisa benigna si nisa maligna).

57

Boli digestive - Rectocolita ulcerohemoragica

Rectocolita ulcerohemoragica este o boala inflamatorie nespecifica, cu caracter ulcerativpurulent, localizata de preferinta n regiunea rectosigmoidiana, dar care poate sa cuprinda colonul
n ntregime. Rectocolita ulceroasa este cunoscuta si sub alte denumiri: colita ulceroasa, rectocolita
ulcerohemoragica, rectocolita ulceroasa grava. Vrsta la care apare cel mai frecvent se situeaza
ntre 24 - 45 de ani, dar poate sa sur-vina si nainte de 20 sau peste 50 de ani. Apare n aceeasi
masura la ambele sexe.
Etiopatogenie
Etiopatogenia rectocolitei ulceroase este nca necunoscuta. S-au facut numeroase studii, dar
ncercarile de a-i gasi o etiologie bacteriana, alergica, imunitara sau enzimatica au ramas
neconfirmate. Intereseaza cu precadere populatia tarilor dezvoltate economic: Anglia, America si
tarile scandinave. n tara noastra desi frecventa este n crestere, formele cu evolutie severa sunt
mai reduse. Desi nu exista certitudine, se admite ca unii factori ca cel genetic, infectios, enzimatic,
psihosomatic

si

imunologic,

pot

interveni

instalarea

si

dezvoltarea

bolii.

Anatomie patologica
La examenul macroscopic se constata initial o mucoasa hipere-miata, edematiata si cu hemoragii
punctiforme iar ulterior ulceratii, de forme si dimensiuni variate, cu fund hemoragie, apoi purulent,
mucoasa

foarte

friabila;

mai

trziu

se

ivesc

procese

reparatoare

de

scleroza.

Simptome
Rectocolita ulceroasa cunoaste trei forme clinice: benigna, n care localizarea este numai
rectosigmoidiana; medie, cea mai frecventa; grava, n care localizarea este ntinsa. Rectocolita
ulcerohemoragica

se

manifesta

clinic

prin

simtome

digestive,

dominate

de

sindromul

rectosigmoidian si prin fenomene generale: subfebrilitate, chiar febra septica uneori (febra si pulsul
crescut arata severitatea bolii), astenie, deprimare, anemie, emaci-ere, uneori edeme. Sindromul
rectosigmoidian este caracterizat prin scaune sanghino-lente, cu mucus si puroi, cu tenesme si
diaree,

care

poate

varia

de

la

2-3

scaune/zi

la

peste

15

emisiuni

imperioase.

Debutul poate fi acut, subacut (cel mai frecvent) si insidios.

Clinico evolutiv se descriu trei forme:

forma acuta fulminanta (5 - 15%), cu debut febril dizenteriform, dureri abdominale difuze,
rapida alterare a starii generale, tulburari hidroelectrolitice si denutritie proteica.

forma cronica continua (5 - 15%), cu persistenta atenuata a simptomelor din faza acuta

forma cronica intermitenta, care evolueaza cu recaderi si remisiurii variabile n timp. Este
tipul cel mai obisnuit.

Explorari paraclinice

58

Examenul de baza este rectosigmoidoscopia, care se face pna la 30 cm si arata scurgeri de

mucus, snge si puroi, o mucoasa deosebit de fragila ("mucoasa plnge cu snge"), prezenta
ulceratiilor, aspectul unui tub dilatat cu disparitia jonctiunii rectosigmoidiene, abcese, zone de
necroza.
Irigografia deceleaza si leziunile situate mai sus de 30 cm si poate evidentia abcese, ulceratii mari,
scurtari, retractii si stenoze.
Biopsia rectosigmoidiana necesita multa prudenta si se face doar cnd exista o suspiciune de
cancer. Coproculturile se fac sistematic si repetat, pe ele bazndu-se antibioterapia. Examenul
sngelui arata o viteza de sedimentare crescuta, leucocitoza, anemie hipocroma. n fermele
prelungite se constata hipoproteinemie, pierdere de sodiu si potasiu si alterari ale testelor
functionale hepatice.
Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe aspectul scaunelor, pe alterarea starii generale, pe caracterul
periodic

progresiv

si

pe

examenele

paraclinice,

special

rectosigmoidoscopia.

Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se face cu: dizenteria (examen bacteriologic), enterocolitele acute si
cronice, colopatia mucomembranoasa, limfogranulomatoza Nicolas-Favre; important este sa
deosebim

rectocolita

ulceroasa

de

cancerul

rectal

si

sigmoidian

(vrsta

mai

naintata,

rectosigmoidoscopia, biopsia, irigografia).

Boli digestive - Enterocolita acuta

Enterocolita

acuta este

inflamatie

acuta

intestinului

subtire

si

gros.

Etiopatogenie
Boala este frecventa si se ntlneste la orice vrsta, putnd sa aiba cauze infectioase, chimice,
toxice sau fizice. Cel mai frecvent este de natura infectioasa; germenii care o provoaca sunt
enterobacteriaceele (bacili coli patogeni, enterococi, Proteus, piocianici); stafilococii si streptococii
sunt introdusi n intestin odata cu alimentele contaminate, care contin si toxinele microbiene.
Enterocolitele acute cu caracter epidemic sunt provocate de diferite specii de Salmonella, Shigella si
Escherichia si fac obiectul de stuadiu al bolilor contagioase. Cauzele toxico-chimice sunt de natura
accidentala sau profesionala, dintre acestea mentionnd: arsenul, fosforul, mercurul, uleiurile
volatile, oxinele unor ciuperci, medicamente (abuzul de laxative, salicilati, PAS, butazo-lidina,
antibiotice). Uneori boala este urmarea actiunii unor factori fizici, ca alimentele excesiv de reci si
bauturi fermentate Enterocolitele acute semnalate dupa tratamente cu antibiotice sunt provocate
de bacteriile rezistente din intestin sau din orofaringe, care se exacerbeaza dupa ce flora sensibila
la antibiotice a fost distrusa.

59

Anatomie patologica
In formele usoare, mucoasa apare hiperemiata, cu pliuri ngrosate, edem si secretie bogata n
mucus. n formele mai avansate se descuameaza epiteliul, apar eroziuni superficiale, foliculii
limfatici se inflameaza si se pot necroza, producnd ulceratii care intereseaza si submucoasa.
Simptome

Boala debuteaza brusc, la scurt timp dupa consumarea unor alimente alterate sau

dupa ingerarea substantei toxice. Este mai frecventa n anotimpul calduros, n marea majoritate a
cazurilor se asociaza si semnele unei gastroduodenite acute.
Primele simptome sunt: inapetenta, greata, cefalee, stare de neliniste. Curnd bolnavul acuza
dureri abdominale progresive, pna la colici, zgomote hidro-aerice, balonari, varsaturi alimentare si
bilioase. Apoi apar diaree explozive, cu eliminari de gaze urt mirositoare. Scaunele, la nceput
subtiri, devin lichide, murdare, brune sau galbui, n numar de 5 - 10 - 20 pe zi; ulterior capata un
aspect mucos. Deseori exista si tenesme. Febra si frisoanele nsotesc de cele mai multe ori aceste
manifestari. n cazurile mai grave se instaleaza fenomene de colaps periferic, cu adinamie,
transpiratie, cianoza, racire a extremitatilor, puls mic, hipotensiune, hipotermie. Bolnavul este
deshidratat, prezinta sete, oligurie, piele uscata, ameteli.
Evolutie
Boala evolueaza n functie de agentul patogen. n mod obisnuit, simptomele regreseaza n 2 - 3
zile. Boala se poate vindeca spontan sau, rareori, daca este nengrijita, se poate croniciza.
Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe anamneza, pe tabloul clinic si pe examenul bacteriologic al
materiilor fecale.
Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se face cu toxiinfectiile alimentare, cu febra tifoida si febrele paratifoide, cu
dizenteriile.
Boli digestive - Ocluzia intestinala
Ocluzia intestinala defineste oprirea patologica si persistenta a tranzitului intestinal. Desi nu
ocoleste nici o varsta, se noteaza o sporire a incidentei odata cu inaintarea in varsta, astfel incat,
analizand structura morbiditatii prin leziuni generatoare de ocluzie, s-a evidentiat ca ordinea
etiologica

este

reprezentata

de

trei

frecvente

leziuni:

bride,

neoplasm,

strangulari.

Clasificare
Ocluziile intestinale se pot clasifica in:

Ocluzii functionale - cu lumen liber, in care motilitatea intestinala este afectata primar, dar
cu potential reversibil.

60

Ocluzii mecanice - la care lumenul intestinal este blocat din diverse cauze si care nu au
tendinta spontana la dezobstructie.

Simptome
In cadrul sindromului ocluziv, durerea, varsaturile si oprirea tranzitului intestinal se constituie intrun trepied clinico-simptomatic sugestiv. Atunci cand la aceasta terta asociere se adauga al patrulea
semn - distensia abdominala -, tabloul clinic este pe deplin conturat.
Durerea este primul si cel mai constant semn al ocluziei intestinale. Se manifesta variabil: uneori
se instaleaza brutal, in plina sanatate. Are caracter continuu, este violenta, sfasietoare, tenace,
obligand bolnavul sa adopte o pozitii fortat antalgice si este insotita de fenomene vegetative:
paloare, transpiratii, anxietate - este cazul ocluziilor prin strangulare, unde tractiunea pe mezouri si
ischemia ansei explica paroxismul durerii si celelalte simptome. Alteori, durerea se instaleaza lent,
dar progresiv, are evolutie clinica sub forma de colici. Durerile cu caracter colicativ dureaza cateva
minute si sunt intretaiate de perioade de acalmie, ce variaza de la 3 la 5 minute pentru jejun, la 5 10 minute pentru ileon si 15-20 de minute pentru colon. In timp, ele devin din ce in ce mai rare,
sunt mai putin accentuate si progresiv sunt inlocuite de o distensie dureroasa. Constant nu exista
sediu precis al durerii; ea este raportata la tot abdomenul.
Varsaturile reprezinta un simptom mai putin constant decat durerea (ele pot lipsi in obstacolele
joase colonice, cel putin in primele zile de evolutie ale ocluziei). De obicei, apar cu atat mai
devreme cu cat sediul obstacolului este situat mai proximal la nivelul intestinului. Ele pot insoti
durerea de la inceput si au un net caracter reflex, iar continutul lor este gastric, alimentar sau
bilios. In ocluziile inalte, varsaturile sunt frecvente cu cat nivelul obstacolului este mai jos situat,
sunt mai spatiate in timp. Odata cu aparitia miscarilor antiperistaltice, ele devin si mai rare, sunt
asa-zisele varsaturi de descarcare, cu continut poraceu. Tardiv, la cateva zile de la debut, apar
varsaturi cu caracter fecaloid, sunt varsaturi de regurgitatie, caracteristice fazei de distensie atona
a intestinului. Aparitia lor semnifica un stadiu avansat al ocluziei.
Oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze constituie un simptom cardinal, astfel
incat, luat chiar ca manifestare izolata, poate trezi suspiciunea instalarii ocluziei. In faza de debut a
ocluziei, bolnavul mai poate avea emisie de scaune si gaze din segmentul distal al stenozei, iar in
anumite forme de strangulare este posibila chiar aparitia diareei. Oprirea tranzitului intestinal este
cu atat mai precoce cu cat sediul obstacolului este mai distal situat.

Boli digestive - Colonul iritabil

Colonul iritabil este un sindrom caracterizat prin diverse tulburari functionale, si colici fara
substrat organic, n care, clinic, predomina durerea colica, tulburarile de tranzit (constipatie, diaree
sau alternanta ambelor) si uneori eliminari rectale de mucus. Este cea mai frecventa actiune a
tubului digestiv. Se ntlneste la 15 - 30% din persoanele aparent sanatoase, fiind mai frecventa
ntre 20 - 40 ani, de obicei la femei.

61

Etiologie
Au fost incriminate componenta ereditara sau familiala, alergia, inflamatiile intestinale (enterite
infectioase si dizenterie), alimentatie saraca n fibre vegetale, deficite enzimatice, hormoni
intestinali si mai ales factori psihici. La multi bolnavi se gasesc trasaturi nevrotice, isterice,
anxioase, depresive. La peste jumatate din bolnavi se depisteaza stressuri psihice, situatii
conflictuale, surmenaj, fenomene de obicei ntlnite la femei. Factorul psihic se regaseste n
etiologia sau n declansarea simptomelor n 70% din cazuri. n colonul spastic abuzul de laxativ
este foarte frecvent. Alimentatia nerationala, tutunul si alcoolul, suprasolicitarile psihice si
sedentarismul joaca de asemenea un rol important.
Simptome
Clinic, bolnavii prezinta tulburari de tranzit intestinal: constipatie, diaree, sau alternanta de
constipatie cu diaree. Constipatia este de obicei nsotita de dureri abdominale, meteorism, sau
balonari dureroase, scaun dur cu excremente ca de oaie sau n forma de creion. Bolnavii folosesc n
mod abuziv laxative sau clisme. Formele cu diaree, prezinta scaune moi sau apoase, cu sau fara
dureri abdominale, de obicei matinale, uneori imperioase, explozive. Fenomenele descrise sunt
favorizate de ingesti de lapte sau sucuri de fructe, stressuri emotionale. Alteori diareea este
postprandiara.
Frecvent apare "falsa diaree" - eliminari de fecale fragmentate, amestecate cu mucus, si provocate
de copros-taza. Falsa diaree este frecventa n formele cu constipatie. Uneori scaunul este exclusiv
mucos si se prezinta sub forma de membrane. De aici denumirile de colita mucoasa sau mucomembranoasa. Sngele este rar prezent si numai n cazuri de hemoroizi sau fisuri anale. Durerile
abdominale sunt constante, uneori difuze, alteori apar pe traiectul colonului, la nivelul cecului si n
ambele flexuri, sau prezinta un caracter migrator. Variaza de la senzatia de presiune, arsura,
greutate, pna la colica violenta. Durerile pot fi interpretate ca fiind de origine pancreatica, renala,
cardiaca, apendiculara, colicistica sau anexi-ala. Durerile apar mai frecvent dimineata si dispar n
cursul activitatii, pot apare si postprandial si exceptional noaptea. De obicei dispar dupa defecatie
sau eliminare de gaze. Mai pot aparea si tulburari dispeptice: greata, inapetenta, tulburari de
deglutitie,

varsaturi,

eructatii,

pirozis,

borborisme,

flatulenta.Simptomele

neuropsihice

sau

neurovegetative sunt frecvente (stari depresive, insomnie, cefalee, transpiratii, disurie, prurit anal
sau vulval). Starea generala este de obicei buna, m contrast cu suferintele acuzate de bolnav. La
presiune apar dureri difuze sau localizate. Continutul de gaze este marit, iar scaunele sunt mai
nchise la culoare si frecvent consistente.
Diagnostic pozitiv Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe trei elemente: un complex simptomatic
care reflecta un raspuns fiziologic intestinal exagerat sau alterat, prezenta unor factori psihoemotionali, excluderea bolilor organice.
Diagnostic diferential

Diagnosticul diferential este adeseori dificil si reclama numeroase

investigatii: radio-logice, colonoscopice, cu sau fara biopsie, pasaj baritat gastrointestinal,

examenul cailor biliare, ecografia abdomenului superior si uneori chiar laparascopie. Trebuie
excluse majoritatea afectiunilor abdominale (despre care s-a vorbit deja) si chiar suferinte
endocrine (hipertiroidism).

62

Boli digestive - Cancerul de colon si rect

Cancerul de colon si rect reprezinta cam 20% din totalul neoplasmelor, ocupnd locul al doilea la
ntreaga populatie, depasit la barbati de cancerul bronhopulmonar, iar la femei de cancerul de sn.
Etiopatogenie Etiopatogenia nu este cunoscuta.

Frecventa creste cu vrsta (maxim n deceniul

6 si 7), fiind ntlnit de obicei la barbati. Factorul genetic, este sugerat de frecventa cu care se
ntlneste n familia bolnavului. Dintre factorii de risc care pledeaza pentru factorul genetic si care
se ntlnesc frecvent n familiile acestor bolnavi citam: polipoza familiala, polipii coloniei
adenomatosi, afectiunile inflamatorii colonice (colita ulcerohemoragica, difuza, cu debut nainte de
25 ani dupa 10 ani de boala, boala Crohn, diverticuloza rectosigmoidiana etc. Mai joaca un rol
etiopatogenic, dieta saraca n fibre, bogata n glucide rafinate si grasimi animale, obisnuita n tarile
dezvoltate (Anglia, Franta, S.U.A) si dieta saraca n fructe si vegetale. Au mai fost incriminate
sarurile biliare, amoniacul, (concentratie maxima n sigmoid), flora anaeroba (crescuta n infectiile
care modifica sarurile biliare), factorii imunitari, hormonali, infectiosi (virusul citomegalic), factorii
toxicochimici si radiatiile ionizante.
Anatomie patologica

In marea majoritate a cazurilor este un epiteliom (95%). Localizarea, n

ordinea frecventei, este urmatoarea: rect (58%), sigmoid (17%), cec si colonul drept (15%),
colonul stng (10%). Macroscopic se descriu: o forma proliferativa, vegetanta, conopidiforma;
forma infiltrativa dura, cu retractii si stenoze; forma infiltra-tiva coloidala, moale; forme mixte
(infiltrante si vegetante); forme ulcerative. Cancerul intestinului gros se extinde n profunzimea
peretelui intestinal si fixeaza tumoarea de organele vecine. Invadeaza, pe cale limfatica ganglionii
regionali si da metastaze la distanta n diferite organe: ficat, plamn, peritoneu, creier, oase etc.

Simptome

Cancerul colonului ramne un timp asimptomatic (6-l2 luni) pentru ca ulterior

simptomele care apar sa fie pe colonul drept, colonul stng sau rect.
Cancerul colonului drept: durere discreta, dar persistenta si neinfluentata de calmante,
localizata n flancul sau fosa iliaca dreapta; balonare abdominala; diaree (mai rar), cu scaune de
putrefactie, rezistenta la tratament; pierdere n greutate, astenie, dinamie; starea subfebrila,
anemia si sngerarile apar mai tardiv.
Cancerul colonului stng se manifesta prin dureri (jumatate din cazuri), ca o jena n flancul
sng, cu balonare si gaze; durerea creste progresiv n intensitate si cedeaza la masaj abdominal;
mai trziu, apar fenomene stenozante cu constipatie si falsa diaree, care usureaza bolnavul.
Scaunele pot capata un caracter sanguinolent. Tulburarile dispeptice sunt foarte rare si starea
generala se mentine buna mult timp.
Cancerul rectului se evidentiaza la nceput cu fenomene de constipatie, cu jena la defecare, la
nceput mai redusa, apoi cu caracter de tenesme. De multe ori constipatia este urmata de scaune

63

moi, cu mucus, snge si puroi. Scaunul devine anevoios, suparator si este urmat de o senzatie de
evacuare incompleta; alteori, ia aspectul din stenoza rectala, aparnd subtire ca un creion sau n
forma de panglica. Durerea se accentueaza si este resimtita n pelvis, n sacru, n coapse. Mai
trziu bolnavul devine palid, inapetent, pierde n greutate.
Evolutie
Cancerul intestinului gros se dezvolta lent, de obicei fiind descoperit ntr-un stadiu avansat.
Prognosticul este grav, mai ales n cazul localizarii rectale si al colonului stng, si deosebit de grav
cnd cancerul apare pe fondul unei rectocolite ulceroase. Complicatiile cancerului de colon constau
n: hemoragii grave, perforatii cu peritonita, stenoza cu fenomene ocluzive, fistule, infectii
secundare si metastaze.
Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv are ca elemente de sustinere vrsta bolnavului, simptomatologica clinica,
endoscopia si examenul radiologie. Important e ca diagnosticul sa fie precoce (mai usor de
evidentiat n cancerul rectal) si sa ne gndim la acest diagnostic ori de cte ori avem de-a face cu
un bolnav mai n vrsta, cu o simptomatologie intestinala mai rezistenta la tratament, pentru a
cere investigatiile complementare necesare.
Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se face, n functie de localizare, cu: tuberculoza ileocecala, tumoarea
inflamatorie

apendiculara,

rectocolita

ulceroasa,

stenozele

intestinale,

polipoza

intestinala,

diverticuloza intestinala, hemoroizii.

Boli hepatice - Ciroza hepatica

Cirozele hepatice sunt suferinte cronice cu evolutie progresiva, caracterizate morfologic prin
dezorganizarea arhitectonicii hepatice datorita metaplaziei tesutului conjuntiv - care formeaza benzi
de scleroza ce inconjura sau fragmenteaza lobulii - determinata de distructia hepatocitara si de
regenerarea nodulara; biologic prin alterarea severa a sindroamelor de activare mezenchimala, de
hipertensiunea portala si de insuficienta hepatocitara si prin posibilitatea exacerbarii sindromului
excretobiliar si a aceluia de hepatocitoliza; clinic, prin stadii avansate de insuficienta hepatica,
insotite de semnele de hipertensiune portala.
Etiopatogenie
In ultimul timp numarul cazurilor de ciroza este in crestere. Varsta cu maximul de incidenta este
intre 45 si 60 de ani, insa primele semne apar in mod obisnuit intre 35 si 50 de ani. Exista o
predominanta la sexul masculin. Cauzele infectioase ocupa un loc important in etiologia cirozelor in
tara noastra, cele mai multe dintre ele fiind de natura virotica, prin virusul hepatitic. Celelalte
cazuri apartin virusurilor nehepatice, sifilisului, tuberculozei si altor infectii bacteriene.Cirozele
nutritionale apar prin carente de proteine, de factori lipotropi sau de vitamine. Dintre cauzele toxice
care provoaca ciroze, alcool - prin afectiunea sa steatogena, la care se adauga si carentele

64

nutritionale - ocupa primul loc. Mai sunt incriminate destul de rar toxicele industriale (compusi
organofosfarici, hidrogenul arseniat, tetraclorura de carbon, deratizantele, insecticidele) si, in
ultimul timp, medicamentele cu agresivitate hepatica. Cirozele biliare au drept cauza stagnarea
bilei, care poate sa se datoreze unor obstacole extrahepatice; staza biliara poate sa fie primitiva,
prin hepatita cronica colostatica, ca urmare a unei hepatite virale si, probabil, cu interventia unei
mecanism imunologic. In etiologia cirozelor au mai fost incriminate cauze dismetabolice (obezitate,
diabet) si cauze endocrine (hiperfoliculinemie, hipertiroidie). Abuzul de alcool si hepatita virala tip
B, reprezinta principalele cauze ale cirozei hepatice. in unele tari ca de exemplu Franta, predomina
etiologia alcoolica, in tara noastra predomina etiologia virotica. Din punct de vedere etiopatogenic,
deosebim urmatoarele tipuri de ciroza hepatica:

ciroza alcoolica (denumita si ciroza portala sau grasa), prezinta doua variante: atrofica
(Laennec) si ciroza hipertrofica;

ciroza post-necrotica (post-hepatitica), in care rolul principal il detine hepatita virala acuta
si hepatita cronica activa. Mai sunt incriminati in etiologia sa unele intoxicatii (fosfor,
cloroform) si infectii (bruceloza);

ciroza biliara, care poate fi primitiva si secundara;

ciroza din hemocromatoza si din boala Wilson;

cirozele cardiaca, carentiala si ciroza splenogena (Banti).

Anatomie patologice Majoritatea cirozelor incep prin hepatomegalie si sfarsesc prin atrofie
hepatica. Hepatomegalia este datorita hiperplaziei conjunctive, plus steatofei, plus proceselor de
regenerare; cand aceste procese inceteaza, se produce atrofia hepatica. Culoare ficatului variaza
dupa tipul de ciroza: galben-ruginie de obicei, verde-bruna in cirozele biliare, rosiatica in
hemocromatoza. Suprafata poate fi regulata, fie granulara (ciroza micronodulara) sau neregulata,
cu noduli de dimensiuni variate (ciroza macronodulara). Capsula Glisson este ingrosata si prezinta
noduli.
Simptome
Debutul poate sa fie asimptomatic sau necaracteristic. Primele semne sunt: aspecte de sindrom
asteno-nevrotic (fatigabilitate, anxietate, somnolenta, insomnie) sau dispepsie biliara ("gura rea",
inapetenta,

greturi,

balonari

postprandiale,

intoleranta

la

alcool,

discolie),

ori

fenomene

hemoragipare (epistaxis, gingivoragii, menometroragii, eruptii purpurice). Uneori, boala evolueaza

timp indelungat fara nici un semn, prima manifestare fiind o hemoragie digestiva superioara, sau
diagnosticul este pus cu ocazia unei interventii chirurgicale. In perioada de stare, pe langa
manifestarile amintite mai sus, se constata prezenta unor semne la nivelul mucoaselor si al
tegumentelor, modificari hepatice si splenice, modificari endocrine si nervoase, ascita, edeme,
hidrotorax, precum si perturbari cardiovasculare, renale si hematologice.

65

Icterul survine episodic in unele ciroze, ca semn de prabusire prin necroza hepatocitara, in altele cum sunt cirozele biliare - are un caracter permanent. Stelutele vasculare apar in partea superioara
a toracelui (decolteu), mai frecvent la cei cu hipertensiune portala. Mucoasa linguala si cea jugala
sunt carminate. Tegumentele eminentelor tenare si hipotenare sunt rosii, dand aspectul de eritroza
palmara. Se pot intalni si eruptii purpurice.
Ficatul este marit de volum in 80% din cazuri, de consistenta crescuta, pana la duritate, cu
marginea ascutita, cu suprafata regulata sau fin granuloasa, mai rar cu macronoduli. Chiar si in
cazurile atrofice ficatul este mare la inceput, pentru ca ulterior sa se micsoreze, pana la disparitie
sub rebordul costal. Splenomegalia este prezentata in 80 - 90% din cazuri, de volum variabil de
gradele II-III, de consistenta crescuta, de regula nedureroasa. Deseori splenomegalia este insotita
de semne hematologice de hipersplenism: anemie, leucopenie, trombocitopenie. Hipertensiunea
portala se manifesta la inceput prin meteorism ("vantul dinaintea ploii") si prin aparitia circulatiei
colaterale externe si interne (varice esofagiene). Ascita apare foarte frecvent ca semn de insotire a
bolii, ea putand fi intalnita in orice forma de ciroza. Este prezenta de regula in ciroza atrofica, de
origine etilica, cand se reface, foarte usor.
Edemele apar in faze mai avansate, de obicei ca insotitoare ale ascitei. Sunt albe, moi si, cand sunt
neinfluentate de Tratament, constituie un element sumbru pentru prognostic. Hidrotoraxul drept
poate fi intalnit in 3 - 4% din ciroze.
Modificarile

endocrine sunt

totdeauna

prezente.

De

amintit

rolul

hormonului

antidiuretic

retrohipofizar si al aldosteronului. in ciroze se instaleaza destul de repede o insuficienta gonadica:

scadera libidoului, impotenta sexuala, ginecomastie, atrofie testiculara, amenoree, infertilitate.
Tulburari nervoase se intalnesc in tot cursul evolutiei cirozei, uneori, dupa cum am vazut, chiar ca
fenomen de debut. Pe parcurs pot sa revina sau sa capete o intensitate mai mare; de multe ori,
prezenta unei somnolente, a unei astenii excesive sau o stare de neliniste cu insomnie pot fi semne
premonitorii pentru drama hepatica ce va urma. Ele pot fi temporar reversibile.
Tulburarile cardiovasculare: hipervolemia din ciroze poate sa duca la deschiderea unor anastomoze
arterio-venoase (sunturi), provocand stelute vasculare si eritroza. Aceleasi circuite arteriovenoase,
la care se adauga tulburari de ventilatie si hipertensiune pulmonara secundara, sunt responsabile
de instalarea cianozei.
Perturbarile renale: in stadiile avansate, diureza scade; insuficienta renala este intalnita intr-o
proportie pana la 11%.
Modificarile hematologice: anemia este un semn care nu lipseste in cursul evolutiei cirozelor.
Leucopenia este provocata de hipersplenism. Trombocitopenia are la origine atat hipersplenismul,
cat si un deficit de megacoriogeneza. Tulburarile de coagulare se datoresc atat sintezei deficitare a
factorilor de coagulare, cat si excesului de fibrinolizina. Explorari imunologice.
Febra, cand apare, este expresia necrozei sau a inflamatiei hepatice ori a unor afectiuni
supraadaugate (atentie la periflebita!).

66

Diagnostic pozitiv Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe anamneza, tabloul clinic si pe investigatiile

paraclinice. Diagnosticul cirozelor trebuie sa precizeze atat forma clinica a bolii, cat si stadiul ei
evolutiv,

de

acestea

Diagnostic diferential

depinzand

in

mare

masura

atitudinea

terapeutica.

Diagnosticul diferential va fi deosebit de la caz la caz, dupa predominanta

simptomelor. In cazurile de ascita, diagnosticul diferential va fi facut cu peritonita tuberculoasa, cu

peritonita carcinomatoasa, cu ascita din decompensarile cardiace repetate sau cu ascita din simfiza
pericardiaca. Cand exista numai hepatomegalie, diagnosticul diferential se face cu neoplasmul
hepatic, cu chistul hidatic, cu sifilisul hepatic.

Boli hepatice - Sindromul icteric

Notiunea de icter are doua intelesuri: icterul-simptom, reprezentat de culoarea galbena a
tesuturilor, si icterul-afectiune, cuprinzand totalitatea tulburarilor clinice, fiziopatologice si
morfologice care conditioneaza diferitele stari icterice. Icterele sunt caracterizate clinic prin
colorarea in galben a tegumentelor si a mucoaselor, iar umoral, prin cresterea bilirubinei in sange.
Etiopatogenie
Cresterea cantitatii de bilirubina in sange poate aparea in trei imprejurari majore, care realizeaza
trei forme de icter: hemolitic, hepatocelular si mecanic.
Icterul hemolitic - cresterea hemolizei (mari distrugeri de eritrocite) are doua consecinte
principale: cantitatea crescuta de bilirubina si anemia. Bilirubina mult crescuta va depasi
capacitatea celulelor hepatice de a o excreta, iar excesul de pigment biliar ramane in sange,
constituind icterul. in acest icter, celula hepatica este normala, iar caile biliare sunt libere. Anemia
importanta va avea drept consecinta hipoxia hepatocitelor, si daca dureaza mai mult timp, le va
afecta. Astfel, icterul - care la inceput a fost pur hemolitic - incepe sa capete o patogenie mixta,
adaugandu-se factorul hepatocelular. Pe de alta parte, excesul de pigment biliar excretat duce, cu
timpul, la formarea unor trombi biliari si a unor calculi de bilirubina in caile biliare. in acest mod, la
patogenia icterului se mai adauga un factor mecanic. in icterul hemolitic este crescuta numai
bilirubina indirecta, iar bilirubina directa va creste abia mai tarziu, datorita unor factori
etiopatogenici supraadaugati: factorul obstructiei si factorul hepatocelular. O alta consecinta a
excretiei crescute de bilirubina consta in cresterea urobilinei si a urobilinogenului in urina.
Icterul hepatocelular (sau icterul prin hepatita sau parenchimatos) este o afectiune hepatica de
cauze infectioase sau toxice, cu leziuni hepatocitare de diferite grade si cu interesarea canaliculelor
biliare. Cea mai frecventa cauza a icterelor hepatocelulare o constituie hepatita epidemica de
etiologie virotica, cu virus A sau B. Urmeaza icterele infectioase in care leziunile apar ca urmare a
unor

boli

bacteriene

sau

cu

virusuri

nehepatice,

icterele

toxice,

icterele

nutritionale

si

dismetabolice. In cursul unei hepatite, celula hepatica sufera leziuni variate, de la intumescenta
tulbure pana la necroza. Apar distinctii ale trabeculelor celulare si capilarelor biliare, creandu-se
largi comunicari cu spatiile intercelulare si cu capilarele limfatice si sanguine, in care se varsa bila

67

secretata in regiunile, inca normale, ale parenchimului hepatic. Ca urmare a acestor leziuni,
hepatocitele nu mai pot excreta toata bila din sange; pe de alta parte, o cantitate din bilirubina
directa (conjugata de hepatocitele inca sanatoase) va trece din capilarele biliare in sange, fie direct,
fie prin intermediul lifaticelor. Asa se explica de ce in icterul prin hepatita va fi crescuta atat
bilirubina directa, cat si bilirubina indirecta. Acelasi mecanism explica si cresterea sarurilor biliare in
sange. Daca efractiile din parenchimul hepatic explica aparitia icterului, intensitatea lui este
determinata de integritatea hepatocitelor ramase. Pentru acest motiv, in icterele grave, atenuarea
icterului are un prognostic sumbru, pentru ca lezarea hepatocitara masiva nu mai poate mentine un
icter intens. Urobilina si urobilinogenul pot fi si ele crescute, ca urmare a insuficientei hepatice de a
capta urobilinogenul reabsorbit in intestin. S-a mai emis ipoteza ca formarea trombilor biliari poate
provoca obstruarea canaliculelor biliare si ca edemul inflamator ar comprima aceste canalicule, deci
ar

exista

si

un

factor

mecanic-obstructiv

in

patogenia

icterelor

hepatocelulare.

Icterul obstructiv sau mecanic este provocat de un obstacol situat pe caile biliare, care impiedica
scurgerea bilei, provocand staza si hipertensiune pana la canaliculele acinilor hepatici. Canaliculele
biliare supuse mult timp unei presiuni crescute se rup si se creaza comunicari cu capilarele
sanguine si cu spatiile limfatice. Astfel, elementele componente ale bilei patrund in sange, unde le
vom gasi in cantitati crescute: hiperbilirubinemie directa, hipercolalemie (crestere a sarurilor
biliare), hipercolesterolemie. Urobilina si urobilinogenul vor fi normale sau scazute. Cauzele care
duc cel mai des la aparitia icterelor prin obstructie sunt: calculoza coledociana, cancerul capului de
pancreas,

cancerul

ampulei

Vater, stenozele

coledociene,

pancreatita

cronica

hipertrofica.

Persistenta stazei si a hipertensiunii biliare va provoca, cu timpul, si leziuni hepatocelulare, iar la

patogenia icterului se adauga un nou factor - si drept consecinta - apar in sange si in urina
elementele caracteristice icterului parenchimatos.
Simptome
Icterul hemolitic este putin intens, bolnavul fiind doar subicteric. Aspectul tegumentelor este
galben-palid, mai mult anemic, decat icteric, coloratia galbena observandu-se mai usor la
sclerotica, mucoasa conjunctivala si sublinguala. Urina este hipercroma, insa fara bilirubinurie, cu
urobilina crescuta. Examenul obiectivpune in evidenta splenomegalia si o usoara hepatomegalie.
Laboratorul va arata prezenta unei anemii hipocrome, cu microsferocitoza si cu reticulocitoza
crescuta; rezistenta globulara, scazuta. in sange creste bilirubina indirecta; colesterolul este
normal, ca si sarurile biliare si testele functionale hepatice. La tubajul duodenal se obtine bila cu
pigmenti in cantitate mare.
Icterul prin obstructie are unele semne comune si altele care variaza dupa cauza care 1-a provocat.
in icterul determinat prin obstructie calculoasa, pacientul acuza dureri in hipocondrul drept, deseori
cu intensitate de colica (sau colica biliara a precedat cu putin timp aparitia icterului). Bolnavul are
antecedente de litiaza biliara. In icterul provocat de cancerul de cap de pancreas, coloratia se
intaleaza progresiv. Semnele generale ale cancerului sunt predominante: anorexie, slabire, astenie,
paloare, tensiune dureroasa in hipocondrul drept, scaune grasoase.
Diagnostic pozitiv

Diagnosticul pozitiv al icterului se bazeaza pe coloratia tegumentelor si a

mucoaselor si pe prezenta hiperbilirubinemiei.

68

Diagnostic diferential

Diagnosticul diferential se face cu coloratia galbena provocata de unele

substante

(Hepacrin),

ca:

atebrina

acidul

picric,

laxativele

cu

sulf

sublimat,

carotenii.

Evolutie
Evolutia este determinata de natura icterului. in icterul hemolitic, evolutia este blanda; in icterele
prin hepatita, evolutia depinde de gradul de afectare a hepatocitelor; in icterul mecanic vom asista
la o evolutie grava (letala in cancer) sau oprita de interventia chirurgicala (in calculoza).
Complicatiile depind si ele de etilogie.

Boli hepatice - Litiaza biliara

Litiaza biliara este o afectiune provocata de dezvoltarea unor calculi biliari in vezicula sau in caile
biliare extra- sau intrahepatice, si a caror prezenta poate sa nu se manifeste clinic sau poate sa se
insoteasca de o simptomatologie zgomotoasa.
Etiologie
In etiologia litiazei biliare intervin mai multi factori. Factorii endocrini sunt de netagaduit. Frecventa
superioara la femei, graviditatea favorizanta pentru formarea calculilor (hipercolesterolemia din
sarcina), faptul ca menopauza fiziologica sau chirurgicala este urmata deseori de aparitia litiazei
demonstreaza rolul pe care il joaca glandele cu secretie interna in aceasta afectiune.
Factorii de teren pot interveni activ in aparitia litiazei biliare. Diabetul, obezitatea, guta, litiaza
renala, astmul bronsic, unele forme de reumatism sunt deseori in corelatie cu litiaza biliara, fie ca
ea apare inainte, concomitent sau in urma acestor afectiuni. Factorii favorizanti sunt reprezentati
de: sedentarism, abuzuri de grasimi si proteine, surmenaj, traume psihice, nerespectarea orelor de
masa,

constipatie,

infectii

intestinale,

mai

ales

infectii

ale

cailor

biliare.

Patogenie
Procesul de formare a calculilor biliari rezulta din actiunea unui mecanism complex, la care
participa

interactiunea

mai

multor

factori:

fizico-chimici,

metabolici,

staza

si

infectiile.

Factorii fizico-chimici si metabolici determina modificari ale componentilor bilei, cu perturbarea

stabilitatii ei coloidale. Cand apar dereglari in metabolismul hepatic, se modifica concentratia de
saruri biliare si de fosfolipide, scazand concentratia lor in bila. Pe de alta parte, hipercolesterolemia
rezultata dintr-o dieta bogata in lipide, va modifica concentratia colesterolului in bila. Scaderea
raportului saruri biliare/colesterol creeaza premise pentru precipitarea colesterolului, a bilirubinei si
a calciului.

Factorul staza este necesar si el in procesul de litogeneza. Staza poate fi realizata prin

obstructii cistice sau oddiene, prin atonie veziculara, prin variante anatomice ale aparatului,
excretor biliar sau prin microstaze create de modificari distrofice (colesteroloza, colecistoza):
sarcina este si ea un factor de staza. Factorii infectiosi concura la formarea calculilor biliari in mai
multe moduri: modifica compozitia chimica si pH-ul bilei infectate; ca rezultat al proceselor

69

inflamatorii, vor aparea detritusuri celulare si mucus, care, impreuna cu microorganismele, vor
forma materialul necesar pentru matricea calculului.
Simptome
De foarte multe ori litiaza biliara poate sa existe fara nici o manifestare clinica. in alte cazuri, boala
poate sa evolueze cu manifestari latente si in altele, cu manifestari zgomotoase. Localizarile
calculilor sunt si ele determinante pentru aspectul tabloului clinic.
Forma latenta a litiazei veziculare se manifesta prin senzatie de plenitudine in hipocondrul drept,
jena dureroasa la acest nivel, mai ales dupa efort, oboseala, dupa calatorii cu diferite vehicule sau
abateri de la regimul alimentar. Pot aparea si tulburari intestinale sub forma de eonstipatie
spastica, de diaree postprandiala sau de colopatie muco-membranoasa. Alteori, exista arsuri
epigastrice, greturi, gust amar, balonari. La examenul obiectiv se intampla rar sa se poata palpa o
vezicula plina cu calculi. Mai des exista o sensibilitate la palparea hipocondrului drept sau dureri
provocate in punctul colecistic.
Colica biliara (colica hepatica) - este manifestarea clinica zgomotoasa a litiazei biliare si se
datoreaza unor contractii spastice reflexe ale veziculei sau ale cailor biliare. Cel mai des, durerea
apare brusc, mai ales noaptea, si este de intensitate violenta. Sediul durerii este in epigastru sau in
hipocondrul drept si iradiaza in umarul drept, catre baza hemitoracelui drept sau in regiunea
omoplatului. Bolnavul este agitat, cauta o pozitie care sa-i calmeze durerea, are transpiatii si
extremitatile se pot raci. Durerea se insoteste frecvent de varsaturi, subicter si ascensiuni febrile,
uneori cu frisoane; urinele devin hipercrome. La examenul obiectiv se constata dureri sub rebordul
costal drept, deseori palparea fiind dificila, din cauza contractarii peretelui abdominal.
Diagnostic pozitiv Diagnosticul pozitiv este mult inlesnit in situatiile in care exista colici biliare. in
celelalte cazuri trebuie sa se bazeze pe o anamneza amanuntita si pe examenul clinic si va trebui
sa tina seama de examenele complementare, in special de tubajul duodenal si de examenul
radiologie.
Diagnostic diferential

Diagnosticul diferential va fi facut atat pentru colica biliara, cat si pentru

litiaza care nu se manifesta prin colici. Colica biliara va fi diferentiata de colica nefetica dreapta,
colecistita acuta necalculoasa si de angiocolita acuta, de ulcerul gastro-duodenal perforat, de criza
gastrica tabetica, de colica saturnina, de o apendicita acuta, de o salpingita acuta dreapta, de o
sarcina extrauterina rupta, de pancreatita acuta hemoragica, de infarctul mezenteric si de infarctul
miocardic.
Profilaxia
Profilaxia se realizeaza evitand abuzurile alimentare, sedentarismul, surmenajul si constipatia. De
asemenea, profilaxia litiazei biliare inseamna sitratarea corecta a tulburarilor endocrine, a bolilor de
nutritie, infectiilor biliare si intestinale.

Boli hepatice - Colecistita cronica

70

Colecistitele cronice sunt afectiuni inflamatorii cronice ale veziculei biliare, de obicei secundare
unor focare cronice aflate la distanta.
Etiopatogenie
Cauzele incriminate in etiologia colecistitelor cronice sunt variate: infectioase, chimice, alergice,
neuro-hormonale, distrofice. Infectiile sunt adesea factori determinanti. Existenta litiazei biliare
este un factor important in aparitia colecistitei cronice. Afectiunile digestive (colita, apendicita,
boala ulceroasa) pot provoca colecistite secundare. Printre factorii chimici incriminati mentionam
refluarile de suc pancreatic in colecist, sarurile de aur, dozele mari si repetate de barbiturice,
abuzul de antibiotice cu eliminare biliara etc.
Simptome
Boala se manifesta in general cu fenomene de dispepsie biliara si gastro-intestinala. Bolnavul se
plange de "gust rau" in gura, de digestii greoaie, senzatie de plenitudine postprandiala, balonari
abdominale, uneori arsuri epigastrice; se simte obosit, cu capacitatea de munca scazuta, acuza
adesea cefalee sau fenomene de tip migrenos. Greturile sunt frecvente si se pot insoti de varsaturi.
Alteori,

predomina

diareea

postprandiala,

cu

usoare

crampe

abdominale.

Cateodata,

simptomatologia imbraca aspectul unei nevroze astenice, cu astenie fizica si psihica, insomnie sau
somn agitat cu cosmaruri, cefalee rebela. La femei, se intalneste dismenoreea. Dureea veziculara
poate sa fie moderata, aparand dupa mese mai bogate in grasimi sau sa atinga intensitatea unei
colici veziculare.
Diagnostic diferential Diagnosticul diferential se face cu ulcerul duodenal, pancreatita cronica,
gastrita cronica, cu hepatita cronica.
Evolutie
Este lent-cronica, dar poate fi intretaiata de puseuri subacute sau chiar acute. Respectarea
regimului de viata si de alimentatie poate asigura o evolutie favorabila si sa previna complicatiile.
Complicatii
La nivelul cailor biliare, boala se poate complica prin colecistita acuta, prin angiocolita acuta sau
cronica, prin litiaza coledociana, prin oddita sau vezicula poate sa se cancerizeze. La nivelul
ficatului, complicatiile intalnite sunt supuratiile hepatice, hepatitele cronice (mai frecvent
colestatice) si ciroza hepatica.

Boli hepatice - Colecistita acuta

Colecistitele acute sunt inflamatii cu caracter acut ale peretelui colecistic, de diferite grade
(congestie, supuratie, gangrena). De cele mai multe ori apar pe fondul unei litiaze subiacente, al
unei colecistite cronice preexistente sau sunt secundare unor septicemii sau bacteriemii.
Etiopatogenie
In majoritatea cazurilor sunt infectii supraadaugate unei colecistite cronice litiazice (circa 90%).

71

Aceste infectii se propaga la colecist pe cale biliara, limfatica sau hematogena. in infectiile
ascendente se asociaza, de obicei, si o colangita. Agentii etiologici sunt de cele mai multe ori
germeni din caile biliare: colibacilul, Streptococcus fecalis (enterococul), stafilococul, streptococul,
pneumococul, salmonelele; mai rar intervin germeni anaerobi. Colecistita acuta este intalnita in
cursul infectiilor puerperale, in bolile infectioase (febra tifoida, paratifoida), in stari septicemice,
cand

germenii

ajung

pe

cale

hematogena

la

nivelul

veziculei

biliare

si

infecteaza.

Simptome
Colecistitele acute prezinta semnele generale ale unei infectii si semne locale. in toate formele se
intalnesc febra, alterarea starii generale si dureri. Febra este ridicata, deseori insotita de frisoane.
Poate sa imbrace un caracter remitent sau sa ramana in platou. Bolnavul este palid, adinamic, tras
la fata, prezinta transpiratii, stare subicterica sau icter. Durerea este intensa, colicativa, cu sediul in
hipocondrul drept sau in epigastru si iradiaza in umarul drept sau la baza hemitoracelui drept. Se
insoteste de anorexie, greturi, deseori varsaturi si constipatie. La examenul obiectiv, deseori, nu se
poate palpa vezicula, din cauza contracturii musculare a peretelui abdominal si a hiperesteziei
locale.
Diagnostic pozitiv

Diagnosticul pozitiv este sustinut de anamneza (litiaza biliara, septicemii, boli

infectioase, vechi colecistopat,) de tabloul clinic cu dureri, febra si semne de infectie generala, cu
hiperleucocitoza

si

Diagnostic diferential

neutrofilie;

examenul

bilei

confirma

diagnosticul.

Diagnosticul diferential trebuie facut cu angiocolita acuta colica biliara,

apendicita acuta (la un apendice situat sus), ulcerul perforat, pielonefrita acuta si pancreatita
acuta.
Evolutie si complicatii

Evolutia colecistitelor acute depinde de forma anatomo-clinica pe care o

imbraca. in formele catarale, evolutia este favorabila; in cele supurate si gangrenoase, este grava
atat prin, insasi, seriozitatea bolii, cat si prin eventualele complicatii. Complicatiile pot fi locale sau
la distanta. Dintre cele locale, perforatia colecistului este grava, fiind urmata de o peritonita
generalizata sau inchistata. Fistulele colecistoduodenale sau colecisto-colice prezinta gravitate prin
modul lor de evolutie. Cand se adauga obstruarea canalului cistic, se instaleaza si hidropsul
vezicular, putandu-se produce si un volvulus al colecistului. Alte complicatii mai sunt angiocolita
acuta, abcesele hepatice si pancreatita acuta hemoragica.
Prognostic
Prognosticul va depinde de forma anatomo-clinica, de promptitudinea interventiei terapeutice si de
existenta complicatiilor.
Profilaxie
Profilaxia colecistitelor acute consta in tratarea atenta a colecistopatilor cronici si a litiazicilor
(prevenirea stazei), precum si in urmarirea atenta si tratarea prompta a bolilor infectioase, a
starilor septicemice, a tulburarilor gastro-intestinale si in asanarea focarelor de infectie.

72

Boli renale - Insuficienta Renala Acuta

Insuficienta renala acuta este o suferinta renala grava, caracterizata prin suprimarea brusca a
functiilor renale (excretoare, metabolice, umorale), exprimata clinic prin hiperazotemie, oligurie sau
anurie, cu evolutie catre coma uremica.
Etiopatogenie
Cauzele sunt multiple si localizate prerenal (stari de soc, insuficienta cardiaca acuta, mari
deshidratari, supradozaj de catecolamine presoare), renal (necroze tubulare acute, acidente
hemolitice,

intoxicatii

acute

cu

tetraclorura

de

carbon,

pesticide.

Parathion,

sulfamide,

fenilbutazona, salicilati, antibiotice, glomerulonefrite sau pielonefrite acute) si postrenal (litiaza

biliara, tumori prostatice, tumori stenozante).
Simptome
Tabloul clinic, asemanator celui prezentat de "Nefropatia tubulara acuta", asociaza semnele
afectiunii cauzale cu cele ale intoxicatiei uremice pe fond oligoanuric. Primul stadiu, de agresiune,
este urmat de faza oligo-anurica (8-l0 zile) si de faza de reluare a diu-rezei, nsotita la nceput de
poliurie. Semnele clinice n primele doua stadii sunt: oboseala, anorexie, varsaturi, halena
amoniacala, diaree, respiratie Kussmaul sau Cheyne-Stokes, diateza hemoragica, somnolenta,
convulsii, agitatie sau coma. Explorarile paraclinice evidentiaza acidoza, cresterea produsilor de
putrefactie

intestinala

(indol,

scatol,

fenol),

hiperpotasemia,

hipocalcemia,

hiperglicemia,

hiperazotemia (4 - 12 g%o).
Evolutie si prognostic Prognosticul depinde de durata insuficientei renale. Daca functia renala se
restabileste catre a 5-a sau a 6-a zi, bolnavul se vindeca. Daca functia renala nu se restabileste
rapid, apar tulburarile biologice prezentate. Aplicate la timp, metodele moderne de epurare
extrarenala permit vindecare definitiva, rinichii recuperndu-si n ntregime functiile.

Boli renale - Insuficienta Renala Cronica

Insuficienta renala cronica este o scadere progresiva a capacitatii functionale renale, cu
retinerea n organism a substantelor toxice rezultate din metabolism si cu evolutie catre uremie
terminala.
Etiopatogenie
Insuficienta renala cronica reprezinta etapa finala a bolilor renale bilaterale, n special a
glomerulonefritelor cronice, a glomerulonefrozelor si a pielonefritelor cronice, a hipertensiunii
arteriale maligne, a obstructiilor cailor urinare. Se site ca n mod normal rinichiul are o rezerva
functionala care-i permite sa se adapteze unor solicitari crescute. n insuficienta renala, distrugerea
nefronilor nu mai permite aceasta adaptare. Prima functie alterata este capacitatea de
concentratie. n stadiul initial, rinichiul poate asigura homeostazia mediului intern, adica sa mentina
constanta cantitatea de sare, apa, substante azotate si electroliti din organism, ceea ce se
realizeaza prin unele mecanisme compensatoare, principalul fiind poliuria. In aceasta perioada,

73

poliuria se nsoteste de hipostenurie, deci de scaderea capacitatii de concentratie. Odata cu

progresarea leziunilor, poliuria devine maxima si scaderea capacitatii de concentratie este foarte
severa. Aceasta este faza de izostenurie, cnd densitatea urinii oscileaza invariabil ntre 1 010 si 1
011.

ultimul

stadiu,

insuficienta

renala

se

decompenseaza

si

apare

uremia.

Simptome
In stadiul compensat, care poate dura ani de zile, starea generala este relativ buna. Diagnosticul se
precizeaza prin explorarea functiilor renale, are arata scaderea capacitatii de concentrare si
reducerea filtrarii glomerulare. Pot aparea unele semne clinice ca astenie, cefalee, scaderea poftei
de mncare. Cel mai important semn este poliuria, care se nsoteste la nceput de hipostenurie, iar
mai trziu de izostenurie. In stadiul de insuficienta renala decompensata, starea generala se
altereaza progresiv, aparnd numeroase simptome clinice si biologice. Tulburarile digestive se
accentueaza, aparnd inapetenta, greturi, varsaturi sau diaree. Bolnavul prezinta prurit si o paloare
caracteristica (galben-murdar) a tegumentelor si mucoaselor. Apar de asemenea semne nervoase,
ca cefalee, ameteli, somnolenta sau crize convulsive. Bolnavul este dispneic. Analiza sngelui pune
n evidenta anemia si unele tulburari hemoragice. Urinile sunt poliurice si palide. Mai trziu apare
oliguria terminala. La aceste tulburari se adauga semnele renale ale afectiunii cauzale. Exploarea
functionala a rinichiului arata scaderea totala a capacitatii de concentratie si dilutie, densitatea
urinii fixndu-se n jurul valorii de 1 010 - 1011 (izostenurie); n pielonefrita cronica pot fi
nregistrate valori mai reduse. Apare retentia azotata, interesnd ureeea, creatinina si acidul uric,
ale caror valori cresc n snge. Tulburarile hidroelectrolitice survin trziu, cnd functia excretoare e
prabusita. Acidoza este totdeauna prezenta n acest stadiu.
Simptomele pot fi grupate:
- stare generala profund alterata, oboseala fizica si psihica extrema, tegumente palide, prurit,
hipotermie, senzatie de frig;
- respirator: miros amoniacal al aerului expirat, respiratie de tip Kssmaul sau Cheyne-Stokes;
- digestiv: repulsie totala fata de alimente, greata si varsaturi pna la intoleranta gastrica,
hematemeza si, uneori, melena;
- neurologic: cefalee precoce, continua si chinuitoare, contractii musculare, somnolenta, stari
confuzionale, delir, coma;
-

retentia

azotata,

Evolutie si prognostic

acidoza

si

tulburarile

electrolitice

completeaza

tabloul

clinic.

Evolutia este foarte variabila, uneori rapida (n cteva luni), alteori lenta

(ani sau decenii). Supravegherea riguroasa, cu mentinerea echilibrelor hidroelectrolitic si metabolic,

permite o evolutie ndelungata. Complicatiile sunt numeroase, cea mai periculoase fiind edemul
pulmonar sau cerebral, infectiile etc. n stadiul compensat, prognosticul este relativ bun. In stadiul
decompensat, este sumbru.

74

Boli renale - Sindromul nefrotic

Sindromul nefrotic este un aspect clinico-functional, care apare in unele boli renale sau generale
si se caracterizeaza clinic prin edeme mari, uneori generalizate, proteinurie variabila ca intensitate,
hipoproteinemie

sub

anatomopatologic,
Etiologie

prin

60

g/l,
leziuni

hipo-serinemie,
degenerative

hiperlipemie,
ale

hipercolesterolemie,

membranei

bazale

iar

glomerulare.

Din punct de vedere etiologic, se deosebesc: sindroame nefroticeprimitive (2/3 din

cazuri), in care cauza primara este necunoscuta (aici este cuprinsa si nefroza lipoidica), si
sindroame nefrotice secundare, in care se recunoaste o etiologie precisa: diabetul, amiloidoza,
lupusul eritematos diseminat, nefropatia gravidica, glomerulonefrita si diferite leziuni renale de
natura infectioasa, toxica, alergica. Unii autori disting, dupa simptomatologie, un sindrom nefrotic
pur, caracterizat prin edeme, proteinurie, hipoproteinemie si hiperlipidemie, si un sindrom nefrotic
impur, care pe langa Simptomele mentionate, prezinta hematurie, hipertensiune arteriala,
hiperazotemie. Acest tip corespunde, in mare parte, formelor secundare.
Patogenie

Alterarea membranei bazale glomerulare duce la permeabilitate crescuta pentru

proteine. Consecinta proteinuriei este scaderea proteinelor plasmatice - hipoproteinemie - care,

prin scaderea presiunii oncotice, produce edemul. Prin agravarea alterarilor glomerulare care apar
in

formele

secundare

(impure),

se

dezvolta

progresiv

semnele

insuficientei

renale.

Simptome
Simptomatologia sindromului nefrotic primitiv (pur) in perioada evolutiva se bazeaza pe:
Semne clinice: edemul - major, dar nu obligatoriu - este alb, moale si nedureros, localizat in
regiunile declive si la fata. Uneori, este insotit de revarsate seroase (pleurale, peritoneale,
pericardice) sau viscerale.
Semne urinare: oligurie pronuntata (sub 500 ml/zi), proteinurie de 5 - 10 g/zi (unepri 20 - 50 g),
cu predominanta serinelor si lipidurie. Densitatea este de 1 030 - 1 040, cat timp functia renala
este normala. Urinele sunt spumoase, inchise la culoare, uneori lactescente. In sediment se gasesc
cilindri hialini, granulosi si corpi birefringenti. Absenta hematuriei indica neseveritatea leziunii;
leucocituria si bacteriuria arata suprainfectie urinara.
Evolutie si prognostic Evolutia si prognosticul depind de afectiunea cauzala: favorabile in formele
primitive si severe in celelalte.
Complicatii

Complicatiile cele mai frecvente sunt accidentele infectioase (mai rare de la

introducerea antibioticelor), trombozele venoase, uremia, tulburarile electrolitice.

Tratament profilactiv

Tratamentul profilactic este relativ limitat, deoarece nu se cunoaste in

toate cazurile etiologia sindromului nefrotic. Este obligatoriu, totusi, tratamentul corect al infectiilor
acute si cronice, mai cu seama al infectiilor de focar, cu suprimarea factorilor toxici (mercur, aur,
arsen), agenti care pot provoca uneori sindromul nefrotic.

75

Boli renale - Litiaza renala

Litiaza renala este afectiunea caracterizata prin formarea unor calculi in bazinet si in caile urinare,
in urma precipitarii substantelor care, in mod normal, se gasesc dizolvate in urina. Se intalneste cu
deosebire la barbati, in special intre 30 si 50 de ani.
Etiopatogenie

Etiopatogenia nu se cunoaste precis. Sunt totusi necesare mai multe conditii

pentru constituirea calculilor:

prezenta in exces in urina a unor substante care pot cristaliza: acidul uric si uratii
(alimentatie bogata in proteine, guta etc), acidul oxalic (cafea, cacao, ceai), fosfati (regimuri
bogate in proteine, exces de hormon paratiroidian), calciu (hipervitaminoza D, decalcifieri
importante);

conditii fizico-chimice locale care favorizeaza cristalizarea: oligurie, staza urinara, obstacole
in eliminarea urinii (adenom de prostata, stenoza ureterala);

mai contribuie leziunile preexistente ale cailor excretoare renale, lipsa unor coloizi
protectori care sa impiedice cristalizarea, hipovitaminoza A etc.

Simptome
Manifestarile clinice sunt diferite, unele cazuri ramanand asimptomatice, altele prezentand
manifestari dureroase paroxistice cu aspect de colica. Cea mai mare parte din cazuri sunt
descoperite intamplator la radiografie. Cea mai caracteristica manifestare este colica nefretica.
Durerea se datoreaza migrarii unui calcul, care provoaca spasmul musculaturii cailor urinare. Criza
debuteaza brusc, in urma unor zguduiri sau a unui efort. Durerea este uneori intolerabila. Porneste
din regiunea lombara si iradiaza spre organele genitale si fata interna a coapsei. Sediul durerii
depinde de sediul calculului. Uneori, poate fi urmarita coborarea calculului prin deplasarea durerii.
Bolnavul este nelinistit si agitat, prezinta mictiuni frecvente si dureroase. Hematuria microscopica
sau

macroscopica

este

obisnuita.

La

sfarsitul

colicii

apare

poliurie

cu

urine

clare.

Dat fiind faptul ca uneori colica este urmata de eliminarea unui calcul, se recomanda ca bolnavul
sa-si adune urina intr-un borcan si sa o treaca printr-un tifon, spre a-l descoperi. La examen se
constata dureri in regiunea lombara si puncte dureroase ureterale. Uneori, apar si manifestari
reflexe: varsaturi, constipatie, balonari abdominale etc. Pentru precizarea diagnosticului este
nevoie de un examen radiologie, fie direct (radiografie simpla), care permite evidentierea calculilor
radioopaci, in calice, bazinet sau ureter, fie de urografie, care permite sa se precizeze marimea,
numarul, sediul calculilor si modificarile functionale renale.
Diagnostic pozitiv

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe durerea avand caracter de colica renala,

insotita de hematurie si uneori de eliminarea calculilor, si se confirma prin radiografia simpla sau
urografie.
Evolutie

Evolutia depinde de numarul si marimea calculilor, obstructia cailor urinare si de aparitia

infectiei.
Complicatii

Complicatiile cele mai obisnuite sunt anuria, infectia urinara, hidronefroza.

76

Boli osteoarticulare - Spondilita ankilopoetica (boala Marie-Strumpell)

Spondilita anchilozanta (spondilita anchilopoietica, pelvispondilita) este o boala cronica si
progresiva care intereseaza n principal articulatiile sacroiliace si articulatiile coloanei vertebrale, cu
evolutie spre anchiloza vertebrala. Boala a fost descrisa de Pierre-Marie (1899) si Striimpell (1897)
si de Bechterew n 1892, fiecare prezentnd formele clinice deosebite care le poarta numele. Se
ntlnesc ndeosebi la barbati (90%), tineri (20 - 40 de ani).
Etiopatogenie
cauza este necunoscuta. S-au incriminat infectiile streptococice, tuberculoase, gonococice, enterice.
este posibila si predispozitia genetica. Recent se discuta rolul fosfatazelor acide prostatice cu rol n
mobilizarea calciului osos. Exista relatii cu traumatismele, psoriazisul, enterita regionala etc.
Anatomie patologica
Leziunea initiala apare la nivelul articulatiilor sacroiliace, sub forma unei artrite sacro-iliace, de
obicei unilaterala, iar mai trziu bilaterala. Spatiul articular dispare printr-un proces de condensare
articulara, si nu de osteoporoza.
Simptome
Criteriile de debut sunt:
1) durere lombara inferioara si redoare, datnd de peste luni, necalmata de repaus;
2) durere si redoare toracica;
3) limitarea miscarilor coloanei vertebrale;
4) limitarea expansiunii toracice;
5) irita;
6) modificari radiologice caracteristice sacro-iliace.
Pentru diagnostic, sunt necesare 4 din cele 5 criterii clinice, sau criteriul 6, plus oricare altul.
In faza de debut, sunt prezente durerile lombo-sacrate sau fesiere surde, necalmate de repaus,
care persista si noaptea, cu exacerbari matinale. Redoarea (ntepenirea) nsoteste durerea. Aceste
semne pot fi nsotite de opresiune respiratorie, monoartrita genunchiului si gleznei sau talalgie
simetrica, uneori limitarea discreta a flexiei lombare. V.S.H. crescuta, subfebrilitate, semne
radiologice de sacroileita (pierderea conturului articular, pseu-dolargire articulara). Caracteristica
este tendinta bolnavilor de a nu abandona activitatea. In faza de stare durerea poate disparea sau
persista. Apar frecvent dureri cu caracter sciatalgic,crural, intercostal. Persistenta lor arata evolutia
procesului inflamator. Opresiunea respiratorie dispare. Bolnavul poate prezenta cifoza, stergerea
lordozei lombare (spate drept), contractara musculara reflexa. Mobilitatea coloanei vertebrale este
diminuata, fenomen evidentiat de miscarea urmatorilor indici; distanta degete-sol, occiput-perete

77

(bolnavul stnd cu spatele la perete), barbie-stern si semnul Schober, care consta n scaderea
alungirii normale la flexiune a coloanei toraco-lombare, fixnd doua repere.

Boli osteoarticulare - Sindromul Sjgren

Sindromul Sjgren reprezinta o boala inflamatorie sistemica, cronica, de etiologie necunoscuta,
caracterizata prin uscaciunea gurii, ochilor si altor mucoase, frecvent asociata cu manifestari
reumatoide cu caracter autoimun (poliartrita reumatoida, sclerodermie, lupus eritematos sistemic)
si in care se intalneste un infiltrat limfocitar in tesuturile afectate. Pacientii care sufera de acest
sindrom prezinta un risc crescut de a dezvolta macroglobulinemia Waldenstrom.
Simptome

In unele cazuri, sindromul Sjgren afecteaza numai ochii si gura (primar), iar in altele

aproape toate organele si sistemele pot fi implicate. Simptomele oculare apar cand atrofia
epiteliului secretor al glandelor lacrimare produce uscarea corneei si conjunctivei. In cazurile
avansate apare keratita filiforma. Se remaca faptul ca 1/3 din pacienti ajung la marirea glandei
parotide, care devine ferma, fluctuenta si moderat dureroasa. Marirea glandei tiroide este rar
dureroasa. Cand glandele salivare se atrofiaza, cantitatea de saliva scade, ceea ce duce la
uscaciunea gurii si buzelor (xerostomia) cu consecinte directe si anume: dificultatea la mestecare si
inghitire si formarea de calculi in canalele salivare. Din acest motiv apar carii dentare cu frecventa
mai mare, deoarece o dentitie buna necesita pentru intretinere saliva. Gustul si mirosul pot sa
dispara. Sunt si cazuri in care apare si uscaciunea pielii si a altor mucoase (nas, gat, laringe,
bronhii, vulva, vagin) ca si alopecia. Uscaciunea cailor respiratorii determina frecvent infectii
pulmonare, care pot duce chiar la pneumonii fatale.

Boli osteoarticulare - Guta

Guta este o artrita acuta recurenta a articulatiilor periferice care apare prin depunerea la nivelul
articulatiilor
Poate

si

deveni

tendoanelor
cronica

si

de

cristale

deformanta.

de

Nu

urat
toate

monosodic
persoanele

rezultat
cu

din

hiperuricemie.

hiperuricemie

fac

guta.

Un grad crescut al hiperuricemiei pe o durata mai lunga duce la cresterea riscului de depunere a
cristalelor si a atacurilor de guta. Guta este mai frecventa la barbati, numai 5% din cazuri sunt
femei.
Simptome

Guta prezinta urmatoarele simptome:

limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)

prurit tegumentar

durere cu caracter nocturn, de intensitate mare

cresterea temperaturii locale, insotita de eritem si edem

78

hiperestezie cutanata la nivelul articulatiei

Diagnostic Diagnosticul pozitiv de guta se pune pe manifestarile clinice si pe titrul acidului uric
din ser.

Boli genitale - Gonoreea sau blenoragia

Blenoragia este o boala venerica, contagioasa, cu localizare initial uretrala, datorata gonococului
Neisseria gonorrhaeae. Gonococul este un coc gram-negativ, dispus in diplo, luand aspectul a doua
boabe de cafea, care se privesc prin concavitatea lor. Contaminarea se face in mod frecvent direct,
prin contact sexual. Incubatia variaza intre 36 ore si 5 zile, dar in medie este de 3 zile.
Blenoragia la barbat Din punct de vedere evolutiv, uretrita blenoragica la barbat poate imbraca
doua forme: uretrita acuta si uretrita prelungita. Cea acuta se caracterizeaza prin prurit la nivelul
fosei naviculare si inflamatia meatului, prin care, dupa exprimarea uretrei, iese o mica secretie
limpede, filanta. Fenomenele se accentueaza progresiv, erectiile si mictiunile sunt dureroase,
meatul este congestionat, iar secretia devine mai abundenta si ia un caracter purulent. Uretrita
acuta se poate insoti de mici complicatii ca balanopostita si edem preputial, care poate ajunge la
fimoza sau parafimoza. Uretrita gonococica prelungita se traduce subiectiv prin senzatii de
mancarime de-a lungul cordonului uretral si jena perineala, iar obiectiv prin prezenta unei secretii
mai putin abundente, redusa uneori numai la guta matinala, la care se adauga aspectul urinii, care
este usor tulbure, continand flocoane de mucus. Complicatiile blenoragiei la barbat pot fi locale,
reprezentate de litrite, cistite sau locoregionale, care cuprind prostatita si epidimita. Exista totusi si
complicatii la distanta, dar sunt cu totul rare, ele putandu-se traduce prin atingeri ale articulatiilor
(tibio-tarsiana, radio-carpiana, coate, genunchi) uneori cu hidrartroza si exceptional septicemii.
Blenoragia la femeie Debutul poate fi acut, cu secretie abundenta, arsuri pe uretra, mictiuni
frecvente, uneori sanguinolente. Meatul este rosu, tumefiat, vulva congestionata. Colul uterin
prezinta o secretie purulenta, galbena-verzuie, este rosu si sangereaza. Blenoragia la femeie trece
destul de repede in stare latenta, alteori, de la inceput, manifestarile clinice sunt reduse la o
secretie

moderata,

adesea

ignorata

de

bolnava,

insotita

de

discreta

disurie.

Complicatiile blenoragiei la femeie sunt reprezentate de: bartolinita, inflamatia glandelor Bartolin,
situate in grosimea labiilor mari, apoi cistita, metrita, parametrita, salpingita, pelviperitonita.
Tratament
Tratamentul blenoragiei se face cu antibiotice, de exemplu: Ceftriaxon, Ciprinol, Zanocin, Kirin.
Pentru un tratament cat mai corect se recomanda practicarea antibiogramei.

Boli genitale - Sancrul moale

Sancrul moale reprezinta o afectiune veneriana contagioasa, inoculabila si autoinoculabila, mai
frecventa la barbati, cu sediul obisnuit la organele genitale. Agentul patogen e streptobacilul
Ducrey (Haemophilus Ducreyi), cocobacil dispus in lanturi. Sancrul moale, aproape disparut in
ultimele decenii, a inceput sa reapara in occident, in marile metropole.

79

Simptome Dupa o incubatie de 2-3 zile de la inoculare apare o pustula efemera careia ii urmeaza
o ulceratie adesea profunda, dureroasa, de forma rotunda sau ovalara, variind ca dimensiuni de la
3-15 mm in diametru. Marginile ulceratiei de culoare rosie inchisa sunt sinuoase, usor reliefate,
fundul neregulat, cenusiu, purulent, acoperit uneori de o crusta bruna-negricioasa. Baza ulceratiei
este moale, edematoasa. In faza de reparatie, sancrul moale are aspectul de plaga simpla, cu
fundul curat, rosu, sfarsind prin cicatrizare. Sancrele moi sunt cel mai adesea multiple, prin
inoculari simultane sau autoinoculari secundare.
Sediul leziunilor La barbat, sancrul moale este localizat pe marginea preputului unde se pot
vedea frecvent sancre moi in coroana, apoi santul balano-preputial, indeosebi la nivelul frenului,
glandul si mai rar teaca penisului, scrotul. La femeie, sancrul se poate localiza in urmatoarele
regiuni: clitoris, labiile mari, labiile mici. Localizarile extragenitale prin autoinoculari sunt posibile la
nivelul

anusului,

fata

interna

coapselor,

plica

inghinala,

mai

rar

alte

regiuni.

Complicatii
Adenopatia regionala, rara la femeie, survine dupa 2-3 saptamani in 30% din cazuri. Este obisnuit
unilaterala si monoganglionara, inflamatorie, dureroasa si evolueaza spre supuratie si fistulizare.
Fimoza si parafimoza sunt frecvente in cazurile de sancru cu seiu pe fata interna a preputului.
Complicatiile mai rare sunt: fagedenismul, cand ulceratia se intinde rapid in suprafata si
profunzime, uneori pe intinderi mari si gangrena intalnita in sancrul subfimotic, cel situat pe teaca
penisului la barbat si labiile mici la femeie.
Diagnostic diferential

Diagnosticul diferential al sancrului moale se face cu leziunile ulceroase si

erozive din regiunea genitala:

sancrul sifilitic

sifilidele secundare

sancrul limfogranulomatos

sancrul mixt

herpesul

leziuni acariene

ectima

Tratament
Se face cu: Cefalosporine, Eritromicina, Ciprofloxacin, Biseptol.

Boli genitale - Limfogranulomatoza inghinala (boala Nicolas-Favre)

80

Limfogranulomatoza inghinala este

boala veneriana

contagioasa,

de

natura virotica,

caracterizata printr-o adenopatie inghinala subacuta.

Etiologie
Limfogranulomatoza inghinala subacuta este o afectiune virotica. Virusul care reprezinta agentul
patogen al bolii este un virus filtrabil, pe care uscaciunea si temperatura sub 0 grade il distruge.
Acest virus se poate evidentia uneori in tesutul ganglionar prin coloratia Giemsa, sub forma unor
corpusculi elementari descrisi de Miagawa.
Simptome
Dupa o perioada de 10-30 de zile de la contactul infectant isi face aparitia in santul balanopreputial la barbat sau pliurile vulvo-vaginale la femeie, o leziune denumita microsancrul
limfogranulomatos, ce reprezinta poarta de intrare a virusului. Acesta se manifesta obisnuit ca o
erozicu totul superficiala, nedureroasa, cat o gamalie de ac sau un bob de mei, neregulat rotunda,
de o coloratie rosu-deschis, cu baza moale si suprafata neteda. Leziunea se aseamana cu herpesul,
de care se deosebeste insa prin lipsa de policiclism a marginilor. Durata microsancrului este scurta,
ea vindecandu-se fara urma in decurs de cateva zile. Datorita caracterelor sale de a fi indolora, de
dimensiuni mici si durata scurta, aceasta leziune trece de cele mai multe ori neobservata de bolnav.
In majoritatea cazurilor, microsancrul limfogranulomatos este unic, mai rar se intalnesc sancre
multiple.
Adenopatia limfogranulomatoasa
Dupa 3-15 zile de la ivirea sancrului limfogranulomatos urmeaza o adenita inghinala, interesand
ganglionii suprerointerni, ca urmare a propagarii virusului pe cale limfatica. La inceput este prins
unul sau doi ganglioni care se maresc de volum, luand aspectul unor nodozitati cat o aluna sau
nuca. Ganglionii hipertrofiati sunt duri, mobili pe planurile superficiale si profunde, cu tegumentul
ce-i acopera de aspect normal. Cu timpul, se prind in mod succesiv si alti ganglioni, apare un
proces inflamator de periadenita prin propagarea virusului la tesutul interganglionar, in felul acesta
luand nastere un placard reliefat, uni- sau bilateral, cu suprafata neregulata, moderat dureros,
aderent de planurile profunde si de piele, care ia o coloratie rosie. Fazei de induratie ii urmeaza
faza de supuratie ganglionara, care este totdeauna circumscrisa si in focare distincte. Palparea da o
senzatie de fluctuenta, degetul patrunzand ca intr-o cavitate circumscrisa de o induratie periferica.
Focarul de ramolisment sfarseste prin a se fistuliza, prin micul orificiu fistulos scurgandu-se la
exterior un puroi, la inceput galben vascos, apoi seros si filant. Alaturi de prima fistula se formeaza
si altele, care nu comunica intre ele, fiecare punct ramolit avand fistula sa proprie. Cu timpul,
regiunea cutaneo-ganglionara este ciuruita de numeroase orificii fistuloase totul semanand cu o
stropitoare. In afara de ganglionii inghinali, procesul morbid afecteaza aproape in mod constant si
ganglionii iliaci, care pot atinge volumul unui ou. Aceasta adenopatie iliaca nu supureaza decat
exceptional, ganglionii ramanand obisnui in stadiul de cruditate. Starea generala a bolnavilor este
mai mult sau mai putin alterata, ei putand prezenta anorexie, curbatura, artralgii si uneori febra
insotita de frisoane. Evolutia afectiunii este lenta, luni de zile, in care timp apar noi focare de
supuratie

ganglionara,

Diagnostic diferential

uneori

cu

fistule

migratorii

la

distanta.

Diagnosticul diferential al limfogranulomatozei inghinale se face cu

81

diverse adenopatii ale regiunii inghinale. Diagnosticul diferential cu adenopatia sifilitica se impune
mai ales la inceput, cand ganglionii sunt mai mult sau mai putin duri si indolori. Insa prezenta
sancrului sifilitic, constatarea treponemelor in serozitatea leziunii, ca si caracterul lor de a fi
complet nedurerosi, deosebesc ganglionii din sifilisul primar de cei din limfogranulomatoza.
Tratament
Tratamentul limfogranulomatozei se face cu: Tetraciclina, Doxiciclina, Eritromicina, Chinolonele,
Sulfamidele.

Boli genitale - Scabia

Scabia este o dermatoza parazitara, contagioasa, pruriginoasa, datorata unui parazit animal
artropod numit sarcoptes scabiei. Scabia este de provenienta animala (caine, cal, pisica) si este
accidentala

la

om.

fost

descrisa

pentru

prima

oara

de

Rennuci

in

1884.

Simptomatologie
Localizarile eruptiei sunt regionale si simetrice. Locurile predilecte sunt: spatiile interdigitale, fata
anterioara a pumnilor, regiunea periombilicala, coate, fata anterioara a coapselor, regiunea fesiera,
regiunea axilara anterioara, plante la copii, penis la barbat. Eruptia respecta spatele, fata.
Semne patognomonice

Sancrul acarian care se prezinta sub forma unor dungi sinuoase de

cativa milimetri si veziculele perlate produse de intepatura parazitului (degete, pumn, coate, penis,
plante).
Leziuni accesorii Reprezentate de: pete urticariene, escoriatii liniare sau punctiforme; papulovezicule, piodermite diverse (foliculite, impetigo, ectima, furuncule), uneori limfangite, flegmoane,
adenopatii supurate. Subiectiv, bolnavii acuza prurit nocturn.
Diagnostic pozitiv

Diagnosticul pozitiv de scabie se pune pe pruritul nocturn; localizarile

caracteristice; polimorfismul eruptiei; leziunile patognomonice (santul acarian si veziculele

perlate).
Diagnostic diferential Se face cu pediculoza corpului, in care gasim escoriatii cu topografie
caracteristica,

apoi

cu

urticaria

si

prurigo,

care

insa

nu

respecta

Tratament
De obicei, in tratamentul scabiei se folosesc urmatoarele medicamente:

permetrin crema 5% (Elimite)

lindan 1% (Kwell)

alifia pe baza de sulf 5% -10% (precipitat de sulf)

crotamiton 10% (Eurax)

82

spatele

si

fata.

Boli genitale - Pediculoza pubiana

Pediculoza pubiana este determinata de Phthirius pubis. Se mai numeste si ftiriaza pubiana.
Simptomatologie
Din punct de vedere clinic, pediculoza pubiana da prurit intens, mai ales dupa transpiratie. Leziunile
de scarpinat, ca si piodermizarile sunt mai discrete; se constanta in plus pete albastrui, datorate
unui

ferment

care

transforma

hemoglobina

in

pigment

verde.

Tratament
Tratamentul de electie al pediculozei pubiene se face cu Lindan 1% mixtura sau crema. Acesta se
aplica pe zona infectata, dar si in zonele invecinate.

Boli de sange - Anemia acuta posthemoragica

Anemia acuta posthemoragica este anemia cauzata de pierderea rapida a unei mari cantitati de
sange.
Simptomele se datoreaza scaderii rapide a volumului sanguin si hemodilutiei consecutive, cu
scaderea

capacitatii

de

transportare

O2

in

sange.

Pot apare: lipotimii, ameteli, sete, transpiratii, puls slab si rapid, tahipnee. Hipotensiunea
ortostatica este frecvent intalnita. Tensiunea arteriala poate creste usor la inceput datorita
constrictiei arteriolare reflexe apoi scade treptat.

Boli de sange - Anemia prin deficit de vitamina B12 (pernicioasa, Biermer)

Anemia pernicioasa este principala entitate clinica a anemiilor prin deficit de vitamina B12.
Anemia pernicioasa este intalnita mai frecvent in regiunile temperate si nordice, la persoanele
trecute

de

40

Etiologia

de

este

ani.
necunoscuta.

La copii, boala survine extrem de rar. Sunt cunoscute doar cateva observatii de anemie pernicioasa
"juvenila", care furnizeaza insa date ce intaresc opiniile asupra patogeniei bolii. Astfel, este descrisa
forma cu tratament clinic asemanator anemiei pernicioase de la adult, la care s-au constatat
deficiente

endocrine

manifeste,

precum

si

prezenta

autoanticorpilor

antifactor

intrinsec,

antimucoasa gastrica si antitiroidieni. O alta varianta, intalnita tot la copii, are acelasi tablou clinic,
dar se deosebeste prin prezenta secretiei gastrice normale si prin lipsa de anticorpi, fiind atribuita
unui defect genetic recesiv, ce duce la incetarea secretiei gastrice a factorului intrinsec.

83

Simptomatologia este de obicei polimorfa, cu manifestari poliviscerale determinate de tulburarea

metabolica. La majoritatea pacientilor anemia se dezvolta insidios si progresiv pe masura golirii
depozitelor hepatice de B12. Pot apare ocazional splenomegalia si hepatomegalia. Pot fi prezente si
o serie de manifestari gastrointestinale: anorexie, constipatie si diaree intermitente, durere
abdominala
Glosita

difuza.

este

un

simptom

precoce.

Scaderea

ponderala

importanta

este

comuna.

Afectarea neurologica poate fi prezenta chiar in absenta anemiei. Cea mai frecventa afectare este
ce a nervilor periferici. Pe al doila lor este afectarea maduvei spinarii incepand in coloanele
posterioare cu pierderea sensibilitatii vibratorii in membrele inferioare, pierderea simtului pozitiei si
ataxie; urmeaza iritarea coloanelor laterale cu spasticitate, reflex hiperactiv, semn Babinski. Pot
apare iritabilitate, depresie, chiar paranoia ("nebunia megaloblastica").

Boli de sange - Anemia prin deficit de acid folic

Anemia prin deficit de acid folic este rara. In regiunile temperate sunt cifrate la aproximativ
10% din totalul aniemiilor megaloblastice. Carenta de acid folic intervine insa mult mai frecvent in
asociatie

cu

carenta

de

vitamina

B12

si

vitamina

C.

Deficitul de acid folic poate avea urmatoarele cauze:

consumul crescut de alcool - alcoolul interfera cu metabolismul si absorbtia acidului folic;

malabsorbtia intestinala este o cauza frecventa a deficitului de acid folic;

tratamentul anticonvulsivant de lunga durata, contraceptiv oral;

O crestere a necesarului de folati apare in sarcina si lactatie, in dializa pe termen lung, anemii
hemolitice

cornice,

psoriazis.

Simptome
Sindromul anemic se instaleaza lent, progresiv, in cateva luni, ca un adaos la simptomatologia
tulburarii fundamentale. Prin severitatea sa ajunge adeseori sa domine apoi tabloul simptomatic.
Paloarea este profunda, insotita de adinamie si de celelalte manifestari determinate de hipoxie.
Starea

generala

poate

fi

alterata,

cu

deficit

ponderal

marcat.

Bolnavii prezinta ragade la comisurile bucale, limba este rosie si lucioasa, in cavitatea bucala se
observa o stomatita dureroasa, uneori cu ulceratii. Faringita si esofagita determina o disfagie
penibila. Se mai poate constata o discreta hepatomegalie cu consistenta de organ, iar polul inferior
al splinei devine uneori palpabil.

84

Boli de sange - Sferocitoza ereditara

Sferocitoza ereditara este o anemie hemolitica datorata unui defect eritrocitar intracorpuscular;
este o boala cronica ereditara caracterizata prin hemoliza eritrocitelor sferice, anemie, icter si
splenomegalie.
Sferocitoza ereditara rezulta dintr-o anomalie ereditara a membranei eritrocitare, de natura
neprecizata. Lipidele membranare sunt scazute, iar suprafata membranara totala este scazuta
datorita absentei lipidelor. Instabilitatea structurala a membranei la sodiu necesita producerea de
energie in exces pentru a elimina sodiul. Aceasta suprafata redusa afecteaza flexibilitatea necesara
eritrocitului pentru a traversa microcirculatia splenica. Eritrocitele capturate in splina sunt distruse.
De obicei, antecedentele heredocolaterale prezinta unul sau mai multi membri cu icter, anemie si
splenomegalie.

Boli de sange - Siclemia

Siclemia este

anemie

datorata

sintezei

defectuoase

de

hemoglobina.

Simptome
La homozigoti manifestarile clinice se datoreaza atat anemiei cat si trombozei infarctului. Anemia
este severa de obicei si multi pacienti prezinta un icter moderat. Anemia poate fi exacerbata la
copii de sechestrarea acuta a celulelor "in secera" la nivelul splinei. Mai frecventa este "criza
aplastica" atat la copii cat si la adulti atunci cand producerea medulara de eritrocite scade in timpul
infectiilor

acute.

Pot apare episoade de artralgie cu febra ca si necroza aseptica de cap femural. Ulcerele gambiere
cronice

constituie

probleme

recurente.

Episoade de durere abdominala severa cu varsaturi pot simula diverse afectiuni abdominale severe
si

asemenea

crize

dureroase

se

asociaza

de

obicei

cu

dureri

de

spate

si

articulare.

Hemiplegia, paralizia de nervi cranieni si alte tulburari neurologice pot fi induse de tromboze
cerebrale. Infectiile, uneori fatale, apar frecvent, mai ales in copilaria timpurie. Deteriorarea
progresiva

functiei

pulmonare

si

renale

se

poate

observa

la

varstnici.

Hepatosplenomegalia este frecventa la copii, dar infarctizarile repetate si fibroza aparuta in

consecinta fac ca splina la adulti sa fie rareori palpabila. Inima este de obicei marita, cu un con
pulmonar proeminent. Suflurile cardiace pot simula bolile congenitale sau reumatice. Colelitiaza
este

frecvent

85

intalnita.

Hipostenuria este frecventa. Hematuria apare ocazional dar este autolimitata si nu trebuie niciodata
tratata prin nefrectomie.

Boli de sange - Talasemia

Talasemia se caracterizeaza printr-o sinteza deficitara de Hb si o eritropoieza ineficienta.
Pacientii cu talasemie sunt icterici, cu ulcere gambiere si colelitiaza ca si in siclemie. Splenomegalia
este frecvent intalnita si, de obicei, giganta. Daca se dezvolta sechestrare splenica timpul de
supravietuire a eritrocitelor normale, transfuzate, este scurtat. Hiperactivitatea medulara duce la
ingrosarea oaselor craniene si a eminentelor malare, producand "faciesul hemolitic". Fracturile pe
os patologic sunt frecvente. Depozitele de fier in muschiul cardiac pot induce disfunctie cardiaca si
in final insuficienta cardiaca.

Boli de sange - Leucemia acuta

Leucemia acuta (leucoza acuta) este o boala neoplazica caracterizata prin pierderea capacitatii
de diferentiere si maturatie a celulelor hematopoietice, infiltratia maduvei si a altor organe cu
aceste

celule

imature,

nediferentiate,

insuficienta

medulara

cu

anemie,

neutropenie

si

trombocitopenie.
Tabloul clinic este dominat de 3 sindroame: anemie (scaderea eritrocitelor), infectios (scaderea
granulocitelor) si hemoragie (scaderea trombocitelor). Apare la orice varsta, mai frecvent sub 25 de
ani, in special la copii, dar si la batrani. Celulele leucemice se dezvolta progresiv pe seama celulelor
normale pe care le inlocuiesc, trimit mesageri la distanta, in diferite organe, iar cand boala se
manifesta clinic, este un neoplasm generalizat. Organismul sufera in special din cauza lipsei
celulelor

sanguine

adulte,

normale.

Simptome
Debutul aparent poate fi lent sau brusc. Cand debutul este brusc, cu tablou de boala infectioasa
grava,

febra,

astenie,

paloare,

manifestari

hemoragice,

acestea

in

realitate

sunt

numai

deznodamantul clinic, deoarece primele semne au aparut cu 1 - 2 luni inainte: episoade subfebrile,
hemoragii

gingivale,

artralgii

(simuland

R.A.A.),

astenie

si

paloare.

In perioada de stare apar: sindromul infectios, cu febra ridicata, frisoane, alterare profunda a starii
generale

si

dureri

osoase

si

articulare

spontane;

sindromul

anemic,

cu

paloare

uneori

impresionanta, astenie intensa si dispnee; sindromul hemoragie, cu gingi-voragii, epistaxis,

purpura, hemoragii subconjunctivale si retiniene, metroragii, hemoragii meningiene sau cerebrale,
hematurii, manifestari bucofaringiene ulceronecrotice (stomatite, gingivite, angine cu ulceratii
atone, lipsite de puroi), mai putin frecvente astazi din cauza tratamentului cu antibiotice.

86

Splenomegalia este obisnuita, dar moderata, iar adenopatia se rezuma la o discreta crestere a
ganglionilor

cervicali

si

submaxilari.

Investigatii

paraclinice

Examenele de laborator pun in evidenta scaderea severa a hematiilor (sub 2-3 milioane) si a
trombocitelor (sub 100 000/mm ) si o crestere a leucocitelor intre 15 000 si 50 000 (de obicei
neutropenie). Formula leucocitara prezinta celule foarte tinere intr-o proportie de 50 - 90% si
granulocite in numar foarte redus. Absenta formelor de trecere dintre celulele tinere si leucocitele
adulte

care

poarta

denumirea

de

hiatus

leucemie

este

caracteristica.

Evolutie
Evolutia este in general rapida. in mai putin de 3 luni survine moartea. Sub influenta tratamentului
pot aparea remisiuni de cateva luni si mai rar de cativa ani. Diagnosticul este sugerat de sindromul
acut infectios si de manifestarile hemoragice si bucofaringiene si este precizat de examenul
hematologic.

Boli de sange - Leucemia granulocitara cronica

Leucemia granulocitara cronica (mieloleucoza cronica, leucemia mieloida cronica) este o boala
mieloproliferativa cronica, caracterizata prin proliferarea excesiva a granulocitelor. Afectiunea este
generata de o tumoare cu deviere minima. Sub influenta unor factori etiologici necunoscuti
(benzen, radiatii ionizante), apare o anomalie cromozomiala a celulelor stem din maduva osoasa,
urmata de hiperplazie medulara globala (boala mieloproliferativa = panmielopatie: leucocitoza,
poliglobulie, trombocitoza). Boala apare ntre 35 si 45 de ani, mai frecvent la barbati, si poate fi
identificata prin doua anomalii caracteristice: cromozomul Philadelphia si fosfataza alcalina
leucocitara

foarte

scazuta.

Simptome
Debuteaza insidios, cu senzatia de greutate n hipocondrul stng (datorita splenomegaliei),
pierdere

ponderala,

transpiratii,

febra

(cresterea

metabolismului).

Semnul

principal

este

splenomegalia (unii bolnavi o descopera singuri), enorma, uneori ajungnd pna la creasta iliaca,
producnd fenomene de compresiune. De obicei nedureroasa, poate deveni dureroasa n cazul
infarctului splenic. Infiltratia leucemica intereseaza mai rar ficatul (hepatomegalie), ganglionii
(adenopatii),

rinichii.

Prin acelasi mecansim mai pot aparea hemoragii retiniene, surditate, leziuni nervoase, hemiplegii,
priapism (tromboza corpilor cavernosi), dureri osoase. Hiperuricemia este frecventa. Hiperplazia
medulara intereseaza toate grupele celulare. Granulocitele sunt aproape normale ca functie, dar
numarul lor este foarte mare (10 000 - 300 000/mm , chiar un milion); sunt prezente elementele
tinere (mie-locite, metamielocite nesegmentate). Caracteristica este cresterea numerica a
bazofilelor. De obicei trombocitele sunt n numar crescut, conducnd la aparitia trombozelor. Forma

87

aleu-cemica nu exista, dar forma subleucemica (20 000 - 50 000/mm ) poate reprezenta debutul
bolii.
Evolutie
Aspectul prezentat evoca un tesut mieloid, usor anormal, o tumoare cu deviere minima, dar care se
poate transforma brusc sau progresiv (1-2 ani) n forma acuta. Se nmultesc granulocitele tinere,
cresc mieloblastii n snge, se accentueaza anemia, apar hemoragii datorita scaderii trombocitelor,
se

maresc

ganglionii.

Febra

este

semnul

cel

mai

precoce

de

activizare.

Tratament
Principalele mijloace terapeutice sunt: radioterapia splenica si chimiote-rapia cu Citosulfan
(Mieleran). Tratamentul de electie este cu Citosulfan - tablete de 2 mg (4-8 mg/zi n tratament de
atac si 2 mg/zi sau mai putin n tratamentul de ntretinere). Se corecteaza hiperuricemia prin
hidratare, alcalinizarea urmilor. Allopurinol; n crizele de acutizare se obtin rezultate minime cu
Prednison si Vinkristina.

Boli de sange - Leucemia limfatica cronica

Leucemia limfatica cronica este o boala a tesutului limfatic, caracterizata prin acumularea de
limfocite mici, incompetente imunologic, adenopatii bilaterale si simetrice si splenomegalie. Apar de
obicei dupa 50 de ani si este de doua ori mai frecventa la barbati dect la femei, fiindu-i specifica
proliferarea excesiva a limfocitelor mici, areactive, care invadeaza toate regiunile disponibile. Astfel,
apar cele doua manifestari principale: infiltrarea organelor (adenopatii, splenomegalie, insuficienta
medulara

etc.)

si

tulburari

imunologice.

Simptome
Debutul este lent, insidios. Atrage atentia asupra bolii fie afectarea starii generale, cu astenie,
anorexie si pierdere n greutate, fie prezenta adenopatiilor. Adenopatiile - de obicei superficiale reprezinta semnul cel mai frecvent al bolii. Ganglionii cervicali, axilari si inghinali - prinsi n ordinea
mentionata - sunt mobili, moi, nedurerosi. Adenopatiile profunde, mediastinale si mezenterice,
produc rare fenomene de compresiune. Splenomegalia poate fi moderata sau enorma (infarcte
splenice, hemoragii, perisplenite), caz n care se nsoteste de hipersplenism. Hepatomegalia
moderata (uneori cu icter si ascita), infiltrarea glandelor salivare si lacrimale (sindrom Mickulicz), a
pielii (eritrodermie generalizata - cu aspect de "om rosu") si hipertrofia amigdalelor sunt semne
constante. Prin nlocuirea celulelor hematopoietice din maduva de catre celulele leuce-mice apare
insuficienta

medulara,

cu

anemie,

trombopenie

si

neutropenie.

Examenul sngelui arata 100 000 - 200 000/mm3 leucocite, cu predominanta limfocitelor (80 90%), anemie, trombopenie si neutropenie. Mielograma confirma diagnosticul. Limfocitele mici sunt
nefunctionale, nu produc anticorpi (imunoglobuline), fiind incompetente imunologic. Aceasta
explica

si

cresterea

susceptibilitatii

88

la

infectii.

Evolutie
Evolutia este lent-pro-gresiva. Remisiunile terapeutice sunt frecvente. Exista forme de boala
agresive (supravietuiri de 2 - 3 ani) si forme neagresive (supravietuiri de 10 - 20 de ani). Cauzele
cele

mai

frecvente

de

deces

sunt

anemia

hemolitica

autoimuna,

infectii

si

casexia.

Tratament
Bolnavii asimptomatici nu fac tratament. Cnd apare insuficienta medulara se ncepe tratamentul
cu Prednison si se continua cu Clorambucil (Leukeran, Cloraminofen) si mai rar cu Endoxan.
Splenomegalia tumorala, adenopatiile dureroase si unele infiltratii localizate beneficiaza de
radioterapie. Deficitul imunologic se trateaza cu g-globuline si antibiotice.

Boli de sange - Boala Hodgkin

Boala Hodgkin, cunoscuta si sub denumirea de limfogranulomatoza maligna, este un limfom
malign, boala fiind caracterizata prin prezenta unor celule maligne specifice (celule ReedSternberg) si prin adenopatii superficiale si profunde, splenomegalie, febra si pru-rit. Apare de
obicei

ntre

20

si

40

de

ani,

special

la

barbati.

Etiologia
Etiologia este necunoscuta, teoria neoplazica sau cea virotica nefiind demonstrate. Astazi
stadializarea bolii n paragranulom, granulom si sarcom nu mai este acceptata. In functie de
evolutie boala are 4 stadii. Pe masura ce progreseaza, numarul limfocitelor scade iar cel al celulelor
Reed-Sternberg creste. Debutul bolii este aproape unicentric, progresnd mult timp din aproape n
aproape, ordonat, n interiorul tesutului limfatic. Invazia vasculara indica raspndirea dezordonata a
celulelor

Reed-Sternberg.

Simptome
Debutul

este

insidios,

primele

semne

constnd

ntr-o

adenopatie

superficiala,

de

obicei

laterocervicala, axilara sau inghinala; mai rar se semnaleaza o adenopatie mediastinala sau
retroperitoneala. Febra si pruritul sunt frecvent semne de debut. n perioada de stare, tabloul clinic
este dominat de adenopatie si splenomegalie, dar boala Hodgkin nu cruta nici un tesut sau organ,
putnd aparea manifestari cutanate (prurit, leziuni de grataj, infiltratii cutanate, pigmentatie bruna
a tegumentelor), osoase, nervoase (tulburari medulare cu paraplegii), pleuropulmonare (pleurezii,
diseminari

tumorale

pulmonare),

digestive

etc.

Adenopatia este de obicei superficiala, initial cervicala, mai trziu cu ganglioni duri, nedurerosi,
inegali ca marime. Adenopatia mediastinala este frecventa si se manifesta clinic prin semne de
compresiune

mediastinala.

Splenomegalia

este

moderata,

nedureroasa,

consistenta.

Febra - semn aproape constant, de obicei neregulata, alteori de tip ondulant - completeaza tabloul
clinic. Intoleranta la alcool nu pare specifica bolii. Examenele de laborator arata anemie microcitara
hipocroma sau hemo-litica, leucocitoza cu neutrofilie, eozinofilie, monocitoza si limfopenie. V.S.H. si

89

fibrino-genul

sunt

frecvent

crescute,

iar

albuminele

scazute.

Biopsia ganglionara precizeaza diagnosticul, evidentiind celulele gigante Steinberg. Evolutia este
caracterizata prin alternarea puseurilor evolutive cu perioade de remisiune. Remisiunile pot fi
spontane, dar mai ales terapeutice si dureaza n medie cteva luni. Cu timpul remisiunile devin mai
scurte si incomplete. n cursul bolii apar mai frecvent urmatoarele complicatii: infectii severe
(bacteriene, virale, tuberculoase), insuficienta hepatica. Anemia, leucopenia si trombocitopenia
sunt obisnuit prezentate n stadiile tardive. Anergia la tuberculina si susceptibilitatea crescuta la
infectii

sugereaza

ca

boala

Hodgkin

se

nsoteste

de

deficite

imune.

Durata medie de viata este de 3 - 4 ani. Exista si cazuri vindecate, care infirma conceptia clasica
potrivit careia boala este inevitabil fatala.

Boli de sange - Mielom multiplu

Este o boala neoplazica a tesutului sanguin, caracterizata prin proliferarea maligna a plasmocitelor
si producerea unei cantitati anormale de imunoglobuline. Initial, boala poate debuta sub forma unui
plasmocitom solitar, pentru ca mai trziu, sa evolueze fie catre tumori multiple (mielom multiplu),
fie catre plasmocitoza maligna difuza sau chiar catre leucemii cu plasmocite. Proliferarea
plasmocitelor anormale conduce la infiltratii n oase si viscere si la hiperproductia de anomalii
proteice, responsabile de aproape toate semnele bolii. Infiltratiile osoase produc insuficienta
medulara, cu anemie (paloare), trombopenie (hemoragii), neutropenie (infectii) si leziuni de liza
osoasa, cu dureri si tumefactii osoase, fracturi sau paraplegii. Infiltratia viscerelor realizeaza
hepatospleno-megaii si tumori n diferite organe. Anomaliile proteice sunt responsabile de
hiperglo-bulinemia anormala, cresterea V.S.H., proteinurie (cu proteine anormale - Bence-Jones),
insuficienta renala, tendinta la infectii, sindroamele hemoragice, amiloidoza, hipersplenism.

Boli de sange - Macroglobulinemia Waldenstrom

Este o boala neoplazica a tesutului sanguin, caracterizata prin proliferarea maligna de celule
limfoplasmocitare, cu secretie crescuta de macroglobuline (globuline anormale). Aceste fenomene
conduc la infiltratia tesutului si organelor (adenopatii, splenomegalie, hepatomegalie, tumori
salivare - amigdaliene, digestive, pulmonare, pleurale, neurologice, insuficienta medulara etc.).
Macroglobulinele n exces sunt responsabile de cresterea V.S.H. si a vscozitatii sngelui, cu
formarea rulourilor eritrocitare, sngerari anormale, sensibilitate la frig, hipersplenism, depuneri de
amiloid. Tratamentul consta n: plasmafereze repetate, chimioterapie (Clorambucil, Endoxan,
Melfalan), corticoterapie, Penicilina, transfuzii.

Boli de sange - Coagularea intravasculara diseminata (CID)

90

Coagularea intravasculara diseminata este un sindrom clinic, caracterizat prin coagulare

intravasculara, cu formare de tromboze si necroze, nsotit de fibrinoliza secundara si consumul unor
factori de coagulare, cu hemoragii. Prezenta simultana a hemoragiilor si trombozelor este
caracteristica sindromului, n organism exista un echilibru ntre fbrinoliza si coagulare. Factorii care
distrug acest echilibru produc boala, manifestarea principala fiind sngerarea. Depunerea de fibrina n vasele mici, cu formarea trombozelor, explica simptomatologia (oligurie cu he-maturie,
leziuni pulmonare). Combinatia hemoragii + microtromboze produce leziuni gastrointestinale,
pancreatice, suprarenale. Uneori apare anemia hemolitica. Moartea poate surveni n ore sau zile.
Tratamentul consta n tratamentul bolii de baza (de obicei acelasi ca n sindromul fibrinolitic heparina, transfuzii de snge proaspat, trombocite, plasma proaspata congelata sau fibrinogen,
antifibrinolitice.
Boli de sange - Hemofilia
Hemofilia este o afectiune ereditara, transmisa prin femei descendentilor de sex masculin,
caracterizata prin aparitia, din copilarie, de hemoragii si prin prelungirea timpului de coagulare.
Transmiterea este de tip recesiv. Boala este provocata de scaderea sau absenta din sange a
globulinei

antihemofilice.

In hemofilia A lipseste factorul VIII; in hemofilia B, factorul IX. Absenta globulinei antihemofilice
(factor necesar formarii tromboplastinei) conduce la scaderea acesteia, cu aparitia unor tulburari
grave

hemoragice.

Semnul cel mai important este hemoragia. Aceasta poate fi spontana sau provocata de
traumatisme minime. Hemoragiile sunt cutanate (echimoze intinse) si mucoase. Apar la copii fie cu
ocazia taierii cordonului ombilical, fie cu ocazia unei vaccinari, extractii dentare, amigdalectomii sau
cu ocazia unei simple caderi (la primii pasi). Hemoragiile sunt abundente, chiar la traumatisme
neinsemnate. Cheagul este moale si neaderent, iar hemoragia se prelungeste timp indelungat.
Alteori, apar epistaxisuri sau gingivoragii la prima intrebuintare a periei de dinti. Uneori, pot aparea
hemoragii in muschi (hematom), mai ales la membrele inferioare, sau hemoragii intraarticulare
(hemartroze)

la

genunchi,

maini

sau

coaste.

Caracteristice hemofiliei sunt hematoamele, care, prin compresiune, pot duce la necroze, gangrene,
paralizii si hemartroze, care stau la baza artropatiei hemofilice, transformandu-l pe bolnav intr-un
infirm. Hemoragiile viscerale sunt mai rare. in timpul perioadei hemoragice bolnavul este palid,
obosit,

prezinta

echimoze

si

umflaturi

articulare.

Examenul hematologic arata o prelungire anormala a timpului de coagulare (1 - 2 - 24 de ore).

Datorita intarzierii coagularii, hematiile sedimenteaza inainte de a se forma cheagul. Timpul de
sangerare este normal, "semnul garoului" negativ, trombocitele normale. Prognosticul este in
functie de gravitatea formei clinice. in formele grave, copiii mor in primii ani de viata. in celelalte
prognosticul este mai bun, dar o hemoragie cu sfarsit letal este intotdeauna de temut.

91

Hemofiliile B si C se deosebesc de forma majora (hemofilia A) prin simptomatologia mai discreta si

frecventa mai redusa. Profilaxia este foarte importanta. Bolnavii vor fi educati de mici sa evite
traumatismele. De asemenea, vor fi evitate extractiile dentare, injectiile intramusculare si
interventiile chirurgicale. in perioada hemoragica se face hemostaza locala cu bandaj compresiv si
se aplica la locul sangerarii tromboplastina, trombina sau fibrina.

Boli de sange - Histiocitoza X

Histiocitoza X este o boala complexa, caracterizata prin proliferarea histiocitelor cu capacitatea
macrofagica.
Exista forme localizate si forme diseminate. Forma localizata este eea mai frecventa. Apare la orice
vrsta si se insoteste de localizari osoase (dureri, tumefactii, rar fracturi), viscerale - pulmonare,
ganglionare, hepatice. Forma diseminata poate fi acuta, cu febra, dispnee, eruptii cutanate si
localizari viscerale multiple, sau cronica, caracterizata prin triada: exoftalmie + diabet insipid +
leziuni
Substratul

osteolitice
anatomopatologic

craniene.

este

granulomul

eozinofilic.

Tratamentul consta in chiuretaje chirurgicale, radioterapie, corticoterapie si chimioterapie.

Boli de sange - Boala Gaucher

Boala Gaucher este o lipoidoza familiala, de natura enzimatica, caracterizata prin acumularea
substantei lipoidice in macrofagele din splina, ficat, maduva osoasa, sistemul nervos. Macrofagele,
denumite celule spumoase, prin aglomerare, genereaza insuficienta medulara (pancitopenie),
splenomegalie enorma, cu manifestari de hipersplenism si leziuni osoase. In primii doi ani apar
complicatii infectioase, anemice si hemoragice.

Boli de sange - Boala Niemann-Pick

Boala Niemann-Pick este o lipoidoza familiala, de natura enzimatica, cu acumularea substantei
lipoidice n macrofagele din splina, ficat, maduva osoasa, ganglioni, sistemul nervos central.
Celulele Niemann-Pick se aseamana cu celulele Gaucher. Boala este foarte rara si se caracterizeaza
prin

hepatosplenomegalie,

adenopatii,

tulburari

oculare,

pancitopenie (anemie, trombocitopenie) si leucocitoza moderata.

92

neurologice

(orbire,

surditate),

Boli infectioase - Mononucleoza infectioasa

Mononucleoza infectioasa este o boala transmisibila acuta, de obicei, benigna, afectand mai ales
copiii

mari

si

tinerii,

determinata

de

virusul

Epstein-Barr.

Etiologie
Virusul

Epstein-Barr

este

agentul

patogen

al

mononucleozei

infectioase.

Patogenie
Virusul se localizeaza si se multiplica prin excelenta in sistemul reticuloendotelial, de la toate
nivelurile (ganglioni, ficat, maduva osoasa), ca si in toate organele si tesuturile, pe componenta
reticuloendoteliala a acestora. Hiperplazia acestui sistem, sub actiunea iritativa a virusului, duce
atat la mariri de volum ale organelor respective, cat si la desprinderea a numeroase limfocite tipice
si atipice, care vor invada torentul circulator, constituind caracteristica tabloului sanguin.
Simptome
Incubatia, greu de apreciat, este de 4-6 saptamani. Debutul bolii este necaracteristic, de obicei
insidios

cu

usoara

indispozitie,

astenie.

Febra, care ajunge des la 39-40, este primul semn important; de cele mai multe ori, dureaza
peste o saptamana, uneori chiar 3-4 saptamani. Hipertrofiile ganglionare, constante ca si febra,
constituie al doilea semn important, predominand mai ales de-a lungul marginii posterioare a
sternocleidomastoidianului.
Hipertrofiile ganglionare sunt moderate, rareori foarte marcate, moderat dureroase, si dureaza 1-3
saptamani. Uneori, sunt prinsi si sensibili ganglioni mezenterici, simuland afectari ale tubului
digestiv.
Angina, prezenta in 80% din cazuri, constituie al treilea semn important; ea nu apare din prima zi
de boala, ci dupa 2-5 zile de febra. Amigdalele mult tumefiate, moderat dureroase, prezinta
depozite abundente, pseudomembranoase, simuland difteria. Angina persista de obicei cel putin o
saptamana,

nefiind

influentata

de

antibioterapie.

Splenomegalia, un semn foarte frecvent, este nedureroasa, palpabila la 1-2 cm sub rebord, cu
consistenta

usor

crescuta,

iar

durata

este

sincrona

cu

adenopatiilor.

Modificarile hematologice, constituind un semn cardinal pentru diagnosticul bolii, se caracterizeaza

prin

leucocitoza

cu

mononucleoza.

Diagnostic
Diagnosticul de mononucleoza infectioasa se pune pe baza datelor clinice (febra, angina,
adenopatie cervicala, hepatosplenomegalie) si date hematologice (leucocitoza cu mononucleoza
caracteristica).

93

Boli infectioase - Erizipelul

Erizipelul este o boala infectioasa acuta a tegumentelor (exceptional si a mucoaselor),
caracterizata clinic prin aparitia unui placard dermitic si prin fenomene generale. Boala are o
evolutie

ciclica,

tendinta

la

vindecare

spontana

si

nu

confera

imunitate.

Etiologie
Agentul

etiologic

este

reprezentat

de

streptococul

betahemolitic

de

grupa

A.

Patogenie
Infectia tegumentelor se poate produce prin: solutii de continuitate ale pielii (plagi, dermatomicoze,
arsuri, ulcer varicos al gambei); contiguitate, de la mucoasa invecinata infectata cu streptococ
(angina, rinofaringita, otita medie supurata); propagare limfatica (limfangite streptococice);
diseminare

hematogena,

in

mod

exceptional

(septicemii).

Streptococii se multiplica in spatiile limfatice ale dermului, realizand o dermita acuta, caracterizata
prin hiperemie, vasodilatatie, edem si infiltratii celulare. Placardul dermitic are tendinta extensiva,
propagarea facandu-se centrifug, din aproape in aproape. Exudatul inflamator poate patrunde intre
straturile epidermului, determinand un clivaj al acestora, cu formarea de flictene. Uneori, epidermul
se poate necroza, in special in zona centrala a placardului. Propagarea infectiei in hipoderm duce la
edem

masiv

si

(sau)

procese

supurative

(celulite,

abcese,

flegmoane).

Localizarea procesului infectios in spatiile limfatice explica limfangita si adenita din erizipel, ca si
raritatea tromboflebitelor si a septicemiilor, mult mai frecvente in infectia stafilococica. In patogenia
erizipelului ete incriminata si interventia unei componente alergice, legata de sensibilitatea
organismului

fata

de

streptococul

betahemolitic.

Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii de boli streptococice si purtatori sanatosi de

streptococ.
Transmiterea este

directa prin

Contagiozitatea

picaturi

Flugge,

sau

este

indirecta,

prin

obiecte

foarte

contaminate.
redusa.

Simptome
Perioada de incubatie este de 3-5 zile. Debutul bolii este brusc, cu frison intens si febra ridicata
(39-40). Placardul erizipelatos apare dupa 6-12 ore de la debut, fiind precedat, uneori, de
senzatie de tensiune, in zona in care va apare, precum si tumefierea dureroasa a ganglionilor
limfatici aferenti regiunii respective. Perioada de stare a bolii se caracterizeaza prin prezenta
placardului

erizipelatos,

adenopatiei

si

fenomenelor

generale.

Placardul erizipelatos poate sa apara in orice parte a corpului, in vecinatatea unei solutii de
continuitate a tegumentelor sau a unei mucoase infectate. De obicei, este unic; tumefactia este
uniforma, placardul fiind usor reliefat fata de tesuturile sanatoase invecinate; pielea isi pierde

94

supletea, este destinsa si lucioasa. Culoarea placardului este rosie-inchisa, adesea caramizie. La
bolnavii cu tulburari grave, placardul poate deveni cianotic (erizipel albastru). Temperatura locala
este cu 2-3 mai ridicata decat a pielii sanatoase. Durerea locala este putin accentuata,
suportabila, palparea placardului fiind posibila; fac exceptie erizipelul pavilionului urechii si cel al
pielii

capului.

Placardul se extinde in suprafata destul de repede (cativa cm pe zi), din aproape in aproape, in
"pata de ulei". Viteza si directia de extindere depind de structura tesutului conjunctival subcutanat.
Acolo unde acesta este dens, la nivelul plicelor, placardul se opreste sau isi intarzie extinderea. Asa
se explica aspectul in "aripi de fluture" al erizipelului fetei, care cuprinde nasul si obrajii, dar
respecta buza superioara. Prin modul de extindere, erizipelul poate fi migrator sau eratic.
Diagnostic
Diagnosticul

pozitiv

se

pune

pe

baza

datelor

Diagnostic

clinice.
diferential

Se face cu eriteme, dermite.

Boli endocrine - Adenomul cromofob

Adenomul cromofob constituie tipul cel mai obisnuit de tumoare hipofizara. La nceput, tumoarea
se dezvolta n hipofiza, iar pe masura ce se mareste distruge peretii seii turcesti, diafragmul seii si
creste n sus, invadnd larg hipotalamusul si centrii nervosi nvecinati. Procesul infil-trativ e
invadant

si

caracteristic

tumorilor

maligne.

Simptome
In perioada de nceput lipsesc semnele clinice. Bolnavul se plnge doar de dureri de cap si de aceea
este deseori tratat pentru nevroza. Cefaleea se datoreste de fapt presiunii exercitate de tumoare pe
diafragmul seii. Cnd tumoarea devine voluminoasa, comprima centrii nervosi din hipotalamus,
producnd manifestari legate de suferinta creierului: dereglari ale somnului si ale apetitului,
obezitate, febra. Daca tumoarea se dezvolta anterior, comprima chiasma otpica si produce tulburari
de vederes strmtoare a cmpului vizual (hemianopsie), atrofie optica si, n cele din urma,
pierderea totala a vederii. Daca tumoarea se dezvolta posterior, determina aparitia diabetului
insipid.
Tulburarile de natura endocrina apar mai trziu, dupa ce o parte din hipofiza a fost distrusa de
tumoare. Semnul cel mai precoce l constituie regresiunea caracterelor sexuale (hipo-gonadismul).
Ulterior se instaleaza insuficienta tiroidiana si insuficienta suprarenala. O complicatie de temut a
tumorii

hipofizare

este

hemoragia,

care

necesita

interventia

chirurgicala

de

urgenta.

Diagnostic
Deoarece manifestarile clinice sunt reduse n adenomul cromofob, diagnosticul se bazeaza n primul

95

rnd pe examenul radiologie al seii turcesti - care arata marirea de volum a glandei - si n al doilea
rnd

pe

modificarile

oculare.

Tratament
Tratamentul este radiologie si chirurgical. Se practica fie rontgenterapia regiunii hipofizare, fie
exereza chirurgicala (hipofizectomie). De data recenta este procedeul de distrugere a tumorii
hipofizare cu substante radioactive (aur sau itriu), interventie denumita si hipofzoliza.

Boli endocrine - Craniofaringiomul

Craniofaringiomul este o tumoare situata deasupra seii turcesti. Evolueaza ca si adenomul
cromofob,

provocnd

fenomene

de

compresiune:

tulburari

de

vedere,

diabet

insipid,

hipogonadism.
Tratament
Tratamentul este chirurgical si consta n extirparea tumorii.
Boli endocrine - Acromegalia
Prin acromegalie se ntelege un sindrom clinic caracterizat prin cresterea deformanta n grosime si
latime a oaselor si a tesuturilor moi. Modificarile sunt mai accentuate la fata si la extremitati.
Afectiunea este provocata de un adenom hipofizar acidofil care secreta cantitati excesive de
hormon somatotrop sau hormon de crestere. n afara hormonului de crestere, tumoarea poate
secreta n exces si alti hormoni hipofizari. Simptomele sunt diferite, dupa cum tulburarea endocrina
survine nainte de nchiderea cartilajelor de crestere (gigantism) sau mai trziu, la vrsta adulta
(acromegalie).
Simptome
Boala apare cu precadere ntre 30 si 50 de ani. Deformarile fetei si ale extremitatilor se produc
treptat, n decurs de ani, fiind trziu sesizate de bolnav si de anturajul acestuia. Pacientrul constata
de pilda ca i creste piciorul si ca trebuie sa schimbe n fiecare an numarul de pantof, fara a putea
gasi explicatia acestui fenomen. n faza constituita a bolii, aspectul acromegalului este destul de
caracteristic.
Cresterea excesiva se rasfrnge asupra ntregii conformatii a individului. Minile si picioarele sunt
groase si late, toracele este de asemenea latit si deformat. Ceea ce atrage n primul rnd atentia
este deformarea oaselor fetei. Mandibula creste mult n lungime (prognatism), devenind
proeminenta, muscatura devine dificila, deoarece spatiile interdentare se distanteaza si dintii nu se
mai suprapun. Datorita ngrosarii oaselor, trasaturile fetei se schimba. Tegumentele se ngroasa,
(pahidermie), la fel nasul, buzele si limba (macroglosie). Vocea capata un timbru grav, cavernos,
mai ales la femei dupa menopauza. Examenul radiologie arata n-grosarea oaselor lungi si a

96

falangelor, modificari

ale

articulatiilor

(artropatii)

si ale

vertebrelor

(cifoscolioza,

lordoza,

osteoporoza), ceea ce explica frecventa durerilor osoase si articulare la acesti bolnavi. Muschii sunt
de

obicei

hipertrofiati.

Cu

toate

acestea,

forta

musculara

este

diminuata.

La examinarea bolnavului se constata marirea de volum a organelor (cord, ficat, splina, intestin si
pancreas). La acromegali, datorita efectului hiper-glicemiant al hormonului de crestere, diabetul
zaharat

se

ntlneste

25%

din

cazuri.

Semnele locale se datoresc extinderii tumorii n afara seii turcesti. Cefaleea este puternica si
persistenta. Aparitia greturilor si a varsaturilor indica o iritatie meningiana, ca urmare a cresterii
tumorii. Tumoarea se mai nsoteste de tulburari de vedere, de dereglari nevrotice, psihice si
neurovegetative. ntre tulburarile endocrine asociate se constata frecvent dezvoltarea parului pe
corp la barbat (hipertricoza) si aparitia parului pe fata la femeie (hirsutism) - dovada a activitatii
crescute a glandelor suprarenale. Functia gona-dotropa este si ea dereglata. La femeie, menstrele
devin neregulate, dar sarcina este posibila. La barbat, tulburarile n sfera genitala devin evidente
abia

faza

avansata

bolii.

Boala evolueaza foarte lent, n decurs de 15 - 20 de ani, deformarile tesuturilor moi si ale
scheletului

fiind

progresive.

Diagnostic
Diagnosticul este dificil doar n faza de nceput, cnd deformarile osoase sunt putin vizibile. Mai
trziu, aspectul acromegalului este destul de caracteristic pentru a fi usor recunoscut la examenul
clinic. ntre investigatiile efectuate curent n aceasta boala, n afara examenului radiologie - care
arata prezenta tumorii hipofizare - se situeaza si dozarile de fosfor si calciu n snge si urina. Cnd
fosforemia si calciuria sunt crescute, nseamna ca tumoarea este activa. O alta dovada a evolutiei
boli o constituie cresterea extremitatilor de la un an la altul. O analiza importanta este si dozarea
radioimunologica a hormonului de crestere n plasma. n acromegalie se gasesc valori crescute, 20 pna la 500 ug/ml (valori normale =1-10).

Boli endocrine - Gigantismul

Gigantismul se caracterizeaza prin cresterea exagerata n naltime, depasind cu cel putin 20%
media staturala. Ca si n cazul acromegaliei, boala este provocata de o tumoare hipofizara acidofila,
care

secreta

exces

hormon

somatotrop.

Gigantismul afecteaza ntreg organismul, interesnd diferite sisteme si organe (muschi si viscere).
naltimea gigantului depaseste 2 m. Craniul este mare, desi proportionat fata de restul corpului.
Membrele cresc mult n lungime, pastrnd nsa proportiile normale. Datorita cresterii excesive se
produc modificari ale scheletului, ca cifoscolioza si osteoporoza. Viscerele sunt mari, dar
corespunzatoare naltimii. Daca tumoarea devine voluminoasa, apar tulburari neurologice si
fenomene

de

97

compresiune.

Patogenie
Gigantismul este consecinta hipersecretiei de hormon somatotrop, a carui actiune se exercita
nainte

de

nchiderea

cartilajelor

epifizare

determinnd

cresterea

lungime

Forme

oaselor.
clinice

Se cunosc mai multe forme de gigantism: gigantismul pur, gigantismul cu eunuchism si gigantismul
cu acromegalie. n gigantismul cu eunuchism nu se produce dezvoltarea sexuala. Organele genitale
ramn infantile, iar pubertatea nu are loc. Oasele lungi continua sa creasca un timp ndelungat,
nemaifiind oprite n dezvoltare de hormonii sexuali, membrele, disproportionat de lungi fata de
trunchi - aspect cunoscut sub denumirea de macroschelie-, dau nfatisarea eunucoida a corpului. La
examenul radiologie se constata nchiderea trzie a cartilajelor de crestere. n forma complicata cu
acromegalie,

gigantismul

se

asociaza

cu

deformarea

extremitatilor

latime.

Evolutie
Cresterea este rapida nca din copilarie, dar procesul hipertrofie poate aparea si mai trziu (ntre 12
si 18 ani). Cresterea n lungime continua n adolescenta si la vrsta adulta. Musculatura gigantului
este Ia nceput bine dezvoltata, permitnd performante fizice. Dupa o scurta perioada de forta
fizica, urmeaza etapa de slabiciune musculara, cu scaderea rezistentei la efort si la boli infectioase.
De aceea, cel mai adesea gigantii nu ating vrsta de 40 de ani.

Boli endocrine - Nanismul hipofizar

Nanismul sau nedezvoltarea staturala este de obicei consecinta secretiei insuficiente de hormon
somatotrop. Deficitul de hormon de crestere este determinat de leziuni tumo-rale sau netumorale.
Din prima categorie fac parte chisturi sau tumori situate n hipofiza sau n afara ei, cum este cazul
craniofaringiomului, care nsoteste frecvent nanismul. Tumorile hipofizare perturbeaza cresterea,
dar pot produce si alte manifestari: diabet insipid, obezitate, tulburari vizuale. n cea de-a doua
categorie

sunt

cuprinse

leziunile

netumorale,

inflamatorii,

ale

hipofizei

(encefalite,

meningoencefalite) si bolile degenerative ale sistemului nervos. n afara categoriilor mentionate,

mai exista un al treilea grup -acela al nanismelor idiopatice, denumite astfel deaorece mijloacele de
investigare

nu

reusesc

sa

descopere

cauza.

Simptome
In general, copiii cu nanism au o greutate normala la nastere. Dupa vrsta de 1 an, cresterea
ncetineste, copilul ramnnd mereu n urma celor de aceeasi vrsta. naltimea definitiva nu
depaseste 1,20 sau 1,50 m. Diferitele segmente ale corpului se dezvolta armonios, proportional.
Ceeea ce atrage n mod deosebit atentia este gracilitatea acestora. Capul este mic; la fel si
extremitatile (acromicrie). Expresia fetei este juvenila. Nanicii par totdeauna mai tineri dect sunt
n realitate. Tegumentele sunt fine, palide. Nu rareori apar fenomene de mbatrnire precoce a
tegumentelor. Inteligenta este cel mai des normala, dar comportamentul ramne pueril. Deseori,
ajunsi la vrsta pubertatii, nanicii nu se maturizeaza sexual. Aspectul este cunoscut sub denumirea

98

de

infantilism

sexual.

Diagnostic
Diagnosticul nanismului hipofizar se bazeaza pe talia redusa a bolnavului si pe modificarile
radiologice ale seii turcesti, care indica existenta unor leziuni sau a unei tumori hipofizare. Nu
trebuie uitat nsa ca numeroase alte afectiuni pot perturba la copil procesul de crestere. Nanismul
poate nsoti, de pilda, boli endocrine ca: mixedemul, boala Cushing, sindromul adreno-genital,
pubertatea precoce sau disgenezia gonadica. Acon-droplazia este o alta afectiune care afecteaza
cresterea, dar se deosebeste de la nceput de nanismul hipofizar prin aspectul disproportionat al
corpului si prin deformarile membrelor. Oprirea cresterii mai poate fi provocata de carente
alimentare (diabet, tuberculoza, tulburari digestive), boli de rinichi, afectiuni cardiace si infectii cu
caracter cronic.

Boli endocrine - Sindromul adipozo-genital (sindromul Babinski-Frohlich)

Sindromul adipozo-genital, care a fost descris n 1901, are ca semne caracteristice obezitatea si
infantilismul genital, care apar la copiii de ambele sexe. Afectiunea este provocata de o tumoare
sau

de

un

proces

inflamator

cu

sediul

regiunea

hipotalamo-hipofizara.

Simptome

hipotalamice

Obezitatea este o dovada a suferintei hipotalamusului. La copii, grasimea are o distributie

particulara, cuprinznd snii, abdomenul, regiuna pubiana, radacinile membrelor, soldurile si
coapsele. Aceasta repartizare a grasimii da baietilor un aspect feminin. Se mai semnaleaza ameteli,
insomnii,

dureri

de

cap,

apatie,

transpiratii

Simptome

abundente

si

diabet

insipid.
endocrine

Tulburarea endocrina caracteristica sindromului este insuficienta genitala. La baieti, ea este

semnalata de timpuriu: penisul este mic, nfundat n grasime; testiculele sunt de asemenea mici
sau nu coboara n punga scrotala. La fete, infantilismul genital este depistat abia la vrsta
pubertatii: menstra nu apare; organele genitale ramn infantile; snii sunt mici, avnd putin tesut
glandular.
Exista si un sindrom adipozo-genital al adultului, care se caracterizeaza prin obezitate si
hipogonadism: caderea perilor pubieni si auxilari amenoree la femeie, impotenta sexuala la barbat
si regresiunea organelor genitale. Sindromul Babinski-Frohlich nu trebuie confundat cu pseudosindromul adipozo-genital, care este destul de frecvent ntlnit la copii si se datoreste
supraalimentatiei acestora si nicidecum unor leizuni hipotalamo-hipofzare. n astfel de cazuri,
infantilismul genital evolueaza benign, disparnd la pubertate. Copilul trebuie sfatuit sa faca
gimnastica, mai multa miscare, sa se abtina de la dulciuri si sa nu faca excese alimentare.
Tratament
Tratamentul sindromului adipozo-genital consta n extirparea tumorii hipofizare, cnd etiologia este

99

tumorala. Insuficienta genitala se combate cu hormoni sexuali-feminini sau masculini - si cu

hormoni gonadotropi corionici (de tipul Gonacorului). n majoritatea cazurilor se asociaza si
hormoni tiroidieni. Deosebit de important este regimul hipocaloric. n aceasta ordine de idei,
medicul si personalul auxiliar trebuie sa-i instruiasca pe parinti n privinta felului alimentatiei evitarea cu precadere a dulciurilor, grasimilor si excesului de fainoase -, ct si asupra cantitatilor de
alimente permise. Se vor recomanda de asemenea cultura fizica si sportul moderat.

Boli endocrine - Insuficienta hipofizara

Sindromul Sheehan este provocat de distrugerea glandei hipofizare n cursul unei nasteri
complicate cu hipertensiune, soc si hemoragie. Distrugerea sau necroza glandei reprezinta
consecinta hemoragiei din timpul sarcinii, care produce scaderea irigatiei n hipotalamus si hipofiza.
n ultimul timp, incidenta necrozei post-partum a scazut, datorita ameliorarii practicilor obstetricale.
Insuficienta

hipofizara

poate

exista

si

la

barbat.

Leziunile inflamatorii vasculare sau degenerative (diabet, tuberculoza, sifilis, micoze, brucelo-ze
etc.), tumorile hipofizare pot distruge hipofiza, producnd la pacientii de ambele sexe fenomene de
hipopituitarism

partial

sau

total

(panhipopituitarism).

Simptome
La femeie, primele semne de insuficienta hipofizara, care si fac aparitia imediat dupa nastere, sunt
involutia snilor si lipsa lactatiei. Bolnava se plnge de slabiciune fizica marcata si persistenta.
Ulterior, organele genitale involiieaza, mens-trele se raresc. Concomitent apar si alte tulburari care
dovedesc insuficienta celorlalti hormoni hipofizari, n afara hormonilor gonadotropi. Leatoarea,
toropeala, sensibilitatea la rece, depingmetarea pielii, caderea parului axilar si pubian - fenomene
frecvente

la

aceste

bolnave

dovedesc

deficitul

de

hormoni

tiroidieni

si

suprarenali.

La barbat, insuficienta hipofizara se manifesta prin insuficienta tuturor glandelor periferice (tiroida,
suprarenale, gonade). Predomina nsa deficitul de hormoni gonadotropi. Pierderea libido-ului si a
potentei este nsotita de regresiunea organelor genitale (atrofie testiculara), aspectul clinic fiind cel
al

hipogonadismului.

Diagnostic
Diagnosticul de insuficienta hipofizara, - att la barbat, ct si la femeie - se bazeaza n primul rnd
pe involutia organelor genitale si a caracterelor sexuale. Diagnosticul clinic este completat de
examenele de laborator. ntruct dozarile directe de hormoni hipofizari sunt deocamdata dificile,
necesitnd o aparatura speciala, se recurge n mod curent la dozarea hormonilor periferici. Astfel,
pentru explorarea glandei suprarenale se fac dozari de 17-hidroxicorticosteroizi si 17-cetosteroizi n
urina de 24 de ore. Pentru aprecierea activitatii glandelor genitale se dozeaza 17-CS n urina, iar la
femei se determina estro-genii si pregnandiolul urinar. Pentru explorarea functiei glandei tiroide se
efectueaza metabolismul bazai, iodemia si iodocaptarea tiroidiana (a se vedea capitolele
respective). Insuficienta uneia sau mai multor glande periferice este o dovada a deficitului de

100

hormoni

hipofizari.

Tratament
Practica

a dovedit

importanta

recuperarea bolnavilor

cu

administrarii

insuficienta

de

preparate

hipofizara.

hormonale

Rezultatele

sunt

substi-tuitive

rapide

si

pentru

spectaculare.

Insuficienta tiroidiana se trateaza cu extracte de glanda tiroida sau preparate sintetice, tiroxina si
triiodotironina (denumirea comerciala Tiroton). Daca exista semne de insuficienta suprarenala, se
asociaza cortizon. Tratamentul cu hormoni sexuali -estrogeni la femeie si testosteron la barbat determina aparitia menstrelor, restabileste fertilitatea, iar la barbat refece vigoarea fizica si
potenta.

Boli endocrine - Diabetul insipid

Manifestarea principala a bolii consta n eliminarea unor mari cantitati de urina. Poliuria se
instaleaza brusc si dramatic. Bolnavul constata la un moment dat ca elimina 5 1 si chiar 20 1 de
urina pe zi. Urina este diluata, incolora, iar densitatea ei nu depaseste 1005. Ca o consecinta a
poliuriei, apare setea intensa (polidipsie), chinuitoare, ziua si noaptea. Pierderea masiva de lichide
din organism antreneaza stari de oboseala, ameteli, uscaciunea gurii si a pielii, constipatie.
Etiopatogenie
Orice leziune organica - traumatica, inflamatorie, tumorala sau degenerativa - localizata la nivelul
hipofizei posterioare sau la nivelul nucleilor din hipo-talamus care sintetizeaza vasopresina poate
declansa aparitia diabetului insipid, datorita deficitului de hormon antidiuretic. O cauza frecventa n
zilele noastre o constituie loviturile la cap si interventiile chirurgicale pe hipofiza, facute n cazul
tumorilor

hipofizare.

Diagnostic
Diagnosticul afectiunii se bazeaza pe cele doua simptome majore: poliuria si polidip-sia. ntruct
manifestari similare pot exista si n alte afectiuni, nainte de a ncepe tratamentul este necesar sa
se stabileasca natura acestor tulburari. Se stie, de pilda, ca unele afectiuni renale (insuficienta
renala cronica) se nsotesc de poliurie. Secretia de vasopresina n astfel de cazuri este normala, dar
rinichiul este incapabil de a concentra urina. Spre deosebire de diabetul insipid, poliuria este mai
putin intensa (pna la 5 1/24 de ore), iar densitatea urinei oscileaza ntre 1 008 si 1 012. n plus,
poliuria

nu

este

modificata

de

administrarea

de

vasopresina.

Diabetul insipid mai poate fi confundat cu polidipsia psihogena. Aceasta afectiune apare la bolnavi
cu tulburari psihice. Ei au o continua senzatie de sete nesatisfacuta si poliurie consecutiva ingerarii
cantitatilor mari de apa. Spre deosebire de bolnavii cu diabet insipid, acestia tolereaza lipsa de apa
si raspund normal la testele utilizate pentru diagnosticul diabetului insipid. Poliuria mai poate fi
observata n hipercalcemii, n lipsa prelungita de potasiu, dupa un tratament ndelungat cu cortizon
si n diabetul zaharat. n acest ultim caz, densitatea urinii este normala, iar examenele de laborator
arata

prezenta

zaharului

101

snge

si

urina.

Pentru precizarea diagnosticului bolii, n clinica se utilizeaza urmatoarele teste: Cel mai simplu test
este cel al restrictiei de apa, timp de 6 ore sau cel mult 24 de ore. Testul este periculos, deoarece
produce o deshidratare importanta a organismului. De aceea, personalul sanitar auxiliar trebuie sa
supravegheze bolnavul cu multa atentie, n tot timpul probei. Bolnavul trebuie cntarit din ora n
ora. Daca deshidratarea este excesiva (uscaciune a tegumentelor si mucoaselor) si daca scaderea
n

greutate

depaseste

5%

din

greutatea

corpului,

proba

se

ntrerupe.

Testul la nicotina se bazeaza pe proprietatea nicotinei de a stimula secretia vasopre-sinei. Testul

consta n injectarea i.v. timp de 3 - 5 minute, a unei solutii se salicilat sau tartrat de nicotina. Doza
administrata este de 1 mg pentru nefumatori si de 3 mg pentru fumatori. Testul este neplacut,
deoarece nicotina produce greturi, varsaturi si ameteli. Exista o varianta simpla, dar mai putin
precisa: se recomanda bolnavului sa fumeze 1-3 tigari, dupa cum este sau nu fumator; timp de o
ora de la administrarea nicotinei, bolnavul bea apa la fiecare 15 minute, n cantitate egala cu
cantitatea de apa pe care o elimina n acest interval de timp. n mod normal, nicotina descarca
vasopresina si cantitatea de urina scade. n diabetul insipid, n care exista deficit de hormon
antidiuretic,

cantitatea

de

urina

se

mentine

crescuta.

Un alt test frecvent utilizat n diabetul insipid este proba cu clorura de sodiu: nainte de proba se
suspenda orice medicatie; dupa ce urineaza, se da bolnavului sa bea apa, si anume 5 ml/kilocorp,
timp de 15 minute, adica circa 300 ml la fiecare sfert de ora, daca bolnavul are 60 kg; urina se
strnge si se masoara la fiecare 15 minute, debitul urinar fiind apreciat n mililitri pe minut. Proba
propriu-zisa se ncepe cnd debitul urinar ajunge la 10 ml/min. Se face perfuzie i.v. cu solutie
hipertonica de clorura de sodiu 2,5%, timp de 45 de minute. Debitul urinar se masoara la fiecare
15 minute, att n timpul perfuziei, ct si la 30 de minute dupa terminarea ei. n mod normal,
debitul urinar trebuie sa scada brusc. Daca nu scade, se presupune existenta unui diabet insipid.
Proba la hormonul antidiuretic consta n administrarea i.m. sau i.v. de hormon anti-diuretic. Se
urmareste diureza pe minut. n diabetul insipid, sub actiunea hormonului, cantitatea de urina se
normalizeaza. Aceasta metoda simpla este valoroasa, deoarece face distinctia ntre diabetul insipid
si poliuria ntlnita n afectiunile renale.

Boli endocrine - Macrogenitosomia precoce (sindromul Pelizzi)

Bolile epifizei sunt destul de rare. Mai cunoscut, desi rar ntlnit, este sindromul de pubertate
precoce saumacrogenitosomia precoce, provocata de o tumoare cerebrala (pinealom), care
distruge epifiza si determina leziuni n centrii hipotalamici. Se pare ca sindromul apare n
exclusivitate

la

baieti

sub

10

ani.

Semnul principal al bolii este maturizarea sexula precoce; aparitia parului sexual si facial,
dezvoltarea organelor genitale, aparitia spermatogenezei. Cresterea n naltime este la nceput
accelerata, apoi este frnata de excesul de hormoni androgeni, care produc nchiderea precoce a

102

cartilajelor

la

crestere.

Prognosticul bolii este grav. Mortalitatea este mare, chiar daca se intervine chirurgical.
Tratamentul medical este ineficace.

Boli endocrine - Boala Cushing

Boala Cushing se datoreste hiperactivitatii glandelor suprarenale, care secreta cantitati excesive
de

cortizol.

Etiologie
Cea mai frecventa cauza a bolii este hiperplazia suprarenalelor. Boala mai poate fi provocata si de
tumori ale suprarenalelor - adenom sau cancer al suprarenalelor -sau de un adenom bazofil
hipofizar. Boala Cushing a mai fost semnalata la bolnavi care au primit doze mari si prelungite de
cortizon.
Simptome
Boala este mai des ntlnita la femei dect la barbati, conferind o nfatisare destul de caracteristica.
O particularitate a bolii este distributia grasimii, care confera bolnavului o obezitate aparenta.
Grasimea este localizata la fata - dnd aspectul de "luna plina" -, la abdomen, ceafa, gt si la
radacinile membrelor. n schimb, extremitatile sunt subtiri, datorita topirii maselor musculare.
Pielea este subtire, atrofica, uscata si cu aspect marmorat, ndeosebi pe membre. Pe regiunea
abdominala, fese, brate si n axile apar vergeturi sau striuri de culoare rosie-violacee, semne
distinctive

ale

hipercorticis-mului.

Pe

spate

apare

frecvent

acnee.

Ceea ce atrage n primul rnd atentia este fata rotunda, cu pometii rosii, la care se adauga, la
femei, prezenta parului pe barba, buza superioara si pe obraji (hirsutism). Hipertensiunea arteriala
este un semn obisnuit al bolii. Valorile tensiunii sistolice ajung la 200 mm Hg. Ca urmare a actiunii
cortizonului asupra metabolismului glucidic, se gasesc valori crescute ale glicemiei pe nemncate,
aspect

cunoscut

sub

denumirea

de

diabet

steroid.

Modificarile n sfera genitala sunt frecvente. La femei ele constau n neregularitati ale ciclului
menstrual, mergnd pna la pierderea menstrelor (amenoree) si sterilitate. La barbat, tulburarile n
sfera genitala si infertilitatea devin mai evidente n faza naintata a bolii. La femei, excesul de
cortizol produce virilizare, pe cnd la barbat se remarca tendinta la feminizare (ginecomastie). La
50% din bolnavi exista tulburari psihice, caracterizate prin stari depresive, anxietate, tulburari de
memorie etc. O alta manifestare a bolii este osteoporoza - consecinta a decalcifierii considerabile a
oaselor. Procesul de decalifiere determina cu timpul turtiri ale vertebrelor si deformari mari ale
coloanei

vertebrale:

cifoza,

scolioza,

cu

dureri

mari

dorso-lombare.

Decalcifierea se extinde la coaste si la craniu. Boala Cushing este grava prin manifestarile si

103

complicatiile sale: topirea osoasa care determina fracturi spontane, diabetul zaharat, insuficienta
renala, infectiile acute si grave, tulburarile psihice importante, mergnd pna la sinucidere.
Diagnostic
Diagnosticul este sugerat de aspectul clinic al bolnavului si anume de topirea musculaturii,
distributia particulara a grasimii, prezenta striurilor rosii si de constatarea hipertensiunii arteriale si
a hiperglicemiei.
Boli endocrine - Boala Addison
Boala Addison sau insuficienta cronica a glandelor suprarenale se datoreste incapacitatii
suprarenalelor de a produce si secreta hormoni n cantitatea ceruta de nevoile organismului.
Etiologie
Insuficienta suprarenala este urmarea unui proces distructiv al suprarenalelor, cel mai adesea de
natura tuberculoasa, fapt pentru care orice addisonian trebuie ntrebat daca a avut o afectiune
bacilara (infiltrat pulmonar, pleurezie, tuberculoza pulmonara etc.). O cauza frecventa este si
atrofia glandelor suprarenale, ca urmare a unui proces de autoimunizare. Mai rar, boala este
provocata

de

sifilis

sau

de

hemoragie

intraglandulara.

Simptome
Boala a fost descrisa pentru prima data n 1855 de catre Addison. La nceput exista simptome ca:
oboseala, lipsa poftei de mncare, usoara scadere n greutate, care nu au nimic caracteristic si de
aceea boala poate fi confundata cu afectiuni care au manifestari similare. Cu timpul nsa,
simptomele se accentueaza si alarmeaza pe bolnav. Oboseala fizica si cea intelectuala devine
intensa, fiind mai pronuntate n cursul diminetii. Starea bolnavului se nvioreaza spre seara. O
manifestare tipica a bolii este hiper-pigmentarea tegumentelor si mucoaselor. Hiperpigmentarea
este cu att mai intensa, cu ct insuficienta suprarenala este mai severa. Atentia este retinuta de
prezenta unor pete pigmentare de culoare bruna-cenusie pe partile descoperite ale corpului, pe
fata, coate, genunchi, la nivelul liniilor palmare si al eventualelor cicatrice operatorii. Este
caracteristica

de

asemenea

hiperpigmentatia

bruna

areolelor

si

organelor

genitale.

Un semn important pentru recunoasterea afectiunii l constituie prezenta petelor pigmentare pe

mucoasa bucala si pe gingii. Pierderea n greutate, este un fenomen constant n boala Addison,
fiind consecinta deshidratarii prin pierdere excesiva de clorura de sodiu, datorita tulburarilor
digestive (anorexie, varsaturi, denutritie). n toate cazurile, tensiunea arteriala este scazuta sub
100 mmHg. Addisonienii au diverse manifestari nervoase: iritabiitate, apatie, negativism,
anxietate. Ulcerul duodenal este frecvent asociat cu boala Addison. n astfel de cazuri, tratamentul
cu

cortizon

trebuie

prescris

cu

multa

precautie.

Tulburarile n sfera sexuala (scaderea sau pierderea potentiei si afertilitatii) sunt frecvente la
barbatii addisonieni. La femei, sarcina este un factor agravant al bolii. Tratamentul cu cortizon
remediaza n buna parte tulburarile ivite n sfera sexuala. Att bolnavul, ct si personalul sanitar

104

care-l ngrijeste trebuie sa stie ca addisonienii sunt deosebit de fragili. Numerosi factori, ca
eforturile fizice si intelectuale, bolile febrile, interventiile chirurgicale, frigul si caldura excesive
dezechilibreaza usor organismul. n aceste conditii, pe care un organism sanatos le suporta cu
usurinta, starea generala a addisonianului se nrarutateste brusc. Tensiunea generala se
prabuseste, apar varsaturi si diaree, bolnavul nu se mai poate alimenta si poate intra n coma.
Aceasta este "criza addisoniana", care prin gravitatea ei, impune internarea de urgenta a bolnavului
si

administrarea

unor

doze

mari

de

cortizon.

Diagnostic
Boala Addison trebuie suspectata la toti hipotensivii care se plng de oboseala, lipsa de pofta de
mncare si de pierdere n greutate. Deosebit de valoroase pentru diagnostic sunt examenele de
laborator si dozarile de hormoni steroizi suprarenali. ntre analizele de laborator, locul principal l
detin dozarile de sodiu si potasiu n snge si urina. Concentratia sodiului si a potasiului reflecta
activitatea hormonilor mineralocorticoizi suprarenali. n insuficienta suprarenala se gasesc valori
crescute ale potasiului n snge (peste 4,5 mEq/l) si concentratii scazute ale sodiului sanguin (sub
142 mEq/l). Pentru aprecierea hormonilor steroizi suprarenali se dozeaza n urina din 24 de ore 17CS si 17-OHCS. 17-CS reprezinta metabolitii hormonilor androgeni (2/3 provin din suprarenala, iar
1/3 din

testicul).

17-OHCS

sau 17-hidroxicor-ticosteroizii reprezinta metabolitii

urinari ai

cortizonului, n special, dar si ai altor hormoni glucocorticoizi din suprarenala. n boala Addison,
valorile

steroizilor

urinari

sunt

semnificativ

scazute.

O atentie deosebita trebuie sa acorde personalul auxiliar sanitar modului de recoltare a urinei
pentru dozarile hormonale. Cu cteva zile nainte de proba, bolnavul nu trebuie sa ia nici un
medicament. n ziua recoltarii urinei, este bine sa stea n repaus. n cursul zilei va bea lichide n
mod obisnuit. La ora 7 dimineata urineaza si arunca urina. Strnge apoi - ntr-unui sau mai multe
borcane - toata urina din cursul zilei si din cursul noptii, inclusiv cea de-a doua zi la ora 7. Se
masoara toata cantitatea din urina din 24 de ore, dupa care urina este dusa la laboratorul de
hormonologie. Se va atrage atentia bolnavului sa nu arunce din urina, pe motivul ca este prea
multa, deoarece calculul se raporteaza la volumul urinei. n formele latente, n care valorile
steroizilor urinari nu sunt semnificativ scazute, se efectueaza proba dinamica de stimulare a
suprarenalelor cu hormon cortico-trop (ACTH). Exista mai multe variante ale aceste probe. Un
procedeu la ndemna este administrarea i.m. a unui preparat de ACTH (Synacten), pe o perioada
de 2 sau 4 zile. nainte de proba si n ultima zi a probei, se dozeaza 17-CS si 17-OHCS n urina din
24 de ore. t mod normal, sub influenta hormonului corticotrop, valorile hormonilor steroizi cresc
de 3 - 5 ori. n boala Addison, cresterea nu mai are loc sau este foarte mica. O alta proba care
apreciaza activitatea suprarenalelor este proba eozinopeniei provocate cu ACTH (proba Thorn), care
se bazeaza pe faptul ca dupa administrarea de hormoni suprarenali scade numarul eozinofilelor n
sngele circulant. ntruct ACTH stimuleaza suprarenala, Thorn a propus urmatorul test: dimineata,
pe nemncate, se ia snge pentru numararea eozinofilelor. Se injecteaza apoi intramuscular 25 u.
ACTH. Dupa 4 ore se recolteaza din nou snge pentru numararea eozinofilelor. Daca suprarenala
functioneaza normal, eozinofilele trebuie sa scada la jumatate din valoarea lor initiala.
Testul de ncarcare cu apa (Robinson-Power-Kepler) se bazeaza pe diureza scazuta a addisonienilor.

105

Se stie ca, n mod normal, apa ingerata n exces se elimina n decurs de 4 ore, n proportie de
peste 80%. n insuficienta suprarenala, dar si n hipotiroidism si n insuficienta hepatica si renala,
eliminarea este sub 50%. Testul se aplica n doua etape: n prima, bolnavul bea la ora 8 dimineata
1 1 apa n 20 de minute, dupa ce n prealabil a urinat: se strnge separat urina dupa 2 ore si dupa
4 ore si se noteaza cantitatile; daca suma lor este mai mica de 50%, exista probabilitatea unei
insuficiente suprarenale: pentru mai multa precizie se trece la cea de-a doua etapa, care se
efectueaza la fel ca prima, numai ca nainte cu 4 ore de a bea apa, deci la ora 4 dimineata,
bolnavul primeste 50 -l00 mg Cortizon acetat sau 20 - 30 mg Prednison. Daca sub influenta
Prednisonului

eliminarea

apei

se

face

normal,

se

poate

afirma

existenta

insuficientei

corticosuprarenale.

Boli endocrine - Feocromocitomul

Feocromocitomul este o tumoare benigna care se dezvolta n medulara suprarenala, dar poate
avea si alte localizari, n afara glandei. Tumoarea secreta cantitati apreciabile de catecolamine
(adrenalina

sau

epinefrina

si

noradrenalina

sau

norepinefrina).

Simptome
Manifestarea cea mai caracteristica a bolii este hipertensiunea arteriala, care poate atinge valori
maxime de 220 mmHg, pna la 280 sau chiar 300 mmHg. Hipertensiunea poate avea caracter
permanent sau poate surveni n crize. Criza apare brusc si este de obicei declansata de emotii
puternice. In timpul crizelor paroxistice, bolnavul devine palid, transpira, are palpitatii si
tremuraturi n tot corpul si se plnge de dureri de cap. Ca urmare a efectelor metabolice ale
catecolaminelor, se produc hipergli-cemie si glicozurie, mai ales cnd tumoarea secreta cantitati
importante de adrenalina. Dispneea si durerile cardiace care nsotesc criza se pot termina fatal, cu
edem pulmonar acut. Vomitarile si tulburarile vizuale sunt frecvente n timpul crizelor. Daca
hipertensiunea este permanenta, este greu de deosebit de hipertensiunea esentiala sau maligna.
Diagnostic
Diagnosticul se bazeaza n special pe probele de laborator. Dozarile de catecolamine n urina si
plasma dau informatii pretioase cu privire la existenta feocromocitului. n practica curenta se
masoara

catecolaminele

urina

din

24

de

ore.

Urina pentru analiza este strnsa ca si pentru dozarile hormonale, timp de 24 de ore, ntr-un
borcan care contine un fixator (acid sulfuric). nainte de analiza, bolnavul trebuie avizat sa nu ia
substante si medicamente capabile sa modifice rezultatele, ca de exemplu preparate pe baza de
vanilie, Tetraciclina, Acid acetilsalicilic. Cnd simptomele apar sub forma de crize paroxistice, este
posibil ca n perioadele dintre crize valorile catecolaminelor sa fie n limite normale. n
feocromocitom se gasesc valori mari ale adrenalinei n urina din 24 de ore - peste 50 \ig (normal
=1-20 p.g). Concentratia noradrenalinei depaseste 150 (i.g/24 de ore (normal = 10 - 70 u.). Se
mai obisnuieste sa se dozeze n urina acidul vanilmandelic - produs metabolic al celor doua
catecolamine.

Valorile

urinare

peste

\ig

106

sugereaza

existenta

ferocromocitomului.

Pentru

stabilirea diagnosticului de ferocromocitom se mai utilizeaza o serie

de

probe:

Proba de blocare cu fentolamina (regitina) se bazeaza pe proprietatea acestei substante de a

scadea hipertensiunea arteriala provocata de catecolamine. Se administreaza i.v. 10 mg regitina. n
acest timp, la celalalt brat, o alta persoana masoara tensiunea arteriala la fiecare jumatate de
minut. n caz de feocromocitom, tensiunea arteriala trebuie sa scada n urmatoarele minute cu cel
putin

40

mm

Hg

si

sa

mentina

scazuta

timp

de

ore.

O alta proba este testul la histamina. Aceasta substanta elibereaza adrenalina din feocromocitom,
producnd cresterea tensiunii arteriale. Testul fiind riscant, este contraindicat la cei cu afectiuni ale
coronarelor. Retropneumoperitoneul sau insuficienta retroperitoneala a glandelor suprarenale pune
n evidenta tumoarea si o localizeaza. Pentru efectuarea acestui examen, bolnavul trebuie pregatit
dinainte, sa nu aiba gaze n intestin. Prin punctie ano-coccigiana, cu un ac lung, se introduc ntre
rect si coccis 800 - 1 200 ml oxigen sau bioxid de carbon. Se face apoi radiografia regiunii
suprarenale. Pe film se vede clar conturul tumorii, binenteles daca aceasta este destul de mare.
Tratament
Extirparea chirugicala a tumorii este urmata de disparitia simptomelor si de restabilirea completa a
bolnavului.

Boli endocrine - Hipertiroidismul

Hipertiroidismul este

consecinta

producerii

anormale

de

Etiopatogenie.

hormoni

tiroidieni.
Incidenta

Hipertiroidismului este mai ridicata n regiunile cu gusa ede-mica. Boala apare mai frecvent la
femei dect la barbati. Numerosi factori pot determina aparitia bolii. Se cunosc mbolnaviri
provocate de traume psihice. n astfel de cazuri, punctul de plecare al dereglarilor hormonale nu
este tiroida, ci centrii nervosi din creier, care stimuleaza productia de hormon hipofizar tiretrop si
acesta, la rndul sau, incita glanda tiroida sa secrete cantitati mari de hormoni tiroidieni, crend
astfel

tabloul

clinic

al

tireotoxicozei.

Simptome
Se cunosc trei aspecte ale hipertiroidismului: hipertiroidismul propriu-zis, caracterizat prin gusa si
tireotoxicoza, boala Basedow, avnd ca simptome gusa, tireotoxicoza si exoftalmia (proeminenta
globilor oculari) si adenomul toxic, n care exista nodului tiroidian si tireotoxicoza, fara modificari
oculare. Debutul hipertiroidismului nu poate fi precizat n timp. Manifestarile de nceput - astenie,
insomnie, nervozitate, scadere n greutate - nu sunt specifice bolii. Bolnavul este tratat deseori n
mod gresit ca un nevrotic. Date fiind manifestarile variate ale bolii, St. M. Milcu a descris mai multe
etape n evolutia hipertiroidismului. Prima etapa, nevrotica, avnd manifestarile mentionate, este
urmata de o faza neuro-hormonala, caracterizata prin excesul de hormon. Faza a treia este

107

dominata de hipersecretie de hormoni tiroidieni. In aceasta perioada apar semnele clinice de

tireotoxicoza. Faza a patra - denumita si viscerala - se caracterizeaza prin suferinta diverselor
organe (ficat, inima); faza ultima este cea casectica. n prezent, formele grave sunt rare, deoarece
boala

este

tratata

la

timp.

Semnele legate de tireotoxicoza sunt comune celor trei forme clinice - hipertiroidism, boala
Basedow si adenomul toxic: pierderea n greutate este rapida si nsemnata (10-20 kg n cteva
luni), cu toate ca apetitul este exagerat. Scaunele sunt frecvente, diareice. Bolnavul are
tremuraturi vizibile ale extremitatilor, care se accentueaza cnd tine minile ntinse. Deseori
tremura tot corpul. Pielea este calda si umeda, deoarece hipertiroidianul transpira necontenit.
Caracteristice hipertiroidei sunt tulburari cardio-vasculare. Tahicardia este importanta, pulsul
ajungnd la 140 de batai si chiar mai mult/min. Subiectiv se manifesta prin palpitatii si respiratie
dificila, la efort. Tahicardia nu se modifica n repaus si nici la efort, ceea ce constituie un criteriu
important de diagnostic. Pulsatiile vaselor periferice sunt puternice si vizibile la nivelul gusii - unde
sunt nsotite de suflu - si la nivelul aortei abdominale. Tulburarile cardiovasculare predomina la
batrni. La acestia, fibrilatia atriala este deseori confundata cu o cardiopatie izolata si tratata ca
atare. n tireotoxicoza, tensiunea arteriala creste la 180 mm. Hg, iar, valorile minime coboara la 40
- 60 mm Hg. In genere, ideatia este rapida. Bolnavul este ntr-o continua stare de agitatie, cu toata
starea de oboseala. Este anxios, emotiv si hipersensibil. Starile depresive, tulburarile schizoide sau
paranoide

sunt

frecvent

remarcate.

Tulburarile

nervoase

predomina

la

tineri.

Tulburarile musculare constituie un grup important de simpotme. Oboseala musculara este uneori
extrema si poate fi nsotita de paralizii trecatoare, atrofie grava sau, mai rar, de miastenie grava.
Gusa, constituie unul dintre cele mai caracteristice semne ale bolii Basedow. Tiroida poate fi
moale, difuza sau ferma, nodulara, n functie de vechimea gusii. n adenomul toxic, gusa se
dezvolta progresiv si este formata dintr-un singur nodul, de consistenta ferma, mai rar din mai
multi noduli. La nceput, gusa este dependenta de hormonul tireotrop, dar ulterior devine
autonoma, secretnd cantitati apreciabile de hormoni tiroidieni. Se complica adesea cu insuficienta
cardiaca

si

fibrilatie

atriala.

Exoftalmia este - mpreuna cu gusa si tireotoxicoza - un simptom important n boala Basedow. Ea

consta n proeminenta globilor oculari, cu deschiderea exagerata a fantei palpebrale. Privirea este
fixa, ochii lacrimeaza si vederea este dubla (diplopie). Exoftalmia poate evolua spre forma maligna.
Tulburarile

oculare

se

accentueaza

si

exista

riscul

de

pierdere

vederii.

Daca nu se intervine la timp n hipertiroidism, se pot ivi complicati, unele destul de grave.
Complicatia cea mai grava este criza de tireotoxicoza, care, din fericire, a devenit rara. Apare la
bolnavii cu tireotoxicoza severa, mai ales daca acestia sunt supusi la diverse agresiuni (emotii,
interventii chirurgicale, surmenaj). Criza este provocata de tiroidectomie, n special, deoarece n
timpul manevrelor pe tiroida se revarsa n snge cantitati mari de hormoni tiroidieni. Criza se
manifesta clinic prin intensificarea fenomenlor de tireotoxicoza (tahicardie, hipertensiune, asterie

108

extrema). n astfel de cazuri se instituie tratament de urgenta cu sedative puternice, solutie Lugol
si tratament cu Hemisuccinat de hidrocortizon, n perfuzie, sau cu Cortizon acetat administrat i.m.
Diagnostic
Diagnosticul diferitelor forme de hipertiroidism se bazeaza pe semnele clinice descrise si pe o serie
de probe de laborator, de valoare inegala. Metodele de investigare a functiei glandei tiroide cuprind:
metabolismul bazai, iodemia, iodocaptarea si scintigrama tiroidiana. n hipertiroidism se utilizeaza,
n plus, si anumite teste dinamice.

Boli endocrine - Hipotiroidismul

Hipotiroidismul si mixedemul sunt sindroame clinice determinate de productia insuficienta sau
de absenta hormonilor tiroidieni. Cele doua entitati clinice difera ntre ele doar ca intensitate,
mixedemul reprezentnd forma cea mai severa de insuficienta tiroidiana. Mixedemul adultului
apare

la

indivizi

de

ambele

sexe,

ntre

40

si

60

de

ani.

Etiopatogenie
Mixedemul apare cu predilectie n regiunile cu gusa endemica, carenta n iod si substantele
gusogene fiind factori favorizanti pentru aparitia sa. ndepartarea chirurgicala totala a glandei duce
la instalarea rapida a mixedemului. Insuficienta tiroidiana mai poate fi produsa de leziuni
inflamatorii ale tiroidei (tiroidite acute si cronice). In aceste cazuri se pare ca procesul autoimun
(prezenta de anticorpi antitiroidieni care distrug tesutul glandular) are o deosebita importanta n
producerea sindromului. n ultimii ani au aparut cazuri de insuficienta tiroidiana dupa tratamente cu
doze mari de iod radioactiv terapie aplicata n hipertiroidism si, mai ales, n cancerul tiroidian.
Mixedemul infantil: la copii, mixedemul mbraca forme diferite de ale adultului, fapt pentru care
merita

descriere

separata.

Simptome
Simptomele se instaleaza lent, n decurs de ani, astfel nct afectiunea este sesizata trziu. Boala
debuteaza brusc numai dupa interventia chirugicala pe tiroida, cu extirparea completa a glandei.
Bolnavul cu mixedem are o nfatisare caracteristica. Datorita infiltratiei tegumentelor cu lichid
muco-proteic, fata este mpastata, cu pungi la ochi. Parul este uscat si cade. Tegumentele sunt
aspre, uscate, de culoare palida-galbuie si reci. Un semn constant ntlnit este rarirea sprncenelor
la extremitati. La femei, vocea se ngroasa. Temperatura corpului este de obicei scazuta
(hipotermie) si bolnavii sunt foarte sensibili la frig. Cordul este marit, iar bataile inimii sunt rare
(bradicardie).
O alta particularitate a hipotiroidismului o constituie lentoarea psihica, manifestata prin somnolenta
torpoare, ncetinire a proceselor mintale si greutate n vorbire (bradilalie). Tabloul clinic este
completat de dureri de cap, constipatie, dureri musculare, acestea din urma fiind n mod gresit

109

atribuite reumatismului. Tulburarile n sfera genitala constau n menoragii si sterilitatea, la femei, si

pierderea

potentei

si

scaderea

fertilitatii,

la

barbat.

Diagnostic
Pentru diagnosticul hipotiroidismului se utilizeaza testele specifice explorarii functiei tiroidiene.
Metabolismul bazai (normal 10%) este mult scazut n mixedem, ajungnd la valori de -20% sau
chiar -45%. Valorile colesterolului sanguin sunt semnificativ crescute, mergnd pna la 300 mg si
chiar la 600 mg% (normal = 180 -220 mg%). Un alt semn distinctiv l constituie aparitia n snge
de hematii contractate, cu margini dintate si ondulate. Acestea dispar sub tratamentul tiroidian.
Valorile iodemiei scad pna la 1 g/100 ml, iar cele iodocaptarii sunt cu att mai scazute, cu ct
deficitul tiroidian este mai sever.

Boli neurologice - Sindromul cerebelos

Este un sindrom care apare in cazul lezarii cerebelului sau a cailor cerebeloase. Principalele functii
ale cerebelului sunt: coordonarea miscarilor si reglarea echilibrului si a tonusului muscular. Lezarea
vermisului provoaca, mai ales, tulburari de echilibru (ataxie cerebeloasa), iar lezarea emisferelor
cerebeloase,

tulburari

de

coordonare

miscarilor.

Etiologie
Etiologia sindromului cerebelos e reprezentata de: leziuni inflamatorii (abces, sifilis), scleroza in
placi, tumori cerebeloase, accidente vasculare cerebrale si cerebeloase, traumatisme craniene, boli
degenerative (boala Friedreich, boala Pierre Marie) atrofii cerebeloase, intoxicatii, tumori
cerebeloase.
Simptome
Tulburari de coordonare: suferinta cerebeloasa se caracterizeaza prin 4 semne: a) hipermetria sau
dismetria, adica depasirea, de catre miscarea elementara, a scopului propus, cu imposibilitatea
efectuarii miscarilor mai fine. Se pune in evidenta prin proba indice-nas sau calcai-genunchi. Se
constata ca bolnavul este incapabil sa efectueze miscarea cu precizie, fie depasind tinta, fie
oprindu->se inainte. O alta proba intrebuintata este si incheiatul si descheiatul nasturilor, care se
efectueaza cu multa greutate; b) asinergia sau descompunerea miscarii complexe in mai multi
timpi, bolnavul fiind incapabil sa execute miscari combinate. Se pune in evidenta prin proba flectarii
genunchiului pe abdomen. Bolnavul nu poate executa, sincron, miscarea de flexie a genunchiului si
a coapsei, flectand intai coapsa pe abdomen, cu membrul inferior extins si dupa aceea gamba pe
coapsa. Asinergia se mai cerceteaza si prin proba lasarii pe spate, bolnavul cu leziuni cerebeloase
fiind

incapabil

sa

efectueze

concomitent

flexia

genunchilor;

lasandu-se

pe

spate,

se

dezechilibreaza; c) adiadocokinezia - miscarile succesive rapide, ca de exemplu: supinatia si

pronatia mainilor, nu pot fi executate rapid, membrul de partea leziunii intarziind si nefiind capabil
sa urmeze ritmul celuilalt; d) executarea cu intarziere a actelor voluntare. Tulburarile de
coordonare influenteaza, deseori, scrisul si vorbirea. Scrisul este tremurat, inegal si mare, iar

110

vorbirea

este

sacadata,

exploziva,

lenta,

ezitanta;

Tulburarile de tonus: bolnavul prezinta hipotonie musculara, membrul de partea atinsa cade inert
cand este ridicat si lasat brusc. Amplitudinea miscarilor depaseste limita fiziologica (genunchiul
atinge

cu

usurinta

toracele);

Tulburari de echilibru: bolnavul cu sindrom cerebelos isi departeaza picioarele, pentru a-si largi
baza de sustinere in timpul ortostatismului. De obicei, desi oscileaza, nu cade (cu exceptia cazurilor
grave). Tulburarile de echilibru nu sunt exagerate de inchiderea ochilor, spre deosebire de tabes si
sindromul vestibular. Mersul este dificil, nesigur, cu tendinta la deviere de partea leziunii, picioarele
sunt

departate

si,

in

general,

creeaza

impresia

unui

om

beat

(mers

ebrios);

Tremuratura, semn important in bolile cerebelului, lipseste in repaus si apare in miscarile

voluntare. De aceea se numeste tremuratura intentionala. Oscilatiile sunt ample si neregulate;
Nistagmusul - miscari ritmice si simetrice ale globului ocular - apare ca urmare a legaturii stranse a
cerebelului

cu

sistemul

vestibular.

Tratament
Tratamentul sindromului cerebelos este etiopatogenic.

Boli neurologice - Sindromul de neuron motor central

Ansamblul de simptome, provocate de leziunile fasciculului piramidal, pe traiectul sau encefalic sau
medular, poarta numele de sindrom de neuron motor central sau sindrom piramidal. Apare in
accidente vasculare cerebrale, tumori cerebrale si medulare, mielite, fracturi de rahis, scleroza
laterala

amiotrofica

etc.

Semnele clinice principale constau in pareze sau paralizii ale miscarilor voluntare, cu sediul, de
obicei, in partea opusa leziunii (datorita incrucisarii caii motorii). Paralizia cuprinde teritorii intinse
(hemiplegie, paraplegie). Este spasmodica, fie de la inceput, fie dupa o perioada scurta de paralizie
flasca. Reflexele osteo-tendinoase sunt exagerate dupa prima perioada de diminuare (faza de soc).
Semnul Babinski este prezent, tulburarile sfincteriene sunt obisnuite, iar atrofia musculara,
absenta. Manifestarea principala a sindromului piramidal este hemiplegia, caracterizata prin
pierderea motilitati voluntare a unei jumatati a corpului, datorita lezarii unilaterale a caii
piramidale.
Etiologie
Cauzele principale sunt: accidentele vasculare cerebrale, tumorile intracraniene si, mai rar,
traumatismele. in general, hemiplegia evolueaza in doua faze: prima, de hemiplegie flasca, cu
hipotonie si reflexe osteo-tendinoase abolite, a doua de hemiplegie spasmodica, caracterizata de
contractura si reflexe exagerate. Debutul poate fi progresiv (tulburari de mers, de vorbire, jena in

111

miscari etc). Cel mai adesea este brusc, iar uneori este de o brutalitate extrema (bolnavul intra in
coma).
Simptome
Principalele

aspecte

clinice

sunt

urmatoarele:

Hemiplegia cu coma: bolnavul este inconstient, membrele, ridicate pasiv si lasate sa cada, cad mai
brusc si mai inert pe partea hemiplegica. Hemifata paralizata este mai atona, aparand semne de
paralizie, comisura bucala de partea paralizata coborata, santul naso-labial sters, reflexul cornean
abolit de partea hemiplegiei. Frecvent exista o deviatie conjugala a capului si ochilor. Semnul
Babinski

este

prezent.

Apar

modificari

de

tonus

si

reflexe.

Hemiplegia flasca se caracterizeaza prin semne de paralizie faciala, iar la nivelul membrelor inferior
si superior, hemiplegice forta musculara este abolita, hipotonie reflexe osteo-tendinoase abolite,
semnul Babinski prezent. Hemiplegia spasmodica apare dupa perioada de hemiplegie flasca. Se
caracterizeaza prin forta musculara, de obicei, diminuata mult, contractura si reflexe exagerate,
semnul

Babinski

prezent.

Sindromul paraplegic: paraplegia este paralizia celor doua membre inferioare. Cand deficitul motor
este incomplet, se numeste parapareza. Paraplegia apare fie in leziunea neuronului motor central
(traiectul intramedular), cand sunt prezente tulburarile sfincteriene (retentie de urina si fecale) si
semnul Babinski bilateral, fie in cea a neuronului motor periferic, cand aceste tulburari nu se ivesc.
Semnul clinic comun este deficitul motor (disparitia sau diminuarea fortei musculare la nivelul
membrelor

inferioare).

Paraplegia poate fi flasca sau spastica.

Paraplegia flasca este produsa fie de lezarea neuronului motor central (forma centrala), fie
de lezarea neuronului periferic (forma periferica). Semnele comune sunt deficitul motor
(paraplegie), disparitia reflexelor si diminuarea tonusului muscular.

Paraplegia spastica este datorata, intotdeauna, lezarii neuronului motor central. Semnele
clinice sunt: diminuarea fortei musculare la nivelul membrelor inferioare, hipotonie, reflexe
osteo-tendinoase exagerate, semnul Babinski prezent, tulburari sfincteriene. Se intalneste in
morbul Pott, cancerul vertebral, tumori medulare, scleroza in placi, scleroza laterala
amiotrofica, siringomielie, sindroame neuro-anemice, ca si in meningioamele paracentrale.

Intoxicatii - fiziopatologie, simptome, tratament

Intoxicatia cu acetona

Sinonime: dimetilcetona,

propanona.

112

Proprietati fizice: lichid incolor, volatil, inflamabil, cu miros specific, miscibil cu apa, alcoolul,
eterul.
Identificare: se face prin reactii colorimetrice din corpul delict, continut gastric, sange, urina.
Fiziopatologie: actioneaza

prin

iritarea

mucoaselor,

rar

are

efect

narcotic.

Simptomatologie: Forma usoara: apar lacrimare, stranut, tuse, ameteli, cefalee, somnolenta,
anorexie,

greturi,

varsaturi.

Scoaterea

din

mediul

toxic

este

suficienta

pentru

disparitia

fenomenelor.
Forma grava: intoxicatul prezinta sete, ameteli, greturi, varsaturi, salivatie, cefalee, tahicardie,
tendinta la colaps, coma. Pot aparea contractii ale musculaturii fetei, extremitatilor sau convulsii,
mioza, respiratie tip Kussmaul. Mirosul acetonic fara glicozurie, dar cu o moderata hiperglicemie
constituie

un

Tratament: :

semn
nu

foarte

exista

important.

antidot

specific.

- Se face spalatura gastrica; se administreaza purgativ salin (30g sulfat de sodiu) cand spalatura
nu

este

posibila.

- Se provoaca varsaturi (2-3 lingurite de sare la un pahar de apa calduta se dau intoxicatului,
pentru
-

ingerare).
Se

Se

combate

opresc
colapsul

convulsiile
si

se

face

cu

Fenobarbital

reechilibrarea

sau

hido-electrolitica

Clordelazin.
si

acidobazica.

- Se administreaza oxigen si se face respiratie artificiala, la nevoie.

Intoxicatia cu acid acetic

Sinonime: acid acetic glacial, esenta de otet.

Proprietati fizice: lichid incolor, caustic, cu miros ntepator puternic; miscibil cu apa, alcoolul,
eterul.
Identificare: se face prin reactii colorimetrice din corpul delict si din continutul gastric.
Fiziopatologie: local are o actiune puternic coroziva, dand leziuni ulcerative acoperite cu
membrane albe. Actiunea generala produce acidoza, hemoliza, alterari renale (necroza tubulara).
Simptomatologie: se descriu trei sindroame clinice: a) sindromul muscarinic (efect parasimpatic)
- apare prin acumularea acetilcolinei la nivelul terminatiilor nervoase post-ganglionare ale
musculaturii netede, miocardului si glandelor secretorii. Tulburarile care apar primele: mioza,
lacrimare, rinoree, hipersalivatie, sudori profuze, varsaturi, colici abdominale, diaree, hipersecretie
bronsica, dispnee, edem pulmonar acut; b) sindromul nicotinic (asupra muschilor voluntari) - prin
acumularea acetilcolinei la nivelul placilor neuro-musculare ale musculaturii scheletice. Tulburarile
apar n general dupa ce simptomele muscarinice au atins o intensitate medie: slabiciune

113

musculara, fasciculatii (fibrilatii musculare locale), crampe musculare, convulsii, in cazuri grave
paralizii musculare, mai ales ale muschilor respiratori; c) sindromul nervos central - anxietate,
cefalee, hiperexcitabilitate, somnolenta sau insomnie, confuzie mintala, tulburari amnezice si, n
cazuri foarte grave, ataxie, disartrie, coma cu areflexie, respiratie Cheyne-Stokes, stop respirator.
Avand n vedere gravitatea intoxicatiei si urganta interventiei, diagnosticul clinic trebuie facut rapid
pe

baza

Existenta

Mioza

urmatoarelor
expunerii

la

precoce

Hipersecretie

Bronhospasm

elemente:
toxic.

si

persistenta.

glandulara

generalizata.

(respiratie

Fibrilatii

astmatiforma).

musculare

localizate.

- Toleranta mare la atropina (se pot administra (4-6 mg atropina, fara sa apara semne de
atropizare).
Tratament: :

antidotul

este

Atropina,

care

antagonizeaza

efectele

farmacodinamice

ale

acetilcolinei. Se administreaza 1-4 mg i.v. si se repeta la fiecare 15 minute doza, pana cand apar
fenomene de atropinizare (midriaza, alura ventriculara ridicata, uscaciunea gurii). Cand reapar
fenomenele acetilcolinice (mioza, hipersalivatie, hipersudorafie), se administreaza din nou atropina.
Toxogonin (R.F.G.), Pirrangit (E.G.Y.T = Budapesta) reactiveaza colinesteraza blocata de toxic. Se
administreaza i.v. n doza de 0,250 - 0,500 g (1 - 2 fiole) imediat dupa Atropina; se repeta de 2 - 3
ori/24
-

de

Spalatura

gastrica;

Se

ore,
provoaca

trateaza
Se

Se

se

spala

varsaturi

edemul

asigura
cu

functie
sau

se

pulmonar
si

administreaza
acut,

permeabilitatea
apa

de

evolutie.
purgativ
la

nevoie.

cailor

sapun

salin.

respiratorii.

tegumentele

contaminate.

- Se supravegheaza permanent intoxicatul timp de 24 - 48 de ore, pentru urmarirea evolutiei.

-

Tratarea

convulsiilor,

Tratarea

daca

insuficientei

este

cazul.

respiratorii

acute.

- Tratarea insuficientei circulatorii acute, cand este cazul.

Intoxicatia cu D.D.T.

Sinonime: Neocide,

Dicophane,

Clorofenaton,

Trix,

Lucex.

Proprietati fizice: pulbere cristalina, alba-cenusie, greu solubila n apa si usor solubila n solventi
organici.
Identificare: prin

spectroscopie

sau

reactii

coloriometrice,

din

sange.

Fiziopatologie: prin formarea de carboxihemoglobina duce la anoxie tisulara. Se pare ca oxidul de

carbon are si o actiune citotoxica directa, factorii agravanti ai intoxicatiei cu oxidul de carbon:
anemiile,

bolile

cardio-respiratorii,

varstele

extreme,

114

presiunea

atmosferica

scazuta.

Simptomatologie: se descriu doua stadii ale acestei intoxicatii: initial si comatos: stadiul initial constrictie frontala, cefalee, oboseala, ameteli, apoi dispnee, vajaituri n urechi, vedere ncetosata,
palpitatii; se pierde capacitatea de a rationa, apare o intensa stare de oboseala, ceea ce i
mpiedica pe intoxicat sa paraseasca singur mediul toxic, astfel intrand rapid n stadiul urmator:
stadiul comatos - coma variaza de la coma vigila la coma profunda, este calma, adeseori cu semnul
Babinski prezent bilateral sau unilateral. Starea de hipotonie musculara si convulsiile sunt foarte
frecvente. Coloratia rozata a tegumentelor care se descrie este relativ rara. Apar frecvent nsa
flictene, asemanatoare cu cele din arsuri, pe regiunile comprimate. S-au descris chiar gangrene
uscate ale extremitatilor (ca n arterite) la subiectii care au stat mult n mediul toxic. Cianoza este
frecventa. Pielea este umeda din cauza sudoratiei abundente. Respiratia este rapida, neregulata, cu
ncarcare bronsica; n forme grave apare respiratie Cheyne-Stokes. Edemul pulmonar acut apare si
el ca o complicatie relativ frecventa. Insuficienta circulatorie acuta este frecventa n cazul
neinstituirii rapide a tratamentului. Prin tulburarea centrilor termoreglarii apare si hipertermia.
Modificarile de laborator ce se ivesc nu au importanta practica imediata, fiind nespecifice si
intoxicatul

nelasandu-ne

timp

de

interventie

pana

dupa

obtinerea

rezultatelor.

Uneori, este necesar un diagnostic diferential si trebuie avute n vedere: coma traumatica, comele
neurologice, comele toxice endogene (diabetica, uremica), comele toxice exogene (mai ales
barbiturica,

alcoolica,

Tratament: antidotul
carboxihemoglobinei

morfinica,

este

oxigenul

si

clorpromazinica,
concentratie

eliminarea

de

gazului

cu

100%

toxic

tranchilizante).

(grabeste

pe

descompunerea

cale

respiratorie).

- Scoaterea victimei din mediul toxic.

-

Asigurarea

Respiratia
insuficientei

Tratamentul
Combaterea

cailor

artificiala,

Combaterea

permeabilitatii

edemului
edemului

acute,

pulmonar

acut,

(glucoza

Antibioterapie
Tonicardiace,

cand

la

circulatorii
cerebral

respiratorii.
nevoie.
la

nevoie.

la

nevoie.

hipertona,

Manitol).

de
apare

protectie.

insuficienta

cardiaca

congestiva.

- Oxigenoterapia hiperbara (oxigen la presiune de 2 atmosfere), n camere special construite,

atunci cand este posibil, se considera astazi ca tratamentul cel mai eficace.
Intoxicatia cu napoton

Sinonime: Clordiazepoxid, Benzodiazepin, Donapax, Elenium, Ljbrium.

Proprietati

fizice: pulbere

Identificare: reactii

cristalina,

colorimetrice,

incolora,
din

cu

corpul

reactie

acida

delict,

urina

n
si

solutie

apoasa.

din

sange.

Fiziopatologie: prabuseste circulatia si respiratia. Consumul de alcool la ingerarea de Napoton

creste

riscul

si

gravitatea

115

intoxicatiei.

Simptomatologie: obnubilare, ataxie, hipotonie musculara, simptomatologie cardio-respiratorie

foarte redusa (n comparatie cu cea data de intoxicatia cu barbiturice, cu care se aseamana).
Tratament: nu exista antidot specific.
Intoxicatia cu nicotina

Sinonime: Nicotina,

Nicotox.

Proprietati fizice: lichid uleios, galbui, cu miros de tutun, la aer se brunifica repede.
Identificare: prin reactii colorimetrice din corpul delict (solutii pesticide), continutul gastric si din
sange.
Fiziopatologie: actioneaza complex asupra sistemului nervos central, periferic si autonom. Cele
mai sensibile structuri nervoase la acest toxic sunt sinapsele parasimpatice, urmate de cele
simpatice.
Simptomatologie: forma supraacuta - arsuri buco-faringiene si epigastrice, colici abdominale,
varsaturi, diaree, obnubilare, tremuraturi, tulburari respiratorii, prabusire tensionala, moarte;
forma acuta - paloare, sudori profiize, cefalee, ambliopie, vertij, varsaturi, puls accelerat, tensiunea
arteriala scazuta, somnolenta, respiratie superficiala; forma usoara - stare pseudoebrioasa, cefalee,
paloare,

sudori,

Tratament: nu
-

Spalatura

frisoane.

exista

gastrica

cu

Provocare

carbune
de

activat,

apa

varsaturi,

Oxigenoterapie
Tratamentul

antidot
de

permanganat

administrare

si

insuficientei

robinet,

specific.
de

acute,

potasiu.
purgative.

asistarea
circulatorii

de

respiratiei.
la

nevoie.

- Tratamentul convulsiilor, daca este cazul.

Intoxicatia cu oxid de carbon

Sinonime: monoxidul

de

carbon.

Proprietati fizice: gaz incolor, inodor, difuzeaza usor prin peretii porosi, arde cu flacara albastra.
Identificare: prin fluorescenta sau reactii colorimetrice din corpul delict, continutul gastric si din
urina.
Fiziopatologie: tranchilizant ce actioneaza asupra sistemului nervos central, miore-laxant,
tendinta

marcata

la

116

colaps.

Simptomatologie: intoxicatia debuteaza cu somnolenta, stare ebrioasa, hipotonie musculara,

diminuarea reflexelor osteotendinoase, tendinta la colaps. Se instaleaza apoi coma, care dureaza
ntre 19 si 40 de ore, este linistita, cel mai frecvent superficiala, cu hipotonie musculara, reflexe
osteotendinoase diminuate sau abolite; pupilele sunt midria-tice, cu reflexul fotomotor pastrat.
S-a descris si coma cu hiperreflectivitate osteotendinoasa, stari de agitatie, clonus al rotulei si
piciorului, uneori trismus. In aceasta etapa (coma) poate aparea si un efect de-presor respirator si,
mai

ales,

instalarea

insuficientei

Tratament: nu
-

circulatorii

exista

Spalatura
Combatera

gastrica

insuficientiei

(colaps).

antidot

(cand

respiratorii

acute

coma

acute

prin

specific.

nu

s-a

intubatie

si

instalat).

respiratie

asistata.

- Combaterea insuficientei circulatorii acute prin perfuzii cu Norartrinal (este foarte eficient n
aceste

cazuri).

- stimularea diurezei, n scopul eliminarii toxicului, prin perfuzii cu glucoza 10% si Manitol 10%.
Intoxicatia cu izoniazida

Sinonime: H.I.N.,
Proprietati

Rimifon,

fizice: pulbere

cristalina,

alba,

Tebecid.

fara

miros,

solubila

apa.

Identificare: reactii colorimetrice, din corpul delict, continutul gastric, urina si din sange.
Fiziopatologie: apar n principal fenomene de encefalopatie toxica, manifestata prin agitatie,
convulsii,

coma;

substanta

se

elimina

foarte

repede

din

organism.

Simptomatologie: agitatie, stare confuzionala, disfagie, hiperreflexie osteotendinoasa, convulsii,

coma,

incontinuenfa

Tratament: nu
-

exista

Spalatura

sfincteriana,

gastrica

Intubatie

traheala,

antidot

(cand

Perfuzie

nu

Aspiratie

Combaterea

sunt

cu
oxigenoterapie;

prezente

la

nevoie,

B6

orofaringiana
convulsiilor

specific.

glucoza

Vitaminele

midriaza.

sau
cu

5%.

respiratie
si

traheala

Fenobarbital;

la

convulsiile).
artificiala.
B12.

secretiilor.

nevoie

curarizare.

- Antibioterapie pentru prevenirea infectiilor bronhopulmonare si urinare.

Intoxicatia cu meprobamat

Sinonime: Andaxin,

Mepavlon,

Meprin

50,

117

Miltown,

Pertranquil,

Selene,

Tranquil.

Proprietati

fizice: substanta

Identificare: prin

reactii

Fiziopatologie: dau

cristalina,

colorimetrice
tulburari

alba,

din

incolora,

corpul

cardiace,

delict

cu
si

digestive

gust

amar.

continutul

gastric.

si

senzoriale.

Simptomatologie: varsaturi, diaree, dureri abdominale, obnubilare, somnolenta, anxietate,

cefalee, mialgii difuze, astenie musculara, acuitate auditiva diminuata, vederea colorata (n verde,
galben),

frecvent

oligurie,

Tratament: nu
-

bradicardie,

bigeminism,

exista

Spalatura

gastrica,

extrasistole,

antidot

provocare

de

varsaturi,

colaps.
specific.

administrare

de

purgativ.

- Clorura de potasiu - per os sau i.v., pana la corectarea hipopotasemei si a tulburarilor E.C.G.
Ritmul administrarii potasiului nu va depasi 20 mg clorura de potasiu/min, daca functia renala este
deficitara.
-

Daca

functia

renala

Corectam

este

normala,

tulburarile

se

administreaza

hidro-electrolitice

2-31

lichide/24

provocate

de

de

ore.

varsaturi.

- Administram sedative, antiemetice (Emetiral).

Intoxicatia cu fenacetina

Proprietati fizice: pulbere cristalina, alba, fara gust, fara miros. Se ntalneste n multe combinatii
antinervralgice.
Fiziopatologie: actioneaza mai ales asupra centrului termoreglarii din sistemul nervos central.
Simptomatologie: cianoza, vertij, vajaituri, somnolenta, hipotensiune arteriala, hipo-termie, puls
slab,

eriteme

cutanate,

Tratament: nu
-

exista

Spalatura

urticarie,

gastrica,

Oxigenoterapie,

Respiratie

antidot

provocare

Tratarea

de

apar

purgativ

circulatorii
fenomene

artificiala,

specific.

varsaturi,

insuficientei
cand

coma.

de

cand

salin.
acute.

methemoglobinemie.
este

cazul.

- Administrare de Helthion sau albastru de metilen i.v., cand apar fenomene clinice de
methemoglobinemie.
Intoxicatia cu hidrati alcalini

Sinonime: hidroxidul
Proprietati

de

sodiu

fizice: substante

(soda
solide,

caustica),
albe,

hidroxidul

higroscopice,

118

de
fara

potasiu
miros,

(potasa

caustica).

foarte

caustice.

Identificare: prin

reactii

colorimetrice

din

corpul

delict

si

din

continutul

gastric.

Fiziopatologie: leziuni caustice locale pe piele si mucoase, alcaloza cu dezechilibre ionice.

Simptomatologie: arsuri grave bucale, faringiene, esofagiene si gastrice. Durerea este violenta.
Salivatia abundenta, dureroasa, nsotita de striatii sanguine. Sialoreea dureaza pana la 2
saptamani. Apar varsaturi, la nceput sanguinolente, apoi mucoase si seroase. Durerea la deglutitie
(disfagie) este foarte puternica n primele zile. Disfagia persista pana la 2 luni. Scaunele diareice,
sanguinolente, sunt prezente mpreuna cu durerile abdominale puternice. n primele 2 saptamani:
subfebra trebuie pusa pe seama resorbtiei tesuturilor necrozate, dar daca continua trebuie pusa pe
seama

suprainfectarii

plagilor.

In

Tratament: nu
-

grave

apar

exista

Spalatura

gastrica,

intoxicatii

coma

si

moartea.

antidot

provocare

de

Administrare

colapsul,

varsaturi,

de

specific.

administrare

de

barbiturice,

purgativ.
Clordelazin.

- Tratamentul insuficientei circulatorii acute, daca este cazul.

Intoxicatia

cu

chinina

Proprietati fizice: substanta cristalina, alba sau galbuie, fara miros, ;cu gust foarte amar.
Identificare: prin fluorescenta sau reactii colorimetrice din corpul delict, urina, si din continutul
gastric.
Fiziopatologie: toxic protoplasmatic puternic, actionand mai ales asupra celulelor nervoase,
miocardului,

nervilor

senzitivi.

Simptomatologie: debuteaza ca o gastrita acuta (greturi, varsaturi, dureri abdominale), asociata

cu fenomene de betie chininica (vertij, instabilitate, obnubilare). Tulburarile auditive sunt: vertijul,
hipoacuzia. Tulburarile vizuale: fotofobia, diplopia, spasme ale pleoapelor, tulburari n perceptia
culorilor, diminuarea perceptiei culorilor. n intoxicatiile grave apare atrofia nervului optic.
Bradicardia si modificarile

E.C.G. sunt generate

Tratament: nu
-

exista

Spalatura
Administrare

gastrica,
de

lichide,

pentru

de actiunea toxica asupra miocardului.

antidot

provocare
a

grabi

de
eliminarea

specific.
varsaturi,

toxicului

pe

purgative.
cale

renala.

Combaterea

insuficientei

circulatorii

acute.

Tratamentul

insuficientei

respiratorii

acute.

- Amauroza chininica trebuie combatuta rapid de catre oftalmolog.

Intoxicatia cu cafeina

119

Proprietati

fizice: substanta

cristalina,

alba,

fara

miros.

Fiziopatologie: excitanti ai sistemului nervos central si, mai ales, ai cortexului cerebral.
Simptomatologie: a) Forma acuta - varsaturi (cu miros de usturoi), dureri, abdominale, diaree,
facies cenusiu, stare generala alterata, lipotimii, hipotensiune arteriala, colaps. Frecvent apar un
ras scarlatiniform si febra. Dupa 2-3 zile apare sindromul de hepato-nefrita toxica (oli-gurie,
albuminurie,

hepatomegalie

moderata,

icter,

azotemie,

obnubilare).

b) Forma atenuata - circumstantele etiologice, gustul de usturoi, tulburarile digestive, sindromul

hepato-renal

moderat

sugereaza

diagnosticul

acestei

forme.

Tratament: dimercaptopropanolol (B.A.L.) este antidotul care, gratie gruparilor sale sulfihidrilice,
formeaza

cu

arsenul

compusi

netoxici.

- Spalatura gastrica cu apa, urmata de un pahar de lapte sau solutie de thiosulfat de sodiu
(hiposulfit
-

de

Provocare

de

varsaturi,

Combaterea

administrare

durerilor

Tratamentul

Na).
de

abdominale

insuficientei

purgativ
cu

circulatorii

salin.
Mialgin.
acute.

- Reechilibrare hidro-electrolitica.
Intoxicatia cu arsen

Sinonime: anhidrida
Proprietati

arsenioasa

(soricioaica)

fizice: pulbere

este

cristalina,

cel
alba,

mai

raspandit
fara

produs.
miros.

Identificare: prin reactii colorimetrice din corpul delict, continutul gastric, urina, sange si fanere
(par,

unghii).

Fiziopatologie: este toxic celular si vascular, mai ales al capilarelor. Inhiba grupele enzimatice
celulare

care

contin

grupul

sulfhidrilic

(SH).

Simptomatologie: a) Forma supraacuta - sindrom holeriform (varsaturi dureroase, diaree profuze

sanguinolente),

oligurie,

colaps.

b) Forma acuta - varsaturi (cu miros de usturoi), dureri, abdominale, diaree, facies cenusiu, stare
generala alterata, lipotimii, hipotensiune arteriala, colaps. Frecvent apar un rash scarlatiniform si
febra. Dupa 2-3 zile apare sindromul de hepato-nefrita toxica (oligurie, albuminurie, hepatomegalie
moderata,

icter,

azo-temie,

obnubilare).

c) Forma atenuata - circumstantele etiologice, gustul de usturoi, tulburarile digestive, sindromul

hepato-renal

moderat

sugereaza

diagnosticul

acestei

forme.

Tratament: Dimercaprol (B.A.L.) este antidotul care, gratie gruparilor sale sulfihidrilice, formeaza

120

cu

arsenul

compusi

netoxici.

- Spalatura gastrica cu apa, urmata de un pahar de lapte sau solutie de tiosulfat de sodiu
(hiposulfit
-

de

Provocare

de

varsaturi,

Combaterea

administrare

durerilor

Tratamentul

Na).
de

purgativ

abdominale

insuficientei

salin.

cu

Mialgin.

circulatorii

acute.

- Reechilibrare hidro-electrolitica.
Intoxicatia cu alcool etilic

Sinonime: etanol,
Proprietati

alcool,

fizice: lichid

Identificare: prin

incolor,

reactii

volatil,

colorimetrice

spirt.

inflamabil,
din

miscibil

corpul

cu

apa.

delict,

sange.

Fiziopatologie: actioneaza depresiv asupra sistemului nrvos central (chiar faza initiala "de
excitatie" se datoreaza tot actiunii depresive asupra centrilor nervosi superiori, cu rol de control si
inhibitie).
Simptomatologie: perioada de "excitatie": intoxicatul este logoreic, incearca sa dovedeasca
agilitate, poate provoca scandaluri, acte violente, furturi etc. Perioada de incoordonare: vorbire
incoerenta, ideatie saraca, este dezorientat, confuz. Mersul este titubant, sensibilitatea diminuata,
unii au diplopie, apare somnolenta. Coma alcoolica: reflexele osteo-tendinoase sunt abolite,
pupilele dilatate; pierderi de urina si fecale. Faciesul este hiperemic; bolnavul exala o halena
alcoolica.

Respiratia

este

superficiala,

Tratament: nu
-

Vitamina

stertoroasa.

exista
B6

intravenos,

pana

Tendinta

de

colaps.

antidot
la

500

mg,

ajuta

specific.
metabolizarea

alcoolului.

- Se administreaza la nevoie stimulenti ai centrului respirator (Karion 0,25 g i.m. sau i.v.).
-

Perfuzii

Diureza

Antibioterapie

Se

cu

glucoza

osmotica
pentru

sustin

profilaxia

in
si

combaterea

functiile

vitale

20%.

come
infectiilor
(circulatia,

grave.
bronho-pulmonare.
respiratia).

- Nu se administreaza deprimante ale sistemului nervos central.

Intoxicatia cu alcool metilic

Sinonime: metanol,
Proprietati

fizice: lichid

spirt
incolor,

de

volatil,

cu

miros

asemanator

lemn.
alcoolului

etilic.

Identificare: prin reactii colorimetrice din corpul delict, continutul gastric, sange, urina, lichidul

121

cefalorahidian.
Fiziopatologie: este toxic prin anoxia tisulara provocata de blocarea oxidazelor celulare.
Simptomatologie: aceasta intoxicatie se caracterizeaza prin fenomene grave, rapid mortale, cu
sau fara fenomene oculare. Fenomenele de intoxicatie apar dupa o perioada de latenta de la 1 la 36
de ore. Apar starea ebrioasa, alterarea starii generale, ameteli, senzatia de slabiciune, cefalee
puternica, somnolenta, varsaturi, diaree, dureri abdominale, facies cianotic, transpiratii profuze,
tahicardie, dispnee, hipotensiune arteriala. Intoxicatul acuza senzatie de constrictie toracica. Se
instaleaza coma, insotita de hipotermie si uneori edem pulmonar acut. Apar destul de precoce
tulburari de vedere (vad ca prin ceata") si, uneori, alterari ale perceperii culorilor. Apar fenomene
nervoase. Coma este agitata, insotita de crize de contracturi tetaniforme sau/si convulsii. Se
instaleaza acidoza, care trebuie eficient corectata, si este un important element prognostic.
Bolnavul trebuie supravegheat minimum 5 zile (timpul de eliminare a metanolului din organism).
Tratament: antidot este

alcoolul

etilic,

care

blocheaza

metabolismul

alcoolului

metilic

si

favorizeaza eliminarea acestuia din urma din organism. Se administreaza o solutie de alcool etilic
50%

din

in

ore,

cate

0,5

ml/kilocorp.

- Se face spalatura gastrica cu suspensie de carbune activat in solutie de bicarbonat de sodiu 5%.
-

Se

provoaca

Se

corecteaza

Se

hidrateaza

intens

bolnavul

varsatura.
acidoza.
(41/24

de

ore).

- Se administreaza Mialgin (50 - 100 mg s.c. sau i.m.), in caz de dureri abdominale foarte
puternice.
-

Se
Se

aplica

administreaza
pansament

ocluziv

oxigen.
pe

globii

oculari.

- Se evita utilizarea lactatului de sodiu pentru alcalinizare si a sulfatului de magneziu pentru

combaterea edemului cerebral.

Analize medicale

Analizele medicale sunt ansamblul de procedee, mai mult sau mai putin complexe, care
furnizeaza informatii asupra aspectului si functionalitatii diferitelor organe si compartimente ale
organismului cat si asupra gradului de sanatate si boala ce afecteaza organismul in cauza.
Pregatirea pacientului pentru recoltarea probelor de sange

122

1.

pacientul

trebuie

sa

fie

nemancat

pentru

evita

probele

lipemice;

2. pacientului i se va recomanda evitarea efortului fizic si a activitatilor stresante inainte de

recoltare.
Pregatirea pacientului pentru recoltarea exudatului faringian

1. prelevarea se face inainte sau dupa 3-4 ore de la toaleta gurii sau ingestia de alimente
2. se recolteaza inaintea instituirii tratamentului antibiotic sau antimicotic.
Pregatirea pacientului pentru recoltarea exudatului lingual

1. prelevarea se face inainte sau dupa 3-4 ore de la toaleta gurii sau ingestia de alimente inaintea
instituirii tratamentului antimicotic.
Pregatirea pacientului pentru recoltarea exudatului nazal

1. prelevarea se face inaintea instituirii tratamentului antibiotic.

Pregatirea pacientului pentru recoltarea sputei

1. se recolteaza dupa clatirea energica a gurii cu apa de la robinet si inaintea instituirii

tratamentului

antibiotic

sau

antifungic

2. se expectoreaza sputa matinala (nu proba sumata din 24 ore) in recipientul steril
3. a nu se depasi intervalul de 2 ore intre momentul recoltarii si cel al expedierii probei.
Pregatirea pacientului pentru urocultura

1. se recolteaza prima urina de dimineata dupa cel putin 3 ore de la mictiunea anterioara
2. recoltarea se face din jetul mijlociu dupa toaleta riguroasa a zonei genitale, in urocultoare
sterile
3.

prelevarea

se

face

inaintea

instituirii

tratamentului

antibiotic

4. a nu se depasi intervalul de 2 ore intre momentul recoltarii si cel al expedierii probei.

Pregatirea pacientului pentru recoltarea sedimentului urinar

1. se recolteaza material in tuburi speciale pentru sediment urinar, nu in acelasi recipient cu

urocultura sau vice-versa.
Pregatirea pacientului pentru coprocultura

1. prelevarea trebuie facuta cat mai aproape de debutul bolii si inaintea instituirii tratamentului
antimicrobian din scaunul emis spontan, in zonele modificate cu mucus sau sange in coprocultorul

123

cu

mediu

2.

prelucrare

de
in

maxim

transport
2

ore

3. cantitatea de fecale este mica cat incape in lingurita.

Analize medicale - Biochimie - Glicemie
Valori

normale

90-110

mg%

Cresteri

patologice

Valori crescute ale glicemiei (hiperglicemie) se intalnesc in:

Diabetul de origine pancreatica

Diabetul de origine hipofizara

Diabetul de origine suprarenala

Diabetul de origine tiroidiana

Anumite infectii

Unele intoxicatii

Accidente cerebro-vasculare

Scaderi

patologice

Valori scazute ale glicemiei (hipoglicemie) se intalnesc in:

Adenom Langerhansian

Insuficienta cortico-suprarenala (boala Addison)

Insuficienta tiroidiana

Insuficienta hepatica grava

Insuficienta hipofizei anterioare

Analize medicale - Biochimie - Uree serica

Valori

normale

20-50

mg%

124

Cresteri

patologice

Valori crescute ale ureei serice se intalnesc in:

Afectiuni renale acute si cronice

Hemoragii

Varsaturi

Diaree

Aport crescut de proteine

Scaderi

patologice

Valori scazute ale ureei serice se intalnesc in:

Fiziologic - la copii si gravide

In cazul unui aport proteic scazut

Afectare hepatica grava

Analize medicale - Biochimie - Acid uric seric

Valori

normale

In

sange:

In

urina:

2-5

mg/100

0,25-0,8

g/urina

ml

ser
24

Cresteri

la

adulti;

la

adulti;
patologice

Valori crescute ale acidului uric se intalnesc in:

Guta

Insuficienta renala cronica (IRC)

Leucemie

Boli infectioase

Poliglobulie

Tratamente cu medicamente antimicotice si antimetabolice

Terapie cu ACTH sau hidrocortizon

125

Scaderi

patologice

Valori scazute ale acidului uric se intalnesc in:

Boala Wilson

Dupa administrare de medicamente uricozurice

Analize medicale - Biochimie - Creatinina

Valori

normale

In

sange:

In

urina:

0,5-1,2

mg

0,8-1,9

creatinina
g

Cresteri

creatinina

la

100
/

ml
24h

patologice

Valori crescute ale creatininei se intalnesc in:

Insuficienta renala cronica (IRC)

Distrofia musculara progresiva

Acromegalie

Sarcina

Soc

Postoperator

Scaderi

patologice

Valori scazute ale creatininei se intalnesc in:

Insuficienta renala cronica

Hipertiroidism

Analize medicale - Biochimie - LDH (Lactat dehidrogenaza)

Valori

normale

150-450

unitati

Wrobleski

120-240 U/l
Cresteri

patologice

Valori crescute ale LDH se intalnesc in:

Infact miocardic

126

Unele boli musculare

Eforturi fizice mari

Sarcina

Soc

Postoperator

Analize medicale - Biochimie - CK (Creatin kinaza)

Valori

normale

10-70

U/l

Cresteri

patologice

Valori crescute ale CK se intalnesc in:

Infact miocardic

Unele boli musculare

Eforturi fizice mari

Sarcina

Soc

Postoperator

Analize medicale - Biochimie - Fosfataza acida

Valori
4,5

normale
-

13,5

UI

Cresteri

UI
patologice

Valori crescute ale fosfatazei acide se intalnesc in bolile oaselor si ale prostatei.
Analize medicale - Biochimie - Amilazemie
Valori
20

normale
-

140

127

UI

Cresteri

patologice

Valori crescute ale amilazemiei se intalnesc in:

Pancreatita acuta

Ulcer peptic perforat

Cancer pancreatic

Apendicita acuta

Sarcina, sarcina extrauterina

Ruptura de chist ovarian

Parotidita

Infarct pulmonar

Arsuri

Cetoacidoza diabetica

Insuficienta renala

Alcoolism acut

Scaderi

patologice

Valori scazute ale amilazemiei se intalnesc in:

Pancreatita cronica in stadiu terminal

Hepatita severa

Analize medicale - Biochimie - Colinesteraza

Valori

normale

3000

8000

U/l

sau

Scaderi

3000

UI
patologice

Valori scazute ale colinesterazei se intalnesc in:

2000

Intoxicatii cu fosfor

128

Intoxicatii cu insecticide

Analize medicale - Biochimie - Sideremie

Valori

normale

100

90

160
130

la

100

ml

de

la

100

ml

de

Cresteri

plasma
plasma

barbati
-

femei
patologice

Valori crescute ale sideremiei se intalnesc in:

Hepatita acuta virala

Hemocromatoze

Anemii hemolitice

Scaderea eritropoiezei

Scaderi

patologice

Valori scazute ale sideremiei se intalnesc in:

Carenta de fier

Postoperator

Eritropoieza crescuta

Avitaminoza C

Analize medicale - Biochimie - Sodiu seric

Valori

normale

310-345

mg/100

Cresteri

patologice

Valori crescute ale sodiului seric se intalnesc in:

Insuficienta cardiaca

Traumatisme cerebrale

Hiperaldosteronism

mL

129

Transpiratii excesive

Diaree

Voma

Scaderi

patologice

Valori scazute ale sodiului seric se intalnesc in:

Deshidratare globala

Aport scazut de saruri

Insuficienta renala cronica

Insuficienta corticosuprarenala

Analize medicale - Biochimie - Potasiu seric

Valori

normale

3,5-4,5

mEq/L

Cresteri

patologice

Valori crescute ale potasiului seric se intalnesc in:

Insuficienta corticosuprarenala

Insuficienta renala cronica

Scaderi

patologice

Valori scazute ale potasiului seric se intalnesc in:

Diaree

Voma

Stenoza pilorica

Fistule digestive

Analize medicale - Biochimie - Clor seric

Valori
345-395

normale
mg/100

130

mL

Cresteri

patologice

Valori crescute ale clorului seric se intalnesc in:

Nefropatii intestinale

Deshidratari si hiperhidratari hipertone

Aport salin crescut

Scaderi

patologice

Valori scazute ale clorului seric se intalnesc in:

Insuficienta renala cronica

Insuficienta renala acuta

Pierderi digestive

Alcaloza metabolica

Analize medicale - Biochimie - Magneziu seric

Valori

normale

1,6

2,55

Cresteri

mg/dl
patologice

Valori crescute ale magneziului seric se intalnesc in:

Afectiuni renale acute si cronice

Aport excesiv de antiacide

Scaderi

patologice

Valori scazute ale magneziului seric se intalnesc in:

Alcoolism

Malabsorbtie intestinala

Hiperaldosteronism

Hipertiroidie

131

Cetoacidoza diabetica

Analize medicale - Biochimie - Trigliceride

Valori

normale

Valori

pana

la

150

mg

la

100

ml

ser

la

barbati

Valori

pana

la

100

mg

la

100

ml

ser

la

barbati

Cresteri

patologice

Valori crescute ale trigliceridelor se intalnesc in:

Sindrom nefrotic

Hipotiroidie

Diabet zaharat

Pancreatita acuta

Alcoolism

Guta

Sarcina

Scaderi

patologice

Valori scazute ale trigliceridelor se intalnesc in:

Infectii cronice

Neoplasme

Hipertiroidie

Analize medicale - Biochimie - Lipide totale

Valori

normale

550

750

ml

Cresteri

100

ml
patologice

Valori crescute ale lipidelor totale se intalnesc in:

la

Aport crescut de grasimi

132

Afectiuni renale si hepatice

Insuficienta tiroidiana

Diabet zaharat netratat

Intoxicatii cu alcool si alte substante toxice

Analize medicale - Biochimie - Colesterol

Valori

normale

Barbati: 20 ani 100 - 250 mg%, 30 ani 120 - 290 mg%, 40 ani 135 - 315 mg%, 50 ani 150 - 340
mg%
Femei: 20 ani 100 - 250 mg%, 30 ani 120 - 290 mg%, 40 ani 135 - 290 mg%, 50 ani 135 - 330
mg%
Cresteri

patologice

Valori crescute ale colesterolului se intalnesc in:

Ateroscleroza

Diabet zaharat

Pancreatite

Icter obstructiv

Hiperlipemie esentiala

Hipercolesterolemie esentiala

Sarcina

Scaderi

patologice

Valori scazute ale colesterolului se intalnesc in:

Afectiuni hepatice - hepatite acute sau cronice

Hipertiroidie

Boala Hodgkin

Leucemii

133

Boala Waldenstrom

Febra tifoida

Difterie

Tuberculoza (TBC)

Analize medicale - Biochimie - HDL

Valori
35

normale
-

100

mg/dl

Lipoproteinele cu densitate mare (HDL) reprezinta colesterolul bun. HDL transporta colesterolul din
diferite parti ale corpului spre ficat, astfel impiedicand depunerea acestuia n peretii arterelor. Cu cat
nivelul HDL-colesterolului din sange este mai mare, cu atat riscul de cardiopatie ischemica este mai
mic. Nivelul optim de HDL - colesterol este in jur de 45 mg/dl pentru barbati si in jur de 55 mg/dl
pentru femei. Exista un risc crescut de cardiopatie ischemica atunci cand nivelul de HDL-colesterol
este sub 35 mg/dl.
Analize medicale - Biochimie - LDL

Valori
50

normale
-

150

mg/dl

Lipoproteinele cu densitate mica (LDL) transporta colesterolul rau, principala sursa utilizata n
cresterea leziunilor de ateroscleroza. Astfel, cu cat cantitatea de LDL-colesterol din sange va fi mai
mare cu atat riscul de aparitie si progresie al cardiopatiei ischemice va fi mai mare. Nivelele optime
ale LDL-colesterolului sunt mai mici de 160 mg/dl pentru adultul tnar, mai mici de 130 mg/dl pentru
persoanele care asociaza alti factori de risc cardiovascular si mai mici de 100 mg/dl pentru
persoanele cu cardiopatie ischemica manifesta.
Analize medicale - Biochimie - VLDL

Valori

normale

2- 38 mg/dl
Analize medicale - Biochimie - Albumina serica
Valori
3,4

normale
-

5,6

134

g/dl

Cresteri

patologice

Valori crescute ale albuminei serice se intalnesc in:

Hemoconcentratie

Deshidratare

Scaderi

patologice

Valori scazute ale albuminei serice se intalnesc in:

Hiperhidratare

Malnutritie

Sindrom nefrotic

Glomerulonefrita cronica

Analize medicale - Biochimie - Albumina urinara

Albumina este o proteina care se gasete in sange. Ca urmare a unor procese de filtrare, absorbtie
samd, a sangelui la nivelul rinichilor, proteinele pot trece din sange in urina. Valorile normale ale
tuturor

proteinelor

care

se

gasesc

in

sange

in

mod

normal

sunt

de:

40-90

mg/zi.

In urina, prezenta proteinelor si deci si a albuminei este considerata patologica dar cu toate
acestea se accepta ca un nivel urinar al proteinelor de circa 20-30 mg/ 24 ore este fiziologic.
Albumina urinara provine din albumina sanguina si in mod normal ea nu se gaseste in urina. In
bolile care afecteaza rinichiul precum si in bolile care dau sangerari pe traiectul cailor urinare,
albumina

trece

in

urina

(albuminurie).

Unele persoane prezinta fiziologic, normal albumine in urina dar intr-o proportie foarte mica: este
vorba despre persoanele tinere inalte, slabe, care fac efort fizic intens. La aceste persoane are loc o
crestere trecatoare a cantitatii de albumine din urina, crestere care apoi dispare (de ex la incetarea
efortului).
Valori crescute

glomerulonefrite,

nefroza,

cistita,

pielocistita,

135

tuberculoza renala,

pielonefritele cronice,

calculi urinari.

Alte semne asociate: deseori albuminuria se insoteste de hematurie(prezenta hematiilor din sange
in urina).

Analize medicale - Biochimie - Albumina serica

Valori

normale

Albumine

~4,5

Globuline

~3

Fibrinogenul

g/100
g/100

~0,3

ml

ser

ml

ser

g/100

ml

Cresteri

ser
patologice

Valori crescute ale albuminei serice (hipergamaglobulinemiile) se intalnesc in:

Hemoconcentratie

Insuficienta de aport lichidian

Mielomul multiplu

Macroglobulinemia Waldenstrom

Scaderi

patologice

Valori scazute ale albuminei serice (hipogamaglobulinemiile) se intalnesc in:

Hemodilutie

Ciroza hepatica

Denutritie

Hemoragii

Stari de soc

Pierderi proteice

136

Analize medicale - Biochimie - Bilirubina totala

Valori

normale

0,2

1,5

mg/dl

Cresteri

patologice

Valori crescute ale bilirubinei totale se intalnesc in:

Boli ale ficatului si cailor biliare

Medicamente(Halotan,

contraceptive

orale,

Alopurinol,

antibiotice,

steroizi,

INH,

Indometacin)

Ictere ereditare (Gilbert)

Analize medicale - Biochimie - Bilirubina directa

Valori

normale

0,3

mg/dl

Cresteri

patologice

Valori crescute ale bilirubinei directe se intalnesc in:

Obstructie biliara

Cancer

Pancreatita

Hepatita

Analize medicale - Biochimie - Bilirubina indirecta

Valori

normale

1,0

mg/dl

Cresteri

patologice

Valori crescute ale bilirubinei indirecte se intalnesc in:

Hemoliza

Transfuzii

Ciroza

137

Hepatita

Sepsis

Cancer

Analize medicale - Biochimie - Calciu total

Valori

normale

3,6

5,2

Cresteri

mg/dl
patologice

Valori crescute ale calciului total se intalnesc in:

Hiperpartiroidie primara

Metastaza osose (cancer de san, prostata, tiroidian, brohopulmonar)

Scaderi

patologice

Valori scazute ale calciului total se intalnesc in:

Sinteza deficitare de PTH

Deficit de sinteza a vitaminei D

Analize medicale - Biochimie - Lipaza serica

Valori

normale

20

140

Cresteri

patologice

Valori crescute ale lipazei serice se intalnesc in:

Pancreatita acuta

Cancer pancreatic

Colecistita acuta

Infarct intestinal

Ulcer peptic perforat

UI

Analize medicale - Urina - Acid uric urinar

138

Valori

normale

La

adulti:

0,25-0,8

g/urina

24

Cresteri

patologice

Valori crescute ale acidului uric urinar se intalnesc in:

Guta

Insuficienta renala cronica

Cancer

Boli infectioase

Leucemie

Poliglobulie

Scaderi

patologice

Valori scazute ale acidului uric urinar se intalnesc in:

Boala Wilson

Dupa administrare de medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi

Analize medicale - Urina - Amilazurie

Amilazele sunt enzime hidrolitice ale amidonului. Amidonul este un amestec de doua polizaharide
dispuse in lant: amiloza si amilopectina. Amilazele scindeaza legaturile amilopectinei cu producerea
de oligozaharide. Daca sangele (amilazemia) sau urina (amilazuria) au activitate amilazica, aceasta
se

datoreaza

in

special

enzimei

AMILAZA

din

pancreasul

exocrin.

Determinarile cantitative ale amilazei atat in sange cat si in urina sunt utile in diagnosticul bolilor
care intereseaza cu precadere pancreasul. Mai trebuia avut in vedere ca tipul de analiza implica
stimularea

sau

nu

pancreasului.

Valori

normale

5000-8000

de

unitati

internationale

sau

8-64

de

unitati

Wohlgemuth.

Cresteri patologice

cresterea nivelului urinar al amilazei este secundara cresterii la nivelul sangelui, daca
functia renala este intacta

139

de asemenea, cresteri ale amilazei se intalnesc in boli extrapancreatice: calculi salivari,

ulcer perforat, parotidite, ocluzie intestinala, insuficienta renala, colecistita acuta

cresteri ale amilazei survin in afectiuni ale pancreasului cum ar fi pancreatita acuta, fazele
de acutizare ale pancreatitei cronice, neoplasme ale capului pancreasului.

Scaderi

patologice

Valori reduse apar in: hepatite cronice,cirozele hepatice, carcinomul hepatic, alcoolismul cronic.
Analize medicale - Urina - Creatinina urinara
Creatinina reprezinta forma anhidra de excretie urinara a creatinei, component prezent aproape in
totalitate in muschi. Creatinina se elimina in totalitate prin filtrare glomerulara si prin nivelul sau
sanguin

poate

oferi

indicatii

asupra

functionalitatii

nefronilor

Valori

din

rinichi.
normale

Adulti

Copiii

de

0-200mg
1

an:

Cresteri

sarcina

insuficienta renala

alaptare

subnutritie

carenta vitaminica

diabet zaharat

carcinom hepatic

acromegalie

miopatii

miastenie

hipertiroidism infantil

9mg/

ore
kgcorp/zi
patologice

Apar in:

/24

140

Scaderi

patologice

Apar in:

hipotiroidism infantil

aport proteic redus

miotonie congenitala

Corelarea cu valori crescute sau scazute ale creatininei in sange este extrem de importanta. Astfel
cresterile creatininei in sange semnifica boli acute sau cronice ale rinichilor, cu afectarea filtrarii
glomerulare, unele afectiuni hepatice, distrofii musculare, guta, neoplazii.
Analize medicale - Urina - Glicozurie
Glicozuria reprezinta glucoza in urina. In mod normal urina nu contine glucoza care sa poata fi
dozata cantitativ prin metode obisnuite, daca valorile glicemiei nu depasesc capacitatea maxima de
reabsorbitie tubulara a glucozei (Tmax < 178 mg). Prin procedee specifice se poate face o
determinare cantitativa si se accepta ca o cantitate normala de glucoza in urina este de 50 mg in
24

de

ore.

In general urina contine mono si dizaharide. Astfel intalnim glucoza si fructoza din prima categorie
si

lactoza

si

galactoza

din

doua

categorie.

In urina pot aparea glucidele ca urmare a tipului de alimentatie dar si ca urmare a unor stari
fiziologie(de exemplu lactoza in sarcina, in ultimul trimestru de sarcina, sau la copiii distrofici).
Fructoza poate sa apara in urina dupa consumul de fructe, in defectele enzimatice ale diabetului
sever.
Galactoza-in bolile prin deficit enzimatic Arabinoza-dupa consumul de fructe si sucuri de fructe,
post-medicamentos, in distrofii musculare. Testarea tipului de glucid din urina se face prin testul de
condensare

cu

fenilhidrazina,

obtinandu-se

osazone.

Astfel:

testul Wohlk evidentiaza prezenta in urina a lactozei si/sau a maltozei: diferentierea celor
doua se face cu testul Deniques care identifica glucoza sau prin determinare punctelor de
topire a osazonelor (pentru lactozosazona de 213 iar pentru maltozosazona de 206 grade)

metoda Bial diferentiaza prezenta in urina a arabinozei de glucoza

alte teste identifica galctozuria sau fructozuria

141

Determinarea glucozei in urina se bazeaza pe capacitatea reducatoare a monozaharidului, in cazul

in care acesta este prezent. Din acest motiv trebuie eliminata posibilitatea ca in urina sa existe alti
compusi

cu

capacitate

reducatoare

cum

ar

fi

medicamente.

Procesul de indepartare a unor astfel de compusi care pot genera reactii fals pozitive se numeste
defecare. In urina defecata, determinarea glucozei se face prin:

metode calitative : Fehling, Benedict, Mylander

metode cantitative: Benedict, Ionescu-Matiu, Fehling.

Daca testele indica prezenta glucozei in urina, si aceste valori se coreleaza si cu o crestere peste
normal a glicemiei a jeun, atunci diagnosticul este orientat catre un diabet zaharat. Prezenta de
glucoza

doar

in

urina,cu

valori

normale

ale

glicemiei

semnifica

un

diabet

renal.

Daca prezenta glucozei se coreleaza cu cea a aminoacizilor atunci diagnosticul se orienteaza catre
existenta unor boli ale tubilor nefronului, cauzate cel mai probabil de deficit enzimatic. De
asemenea sunt de luat in calcul afectiunile hepatice.
Analize medicale - Urina - Uree urinara

In urina, ureea reprezinta aproximativ jumatate din solidele dizolvate in urina, sau peste 85-88 %
din

corpii

azotati

ai

urinii:

ureea,

creatinina,

acidul

uric,

proteine,

azotul

total.

Derminarea ureei urinare este un test care permite aprecierea functiei renale. In mod normal,
ureea filtreaza la nivelul glomerulilor renali, se resoarbe la nivelul tubului contort proximal, spre a
secreta la nivelul celui distal. In consecinta, sufeintele acute sau cronice ale functiei renale, vor
antrena

reducerea

cantitatii

de

uree

eliminata

in

urina.

Cresterile peste normal al eliminarilor urinare de uree, survin de regula in caz de aport proteic
exogen excesiv, in afectiunile caracterizate prin hipercatabolism proteic endogen si in diabetul
zaharat.
Analize medicale - Urina - Ioni urinari

Prezenta mineralelor in urina este foarte importanta ca metoda de diagnostic, ea putand oferi o
orientare

catre

diagnostic

si

tratament.

Amoniacul
Valori

normale:

0,5-1g%

Valori crescute: insuficienta hepatica , insuficienta suprarenala, acidoza, toxicoza gravidica

Valori

scazute:insuficienta

142

reanala.

Calciul
Valori
Valori

normale:
crescute:

hipervitaminoza
Valori

20-220

hiperparatiroidism
D,

scazute:

mg%

(osteita

mielom,

fibrochistica)

insuficienta

hipoparatiroidism,

sau

9,2

calciurie

idiopatica,

corticosuprareanala,

avitaminoza

D,

mEq/l
acidoza

hipertiroidism.

hipotiroidism,

steatoree.

Clorul
Valori

normale:

0,8-1,3

Valori crescute: hiperparatiroidism , hipertiroidism, osteita fibrochistica, si nu in ultimul rand

leucemii
Valori scazute: osteomalacie , rahitism, hipoparatiroidism, hipotiroidism, si insuficienta hepatica.
Iod
Valori

normale:

Valori

crescute:

20-70

hipoparatiroidism,

sarcina.

Fosfor

total

Valori

normale:

0,8-1,3

Valori crescute: hiperparatiroidism , hipertiroidism, osteita fibrochistica, si nu in ultimul rand

leucemii
Valori scazute: osteomalacie , rahitism, hipoparatiroidism, hipotiroidism, si insuficienta hepatica.
Magneziu
Valori

normale:

0,10

0,20

Valori

crescute:hipertiroidism

Valori

scazute:

insuficienta

corticosuprarenala

Potasiu
Valori
Valori

normale:
crescute:febra

2-4
,acidoza

42,8-

Valori

scazute:insuficienra

g=

108,7-217,5

85,6

mEq/l

corticosuprarenala

Sodiu
Valori

normale:

3-6

mEq/l/24

ore

Valori crescute:insuficienta corticosuprarenala cronica, acidoza , febra Valori scazute:ciroza

decompensata

vascular

Sulf
Valori normale: sulful total: 2-3 g
Analize medicale - Urina - Magneziu urinar
Magneziul ionic este sinergic cu calciul ionic in inducerea contractiei musculaturii striate si a celei
miocardice si de asemenea are rol antispastic pe musculatura neteda. Datorita importantei sale
covarsitoare este de inteles de ce rolul rinichiului de a pastra acest ion in organism este investigat.

143

Intr-o

anumita

proportie

el

sa

gaseste

fiziologic

si

in

Valori

urina.
normale

0,10-0,20g
Cresteri

patologice

Se intalnesc in:

hipertiroidism

afectari renale

Scaderi

patologice

Se intalnesc in:

insuficienta corticosuprarenala

aport scazut de magneziu

malabsorbtie

alcoolism

boala Crohn

pancreatite acute.

Analize medicale - Hematologie - Examenul frotiului de sange periferic

Tehnica

efectuarii

frotiului

de

sange

periferic

Materiale

necesare

1.

Flacon

2.

Vata,

hartie

3.

Ace

pentru

4.
5.

Lame

de

pentru

cu
filtru

injectii

in

benzi

subcutanate,
microscopie,
Lama

de
in

eventual

alcool-eter;
circa
cutie

cm

metalica,

impachetate,

latime;
sterile;
curate;
slefuita.

Metoda
Recoltarea sangelui la adult se face din pulpa degetului (preferabil mediu) sau din lobul urechii. La
nou nascuti si copil, din pielea fetei plantare a calcaiului. Se freaca bine regiunea respectiva cu un
tampon de vata imbibat in alcool-eter. Se lasa sa se evapore alcool-eterul. Se inteapa rapid, scurt,

144

destul de profund, pana in hipoderm, cu un ac pentru injectii subcutanate. Prima picatura de sange
apare spontan, nu prin apasare. Se sterge cu hartie de filtru. Se utilizeaza picaturile urmatoare.
Lamele pentru intins se pun pe o faie de hartie alba pe masa. Intre policele si indexul drept tinem o
extremitate a lamei slefuite si ciobite, culegand pe mijlocul celeilalte extremitati ale lamei o
picatura de sange, cu diametrul cam de 3 mm. Se aplica extremitatea lamei cu picatura de sange
pe extremitatea dreapta a lamei de frotiu sub un unghi de 45-55 grade. Se dau 2-3 miscari de
lateralitate ca sangele sa se intinda pe linia de contact a celor 2 lame. Se impinge lama ciobita
catre stanga cu o miscare uniforma. Frotiul terminat se agita imediat ca sa se usuce. Toata aceasta
manopera

trebuie

facuta

rapid.

Sangele

se

coaguleaza.

Un frotiu corect are limitele marginale la o mica distanta de la marginea lamei, este usor translucid
si de culoare roz-galbuie, usor caramizie. Daca picatura va fi mare, frotiul va fi gros, daca picatura
e prea mica, frotiul va fi insuficient.
Analize medicale - Hematologie - Hematocrit
Reprezinta masa de hematii (globule rosii) dintr-un anumit volum de sange. Procedeul consta in
recoltarea sangelui dintr-o vena, apoi acesta se combina cu o substanta antiocoagulanta si se
repartizeaza intr-un tub de sticla foarte ingust, care se centrifugheaza puternic la o centrifuga. In
urma acestei operatii se observa separarea sangelui in stratul superior (plasma) si stratul inferior,
format

din

globule

rosii,

care

Valori

constituie

hematocritul.
normale

Barbati: 40-48%
Femei: 36-42%
Cresteri

patologice

Valori crescute ale hematocritului se intalnesc in:

Deshidratari

Febra

Varsaturi

Scaderi

patologice

Valori scazute ale hematocritului se intalnesc in:

Anemii

Analize medicale - Hematologie - Hemoglobina

145

Culoarea rosie a sangelui, respectiv a globulelor rosii este data de o substanta chimica care contine
un pigment pe baza de fier, numit hemoglobina. Aceasta substanta are capacitatea de a fixa
oxigenul din aer la nivelul plamanilor, pe care apoi de a-l transporta in tot organismul, la celule.
Molecula de hemoglobina este un tetramer format din 4 grupari heminice (Hem) si globina
constituita din 2 perechi de lanturi polipeptidice. Hem-ul este format dintr-o molecula de
protoporfirina legata de un atom de fier. Fiecare hem este legat de un lant polipeptidic. Exista 4
tipuri

de

lanturi

polipeptidice.

Valori

normale

Barbati: 13-16

Femei: 11-15

la

la

100

ml

sange

100

ml

sange

Scaderi

patologice

Valori scazute ale hemoglobinei se intalnesc in:

Anemii

Hemoglobine

anormale

Carboxihemoglobina: este un compus reversibil rezultat prin legarea monoxidului de carbon la

Hb. Afinitatea Hb pentru acest gaz este de 210 ori mai mare decat pentru O2, ceea ce explica
rapiditatea aparitiei si gravitatea intoxicatiei cu CO chiar in situatiile in care concentratia lui in aerul
inspirat este relativ mica. In sangele normal, concentratia carboxihemoglobinei este de 0-2% din
Hb totala, iar la fumatori este 2-4% si poate ajunge chiar pana la 10%. Cel mai caracteristic semn
al intoxicatiei cu CO este culoarea rosie purpurie a tegumentelor si mucoaselor. Oxigenoterapia
hiperbara prin dislocarea CO de pe hemoglobina reprezinta baza tratamentului intoxicatiilor cu CO.
Sulfhemoglobina: este un derivat stabil nefunctional al hemoglobinei. Se considera a fi un produs
de denaturare oxidativa a hemoglobinei. Structura hemoglobinei este modificata prin existenta unui
atom

de

sulf

legat

de

fiecare

grup

heminic.

Methemoglobina: numita si hemiglobina este o ferihemoglobina in care fierul feros s-a

transformat in fier feric, pierzandu-si astfel capacitatea de fixare a oxigenului.
Analize medicale - Hematologie - Hemoleucograma
Hemoleucograma completa este un test care poate furniza diagnostice pentru numeroase boli.
Rezultatele pot sa reflecte probleme cu volumul sangelui (deshidratare) sau pierderi de sange.
Poate deasemenea sa indice disfunctionalitati in producerea, ciclul de viata si rata distrugerii
celulelor

de

sange,

precum

si

infectii

acute

sau

cronice

Hemoleucograma completa este o analiza care masoara urmatoarele cantitati:

146

si

alergii.

Numarul de globule rosii din sange - eritrocite (RBC)

Numarul de globule albe din sange - leucocite (WBC)

Cantitatea totala de hemoglobina din sange (HGB)

Procentul de globule rosii (hematocrit) (HCT)

Media volumului globulelor (MCV) - marime globulelor rosii

Media globulara a hemoglobinei (MCH)

Concentratia medie a hemoglobinei (MCHC)

Numarul de trombocite (PLT)

Valori

normale

Eritrocite: barbat

4.7

6.1

milioane

celule/microlitru;

femeie

4.2

5.4

milioane

celule/microlitru
Leucocite: 4,500

Hematocrit: barbat
Hemoglobina

40.7

: barbat

Media

10,000
-

13.8

50.3
-

17.2

volumului

Media

globulara

Concentratia

%;
g/dl;

celule/microlitru

femeie

femeie

36.1
-

12.1

globulelor: 80
a

medie

44.3

15.1

g/dl

hemoglobinei: 27
a

hemoglobinei: 32

95

31

36

pg/celula
g/dl

Celulele rosii (RBC) transporta hemoglobina (HGB) care in schimb transporta oxigenul. Cantitatea
de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si functionarea celulelor rosii si
hemoglobinei. Valorile MCV, MCH si MCHC reflecta marimea si concentratia de hemoglobina a
celulelor si sunt folosite in diagnosticarea diferitelor tipuri de anemie. Celulele albe (WBC) sunt
mediatori ai inflamatiilor si ale raspunsului imun. Exista diferite tipuri de celule albe care in mod
normal apar in sange: neutrofile, monocite, eozinofile, bazofile, limfocite.
Analize medicale - Hematologie - Reticulocite

Reticulocitele

reprezinta

precursorii

globulelor

rosii.

Valori
In
In

normale:
sangele
sangele

periferic

la

adult:

medular:

30

18
40

Indicele reticulocitar = ( reticulocite in % x hematocritul pacientului ) / hematocritul normal

147

Analize medicale - Hematologie - VSH

VSH-ul reprezinta viteza de sedimentare a eritrocitelor. Se determina prin metoda Westergreen.
Reprezinta un test nespecific de inflamatie care apreciaza si evolutia inflamatiei, nu numai prezenta
ei.
Valori

normale

20

mm

dupa

Cresteri

ora
patologice

Valori crescute ale VSH-ului se intalnesc in:

Orice proces inflamator

Orice proces infectios

Cancer

Boli de colagen

Disglobulinemii

Scaderi

patologice

Valori scazute ale VSH-ului se intalnesc in:

Hepatita epidemica

Boli alergice

Talasemie

Poliglobulii

Metoda

de

Pentru

calcul

barbati: varsta

Pentru

femei: (varsta

/
+

10)

2
/

Unde "varsta" este exprimata in ani, iar VSH-ul este exprimat in mm / 1 ora
Analize medicale - Hematologie - Numaratoare leucocite
Valori
4000

normale
-

9000

elemente

148

mm

cub

Cresteri

patologice

Valori crescute ale leucocitelor (leucocitoza - peste 10.000 elemente) se intalnesc in:

Infectii

Boli neoplazice

Intoxicatii cu mercur

Interventii chirurgicale

Traumatisme

Infarct miocardic acut

Scaderi

patologice

Valori scazute ale leucocitelor (leucopenii) se intalnesc in:

Inhibitie medulara

Utilizare indelungata de antibiotice

Analize medicale - Coagulare - Timp de coagulare

Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau in vederea unei
operatii chirurgicale, se determina t.c. dupa cum urmeaza: se recolteaza o picatura de sange din
pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se cronometreaza timpul care a trecut pana la
coagularea

sangelui.

Valori

normale

8-12

minute.

Cresteri
Cresteri

patologice
ale

timpului

de

coagulare

semnifica

Scaderi

predispozitie

la

sangerari,

hemoragii.
patologice

Scaderi ale timpului de coagulare semnifica posibilitatea coagularii sangelui chiar in vasele
sanguine.
Analize medicale - Coagulare - Timp de sangerare

Este o analiza care determina capacitatea de coaguulare a sangelui. Cu un ac se inteapa usor lobul
urechii astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se cronometreaza timpul care trece pana cand

149

intepatura

nu

mai

sangereaza.

Valori

normale

3-4

minute.

Cresteri

patologice

Cresteri ale timpului de sangerare semnifica o predispozitie la sangerari, hemoragii.

Analize medicale - Coagulare - Timp Quick
Timpul

Quick

este

un

test

screening

pentru

diagnosticul

deficientelor

Valori

de

coagulare.
normale

12-15

secunde

sau

80-100%.

Cresteri

patologice

Cresteri ale timpului Quick se intalnesc in:

Hipoprotrombinemie

Deficienta de FX

Hipo- si afibrinogenemii

Anticoagulanti circulanti, imunoglobuline anormale

Scaderi

patologice

Valori scazute alte timpului Quick se intalnesc in numeroase boli (boli de sange, boli de ficat), in
lipsa vitaminei K, dupa un tratament cu medicamente anticoagulante, cu aspirina, salicilati, etc.
Analize medicale - Coagulare - Fibrinogen
Fibrinogenul

este

factorul

plasmatic

al

Valori

coagularii.
normale

240

290

mg

Cresteri

Afectiuni inflamatorii

Pneumonii

100

ml
patologice

Cresteri patologice ale fibrinogenului se intalnesc in:

la

150

Infarct miocardic

Tumori maligne

Scaderi

patologice

Scaderi patologice ale fibrinogenului se intalnesc in:

Afibronogenemia congenitala

Hipofibrinogenemia

Analize medicale - Imunologie - Ag HBe

Ag HBe marker de replicare virala cand replicarea virala scade Ag Hbe dispare si se detecteaza Anti
HBe.
AgHBe

se

Dispare

evidentiaza
in

inca

din

perioada

convalescenta

de

incubatie,

imediat

cu

aparitia

dupa

aparitia
anti

Ag

HBs.
HBe.

Detectarea lui indica infectivitatea persoanei.

Analize medicale - Imunologie - Ag HBs

Prezenta AgHBs in serul/plasma umana este marker de infectie cu virusul hepatitei B.

Ag HBs este primul marker de infectie care apare cu cateva zile sau saptamani innainte de aparitia
simptomelor

clinice.

Determinarea AgHBs este factor de monitorizare a evolutie bolii la pacientii cu HVB acuta sau
cronica.
Multe persoane care au contactat recent virusul semnaleaza: pierderea apetitului alimentar,
oboseala (care persista de saptamani), dureri musculare sau articulare, greturi, varsaturi,dureri
abdominale sau in zona ficatului, diaree, eruptie cutanata, febra moderata, urina inchisa la culoare,
scaune decolorate, icter (coloratia galbena a pielii si ochilor);

Analize medicale - Imunologie - Antigenul carcinoembrionar (CEA)

CEA reprezinta antigenul carcinoembrionar. Antigenul carcinoembrionar este o glicoproteina
( glucide peste 50% iar proteine peste 40% ) cu greutatea moleculara de aproximativ 200 000 de
Daltoni si cu constanta de sedimentare de 7-8 S. A fost izolat in 1965 de Gold si Freedman.
In sangele uman se afla doua tipuri de antigeni carcinoembrionari. Cea mai importanta forma
circulanta de antigen carcinoembrionar pare a fi izoantigenul CAB , care manifesta o specificitate
ridicata pentru cancerele digestive . Determinarea antigenului carcinoembrionar este totusi

151

nespecifica nu numai datorita multiplelor afectiuni in care concentratia sanguina a acestuia creste
dar si datorita pozitivitatii sale intr-o incidenta de aproximativ 33-35 % din cazuri si la fumatori.
Metodele de determinare sunt:

imunelectroforeza

imunodifuzia

difuziunea dubla

electroimunodifuzia cantitativa

metode radio imunologice

Valorile
<

normale
2,5

ng/

ml

Celulele canceroase produc mari cantitati de CEA, dar acest marker se gaseste in mod normal (in
mici cantitati) in sangele persoanelor sanatoase. Valori mari de CEA se gasesc la persoane cu
cancer sau cu anumite afectiuni benigne. CEA se recomanda a se utiliza, in principal, in
monitorizarea cancerului colorectal, in special cand se pune problema metastazarii acestuia.
CEA poate fi folosit si dupa tratamentul cancerului colorectal, pentru detectarea unei recidive a
acestuia. CEA poate, totusi, sa se gaseasca la valori mari si in alte tipuri de cancer, cum ar fi:
melanomul, limfomul, cancerul de san, cancerul pulmonar, cancerul pancreatic, cancerul gastric,
tiroidian, renal, hepatic, ovarian, cancerul de vezica urinara si de col uterin Valori mari ale CEA se
pot gasi si in unele afectiuni benigne, incluzand inflamatii osoase, pancreatita, afectiuni hepatice.
De remarcat faptul ca si fumatul poate determina cresterea valorilor CEA peste normal.
Analize medicale - Imunologie - ASLO

Este analiza care descopera in sangele bolnavilor anticorpii antistreptococici, care se numesc
antistreptolizine.

Rezultatele

se

exprima

in

Valori

unitati

ASLO/ml

ser.

normale

0-2

ani

<160

U/ml

2-4

ani

<120

U/ml

5-5

ani

<160

U/ml

6-9

ani

<240

U/ml

<320

U/ml

9-12
12-100

ani
ani

<200

152

U/ml

Cresteri

patologice

O reactie pozitiva cu valori de peste 300 U/ml arata ca in trecutul apropiat la bolnavului a fost o
infectie cu streptococ, fie in gat, nas fie in alta parte a corpului, chiar daca in prezent microbul nu
se mai gaseste in organism. In unele cazuri reactia iese pozitiva si la persoanele care poarta
streptococul in gat, fara sa prezinte semne de infectie streptococica. Analiza ASLO se recomana
atat pentru depistarea infectiilor streptococice (faringita, amigdalita, scarlatina) cat si pentru
urmarirea evolutiei in timp a acestori boli spre vindecare.
Analize medicale - Imunologie - CA 72-4

CA 72-4 este un marker tumoral. Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre
tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene. Studiul tumorilor, in
general, si a celor maligne, in special, reprezinta una din pricipalele probleme actuale de sanatate,
la care participa medici specialisti din diverse domenii. Dezideratul actual al eforturilor lor il
constituie descoperirea unor factori, care sa confirme prezenta unor formatiuni tumorale maligne la
nivelul

organismului

in

stadii

incipiente,

curabile.

CA 72-4 este o glicoproteina mucin-like de greutate moleculara 220-400 kDaltoni. Metodele de

determinare

ale

acestui

marker

sunt:

RIA,

ELISA.

CA72-4 este markerul tumoral cel mai specific pentru cancerul gastric. Determinarea lui in perioada
preoperatorie in sangele pacientilor poate servi la stadializarea bolii, dar nu poate fi un indicator de
predictie al recidivei clinice independent, ci asociat altor markeri tumorali (CEA, TPA). Valori
semnificative ale markerului au fost semnalate in cazurile de cancer gastric cu metastaze
ganglionare sau cu invazia seroaselor. El poate sa apara la valori crescute si in unele afectiuni
benigne

(endometrioza).

Valoarea acestui marker este una atat de screening, de diagnostic, cat si valoare de prognostic insa
el trebuie intotdeauna asociat cu alte teste si chiar cu alti markeri (de exemplu CEA). De asemenea
un

rol

important

il

are

in

monitorizarea

eficacitatii

terapiei

alese.

CA 72-4 poate prezenta un nivel seric ridicat si in anumite afectiuni benigne cum ar fi de exemplu:
pancreatite, ciroze hepatice boli pulmonare, boli reumatismale, afectiuni ginecologice, afectiuni ale
ovarelor

si

ale

tractului

Valori

normale

0-5
Valori

U/ml
moderat

6-30
Valori

gastro-intestinal.

crescute
U/ml

crescute

Cele peste 30 U/ml

153

mult

Analize medicale - Imunologie - CA 125

CA-125 este cunoscut ca si Cancer Antigen 125. Acest antigen este un marker tumoral sau
biomarker ale carui valori pot fi crescute in sangele unor persoane cu anumite tipuri de cancer.
CA 125 este o glicoproteina si este produsa de catre gena MUC 16. Este mai cunoscut sub numele
de markerul tumoral al cancerului ovarian, dar aceasta asociere (a markerului cu cancerul ovarian)
nu

trebuie

privita

ca

unica.

Niveluri crescute ale acestui marker in sange se mai pot intalni si in alte afectiuni maligne. De
exemplu, acest marker poate fi intalnit (nivelurile lui sunt crescute ) si in cancerul pulmonar, de
san,

gastrointestinal,

precum

si

cel

cu

origine

in

endometru

sau

tubele

fallopiene.

De asemenea se pot intalni niveluri crescute ale acestui marker in diferite afectiuni benigne cum ar
fi endometrioza, diferite afectiuni ale ovarelor si de asemenea sarcina. Alte afectiuni atat benigne
cat si maligne ce provoaca inflamatii in zona abdominala pot duce la cresterea acestui marker in
sange. Astfel acest marker nu este nici extrem de specific pentru cancer si nici extrem de sensibil
caci

nu

toti

pacientii

cu

cancer

au

un

nivel

crescut

de

CA-125

in

sange.

De exemplu 79 % din totalul cancerelor ovariene prezinta pozitivitate a testului pentru markerul
CA-125 in timp ce restul de 21 % nu au nici o expresie a acestui antigen prezenta in sange.
Aceste marker CA-125 este clinic aprobat pentru urmarirea raspunsului la tratament si pentru
evaluarea prognosticului dupa tratament. El este cu precadere folositor pentru diagnosticarea
cancerului ovarian recurent. Rolul potential in detectia timpurie a cancerului ovarian este
controversat si de aceea nu este inca adoptat printre testele de screening de larga utilizare sau
care

se

fac

standard.

Problemele cheie in folosirea testului de determinare a antigenului CA-125 ca unealta de screening

sunt tocmai lipsa lui de specificitate si incapacitatea lui de a detecta fazele primare ale cancerului,
acelea in care se mai poate inca interveni, caci aceste faze sunt cele curabile. De exemplu, pentru o
confirmare pozitiva a unui test de determinare a antigenului CA-125, teste care a iesit pozitiv (s-a
gasit acest antigen in sangele unei femei, iar cantitatile erau crescute-ceea ce teoretic ar insemna
prezenta cancerului ovarian la acea femeie), o interventie chirurgicala ar fi necesara pentru a
confirma ca intr-adevar acea femeie are cancer ovarian, interventie care asociaza desigur riscul pe
care

orice

interventie

il

are.

In plus chiar daca s-ar confirma ca intr-adevar acea persoana are cancer ovarian, s-ar constata ca
faza in care se afla este cel mai probabil una foarte avansata, lucru care ar face ca terapia sa fie
ceva

mai

putin

eficienta.

Telul oricarui doctor este acela de a perfecta un test care sa poata diagnostica un neoplasm in

154

fazele lui incipiente pentru a se putea interveni cu eficacitate maxima. CA-125 a fost initial detectat
cu anticorpi monoclonali denumiti OC 125. Desi acest test de determinare a CA 125 nu se gaseste
printre testele de screening larg aplicate, totusi valori crescute ale markerului CA 125 pot fi un
indiciu ca acea persoana la care intalnim aceste valori crescute ar trebui sa primeasca tratament
sau

macar

sa

se

efectueze

teste

de

screening

suplimentare.

Valori

normale

0-35

U/ml

Valori

moderat

crescute

35-50

U/ml

Valori

crescute

mult

Cele peste 50 U/ml

Analize medicale - Imunologie - Celulele lupice

Lupusul eritematos difuz este o colagenoza majora a tesutului conjunctiv descrisa de Kaposi 1872. Elementul caracteristic este celula lupica sau celula Hargraves si ea a fost descrisa in 1948
de Hargraves, de unde si denumirea. Celula lupica este de fapt un leucocit neutrofil al carui nucleu
a reactionat cu anticorpii serici de tip antinucleoproteina-factorul seric Hasserick, cel mai frecvent.
In mod normal celulele lupice sunt absente in sange. In lupusul eritematos diseminat evolutiv,
proportia de celule lupice este de peste 80%. Urmarirea celulelor lupice este utila in aprecierea
evolutiei

tratamentului.Daca

tratamentul

este

eficace

atunci

celulele

lupice

dispar.

Celula lupica este cel mai des intalnita in lupusul eritematos sistemic insa exista si alte afectiuni
unde ea poate fi gasita. Acestea sunt: poliartrita reumatoida (intr-o proportie < de 10% din
cazuri),

sclerodermia

(sub

5%),

intoxicatia

hidralazinica.

Prezenta in ser a celulelor lupice se interpreteaza asadar in contxtul clinic si nu exclusivist ca semn
patognomonic

de

LES.

Evidentierea in sange a fenomenului L.E. se poate face prin metode directe sau prin metode
indirecte

(testul

Hasserick).

Metodele directe folosesc ser de om sanatos si leucocite de om bolnav pentru incubare, in timp ce
metodele indirecte utilizeaza ser de bolnav (contine factorul seric Hasserick) si leucocite de om
sanatos.

155

Pentru a exclude riscul unui rezultat negativ se realizeaza in general cate trei examinari , fiecare de
cate 10 minute.
Analize medicale - Imunologie - Cortisol

Cortizolul este un hormon corticosteroid produs de catre cortexul glandei suprarenale si care este
implicat in raspunsul la stress. El creste tensiunea arteriala, glicemia, si poate cauza infertilitate la
femei.
Cantitatea de cortizol prezent in sange parcurge variatii astfel incat nivelul maxim este intalnit spre
orele matinale ale diminetii (la trezire) iar nivelul minim este la aproximativ 3 ore dupa ce
adormim. Schimbarea acestui tipar legat de nivelul cortizolului seric este strans legata de hormonul
ACTH , stress, depresie, boala, febra trauma, hipoglicemie,interventii chirurgicale, frica durere.
Valori

normale

20

mg/zi

sau

55micromoli/zi

Testarile sangelui si urinii pentru cortisol sunt folosite pentru a disgnostica in special sindromul
Cushing si boala Addison. Amandoua sunt doua boli severe si semnifica afectiuni la nivelul
glandelor suprarenalelor. Unii doctori folosesc testarea cortizolului din saliva pentru a pune
diagnosticul

de

sindrom

Cushing

insa

aceasta

practica

nu

s-a

raspandit

foarte

mult.

Cele mai dese tipuri de teste ce se fac pentru a stabili nivelul productiei de cortizol in exces sunt
testarile pe saliva si mai ales pe urina. Odata ce s-a determinat un nivel anormal de cortizol
doctorul va efectua alte teste pentru a stabili cu certitudine daca exista un exces sau din contra un
deficit

de

cortizol

in

organism

si

pentru

a-i

determina

cauza.

Daca exista un nivel crescut de cortizol doctorul va efectua un test de inhibare a dexametazonei,
pentru a determina daca principala cauza a excesului se datoreaza cresterii secretiei de ACTHhormon produs de glanda pituitara si care stimuleaza secretia de cortizol. Acest test se realizeaza
astfel : se administreaza pacientului dexametazona oral (un glucocorticoid sintetic) si apoi se
masoara nivelul seric si urinar de cortizol. Dexametazona inhiba secretia de ACTH si implicit ar
trebui sa scada si secretia de cortizol daca sursa excesului este cauzata de hipersecretia glandei
pituitare.
Exista o varietate de procedee dar cel mai des folosit este urmatorul: se administreaza la fiecare 6
ore inhibitorul de ACTH pe parcursul a 2-4 zile. Separat, urina de pe parcursul a 24 de ore este
colectata atat inainte de administrare cat si in timpul perioadei de testare. De asemenea sangele si
urina este colectata la sfarsitul perioadei de testare si se evalueaza nivelele serice si urinare de
cortizol.
Daca rezultatele testarilor sangelui si/sau urinii indica un nivel scazut de cortizol atunci doctorul

156

poate cere un test de stimulare a ACTH. Acest test implica masurarea concentratiei de cortizol in
sangelel unui pacient inainte si dupa administrarea de ACTH. Daca glandele suprarenale
functioneaza normal atunci injectarea de ACTH ar trebui sa stimuleze productia de cortizol.
Acesta masuratoare se face atunci cand un pacient este suspectat (prezinta semne si simptome) a
avea sindrom Cushing:obezitate, pierderea masei musculare, fatigabilitate etc) sau cand prezinta
semne

ale

bolii

Addison:slabiciune

fatigabilitate,

cresterea

pigmentarii

samd.

Testele de inhibare sau stimulare se fac daca un pacient este suspectat a avea una din afectiunile
mentionate

sau

pentru

monitoriza

starea

sa

daca

el

fost

deja

diagnosticat.

La cei mai multi oameni nivelul de cortizol este foarte mic la culcare si este maxim la trezire
dimineata. Acest tipar se va schimba daca o persoana isi modifica ritmul somn-veghe. Concentratii
normale sau crescute dimineata corelate cu unele care nu scad seara sugereaza o hipersecretie de
cortizol. Daca nivelul de cortizol scade la testul de inhibare a ACTH aceasta semnifica faptul ca
pacientul are o problema cauzata de hipersecretia glandei pituitare. Daca nu scade, atunci nivelul
crescut de cortizol se datoreaza unei tumori secretante de ACTH sau unei afectari la nivelul
corticalei glandei suprarenale, sau chiar medicatiei pe care o ia respectivul pacient (ex-terapia cu
corticosteroizi).
Daca nivelul de cortizol este prea mic si pacientul raspunde la un test de stimulare a ACTH-ului
atunci problema este secretia insuficienta a glandei pituitare. Daca nivelul este scazut dar pacientul
nu raspunde la un test de stimulare, atunci este foarte probabil ca afectarea s-a produs la nivelul
glandei

suprarenale.

Insuficienta corticosuprarenala se caracterizeaza prin nivel scazut de cortizol-boala Addison. Odata

ce testarea s-a realizat si s-a identificat un nivel anormal-fie scazut fie crescut-de cortizol, doctorul
poate

cere

alte

investigatii

cum

ar

fi

CT

sau

RMN.

De asemenea trebuie stiut ca sarcina, stresul fizic si emotional, si boala pot duce la cresterea
nivelului de cortizol. Cresterea cortizolului sanguin se poate datora si hipertiroidismului sau
obezitatii.
Tratamentele cu spironolactona, hidrocortizon si contraceptivele orale- de asemenea cresc nivelul
de cortizol. Scaderea nivelului de cortizol se poate datora hipotiroidismului, sau administrarii de
hormoni steroidieni. Pentru testare trebuie stiut ca pacientul este bine sa tina o dieta in care
concentratia de sare este de 2-3 grame/zi si sa isi limiteze efortul fizic cu 10-12 ore inainte de
test.
Analize medicale - Imunologie - Crioglobuline
Crioglobulinele sunt proteine sau complexe proteice circulante care devin insolubile la temperaturi
mici (mai putin de 4 grade Celsius). Reactia este reversibila, reversibilitatea producandu-se la 37

157

de

grade

Celsius.

Prezenta lor are valoare in urmatoarele cazuri:

unele leucemii

mielom multiplu

unele pneumonii

macroglobulinemie

unele boli autoimune cum ar fi lupusul eritematos sistemic si poliartrita reumatoida

De asemenea sunt gasite ocazional si in Hepatita C (aproximativ 30% cazuri).

Analize medicale - Imunologie - Factor reumatoid
Factorul reumatoid este de natura globulinica si apartine imunoglobulinelor de tip M. Prezenta
acestei imuno-macroglobuline confera serului bolnavilor de poliartrita reumatoida proprietatea de a
se comporta ca si cum ar contine un anticorp fata de imunoglobulina G umana sau animala.
Factorul reumatoid este astfel un complex proteic, care se poate comporta fie ca un izoanticorp fie
ca un heteroanticorp. Sistemul factor reumatoid - imunoglobulina G este un sistem de tip
precipitant si, nu poate fi evidentiat in serul bolnavilor decat prin ultracentrifugare. Transformarea
reactiei de precipitare intr-una de aglutinare care poate fi vazuta cu ochiul liber necesita fixarea
imunoglobulinei G pe un suport inert. Depistarea factorului reumatoid se face prin aglutinare
pasiva.
Testele de depistare a factorului reumatoid sunt de mai multe feluri ele difera fie dupa natura
suportului pentru imunoglobulin G fie dupa sursa antigenului. Aceste tipuri de teste sunt:

Waller-Rose

Waller-Rose modificata

Heller

Singer-Platz

Blach-Bunim

Ultimele trei metode, anti-imunoglobulina G umana, au o incidenta mai ridicata a pozitivitatii dar si
o specificitate mai redusa in raport cu primele doua teste care utilizeaza antigen de tip Ig G de

158

iepure.
In general reactiile pentru factor reumatoid permit aglutinari la dilutie de peste 1/5000 pentru serul
care-l contine. Studiile au aratat ca atunci cand reactia Waller-rose este pozitiva obligatoriu
celelalte tipuri de teste pentru depistarea prezentei factorului reumatoid sunt pozitive. Nu este insa
valabila si reciproca, din cauza specificitatii comportamentale diferite a factorului reumatoid.
Testele sunt considerate pozitive la valori de peste 1/32 pentru testele Waller-Rose si la valori de
peste 1/40 pentru celelalte. Reactia este negativa la valori mai mici de 1/16. Pozitivarea reactiei
pentru evidentierea factorului reumatoid survine in urmatoarele boli:

poliartrita reumatoida - cea mai importanta

colagenoze: LES, dermatomiozite, spondilita anchilopoetica juvenila

tumori maligne: cancere cu diverse localizari, hemopatii maligne

disglobulinemie: mielom multiplu, boala Waldenstrom

boli infecto-contagioase: hepatita acuta virala, sifilis, tuberculoza

boli ale aparatului respirator: astm bronsic, bronsite cronice acutizate, fibroza pulmonara

Analize medicale - Imunologie - Grupele sanguine

La om au fost definite sisteme de grup sanguin care contin peste 100 de antigene tip: AB0, Ii,
Lutheran,

Lewis,

Kidd,

Duffy

etc.

Toate aceste sisteme se incadreaza in conceptia generala, importanta din punct de veder
imunologic, a existentei unor markeri specifici pe suprafetele membranare eritrocitare. Necesitatea
determinarii acestor markeri specifici si individuali deriva din stabilirea metodologiei transfuziilor
care

presupune

determinarea grupei

sanguine

si

stabilirea compatibilitatii

transfuzionale.

Unul din primele sisteme de markeri specifici si individuali cu importanta in transfuzie si in

determinismul genetic al filiatiei a fost sistemul antigenic de grup AB0. Principalele antigene in
sistemul acesta sunt A si B .Antigenul H reprezita substratul aglutinarii eritrocitelor de grup 0 care
nu

au

antigeni

nici

si

nci

B.

Eritrocitele celor cu factor H aglutineaza cu ser anti-H. Tehnicile serologice de determinare a

antigenelor grupei sanguine AB0 se impart ca si metodologie in:

metoda Beth-Vincent-de determinare a antigenelor pe lama

159

metoda Simonin de determinare a grupei sanguine AB0 prin determinarea aglutininelor din
serul de cercetat.

Pentru a elimina orice posibila eroare este necesara realizarea ambelor procedee. Astfel:

pentru grupa 0- metoda Beth-Vincent: - vom avea in seruri test:

o

Anti A si Anti B negativ

Anti A -negativ

Anti B negativ

pentru grupa A - metoda Beth-Vincent: vom avea in seruri test:

o

Anti A si Anti B-pozitiv

Anti A - pozitiv

Anti B - negativ

pentru grupa B- metoda Beth-Vincent: vom avea in seruri test:

o

Anti A si Anti B - pozitiv

Anti A - negativ

Anti B - pozitiv

pentru grupa AB- metoda Beth-Vincent:vom avea in seruri test:

o

Anti A si Anti B - pozitiv

Anti A - pozitiv

Anti B - pozitiv

Pozitiv inseamna glutinare prezenta pe lama, iar negativ inseamna aglutinare absenta.
Determinarea grupei sanguine are importanta in:

medicina legala, pentru stabilirea posibilei paternitati

160

hematologie, pentru efectuarea transfuziei: grupa 0=donator universal, AB primitor

universal

In efectuiarea oricarei transfuzii este indicat a se practica proba compatibilitatii directe care consta
in aparitia aglutinarii ca urmare a amestecului unei picaturi de sange al bolnavului cu o alta din
sangele transfuzat. In cazul ca nu este cunoscuta grupa primitorului se prefera transfuzia de grup O
iar in cazul transfuziilor repetate se cauta a se folosi sange izogrup.
Analize medicale - Imunologie - hCG (Human Chorionic Gonadotropin)

hCG - Human chorionic gonadotropin - este un hormon peptidic produs in sarcina, secretat de catre
embrion

imediat

dupa

concepere

iar

mai

tarziu

secretat

de

catre

sincitiotrofoblast.

Rolul lui este de a preveni dezintegrarea Corpus Luteum a ovarului, si prin aceasta rolul sau este de
a mentine secretia de progesteron absolut critica pentru sarcina la oameni. hCG poate avea si alte
functii, de exemplu se crede ca acest hormon afecteaza toleranta imuna in sarcina. Testele de
detectie

sarcinii

timpurii

se

bazeaza

in

general

pe

detectia

si

masurarea

hCG.

Teste de sarcina - aceste teste de sarcina masoara nivelele de hCG in sange si urina pentru a indica
prezenta sau absenta unui embrion.In particular , celel mai multe teste implica folosirea de
anticorpi monoclonali - monoclonal antibody (MAb)- care sunt specifici subunitatii beta a hCG
(hCG).Aceasta este foarte important pentru ca testele sa nu dea rezultate fals pozitive , prin
confuzia hCG cu hormonul luteinizant sau cu alti hormoni- de exemplu, hormonul foliculo
stimulator( cei doi hormoni cu care se poate confunda hCG sunt tot timpul prezenti in sarcina pe
cand

hCG

este

doar

in

sarcina,

in

rest

cantitatile

fiind

neglijabile).

Testul de urina ar putea fi unul cromatografic , dar exista si alte forme de teste.Valorile normale
variaza in functie de metoda de testare, cuprinzand cifre cuprinse in intervalul 20-100 mUI/ml.
Urina ar trebui sa fie prima urina dimineata, cand nivelurile de hCG sunt cele mai mari.
Testarea sangelui este o metode fluorimetrica , folosindu-se aproximativ 2-6 ml de sange venos.
Se pot detecta niveluri ale beta hCG incepand de la chiar 5 mUI/ml.Acest test favorizeaza
masurarea cantitativa si cuantificarea concentratiei de beta hCG.Cuantificarea nivelurilor de beta
hCG este foarte importanta in evaluarea sarcinii ectopice si in monitorizarea tumorilor trofoblastice
si

riscului

de

tumori

cu

celule

germinale.

hCG poate fi folosit ca medicatie parenterala in tratamentele de infertilitate, in locul hormonului

luteinizant.In prezenta a unuia sau a mai multor foliculi ovarieni maturi ovulatia poate fi declansata
de administrarea de hCG.Ovulatia se va produce dupa aproximativ 40-45 de ore de la injectarea
hCG. La barbati, hCG este folosit pentru a stimula celulele Leydig sa produca testosteron.
Testosteronul intratesticular este necesar pentru spermatogeneza.

161

Analize medicale - Imunologie - Proteina C Reactiva

Este o proteina "clasica" de faza acuta a inflamatiei , care apare cu raspuns rapid la la bolnavii cu
diferite infectii microbiene (cu streptococ, pneumococ etc.) in inflamatii (reumatism), in infarctul
miocardic,

in

tumori,

etc.

Proteina C Reactiva este sintetizata in ficat si initiaza opsonizarea si fagocitoza celulelor care
patrund in organism , dar rolul ei principal rezida in fixarea si neutralizare asubstantelor toxice
endogene provenite din leziunile celulare.

Analize medicale - Imunologie - Proteina S

Proteina S este o glicoproteina plasmatica dependenta de vitamina K sintetizata la nivelul ficatului.
In circulatie ea exista sub 2 forme:

una libera(aproximativ 40%) si

una legata de proteina C4b a complementului seric(aproximativ 60% din totalul proteinei
s).

Ea are un rol important anticoagulant, functionanad ca un cofactor al proteinei C in inactivarea

factorilor

si

VIII(forma

libera).

Are proprietatea de a se lega de fosfolipidele incarcate negativ, si acest lucru face ca ea sa aiba rol
in indepartarea celulelor care sunt in faza de apoptoza(moarte celulara), cum ar fi celulele din
inflamatii. Deficitul de proteina S este o boala rara care poate duce la un risc crescut de tromboza
venoasa. Deficitul de proteina s poate fi de natura ereditara sau poate fi datorat lipsei vitaminei k
de exemplu. De asemenea se intalneste(deficitul) in unele terapii hormonale si in sarcina. Mai
poate fi intalnit in boli ale ficatului si in infectia HIV, sau alte infectii cronice. Deficitul de proteina S
este cauza unor cazuri de CID (coagulare intravasculara diseminata), tromboza venoasa profunda
si embolism pulmonar.
Analize medicale - Imunologie - Transferina
Se calculeaza indicele de saturare a transferinei. Acest indice se calculeaza tinand seama
de sideremie si de CTLF (capacitatea totala de legare a fierului, a carei valoare exprima cantitatea
de

transferina

circulanta).

Coeficientul de saturare a transferinei este un parametru calculat indirect in baza formulei:

IST

(sideremie/CTLF)

100

Valorile normale ale CTLF sunt de 250-350 micrograme%(1 gr de transferina fixeaza 1,25 mg Fe).

162

Valorile

normale

ale

Valorile

normale

ale

sideremiei
Indicelui

sunt

de

de

aproximativ

saturare

Valori normale ale indicelui de saturare

60-170

transferinei

se

micrograme
exprima

in

ml.

procente.

a transferinei se exprima procentual 20-35%.

Interpretare: semnificatia acestui procent este ca o treime din plasma este saturata cu Fe, in mod
normal. Calculul acestui indice este util in departajarea anemiilor hipocrome(in diagnosticul
diferential).
Astfel:

In anemia feripriva:
o

sideremia este scazuta,

CTLF-ul este crescut sau normal ceea ce face ca Indicele de saturare a transferinei
sa fie foarte scazut.

In talasemie:
o

sideremia este normala sau crescuta,

CTLF-ul este scazut sau normal, ceea ce face ca indicele sa fie crscut.

In anemia sideroblastica:
o

sideremia este crescuta,

CTLF-ul este normal sau scazut, ceea ce inseamna ca indicele este crescut.

infectii cronice si neoplazii:sideremia este scazuta, CTLF-ul este scazut, ceea ce

inseamna ca indicele este scazut.

Analize medicale - Imunologie - NSE (Neuron Specific Enolase)

NSE inseamna "Neuron Specific Enolase" si este o enzima glicolitica, ea fiind localizata in special in
citoplasma neuronala. Neuron Specific Enolaza este una dintre cele cinci izoenzime ale enzimei
glicolitice enolaza. Aceasta din urma este eliberata atunci cand tesutul nervos este traumatizat.
Enolazele sunt homodimeri sau heterodimeri avand trei subunitati: alfa de aproximativ 46kDaltoni,
beta de aproximativ 44 kDaltoni si gamma avand aproximativ 46 kDaltoni. Subunitatea alfa este

163

prezenta in cele mai multe tesuturi, in timp ce sununitatea beta se intalneste numai in
muschi.Subunitatea

gamma

este

neuroendocrine

prezenta

preponderent

in

normale

neuroni

precum

si

si

in

celule

tumorale.

In neoplasmele neuroendocrine intalnim adesea coexpresia NSE si Chr A( chromogranin A).

Izoenzima gamma-gamma a enolazei se intalneste in concentratie crescuta in sange in cadrul
cancerului
NSE

pulmonar

poate

fi

eliberata

neuroendocrine

si

cu
in

celule

concentratie
de

mici

crescuta

in

asemenea

si
sange

in

in

in

neuroblastoma.

neoplasme

neuronale

cancerul

sau

pulmonar.

Cresteri ale NSE se intalnesc in neuroblastom, dar si alte tumori ale copiilor. Totusi nivelul de peste
100 ng/ml la copil este inalt sugestiv pentru neuroblastom.Cresteri se mai pot intalni si la pacienti
care
Metoda

fac
de

testare

cea

dializa.

mai

Valorile

folosita

se

numeste

de

RIA.
referinta

0-12.5-15

ng/mL.

Valorile

crescute

15-40

ng/ml.

Alte afectiuni unde se intalneste un nivel seric crescut al NSE: NSE a fost detectat la pacienti cu
neuroblastom si cancer pulmonar cu celule mici (small cell lung cancer-SCLC), dar si la pacienti cu
tumora

Wilms,

melanom,

cancer

de

tiroida,

rinichi,

testicul

si

pancreas.

NSE se foloseste mai ales pentru monitorizarea tratamentului si evolutiei cancerului pulmonar cu
celule mici, aneuroblastomului, a cancerului tiroidian medular.
Analize medicale - Electroforeza - Proteine serice

Valori

normale

Albumine: 52-62%
Alfa-1

globuline: 2-5%

Alfa-2

globuline: 6-9%

Beta-globuline: 8-11%
Gamma-globuline: 14-21%

Vitamine

164

Vitaminele reprezinta o clasa de substante organice de origine in general exogena (alimentara) cu

structuri chimie foarte variate, care sunt indispensabile organismului uman si care, in cantitati
foarte

mici,

asigura

cresterea,

dezvoltarea

si

functionarea

normala

acestuia.

Rolurile vitaminelor in organism:

sunt factori alimentari accesorii absolut necesari organismului animal;

sunt indispensabile cresterii normale si manifestarii proceselor vitale ale organismului;

sunt componente esentiale pentru evolutia normala a proceselor metabolice;

exercita actiuni de reglare a functiilor celulare si intervin in utilizarea energiei;

unele vitamine actioneaza in calitate de coenzime, asigurand efectul catalitic al enzimelor,

cu care actioneaza si moduland astfel activitatea acestora;

Sursa primordiala furnizoare de vitamine pentru om o reprezinta plantele si produsele acestora. O

sursa secundara de vitamine o constituie flora bacteriana localizata in intestinul gros si care
sintetizeaza
Vitaminele

anumite
pot

fi

vitamine
clasificate

pe
in

care

le

furnizeaza

vitamine hidrosolubile si

organismului.

vitamine liposolubile.

Vitaminele hidrosolubile sunt cele din complexul B si vitamina C. Functiile lor sunt in general de
a asista enzimele importante implicate in productia de energie din carbohidrati si grasimi. Nu sunt
depozitate in organism in cantitati mari deci aportul frecvent este necesar. Carentele de vitamine
hidrosolubile afecteaza cel mai mult tesuturile care "cresc" sau au un metabolism rapid cum ar fi
pielea, singele, tractul digestiv si sistemul nervos. Sunt instabile in prezenta caldurii si procesul de
preparare

al

hranei

afecteaza

cantitatea

de

vitamine

disponibile

din

mincare.

Vitamine liposolubile sunt vitamina A, vitamina D, vitamina E, vitamina K. Vitamina A joaca un

rol vital in functionarea retinei, cresterea si maturarea celulelor epiteliale, cresterea oaselor si
reproducere. De asemenea are rol antioxidant. Vitamina E are rol de protectie al membranelor
celulare, are rol antioxidant, imbunatateste functia imuna la batrini, reduce riscul cataractei.
Vitamina D este implicata in fixarea calciului in oase, iar vitamina K are rol anticoagulant si ajuta la
calcefierea osoasa.
Vitamina A

Vitamina liposolubila, indispensabila functiei vazului (indeosebi vederii crepusculare), cresterii,

sistemului

imunitar,metabolismului

hormonilor

steroizi,

diferentierii

tesuturilor.

Aporturile zilnice recomandate de vitamina A sunt de 800 micrograme pentru femeile adulte, copii

165

dupa 10 ani (mai putin inainte de aceasta varsta) si persoanele in varsta, de 1 000 micrograme
pentru barbatii adulti, adolescenti si femeile gravide si de 1 300 micrograme pentru femeile care
alapteaza.
Aceasta vitamina se gaseste in numeroase alimente, unele de origine animala - ficat, oua, peste
gras, lapte integral si produse lactate nedegresate (unt, smantana) -, altele de origine vegetala:
fructe si legume verzi, galbene (lamai grepfruturi) sau portocalii (mango, portocale, morcovi)
contin, de fapt carotenoide, care se transforma partial in vitamina A in organism. Ea este, de
asemenea,

sensibila

la

prelucrarea

termica

alimentelor.

Carenta de vitamina A, legata de un aport alimentar insufucient sau de anomalii digestive

(malabsorbtie), este rara in tarile dezvoltate, dar foarte frecventa in tarile in curs de dezvoltare,
unde ea constituie principala cauza de cecitate la copil. Unul dintre primele sale simptome este
hemeralopia (scaderea acuitatii vizuale in penumbra), care poate fi asociata cu o uscaciune oculara
(xeroftalmie)

si

cutanata.

Administrarea de vitamina A este indicate in carenta corespunzatoare si in caz de acnee, de

psoriazis sau de ihtioza (boala cutanata cronica ce este caracterizata printr-o piele groasa, uscata si
aspra la pipait). Aporturile excesive de vitamina A, in principal de origine medicamentoasa, dar
care pot fi si de origine alimentara (supraconsum de ficat, de exemplu), sau toxice, intoxicatia
acuta se manifesta prin dureri de cap, printr-o somnolenta, prin tulburari cutanate; intoxicatie
cronica, care survine dupa mai multe luni, chiar dupa ani, de supraconsum, provoaca greturi,
tulburari cutanate (descuamare), atingeri hepatice (ciroza), dureri si, la copil, anomalii osoase
responsabile de o intarziere a cresterii. In sfarsit, la femeia gravida, o hipervitaminoza risca sa
provoace malformatii ale fatului, indeosebi ale sistemului sau nervos.
Vitamina B1

Vitamina

hidrosolubila

care

intervine

mai

ales

in

metabolismul

energetic

al

celulelor.

Aporturile recomandate de vitamina B1 sunt de la 0,4 la 1, 2miligrame pe zi pentru copii, de 1,3

miligrame pentru adolescenti si pentru femei, si de 1,5 miligrame pentru subiectii de sex masculin,
ele sunt mai ridicate in caz de sarcina, de alaptare si, de asemenea, in caz de alcoolism cronic
(deoarece atunci necesitatile cresc in timp ce aporturile alimentare sunt adesea insuficienate).
Vitamina B1 se mai gaseste in numeroase alimente: germenul si invelisul extern al cerealelor
complete, drojdia de bere, legumele uscate, carnea (mai ales cea de porc si unele maruntaie ca
ficatul si rinichii), pestele, ouale, laptele si produsele lactate etc. Aceasta vitamina este sensibila la
actiunea caldurii, in mediu umed, la lumina si pH-urile neutru si alcaline; pierderile prin preparare
difera

dupa

modul

de

preparare

(bicarbonatii,

in

special,

antreneaza

distrugerea

ei).

Carenta de vitamina B1 - daca Beriberi, provocat de o carenta extrema de vitamina B1, a devenit
o boala rara in tarile industrializate, aici se intalnesc cazuri, mai putin grave, de carenta, legata de
un aport alimentar insuficient la subiectii alcoolici, ori cu o alimentatie prin perfuzii nesuplimentate;
acesta carente antreneaza o oboseala, o pierdere a apetitului si a greutatii corporale, si tulburari

166

neurologice (polinevrita), psihice, cardiace si digestive, reversibile, prin administrarea de vitamina

B1. Riscul de hipervitaminoza este foarte mic, vitamina B1 nedevenind toxica decat la doze foarte
mari (de 100 ori mai mari decat aporturile zilnice recomandate)
Vitamina B2

Vitamina hidrosolubila ce intervine in reactiile care elibereaza energia necesara celulelor, precum si
in

metabolismul

lipidelor,

proteinelor

si

glucidelor.

Aporturile zilnice recomandate sunt de 0,6 pana la 1,4 miligrame pe zi pentru copii, de 1,5
miligrame pentru femei si adolescenti, si de 1,8 miligrame pentru barbati si pentru femeile gravide
sau

care

alapteaza.

Carenta de vitamina B2, legata, in principal, de o malabsorbtie digestiva , de un aport alimentar

insuficient sau de un consum excesiv de alcool, poate antrena leziuni ale pielii si ale mucoaselor,
precum

si

tulburari

ocluzale.

Administrarea de vitamina B2 este indicata in carenta corespunzatoare si in caz de perles

(inflamatie a comisurii buzelor) si de crampe musculare.
Vitamina PP

Vitamina hidrosolubila implicata in reactiile de oxidoreducere ale celulei. Vitamina PP, denumita in
Franta

si

vitamina

B3,

corespunde

la

doi

compusi:

acidul

nicotinic

si

nicotinamida.

Aporturile nutritionale recomandate de vitamina PP sunt 6 pana la 14 miligrame pe zi pentru

copil, de 15 pana la 18 miligrame in cursul sarcinii sau alaptarii. Principalele surse alimentare sunt:
carnea (ficatul si rinichii), pestele, ouale, drojdia de bere, cerealele si ciupercile. Organismul poate
sa o si fabrice pornind de la un acid, triptofanul. Vitamina PP este stabila la lumina, la caldura si
rezistenta

la

oxidare.

Carenta in vitamina PP, descrisa sub termenul de pelagra, este rara si rezulta fie prin aporturi
alimentare

insuficiente,

fie

din

interactiuni

medicamentoase

(unele

antituberculoase

si

antiparkinsoniene). In tarile industrializate, ea afecteaza indeosebi subiectii varstnici, alcoolici sau

supusi unei hraniri parenterale (prin perfuzii), nesuplimentate cu vitamina PP. Ea se traduce printro oboseala, pierdere a apetitului, apoi prin tulburari cutanate, digestive, psihice si hematologice si
se

trateaza

prin

administrare

medicamentoasa

de

vitamina

PP.

Administrarea - luarea de doze mari de acid nicotinic permite reducerea eficace a nivelului
sangvin de colesterol; totusi, ea este in general prost suportata. Trebuie, deci, luate precautii, mai
ales in caz de insuficienta renala. Luarea de doze mari de acid nicotinic este categoric
contraindicata in caz de ulcer gastroduodenal sau de diabet.

167

Vitamina B5

Vitamina hidrosolubila care joaca un rol important in metabolismul energetic al celulelor

(indispensabil degradarii glucidelor, lipidelor si anumitor acizi aminati si sintezei acizilor grasi si
colesterolului)

si

participa

la

formarea

anumitor

hormoni.

Aporturile nutritionale recomandate in vitamina B5 sunt de 3 pana la 8 miligrame pe zi pentru

copii, de 10 miligrame pentru adolescenti si pentru femei. Vitamina B5 se gaseste in majoritatea
alimentelor, cele mai bogate fiind drojdia de bere, carnea (mai ales ficatul si rinichii), ouale,
produsele lactate, legumele uscate si pestele. Aceasta vitamina este sensibila la caldura si la
mediile

acide

si

alcaline.

Carenta in vitamina B5 se traduce printr-o oboseala, tulburari digestive (greturi, diaree, dureri),
cutanate (caderea parului, ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura a
extremitatilor etc.). Reversibile, aceste tulburari sunt tratate prin administrare medicamentoasa de
vitamina B5.
Vitamina B6

Vitamina hidrosolubila care intervine indeosebi in metabolismul acizilor aminati, glicogenului,

steroizilor, hemoglobinei, enzimelor si in sinteza unor neurotransmitatori (substante chimice care
permit transmisia influxului nervos), precum si in reactiile imunitare. Termenul de vitamina, B6
grupeaza trei substante inrudite, intre care cea mai cunoscuta este piridoxina, celelalte doua fiind
piridoxamina

si

piridoxalul.

Aporturile zilnice recomandate sunt de la (1,6 la 1,8 miligrame pentru copii, de la 2 la 2,2
miligrame pentru adolescenti si pentru adulti; ele sunt ceva mati mari (aproximativ 2,5 miligrame)
pentru femeile gravide, care alapteaza sau care iau contraceptive orale. Vitamina, B6 este prezenta
in numeroase alimente intre care drojdia de bere, carne, (ficatul si rinichii mai ales), pestele,
cerealele, legumele proaspete si uscate, fructele (oleaginoase, in special) si laptele; de altfel, flora
tubului digestiv sintetizeaza o anumita cantitate de vitamina B6. Aceasta vitamina se altereaza la
lumina.
Carente rare se pot observa in caz de aport alimentar insuficient, de malabsorbtie digestiva (mai
ales la subiectii alcoolici), de crestere a necesitatilor, in anumite boli genetice si in cursul unor
tratamente (luarea de izoniazidu sau de estroprogestative, hemodializa). Ele se manifesta printr-o
pierdere in greutate, prin atingeri cutanate (piele uscata si pruriginoasa), prin tulburari neurologice,
printr-o glosita (inflamatie a limbii), printr-o anemie, printr-o iritabilitate, chiar printr-o depresiune.
Administrarea de

vitamine

B6

sub

forma

medicamentoasa

este

indicata

in

carenta

corespunzatoare si in caz de polinevrita (atingere a sistemului nervos periferic), de boala genetica

ce perturba metabolismul acestei vitamine, de hemodializa sau de alimentalie prin perfuzii. Riscul

168

de hipervitaminoza este mic, vitamina, B6 nedevenind toxica decut in doze ridicate (de 50 oti mai
mari decat aportul zilnic recomandat). Luarea indelungata de doze mari de vitamina, B6 poate
totusi sa se afle la originea unei polinevrite. Vitamina B6 este contraindicata in caz de tratament cu
levodopa, un antiparhinsonian.
Vitamina B12

Vitamina hidrosolubila care joaca un rol in maturarea globulelor rosii plecand de la celulele-mama si
in

sinteza

unor

acizi

grasi

si

anumitor

acizi

aminati.

Aporturile nutritionale recomandate, minime si usor de acoperit printr-o alimentatie echilibrata,

sunt de 1 pana la 2 micrograme pe zi pentru copii, de 3 micrograme pentru adolescenti sau pentru
adulti, de 4 micrograme pentru femeile gravide sau care alapteaza. Vitamina B12 se gaseste in
toate produsele animale indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la caldura si la aer dar mai
sensibila

la

lamina

si

la

radiatiie

ultraviolete

precum

si

la

acizi

si

baze.

Carente in vitamina B12, care nu este rara in tarile industrializate, poate rezulta deci fie, in mod
exceptional, prin aporturi alimentare insuficiente (regim vegetarian), fie dintr-o gastrectomie
(ablatie a stomacului) sau dintr-o o boala responsabila de o anomalie a secretiei de factor intrinsec,
precum boala lui Biermer; aceasta carenta poate, sa mai provina dintr-o anomalie, dintr-o ablatie a
prrtiunii terminate a intestinului subtire si, in mod exceptional, dintr-o infectie cronica a intestinului
subtire. In sfarsit, o carenta in vitamina B 12 nu este deloc rara la persoanele in varsta. Ficatul,
care stocheaza vitamina B 12, poate disimula o insuficienta de aport sau o tulburare a absorbtiei
timp de 3 sau 4 ani. In continuare, apar primele semne ale carentei: oboseala generala, pierdere a
apetitului, tulburari hematologice (anemie megaloblastica), neuropsihiatrice (senzatie de arsura
cutanata, nevrita optica inflamatie a nervului optic, pierderi de memorie, labilitate a starii de spirit,
depresie)

si

mucoase

(limba

depapilata).

Administrarea de Vitamina B12 se face sub forma de injectii intramusculare si este indicata in
carenta corespunzatoare. Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari ca analgezic. Injectiile
intravenoase cu unul dintre derivatii ei, hidroxocobalamina, sunt practicate in caz de intoxicatie cu
cianura. Administrarea medicamentoasa de vitamina B 12 este contraindicata in rare cazuri
(anumite cancere, indeosebi).
Vitamina C

Vitamina

hidrosolubila

implicata

in

productia

de

glucocorticosteroizi

si

de

anumiti

neurotransmitatori (substante care permit transrnisia influxului nervos), in metabolismul glucozei,

al colagenului, al acidului folic si al anumitor acizi aminati, in neutralizarea radicalilor liberi si a
nitrozaminelor, in reactii imunologice, care faciliteaza absorbtia fierului la ivelul tubului digestiv.
Aporturile nutritionale recomandate de vitamina C sunt de 35 pana la 65 miligrame pe zi pentru
copil, de la 60 la 100 miligrame pentru adulti si adolescenti. Pentru fumatori este recomandat un

169

aport crescut, de ordinul a 120 miligrame pe zi. Principalele surse alimentare de vitamina C sunt
legumele si fructele crude, precum si cartofii. Aceasta vitamina este usor oxidabila si foarte
sensibila

la

caldura

si

la

radiatii

infrarosii

si

ultraviolete.

Carente in vitamina C, rara in tarile in curs de dezvoltare si exceplionala in tarile industrializate.

este responsabila de scorbut. Cauzata de un sport alimentar insuficient, unei malabsorbtii
digestive, unei cresteri a necesitstilor sau unei eliminari excesive, carenta apare de cele mai multe
ori la subiectii varstnici, alcoolici, suferind de malabsorbtie cronica sau supusi unei hraniri prin
perfuzii nesuplimentate in vitamina C. Ea se traduce printr-o oboseala, prin dureri osteoarticulare,
edeme, o gingivita, hemoragii. Starile de subcarenta (stadiul care precede carenta) ar fi mult mai
numeroase, iar actualmente se pune intrebarea referitoare la eventualele relatii intre un defect de
aport

in

vitamina

Administrarea de

si

vitamina

diverse
C

este

boli

(cancer,

prescrisa

pe

boli

cardiovasculare,

cale

orala

in

cataracta

tratamentul

etc.).

carentelor

corespunzatoare, al starilor de oboseala, al unor tulburari capilare si venoase, iar pe cale

intravenoasa in caz de methemoglobinemie ( crestere anormala a concentratiei sangvine de
methemoglobina, molecula incapabila sa transporte oxigenul). In schimb, contrar unei idei
raspandite, vitamina C nu are nici o influenta asupra virusului gripal. Luarea excesiva de vitamina C
(prin suplimentare medicamentoasa) poate antrena o agitatie si insomnii, dar ea nu este
periculoasa, excesul fiind eliminat prin urina si fecale. Pentru doze egale sau mai mici de 1 000
miligrame pe zi, nu exista nici un fel de contraindicatii. Doze mai mari nu trebuie administrate in
caz de hemocromatoza (boala consecutiva acumularii de fier in tesuturile organismului), de litiaza
renala oxalica, de deficit in gluco-6-fosfat dehidrogenaza sau de insuficienta renala.
Vitamina D

Vitamina liposolubila necesara absorbtiei intestinale de calciu si fixarii sale in oase, precum si
reabsorbtiei fosforului de catre rinichi, care joaca un rol esential si in alte fenomene biologice ca
diferentierea

celulara

si

imunitatea.

Aporturile nutritionale recomandate sunt de la 10 la 15 micrograme pe zi pentru copil, de 10

micrograme pentru adult, de 15 micrograme in timpul sarcinii si alaptarii, si de 12 micrograme
pentru subiectul varstnic. Vitamina D prezenta in organism are o origine dubla: endogena, prin
transformarea in piele a colestcrolului sub influenta radiatiilor ultraviolete (vitamina D3)si exogena
prin alimentatie (vitamina D2 din vegetate si vitamina D3 din produsele animale). Alimentele cele
mai bogate in vitamina D sunt ficatul pestelui slab (ulei din ficat de morun), pestele gras,
galbenusul de ou, ficatul,laptele integral si produsele lactate nedegresate (unt, in special). Aceasta
vitamina

este

foarte

sensibila

la

caldura,

la

lumina,

la

oxigen

si

la

mediile

acide.

Carenta in vitamina D antreneaza o decalcifiere osoasa care provoaca un rahitism la copil si, la
adult, o osteomalacie, ce se traduce prin deformatii osoase si este insotita de tulburari biologice
(cresterea nivelurilor sangvine le parathormon, de fosfataze alcaline, scaderea nivelului sangvin de
fosfor, nivelul sangvin al calciului fiind normal sau scazut). In tarile industrializate, multumita

170

administririi medicamentoase sistematice de vitamina D sugarilor, rahitismul a devenit o boala

exceptionala ca aparitie. In situatii particulare se poate observa o carenta la adult: persoane in
varsta, alcoolice sau care sufera de o malabsorblie digestiva cronica, de o insuficienta renala
cronica sau de o insuficienta hepatica, de o hipotiroidie sau, inca, in caz de interactiune
medicamentoasa
antituberculoase
medicamentoasa

(luarea

de

Rrifampicinul.

anumite

anticonvulsivante,

Carentele

in

(pe

cale

vitamina
orala)

barbiturice,
se

trateaza

hidantoine)
prin

acestei

sau

administrare
vitamine.

Administrarea de doze excesive de vitamina D poate provoca o intoxicatie: dureri de cap, lipsa de
apetit, varsaturi, tulburari osteoarticulare (dureri, crampe), hidroelectrolitice (hipercalcemie,
hipercalciurie) si renale (deshidratare, indeosebi), calcificare a organelor (rinichi, inima, plamani,
vase sangvine); in plus, la femeia gravida, o hipervitaminoza D risca sa antreneze malformatii
fetale.
Vitamina E

Vitamina liposolubila indispensabila unei bune stabilizari a membranelor celulare, mentinerii

activitatii unor enzime, agregarii plachetelor sangvine si protectiei globulelor rosi impotriva
substantelor oxidante (radicali liberi, de exemplu). S-ar parea si ca vitamina E incetineste
imbatranirea celulelor; in sfarsit lucrari din ce in ce mai numeroase sugereaza ca aceasta vitamina
joaca si un rol protector impotriva bolilor coronariene. Termenul de vitamina E grupeaza, in fapt, 4
substante denumite tocoferoli: alfa-tocoferolul (cel mai activ), beta-tocoferolul si gammatocoferolul (care au o activitate vitaminica mai redusa), si delta-tocoferolul (practic inactiv).
Aporturile nutritionale recomandate sunt de la 3 la10 miligrame pe zi pentru copil si de
aproximativ 12 miligrame pentru adolescent si adult. Sursele alimentare cele mai importante de
vitamina E sunt vegetalele (uleiuri si margarine vegetate bogate in acizi grasi polinesaturati, fructe
uscate oleaginoase - alune -, germeni de cereale, legume verzi), dar si sursele animale (ficat,
galbenus de ou, ant). Aceasta vitamina este relativ stabila la caldura, la lumina si in mediu acid,
dar

foarte

sensibila

la

oxidare

in

mediu

alcalin.

Carenta in vitamina E este rara si survine in contexte deosebite: copil prematur, subiect afectat de
o malabsorbtie digestiva cronica (boala lui Crohn, ablatia ileonului (a 3-a parte a intestinului
subtire) sau de o boala genetica (betalipoproteinemie - tulburare a metabolismului lipidelor,
mucoviscidioza). Ea se traduce prin tulburari hematologice (anemie), neurologice (atingere a
sistemului nervos central), neuromusculare (miopatie) si oftalmice (alterarea retinei), si se trateaza
prin administrarea medicamentoasa de vitamina E. Riscul de hipervitaminoza este foarte slab,
aceasta vitamina devenind toxica doar la doze foarte ridicate (de 100 de ori mai mari decat aportul
zilnic recomandat). Totusi, este nerecomandabil sa se administreze doze mari subiectilor care
urmeaza un tratament cu vitamina K.

171

Saruri minerale
Sodiul
Valori

normale: 132

142

mEq/l

Valori crescute (hipernatremie) apar in: febra, poliurii, diarei, ingestie insuficienta de apa,
administrarea de solutii saline hipertone, hiperaldosteronism, tratament cu ACTH si cortizon, edeme
cardiace,

edeme

renale.

Valori scazute (hiponatremie) apar in: transpiratii abundente, arsuri, nefropatii cu diureza
osmotica,

boala

Addison,

acidoze

metabolice.

Potasiul
Valori

normale: 3.4

5.4

mEq/l

Valori crescute (hiperkalemie) apar in: insuficienta renala cu oligurie sau anurie, in insuficienta
corticosuprarenala (boala Addison), in stari de catabolism proteic crescut, in stari de deshidratare si
soc,

in

sindroame

vagotonice

si

anafilactice.

Valori scazute (hipokalemie) apar in: pierderi gastrointestinale si renale, dupa tratamentul cu
insulina

in

coma

diabetica,

in

paralizia

periodica

familiala.

Calciul
Valori

normale: 4.1

5.8

mEg/l

Valori crescute (hipercalcemie) apar in: hiperparatiroidismul primar, hipervitaminoza D si dupa

AT 10, in tratamente intense cu alcaline si lapte, in hiperproteinemii, in tumori osoase cu distructie
masiva.
Valori scazute (hipocalcemie) apar in: insuficienta paratiroidiana, in insuficienta renala cu
retentie importanta de fosfor, in afectiuni intestinale cu resorbtie defectuoasa de calciu, in stari de
hipervagotonie.
Magneziul
Valori

normale: 1.3

2.0

mEq/l

Valori crescute (hipermagneziemie) apar in: coma diabetica, uremia din nefrita cronica,
insuficienta

renala

acuta,

hipertiroidism,

dupa

injectia

cu

parathormon.

Valori scazute (hipomagneziemie) apar in: delirium tremens, pancreatita acuta, boala Addison.
Fierul
Valori

normale: 0,90-1,50

mg/l

la

barbati

si

0,8

1,40

mg/l

la

femei

Valori crescute (hipersideremie) apar in: graviditate, hemocromatoza, hepatita, stari hemolitice

172

Valori scazute (hiposideremie) apar in: resorbtie defectuoasa (boli ale tractului gastrointestinal,
avitaminoza

C),

consum

exagerat,

pierderi

mari

(hemoragii).

Clorul
Valori

normale: 97

110

mEq/l

Valori crescute (hipercloremie) apar in: leziuni tubulare renale, exces de seruri clorurate la
bolnavii

care

nu

beau,

alcaloza

respiratorie

compensata

Valori scazute (hipocloremie) apar in: diabetul insipid, insuficienta corticosuprarenala, in

pierderile mari prin varsaturi, diarei, in "nefrita cu pierdere de sare", in regimul declorurat
prelungit, in coma diabetica cu acidoza.

Abrevieri medicale

AAE -

aminoacizi

AAM -

esentiali

anticorpi

AAN -

antimitocondriali

anticorpi

antinucleari

AAT -

alfa-1-antitripsina

Ac -

anticorp

ACE AcLKM AcLKM AcSLA AcSMA -

antigen
anticorpi
anticorpi

carcinoembrionar

antiproteina
antiproteina

anticorpi

microzomiala

microzomiala

anti

antigen

anticorpi

antifibra

ACTH -

hepatica
hepatic
musculara

adenocorticotrop

AD -

alfa
American

AHAI -

anemie

fetoproteina

AINS ALAT

Heart

Association

hemolitica

AID -

autoimuna

acid

iminodiacetic

antiinflamatoare

nesteroidiene

(TGP) -

AM -

alanin-aminotransferaza

acidoza
anticorpi

metabolica
antifibra

anticorpi

musculara

anticitoplasmatici

Ao AP -

neteda

antigen

AHA -

ANCA -

specific

antidiuretic

AG -

AMN -

renala

drept

hormon

AFP -

si

hormon

atriul

ADH,HAD -

hepatica

neutrofilici
aorta

artera

pulmonara

AP2C -

anteroposterior

cavitati

AP4C -

anteroposterior

cavitati

173

AP5C -

anteroposterior

ARP -

activitatea

cavitati

serinei

AS -

plasmatice

atriul

ASAT

stang

(TGO) -

ASLO -

anticorpi

ATR -

acidoza

aspartat-aminotransferaza
antistreptolizina

tubulara

ATS -

renala

ateroscleroza

sistemica

AVA -

aria

valvei

AVC -

accident

vascular

aortice
cerebral

AVM - aria valvei mitrale

BAV -

bloc

BC -

atrioventricular

boala

BEM -

Crohn

biopsie

BFA -

endomiocardica

bloc

BII -

fascicular

boli

BLS -

inflamatorii

intestinale

Life

Support

Basic
polichistica

anterior

BPRAD -

boala

renala

BPRAR -

boala

polichistica

BRD -

bloc

major

de

BRS -

bloc

major

de

autosomal

renala

dominanta

autosomal

recesiva

ramura

dreapta

ramura

stanga

BSA - bloc sinoatrial

C-

complement

CABG CAPD -

by-pass
dializa

CDM -

continua

ciroza
dializa

primitiva

peritoneala

clacment

de

continua
deschidere

Doppler
clacment

de

deschidere

colangiografie

hepatica

CIC -

cardiopatie

ischemica

CICD -

cardiopatie

CICN -

cardiopatie

CIM -

ischemica

clacment

CMHO CoAo CPC -

cronica
dureroasa

cronica

de

inchidere

nedureroasa

hipertrofica
hipertrofica

coarctatie
cord

CPK -

mitralei
dilatativa

cardiomiopatie
cardiomiopatie

diseminata
a

cardiomiopatie

CMH -

percutana

intravasculara

CMD -

mitralei
tricuspidei

cronica

ischemica

coagulare

ciclica
continuu

CHP -

CID -

ambulatorie

biliara

C-DOPP CDT -

coronarian

peritoneala

CBP CCPD -

seric

obstructiva

de

aorta

pulmonar

cronic
creatin-fosfokinaza

174

CPK-MB -

creatin-fosfokinaza

CPT -

MB

colangiografie

percutana

CS -

cicloserina

CT (TC) - tomografie computerizata

DAPD -

dializa

peritoneala

DC -

ambulatorie

diurna

debit

DEK -

diuretice

cardiac

care

DiA -

economisesc

diuretice

DSA -

de

defect

DSV -

de

defect

ansa
sept

de

DTPA -

potasiu
atrial

sept

acid

ventricular

dietilen-triaminopento-acetic

DTSVD -

diametru

telesistolic

al

ventriculului

drept

DTSVS -

diametru

telesistolic

al

ventriculului

stang

DZ - diabet zaharat
EAB EBT -

echilibru
tumorile

acidobazic

arborelui

biliar

Ecg,EKG EDRF -

electrocardiograma
factor

EDTA -

endotelial
acid

electroencefalograma

EH -

encefalopatie

EHE -

echilibru

hepatica
hidroelectrolitic

EMB -

etambutol

EP -

embolie
edem

pulmonara
pulmonar

EPO ERCP -

vasodilatator
etilen-diamino-tetraacetic

EEG -

EPA -

extrahepatic

acut
eritropoetina

colangiopancreatografia

ESA -

endoscopica

extrasistola

ESJ -

atriala

extrasistola

ESSV -

jonctionala

extrasistola

ESV -

retrograda

supraventriculara

extrasistola

ventriculara

FA -

fibrilatie

atriala

FA -

fosfataza

alcalina

ETM - etionamida

FCG -

fonocardiograma

FE -

fractie

de

ejectie

FF -

fractie

de

filtrare

FG FPR -

filtrare
flux

glomerulara
plasmatic

175

renal

FSH -

hormon

foliculostimulant

FV - fibrilatie ventriculara
GGTP -

gama-glutamil-transpeptidaza

GM -

greutate

GNA,GNAAc -

glomerulonefrita

GNC GNDAPS -

acuta

glomerulonefrita
glomerulonefrita

cronica

difuza

GNEC GNLM -

moleculara

subacuta

poststreptococica

glomerulonefrita
glomerulonefrita

GNM -

extracapilara

cu

leziuni

glomerulonefrita

GNRP -

membranoasa

glomerulonefrita

Gr.Md. -

rapid

progresiva

gradient

Gr.Vf. -

minime

mediu

gradient

de

varf

GSFS - glomeruloscleroza focala si segmentara

H,HIN -

hidrazida

HCA HCG -

hepatita

cronica

human

HCP -

activa

chorionic

hepatita

gonadotrophine

cronica

persistenta

HD HDL -

hemodializa
lipoproteine

HDS -

cu

densitate

hemoragie

digestiva

crescuta
superioara

HPTH -

hiperparatiroidism

Ht -

hematocrit

HTA -

hipertensiune

arteriala

HTA -

hipertensiune

arteriala

hTA -

hipotensiune

arteriala

HTAE -

hipertensiune

HTARV -

hipertensiune

arteriala

esentiala

arteriala

HTP,HAP -

renovasculara

hipertensiune

HTPP -

hipertensiune

HVA -

pulmonara
pulmonara

hepatita

HVD -

primitiva

acuta

hipertrofie

virala

ventriculara

dreapta

HVS - hipertrofie ventriculara stanga

IAC -

inhibitori

de

Iao -

aortica

insuficienta
insuficienta

cardiaca
cardiaca

IDR IEC -

carbonica

insuficienta

IC ICC -

anhidraza

congestiva

intradermo
inhibitori

de

reactie
enzima

Ig -

de

conversie
imunoglobulina

176

IH -

insuficienta

hepatica

IL -

interleukina

IP -

indice

de

IP IPD -

insuficienta
dializa

IRA IRAI -

pulmonara
peritoneala

insuficienta

intermitenta

renala

insuficienta

IRC -

renala

acuta

acuta

insuficienta

renala

ISMO -

mononitrat

insuficienta
infectie

ischemica
cronica

isosorbid

IT ITU -

protrombina

tricuspidiana

de

tract

urinar

IVS - insuficienta ventriculara stanga

KM - Kanamicina
LCAT -

lecitin

colesterol

LCR -

acil

transferaza

lichid

cefalorahidian

LDH LDL -

lacticdehidrogenaza
lipoproteine

LES,LED -

cu

densitate

lupus

eritematos

LH -

sistemic

hormon

LpX -

joasa
luteinizant

lipoproteina

LSP - proteina specifica a ficatului

MAC MBG -

complex

de

atac

membrana

al

bazala

membranei
glomerulara

MBT -

membrana

bazala

tubulara

MCE -

masaj

cardiac

extern

MCG

(mg) -

micrograme

ME -

microscopie

electronica

MEN -

neoplazia

endocrina

multipla

MER -

mercuriale

MO -

microscopie

optica

MT - mycobacterium tuberculosis
N-

normal

NASB -

nefroangioscleroza

benigna

NASM -

nefroangioscleroza

maligna

NAV -

nod

NDZ -

nefropatie

NFA -

activitatea

diabetica

functionala

NG NH4CL -

atrioventricular
a

nefrita
clorura

glomerulara
de

177

nefronului
amoniu

NIPD -

dializa

peritoneala

NSA -

intermitenta

nocturna

nod

NTA -

sinoatrial

necroza

tubulara

acuta

NTI - nefropatie tubulo-interstitiala

OAD -

oblic

anterior

drept

OAS -

oblic

anterior

stang

ODR -

osteodiatrofie

renala

pericardita

acuta

Osm - osmol
PA PA -

potential

de

PAN PAPm -

actiune

panarterita
presiunea

PBR -

nodoasa

arteriala

pulmonara

punctie

medie

biopsie

renala

PC -

pancreatita

cronica

PC -

pericardita

cronica

PCA -

persistenta

PDF -

factor

PDF -

de

canal

eliberat

produsi

de

de

plachete

degradare

P-DOPP -

arterial
a

fibrinei

Doppler

PEV -

pulsat

perfuzie

endovenoasa

PG PIF -

prostaglandina
pneumonie

interstitiala

PIII -

fibrozanta

procolagen

III

PMN -

polimorfonucleare

PNA -

pielonefrita

PNC PPVS -

pielonefrita
perete

ventricul

stang

poliartrita

PRA PRR -

cronica

posterior

PR PREVS -

acuta

reumatoida

perioada
perete

refractara
posterior

extern

perioada

PSH -

absoluta
ventricul

refractara

stang
relativa

periartrita

scapulohumerala

PT -

proteina

PTDVD -

presiune

telediastolica

ventricul

drept

PTDVS -

presiune

telediastolica

ventricul

stang

PTFE -

politetrafluor

etilen

PTH PTI PTSA PVC -

parathormon
purpura
angiografie

trombocitopenica
coronariana

presiune

transluminala
venoasa

178

idiopatica
percutanta
centrala

PVM -

prolaps

de

valva

mitrala

PZM, Z - pirazinamida
R,

RMP -

RAA -

rifampicina

reumatism

RCP RCUH RFG -

articular

acut

resuscitare

cardio-pulmonara

rectocolita

ulcero-hemoragica

rata

filtrarii

glomerulare

RIA -

radioimunodozare

RMC -

rinichi

RMI -

imagine

RMN rt-PA -

multichistic
de

rezonanta

rezonanta

magnetica

magnetica

recombinat

RVP -

congenital

tissue

nucleara

plasminogen

rezistenta

activator

vasculara

periferica

RVU - reflux vezico-ureteral

SAM -

miscare

sistolica

anterioara

Sao SAS -

valvei

stenoza
sindrom

apnee

in

soc
sindrom

de

SEE -

soc

SGF -

scleroza

detresa

respiratorie

acuta
extern

glomerulara

focala

sept

interventricular

SK -

streptokinaza

SM -

stenoza

mitrala

SM -

streptomicina

SN SN,

somn
cardiogen

electric

SIV -

mitrale
aortica

de

SC SDRA -

sindrom
SNC -

nefrotic

sistem

SP -

nervos

stenoza

ST -

pulmonara

stenoza

STH -

central
tricuspidiana

hormon

somatotrop

SVS - supraincarcare ventriculara stanga

TA -

tensiune

TAD -

tensiune

TAS -

tensiune

arteriala
arteriala

diastolica

arteriala

sistolica

TBC -

tuberculoza

TCD -

tub

TCP -

tub

TEP TEVS TFP,

contort

distal

contort

proximal

tromboembolism
timp

de

ejectie

TVP -

pulmonar
a

tromboflebita

179

ventriculului

stang
profunda

TFS -

tromboflebita

superficiala

TG -

trigliceride

THAM -

trihidroximetilaminometan

TIA -

tiazidice

TIPS -

sunt

TP -

portosistemic

transjugular

timp

TPSV -

de

tahicardie

protrombina

paroxistica

TR -

transplant

TS -

secretie

TSS -

intrahepatic
supraventriculara
renal
tubulara

tratament

strict

supravegheat

TV - timp de varf
UDPGT -

uridin

difosfat

glucuroniltransferaza

UF -

ultrafiltrare

UIV -

urografie

intravenoasa

US -

ultrasonografie

UTIC - unitate de terapie intensiva coronariana

VA -

valva

aortica

VB -

vezicula

biliara

VCI -

vena

cava

inferioara

VCS -

vena

cava

superioara

VD -

ventricul

drept

VHB -

virus

hepatitic

VHC -

virus

hepatitic

VHD -

virus

hepatitic

Vins -

velocitate

VIP VLDL -

peptid
lipoproteina

VMA -

vasoactiv
cu

VM -

instantanee
densitate

valva
valva

VP -

mitrala

ventricul

VSTS -

ventricul

VT -

anterioara
stang

vene

VSTD -

joasa

pulmonara

ventricul

VSH -

foarte

mitrala

valva

VS -

intestinal

suprahepatice
stang
stang

valva

telediastolic
telesistolic
tricuspida

VTDS -

volum

telediastolic

stang

VTSS -

volum

telesistolic

stang

VU - vezica urinara

180

Dictionar medical
A

abces -

acumulare

acromegalie -

de

puroi

dezvoltare

ntr-un

exagerata

tesut

sau

extremitatilor

organ

corpului

(fr.

(fr.

abces)

acromgalie)

acupunctura - tratament medical prin ntepaturi n diferite puncte ale corpului. (fr. acupuncture)
adenoid,-a -

cu

adenoms -

aspect

tumoare

adenopatie -

benigna

boala

adipsie -

nghitirea

aerofobie -

teama

aeroterapie -

al

afazie -

al

unor

tulburare

afonie -

pierdere

agorafobie -

teama

albumina -

substanta

alcoolemie alela -

proteica

prezenta

gena

de

care

aer

a
a

complexa

de

aer

prezinta

(fr.

arothrapie)
aphasie)

largi

multe

aphonie)

(fr.

vie

snge

mai

arophobie)

(fr.

materia

arophagie)

(fr.

spatii

din

alcoolului

(fr.

glasului

traversa

adrnaline)

(fr.

limbaj

patologica

adipsie)
(fr.

aer
cura

de

patologica

de

de
prin

adnopathie)

(fr.

cantitati

boli

adnome)

(fr.

suprarenale.

patologica

tratament

(fr.

sete

mari

adnoide)

glande
limfatici

glandelor

unei

(fr.

unei

de

hormon

aerofagie -

a
ganglionilor

lipsa

adrenalina -

glandular

agoraphobie)

(fr.

albumine)

(fr.

alcoolmie)

forme

(fr.

allele)

alergie - reactie modificata a unui organism fata de un agent microbian, chimic etc. (fr. allergie)
alopatie -

tratament

amigdalita -

medical

bazat

pe

mijloace

inflamatie

contrare

naturii

acuta

bolii

(fr. allopathie)

amigdalelor

anemie - stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din snge (fr.
anmie)
anevrism anexita -

dilatare
inflamatie

a
a

peretelui
anexelor

unui

vas

uterului

sangvin

(ovare,

(fr.

trompe).

anvrisme)

(fr.

annexite)

angina - 1 inflamatie a faringelui si a amigdalelor. 2 ~ pectorala . = boala care se manifesta prin

accese de sufocare si dureri n regiunea inimii. (fr. angine, germ. Angine) angiografie s.f. radiografie

vaselor

sangvine

(fr.

angiographie)

antibiograma - metoda de laborator prin care se determina antibioticul cel mai indicat contra
unei

infectii

antibiotic,-a antigen -

substanta

antiseptic,-a apendice apendicita apiterapie apofiza -

(substanta

organica)

care

determina

(medicament)
mica

cu

care

efect
formarea

combate

prelungire

inflamatie
proeminenta

suprafata

(fr.

(fr.

antiseptique)
appendicite)

(fr.
os

antigne)
appendice)

(fr.

agricole
unui

antibiotique)
(fr.

microbiene

cecului

produse

(fr.

anticorpi.

apendicelui

cu
pe

de

infectiile
a

tratament

bacteriostatic.

apithrapie)

(fr.

apophyse)

apoplexie - pierdere brusca a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala (fr. apoplexie)

arahnoida aritmie -

meninge
tulburare

mijlociu
ritmului

normal

181

(fr.
al

inimii.

arachnoide)
(fr.

arythmie)

artera - vas sangvin care duce sngele de la inima la organe si tesuturi (fr. artere)
arteriografie -

radiografie

arterioscleroza arterita -

ngrosare

si

sclerozare

inflamatie

artrita -

(fr.

peretilor

arterelor

inflamatie

arterelor
unei

artere

unei

articulatii

artriographie)
(fr.

artriosclrose)

(fr.

artrite)

(fr.

arthrite)

artritism - stare de boala cauzata de o ncetinire a proceselor de nutritie. (fr. arthritisme)

artrografie -

radiografie

artrologie -

unei

studiul

artroza -

afectiune

astenie -

stare

articulatii

(fr.

articulatiilor

cronica

degenerativa

de

slabiciune

arthrographie)

(fr.
a

arthrologie)

articulatiilor

si

(fr.

oboseala

(fr.

arthrose)
asthnie)

astigmatism - defect al vederii cauzat de inegalitatea curburii corneei sau cristalinului. (fr.
astigmatisme)
astma -

boala

cauzata

de

greutatea

respiratie

(fr.

asthme)

ateroscleroza - depunere de grasimi pe peretele intern al arterelor (fr. athrosclrose)

atonie -

diminuare

atrium -

compartiment

elasticitatii
superior

tesuturilor
al

(fr.

inimii

atonie)

(lat.

atrium)

atrofie - regresiune morfoligica ori functionala a unui tesut sau organ. (fr. atrophie)
auricul -

atrium

avitaminoza axon -

boala

provocata

prelungire

de

(fr.
lipsa

vitaminelor

din

celulei

auricule)
alimentatie.

nervoase

(fr. avitaminose)
(fr.

axone)

ageuzie - pierderea senzatiilor gustative, totala sau partiala. Poate fi determinata de leziuni
rinencefalice

la

nivelul

lobului

temporal.

agnozia - tulburare ce ingreuneaza sau impedica cunoasterea lucrurilor, ca si semnficatia lor, in

afara

oricaror

leziuni

cailor

senzitivo-senzoriale.

akinezia - consta in saracirea globala a miscarilor, cu incetinirea lor pana la aspectul de

intepenire.
amuzia - surditate tonala sau muzicala, dependenta de o leziune a lobului temporal stang.
apoplexia cerebrala - este, in general, expresia dramei cerebrale hemoragice cu debut brusc si
cu

rapida

evolutie

agravanta.

apraxia - termenul este sinonim cu agnozia de utilizare a obiectelor cunoscute. Fara a fi paralitic
sau dement, bolnavul, desi intelege perfect ordinul dat si recunoaste obiectele, a pierdut
semnificatia

intrebuintarii

acestora.

apractofagia - reprezinta apraxia de deglutitie. Bolnavul se comporta ca si cum ar fi uitat

miscarile indispensabile de a forma bolul alimentar si de a-l impinge dinainte inapoi.
aprosexia -

incapacitatea

de

fixa

atentia

in

urma

diminuarii

respiratiei

nazale

arafia - defect de sutura primara a sacului neural, cu absenta simultana a inchiderii arcului
vertebral

posterior.

asialia - reprezinta o intensa si jenanta uscaciune a gurii. Este un semn important in intoxicatia
atropinica.
asomatognozia - prezenta in leziuni cerebrale bilaterale, obisnuit vasculare sau degenerative, cu
localizare la nivelul circumvolutiunii parietale inferioare, girusului supramarginal si plicei curbe.
Consta

in

pierderea

completa

imaginii

de

sine.

astereopsia - consta in incapacitatea bolnavului de a localiza obiectele invecinate. Acestea sunt

182

vazute

pe

acelasi

afebril -

care

apodie -

anomalie

plan,

are

cu

imposibilitatea

temperatura

corpului

congenitala

constand

diferentierii

in

limite

din

lor

in

profunzimea

normale;sin:Apiretic.

lipsa

picioarelor

(a-

spatiului.

(a+lat.febris)

+gr.pous=picior)

apneumie - anomalie congenitala constand din lipsa plamanilor (a- +gr.pneumon=plaman)

apneuza - forma anormala de respiratie,aparand dupa sectiunea puntii,caracterizata prin inspir
prelungit,alternand

cu

miscari

expiratorii

scurte

autoanafilaxie - reactie de tip anafilactic,care apare uneori la reinjectarea in organism a

sangelui

propriu

autoamputatie - detasarea de organism si eliminarea unui organ(apendice,segment de

membru,portiune de intestin)sau tesut tumoral(polip) prin fenomene de autoaparare sau prin
tulburari

neurotrofice(lepra,siringomielie)

abulie -

lipsa

mai

mult

sau

mai

putin

pronuntata

vointei

(a-

+gr.boule=vointa)

acalazie - incapacitatea musculaturii netede a tubului digestiv,aflata in stare de spasm,de a se

relaxa,termenul se foloseste de obicei pentru cardia,desemnand sub numele de acalazie
esofagiana un sindrom cardioesofagian,caracterizat prin incetinirea accentuata a tranzitului
esogastric

(a-

+gr.chalasis=relaxare)

acorie - absenta senzatiei de satietate in conditiile unui aport suficient de alimente sau chiar ale
supraalimentatiei

(a-

aortoclazie -

+gr.koros=satietate)

ruptura

apareunie -

lipsa

sau

sin.:Aplestie

aortei

incapacitatea

executarii

(aorta+gr.klasis=rupere)

coitului

(a-

+para-

+gr.eune=pat)

apatie - tulburare emotional-volitiva,constand in lipsa de tonalitate afectiva si de interes fata de

propria

persoana

si

de

ceea

aritmofobie -

ce

se

petrece

in

fobia

jur

(a-

+gr.pathos=pasiune)

numirii

cifrelor

arinencefalie - forma de anencefalie partiala in care exista o lipsa totala sau partiala a
rinencefalului
aritenoidita - inflamatie acuta sau cronica a cartilajului aritenoid al laringelui, consecutiva unei
expuneri bruste la frig(ingurgitare rapida a unui lichid prea rece sau a unei infectii reumatismale
aritmomanie - tendinta obsedanta de a numara sau de a socoti (gr.arithmos=numar +
mania=nebunie)
angofrazie - tulburare psihica manifestata prin umplerea golurilor dintre cuvintele unor fraze
prin

adaugarea

unor

sunete

sin.:amelartrie,embolofrazie

antisepsie - grup de metode urmarind distrugerea microbilor prezenti intr-o plaga accidentala
sau

pe

asepsie -

un

obiect

cu

conditie

in

aseptic ascita -

ajutorul

unor

substante

care
de

sau

microorganismele

lipsit
acumulare

chimice

sunt

de
lichid

in

agentilor

fizici

absente

microorganisme
cavitatea

peritoneala

andropauza - perioada de involutie a functiei testiculare, insotita de tulburari neurovegetative si

de

modificari

ale

tonusului

psihic

ambulatoriu - institutie sanitara in care se acorda asistenta medicala bolnavilor care nu au

nevoie

de

internare

in

spital

ambou - piesa metalica de sectiune conica, care permite adaptarea acului pentru injectie la
seringa

sau

la

un

tub

al

aparatului

de

perfuzie

amfotonie - cresterea tonusului muscular atat a sistemului nervos simpatic, cat si a celui

183

parasimpatic
anizurie -

stare

anorhidie -

in

care

debitul

absenta

anorexie -

urinar

variaza

congenitala

lipsa

anotie -

din

previne

angiectazie -

dilatarea

atela -

ortopedic

cauza

poliurie

ambelor

testicule
mancare
externe
ovulatiei

fiziologica(sarcina,

alaptare)

hormonale

sau

suprima

unui
de

la

absenta

disfunctii

care

oligurie

urechii

in

menstrelor

patologica(intoxicatii,

mijloc

sau

menstra

disparitia

la

de

congenitala

anovulomenoree -

antialergic -

unuia

de

poftei

absenta

amenoree -

alternativ,

vas

etc.)

reactie

alergica

sau

limfatic

sanguin

imobilizare

unui

sau

segment

din

corp

aterom - leziune sub forma de placa galbuie, rezultand din depunerea de lipoizi si cristale de
colesterol

in

intima

arterelor

si

urmata

de

alterari

distrofice

si

infiltrat

inflamator

anxietate - stare afectiva patologica caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita,
fara obiect, sau legata de presupunerea posibilitatii unui pericol iminent sau insucces; este
insotita

de

reactii

apendicectomie apical -

care

apex -

vegetative

extirpare

este

localizat

punctul

la

chirurgicala
varful

culminant

unei

sau

formatiuni

varful

multiple
apendicelui

anatomice;

unei

vezi

formatiuni

si

apex

anatomice

apetit - dorinta sau tendinta naturala de a satisface o nevoie fizica sau mentala, termen folosit in
special

pentru

dorinta

de

manca

aplazie - absenta congenitala sau dezvoltarea defectuoasa a unei parti a organismului

aplastic apnee -

care
oprirea

este

lipsit

mai

de

mult

sau

procese
mai

regeneratoare,

putin

indelungata

reparatoare
a

respiratiei

anurie - stare in care excretia de urina inceteaza (sau se reduce sub 150 ml/24 de ore)
anabolism -

ansamblul

metabolitilor
alopecie -

proceselor

si

de

metabolism

intermediar

componentelor

termen

generic

care

conduc

la

structurale

folosit

pentru

sinteza
celulare

caderea

parului

aloplastie - interventie chirurgicala prin care se reface un tesut sau o parte distrusa ori
malformata

organismului

amatofobie ambidextru amastie -

cu

ajutorul

fobie
capabil

sa

unor

materiale

fata

foloseasca

absenta

cu

de

aceeasi

congenitala

straine
praf

usurinta

ambele

glandelor

maini
mamare

ablatie - actiunea de indepartare a unei parti din corp, una din modalitatile exerezei
acidoza - perturbarea echilibrului acido-bazic in organism cu predominanta componentei acide,
ca urmare fie a reducerii bazelor, fie acumularii de metaboliti acizi. Acidoza poate fi compensata
sau decompensata, dupa cum pH-ul ramane in limite normale sau scade sub valoarea minima
fiziologica

de

7,35

alcaloza - perturbarea echilibrului acido-bazic in organism, cu predominanta componentei

alcaline, caracterizata prin cresterea rezervei alcaline a sangelui sau a altor umori din organism.
Poate fi: a) compensata, cand cresterea rezervei alcaline nu este insotita de cresterea pH-ului; b)
decompensata,
amnezie -

cand
pierderea

alcaloza

se

insoteste

partiala

sau

184

si

de
totala

cresterea
a

pH-ului
memoriei

amniocenteza - punctionarea membranelor ovulare pe cale transabdominala (utilizata mai

curent) sau pe cale vaginala, in scopul recoltarii de lichid amniotic. Aceasta metoda se utilizeaza
pentru stabilirea diagnosticului de suferinta fetala, de moartea fatului
B

bacteriologie -

studiul

bacteriostatic -

(antibiotic)

bacteriilor

care

mpiedica

(fr.

dezvoltarea

bactriologie)

bacteriilor. (fr. bactriostatique)

balneologie - studiul actiunii curative a apelor minerale sau termale si a namolurilor (fr.
balnologie)
balneoterapie - tratament cu ape minerale sau termale si namoluri (fr. balnothrapie)
benign,-a -

(despre

biceps biopsie -

boli)

muschi
examen

bioritm -

ntre

histologic

desfasurarea

biotic,-a blastula -

membrana
a

doua

blefarita -

la
da

bronhie -

dezvoltarea
aproape

radiografie

bronhopatie -

afectiune

bronhoscopie bronsita mic

sac

vitala

biotique)

(fr.

embrion

blastoderme)

(fr.

(fr.

rotund

biorythm)

(fr.

embrionului.

biopsie)

blastule)
blpharite)

(fr.

brachycphale)

bronhiilor

(fr.

bronchographie)

bronhiilor

(fr.

bronchopathie)

a
n

(fr.

traheii

vituala

inflamatie

viu

a
a

examinare

biceps)

(engl.

pleoapelor

craniul

ramificatie

tesut

unui

benignus)

(fr.

vitale

corpului

bronhografie -

dintr-un

activitatilor

nastere

(lat.

cot

activitatea

faza

cu

si

portiuni

inflamatie

brahicefal,-a -

bursa -

unei

ritmica
care

vindecabil

umar

al

referitor

blastoderm -

usor

(lat.

bronhiilor
bronhiilor

piele

cu

lichid

bronchia)

(fr.

bronchoscopie)

(fr.

bronchite)

vscos

(fr.

bourse)

blefarospasm - reprezinta contractura muschiului orbicular al pleoapelor, intermitenta sau

continua, determinata de iritatia conjunctivelor prin corpi straini sau inflamatii, ca si de stari
psihice
bradipnee -

precare.
stare

caracterizata

prin

rarirea

anormala

miscarilor

respiratorii

(bradi-

+gr.pnoia=respiratie)
baziotrib - instrument obstetrical,alcatuit din 2 linguri si un perforator central,folosit pentru
baziotripsie
baziotripsie - manevra obstetricala care consta din zdrobirea bazei craniului fetal cu ajutorul
baziotribului sau cefalotribului;se practica in cazurile de vicieri marcate ale bazinului,in care fatul
mort nu poate fi extras prin craniotomie sau cranioclazie (gr.basis=baza+tribein=a zdrobi)
bazivertebral -

care

se

refera

la

centrul

vertebrei

benzolism - intoxicatie profesionala prin inhalare de vapori de benzol;in intoxicatia acuta apar
fenomene nervoase,cu stare de excitatie,urmata de depresiune,paralizii locale si coma,moartea
producandu-se

prin

paralizia

astenie,ameteli,cefalee,tendinte

centrului
la

respirator;intoxicatia
hemoragii

si

cronica

se

anemie

manifesta

prin

aplastica;

brahi- - prefix care introduce in termenii compusi semnificatia de scurt,ingust (gr.brachys)

brahibazie - mers cu pasi mici,saltati,intalnit la persoanele senile sau la bolnavi suferind de un

185

sindrom

pseudobulbar

brahicefalie - conformatie craniana datorita sinostozei precoce a suturii coronare,ceea ce face ca

sa se dezvolte craniul numai in diametrul lateral,ramanand turtit in diametrul antero-posterior
brahidactilie - malformatie congenitala caracterizata prin scurtimea degetelor datorita lipsei unei
articulatii

interfalangiene

sin.:bradidactilie

brahiesofag - afectiune caracterizata prin ascensiunea toracica a stomacului(care poata hernia in

torace) si prin transformarea fibroasa a musculaturii circulare si longitudinale a peretelui
esofagian,manifestata
brahiglosie -

clinic

limba

prin

regurgitatii

anormal

de

si

scurta

varsaturi

(brahi-

frecvente

+gr.glossa=limba)

brahifalangie - stare caracterizata prin falange anormal de scurte (brahi- +gr.phalanx=falanga)

brahignatie - dezvoltarea insuficienta a unui maxilar,de obicei a mandibulei,cu deformarea
consecutiva

fetei

(brahi-

+gr.gnathos=falca)

sin.:micrognatie

brahimetapodie - stare caracterizata prin existenta unor oase metatarsiene si/sau metacarpiene
mai

scurte

decat

normal

branhiom - tumora disembrioplazica chistica cu localizare cervicala,dezvoltata din resturile

arcurilor

branhiale

branhiomer - segment al mezodermului visceral care se dezvolta in arcul brahial sau visceral
(branhie+gr.meros=parte)
brahirahie - diformitate a coloanei vertebrale constand din scurtimea ei anormala,prin lipsa
uneia sau fuziunea a doua sau mai multe vertebre(brahi- +gr.rhachis=coloana vertebrala)
brahimorfie - stare caracterizata printr-o statura anormal de mica (brahi- +gr.morphe=forma)
bradi- - prefix care introduce in termenii compusi semnificatia de rar,lent (gr.bradys)
bradispermie -

intarziere

bradiaritmie -

aritmie

patologica
cu

frecventa

ejacularii

(bradi-

+gr.sperma=samanta)

cardiaca

redusa

fata

de

normal

bradiartrie - incetinirea articularii cuvintelor,cu vorbire lenta,monotona;se intalneste de obicei in

leziunile

extrapiramidale

bradibazie -

mers

incetinit

de

datorat

unei

tip

cauze

patologice

paleostriat
(bradi-

+gr.basis=pas)

bradicardie - frecventa redusa a contractiilor cardiace(sub 60 batai/min.), recunoscand doua

mecanisme de producere: a)diminuarea numarului de impulsuri sinusale normale(bradicardie
sinusala), de natura fiziologica(constitutionala,la batrani sau la sportivi)sau patologica(vagotonie
reflexa,excitare

sinocarotidiana,hipertensiune

intracraniana,difterie,intoxicatie

digitalica,icter,miocardite etc.); b)preluarea conducerii de catre un centru inferior, cu frecventa

automata

mai

redusa(bloc

atrioventricular

total,

ritm

idioventricular

etc.)

bradiestezie - tulburare constand in perceperea lenta a senzatiilor exteroceptive (bradi+gr.aisthesis=percepere)

bradifazie -

tulburare

de

limbaj

constand

dintr-o

exprimare

rara

cuvintelor

bradifrenie - stare caracterizata printr-o desfasurare lenta a proceselor psihomotorii,intalnita de

obicei

dupa

encefalita

bradigeneza -

prelungirea

anormala

bradikinezie -

tulburarea

caracterizata

bradilalie -

stare

caracterizata

a
prin

duratei
prin

unor

stadii

executarea

incetinirea

epidemica
ale

lenta

anormala

dezvoltarii
a

embrionare

miscarilor
a

ritmului

voluntare
vorbirii

bradipepsie - diminuarea ritmului de efectuare a proceselor digestive fie prin insuficienta

secretiilor,fie

prin

tulburarea

motilitatii

186

tubului

digestiv

bradikinina - polipeptid compus dintr-un lant de 9 aminoacizi,rezultat din actiunea proteazelor

tisulare asupra unei alfa-globuline plasmatice inactive(bradikininogen).Se admite ca ar participa
la

producerea

braditrofie -

vasodilatatiei
stare

bradiurie -

edemului

caracterizata

emisiune

inflamator,senzatiei

prin

incetinita

incetinirea

urinii

de

durere

proceselor
(bradi-

etc.

metabolice

+gr.ouron=urina)

bulimie - senzatie de foame exagerata, patologica, persistand deseori chiar si dupa ingestia
masiva

de

alimente

sin.:Hiperorexie

bulion - mediu de cultura lichid, folosit pentru dezvoltarea bacteriilor. Reprezinta un amestec de
extract

de

carne,

peptona

si

sare

dizolvata

in

apa

distilata

(fr.bouillon)

burghiu - instrument medical cu ajutorul caruia se gaureste osul fie pentru trepanarea lui, fie
pentru

introducerea

unui

surub

sau

unui

grefon

basion - punct craniometric situat la marginea anterioara a gaurii mari a occipitalului, unde
planul

mediosagital

al

craniului

intersecteaza

planul

gaurii

mari

blast - denumire data-in general-unei celule de origine, imatura, nediferentiata, constituind

elementul

de

baza

de

la

care

blenoragie -

pornesc

diferite

serii

uretrita

bronhoaspiratie -

aspiratia

secretiilor

celulare
gonococica

continute

in

arborele

bronsic,

prin

intermediul

bronhoscopului sau a unui cateter de cauciuc mai rigid introdus in arborele respirator
bronhoconstrinctor -

substanta

care

are

proprietatea

de

reduce

calibrul

bronhiilor

bronhofonie - transmiterea exagerata a vocii, datorita interpunerii unei zone de condensare a

parenchimului

pulmonar

intre

caile

aeriene

si

peretele

toracic

bronhopneumonie - sindrom inflamator bronhoalveolar cu focare multiple, primitiv sau

secundar altor boli infectioase, caracterizat clinic prin febra,tuse cu expectoratie mucopurulenta,
cianoza

si,

bactericid -

care

bizou -

varf

uneori,
este

sectionat

oblic

complicatii
capabil

al

unui

cardiovasculare

sa
ac

de

omoare
injectie

sau

bacteriile
de

punctie

bronsiectazie - afectiune bronhopulmonara cronica, care consta in multiple dilatatii ale bronhiilor
mici,

cu

secretii

purulente

bronhospasm - contractie spastica a bronhiilor, provocata de procese infectioase sau modificari

ale

tonusului

bronsiolita -

inflamatie

vegetativ
a

bronhiilor

mici

bigeminism - aritmie extrasistolica aloritmica, in care fiecare impuls heterotrop este asociat
regulat unei contractii normale; se intalneste frecvent in intoxicatia digitalica; sin.:puls bigeminat,
ritm bigeminat, ritm cuplat
C

calcifia - (despre tesuturi) a se ntari prin depunere de saruri de calciu (dupa fr. calcification)
calcul -

piatra

la

rinichi

(fr.

calcul)

cancer - tumoare maligna, formata prin nmultirea dezordonata a unui tesut organic (fr. cancer)
cancerigen,-a -

care

canceriologie cangrena -

produce

cancer;

oncologie
putrezire

oncogen

(fr.

(fr.

tesuturilor

187

cancrigene)
cancrologie)

(it.

cangrena)

carcinom cardie -

tumoare
orificiu

maligna

al

cardiografie -

stomacului

nregistrare

cardiologie -

studiul

cardiopatie -

tesutului

care
a

inimii

comunica

batailor
si

boala

epitelial

al

de

cu

(fr.

carcinome)

esofagul

inimii

(fr.

(fr.

afectiunilor

ei

inima

(fr.

cardia)

cardiographie)
(fr.

cardiologie)
cardiopathie)

catalepsie - ntepenire brusca a muschilor si ncetarea unor functii cerebrale (fr. catalepsie)
cataracta -

opacifiere

catgut -

fir

centrozom -

pentru

corpuscul

cerebel -

din

cristalinului
suturi

centrul

celulei,

creierul

cerumen -

(fr.

chirurgicale
care

intervine

mic

materie

ceroasa

cataracte)
(fr.

mitoza

catgut)

(fr. centrosome)

(lat.
din

cerebellum)

urechi

(fr.

crumen)

chemoterapie - terapie prin substante chimice (engl. Chemotherapie, fr. chimiothrapie)

chil chim -

lichid

din

amestec

chirurgie -

intestinul

rezultat din
tratare

chist -

subtire,

curatire

cifoza -

bolilor

cistita -

prin

suprafetei

napoi

inflamatie

cistografie -

vezicii

citobiologie -

chyle)

(fr. chyme)

(fr.

chirurgie)
kyste)

mucoase

(fr.

curetage)

vertebrale

(fr.

cyphose)

(fr.

urinare

al

biologie

stomac

urinare

vezicii

endoscopic

(fr.

(fr.

coloanei

examen

din

operatii

unei

radiografie

cistoscopie -

digestiei

benigna

ncovoiere

al

digerarea partiala a alimentelor

tumoare

chiuretaj -

rezultat

vezicii

cystite)

(fr.

urinare

celulara

cystographie)
(fr.

cystoscopie)

(fr.

cytobiologie)

citodiagnostic - diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor (fr. cytodiagnostic)

citogenetica citoliza -

studiul
distrugere

citologie -

substanta

citopoieza -

os

colagen -

os

coledoc colica colita colon -

care

triunghiular
proteina

colecistita -

care
leaga

la

inflamatie
canal

prin

din
a

care

durere

de

se

portiune

finala

coloanei

veziculei

biliare
n

vertebrale
etc.

(fr.

(fr.
duoden

colonului
a

cytostatique)

(fr.

puternica

(fr.

stern

cartilaje

fierea

cytoplasme)
cytopoiese)

celulelor

piele,

abdominala

inflamatie

(fr.
(fr.

de

jos

varsa

cytolyse)
cytologie)

celulei

nmultirea

omoplatii

extremitatea

complexa

celulelor

mpiedica

(fr.

(fr.

vie

cytogntique)

celulare

celulei
fundamentala

(substanta)

(fr.

elementelor

formare

citostatic,-a clavicula -

studiul

citoplasma -

coccis -

cromozomilor

intestinului

clavicule)
(fr.

coccyx)

collagene)
cholcystite)

(fr.

choldoque)

(fr.

colique)

(fr.

colite)

gros

(clon)

coma - pierdere a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala, diabet etc. (fr. coma)
comisura - fascicul de fibre nervoase care uneste doua regiuni simetrice ale emisferelor
cerebrale
congestie -

(fr.commissure)
aflux

conglutina conioza -

anormal

de

snge;

a
boala

produsa

inflamatie;

hiperemie

coagula
de

inhalarea

188

(fr.

(fr.
de

congestion)
conglutiner)

praf

(fr.

coniose)

conjunctivita -

inflamatie

coprologie -

studiul

coprostaza -

acumulare

conjunctivei

biologic

al

de

cord -

(dupa
fecalelor

fecale

membrana

cortex cortizon -

transparenta,

din

cortexul

al

la

de

la

studiul

(fr.

corne)

(lat.

corticostrone)

(engl.

cortisone)

(fr.

coxalgie)

(fr.

coxarthrose)

soldului

picioarele

cortex)

(fr.

soldului

cronic

articulatie

craniologie -

coprostase)

ochiului

suprarenal

reumatism

prima

corticosuprarenalei

osteoartrita

coxartroza -

(fr.

cor)

(cerebrala)

hormon

coxalgie coxa -

anterioara,

hormon

coprologie)

(lat.

scoarta

corticosteron -

conjunctivite)

(fr.

organism

inima

cornee -

fr.

insectelor

craniului

(lat.

(fr.

coxa)

crniologie)

cranioscopie - determinare a calitatilor intelectuale si morale dupa forma craniului (fr.

crnioscopie)
craniu -

scheletul

crioanestezie -

osos

al

anestezie

craniului

prin

(lat.

frig.

cranium)

(fr.

cryanesthsie)

criobiologie - studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului (fr. cryobiologie)
crioterapie -

tratament

cubitus -

cu

osul

ajutorul

temperaturilor

principal

al

foarte

joase

antebratului

(fr.

cryothrapie)

(lat.

cubitus)

catalepsia - capacitatea bolnavului de a pastra indefinit pozitiile cele mai complicate. Poate
surveni in atacuri, ocazie cu care inceteaza orice activitate voluntara, corpul si membrele
pastrand

pozitia

imprimata

sau

in

care

se

gaseau.

catatonia - este capacitatea bolnavului de a pastra timp indelungat pozitii incomode, intr-o totala
imobilitate.

Se

intalneste

frecvent

in

schizofrenie

si

unele

encefalite.

cordotomia - interventie neurochirurgicala care consta in sectionarea portiunii anterioare a

cordului lateral al maduvei, pe unde trece fasciculul spinzotalamic, calea sensibilitatii dureroase
difuze

membrelor

inferioare,

bazinului

si

abdomenului.

coccidioza - boala parazitara cu localizare pe tractul digestiv,determinata de infestarea cu

coccidii;se manifesta prin diaree,dureri abdominale.Coccidioza intestinala este provocata mai ales
de

EIMERIA

cominutiv -

PERFORANS,iar
redus

colposcop -

coccidioza

in

instrument

optic

uterin;permite

fragmente
folosit

criptoftalmie -

anomalie

fetei,ascunzand

globii

hepatica
mici

pentru
in

STIEDAE

(lat.comminuere=a

macina)

vizuala

vaginului

de

care

oculari,rudimentar

EIMERIA

examinarea

marire
congenitala

de

pielea

10-40

pleoapelor

dezvoltati

si

se

(cripto-

colului
ori

continua

cu

pielea

+gr.ophthalmos=ochi)

cateter - instrument tubular metalic,de cauciuc sau material plastic,folosit pentru golirea de
continut

organelor

cavitare

sau

cavitatilor

organismului

(gr.katheter)

catamneza - studiul evolutiei unui bolnav dupa incheierea starii de boala sau dupa iesirea sa din
spital

pentru

stabili

cursul

bolii

si

prognosticul

(cata-

+gr.mnesis=memorie)

cauterizare - metoda chirurgicala de distrugere a tesuturilor normale sau patologice sau de

obtinere

clitrofobie clinartroza -

hemostazei

cu

fobia

de

deviere

laterala

ajutorul

unor

ferestre
axului

unui

189

agenti

fizici

inchise,de
membru

la

sau
aer

nivelul

unei

chimici
inchis
articulatii

clinocefalie - deformatie craniana, caracterizata prin aplatizarea sau deprimarea calotei

craniene
cistectazie -

dilatatie

anormala

vezicii

urinare

cistoenterocel - hernierea vezicii insotita de o ansa intestinala printr-un orificiu natural sau
patologic
cistoenteroepiplocel - hernia vezicii urinare insotita de o ansa intestinala si epiploon, printr-un
orificiu

natural

sau

patologic

cistoepiplocel - hernierea vezicii urinare insotita de epiploon, printr-un orificiu natural sau
patologic
criptomnezie - tulburare de memorie constand din incapacitatea de a diferentia evenimentele
traite de propria persoana cu cele din vis, citite sau auzite. Se include considerarea ca proprii a
unor

idei

colpectazie colpectomie -

sau

marirea

de

interventie

opere

volum

chirurgicala

vaginului

constand

din

ale
prin

altora

dilatatie

rezecarea

unei

sau

portiuni

distensie
din

vagin

colpocel - formatiune care herniaza in interiorul vaginului(hernie intravaginala). Poate fi provocat

fie de rect, care impinge peretele posterior al vaginului(colpocel posterior sau rectocel), fie de
vezica urinara, prin impingerea peretelui anterior al vaginului(colpocel anterior sau cistocel)
colpoceliocenteza - punctia exploratorie sau evacuatorie a cavitatii peritoneale, pe cale
vaginala
colostaza - staza a materiilor fecale in colon, putand realiza un sindrom de ocluzie intestinala
colostroree - secretie exagerata de colostru care se scurge spontan si abundent prin mamelon,
in

timpul

graviditatii

colostru - lichid seros cu proprietati speciale, secretat de glanda mamara; apare in ultimele luni
ale sarcinii si persista inca 2-3 zile dupa nastere, transformandu-se treptat in lapte. Poate aparea
de

asemenea

dupa

avorturile

mari

colostomie - deschiderea si fixarea operatorie la piele a unui segment al intestinului gros

cianoza - coloratie albastruie a pielii si mucoaselor, fara extravazare sanguina, datorita prezentei
in capilarele sanguine a unei cantitati prea mari de hemoglobina redusa sau a unor hemoglobine
anormale
calazie - inhibitia si relaxarea unei contractii prealabile sustinute a unui muschi sau a unui grup
muscular

sinergic

calvaria - portiune superioara in forma de dom a craniului, corespunzand portiunilor superioare

ale

oaselor

frontal,

parietale

si

occipital

calvitie - rarirea si apoi disparitia definitiva si completa a firelor de par din pielea capului
canitie - decolorare, albire dobandita a parului, aparand fiziologic la batrani sau patologic
prematur

(emotii

puternice,

distiroidii)

canula - instrument tubular, de calibre diferite, folosit pentru introducerea sau extragerea din
organism

de

aer

sau

lichide

cardiospasm - boala caracterizata prin spasmul intermitent si uneori paradoxal al sfincterului

cardia

al

stomacului

coroida - membrana vasculara si pigmentara a ochiului, situata intre sclerotica si retina, care
face

parte

coroidita -

din

tractul

uveal

impreuna
inflamatia

190

cu

corpul

ciliar

si

irisul
coroidei

coroidoza -

alteratie

vasculara

degenerativa

neinflamatorie

coroidei

colestaza - staza provocata de intreruperea scurgerii bilei din caile biliare in intestin
capilar - mic vas de sange care conecteaza cele mai mici ramificatii ale arterelor cu cele ale
venelor

sau

cele

mai

mici

vase

limfatice

carcinomatoza - proces carcinomatos extins la mai multe organe sau pe o suprafata seroasa, cu
tumori

multiple

casexie - slabire generala cu scaderea activitatii sistemelor morfofunctionale, topire musculara,

hipotensiune, adinamie etc., de origine variata (cancer, tuberculoza); sin.:atrofie generala
progresiva
catabolism - ansamblul proceselor de metabolism intermediar care realizeaza scindarea si
degradarea

metabolitilor

catabolit -

produs

si

componentelor
de

cefalee -

structurale

degradare

durere

celulare
metabolica

de

cap

centeza - punctia unei cavitati a organismului, executata de obicei cu scopul de a-i evacua
continutul
coit -

act

sexual;

sin.:

cohabitatie,

coitus

colecistectomie - extirparea chirurgicala a veziculei biliare impreuna cu canalul cistic

colangiografie - metoda radiologica pentru punerea in evidenta a canalelor biliare intra- si
extra-

hepatice

colangiocolecistografie - metoda radiologica pentru punerea in evidenta a cailor biliare intra- si

extrahepatice si a veziculei biliare; substanta de contrast se administreaza intravenos
colangiectazie -

dilatatia

cailor

biliare,

de

obicei

deasupra

unei

obstructii

colangiom - tumoare dezvoltata din elementele epiteliale ale canalelor biliare intrahepatice
colangita -

inflamatia

cailor

biliare;

sin.:

colangeita

coree - denumire data unor boli sau sindroame ale sistemului nervos central, cu etiologie
variabila al caror simptom dominant consta din miscari involuntare cu caracter segmentar,
aritmice,

rapide,

dezordonate,

lipsite

de

finalitate

clisma - forma medicamentoasa lichida (solutie sau suspensie) destinata introducerii rectale. Se
utilizeaza si clisme evacuatoare, diagnostice, alimentare. Clismele medicamentoase pot actiona
local

asupra

mucoasei

rectocolice

sau

pot

avea

actiune

generala,

resorbtiva

calus - neoformatie de tesuturi, care apare pe locul unei solutii de continuitate a osului, produsa
fie accidental (ca in fracturi), fie in scop terapeutic sau experimental (ca in osteotomii sau
osteoclazii)
caverna - 1.Termen generic pentru desemnarea unei cavitati 2. Lipsa de substanta delimitata
granulativ-scleros intr-un parenchim, secundara eliminarii unui produs de necroza, de obicei
tuberculos
crioglobulinemie - stare patologica determinata de prezenta crioglobulinelor in serul bolnavului.
In majoritatea cazurilor este un fenomen secundar diferitelor boli (mielom, tumori maligne etc.),
dar in cazuri rare poate exista o crioglobulinemie esentiala. Poate fi cauza unor tulburari grave,
datorita

aglutinarii

globulelor

rosii

chiar

in

arborele

circulator

(tromboze

etc.)

convalescenta - perioada care urmeaza disparitiei semnelor de boala si vindecarii clinice, in care
timp organismul trece in mod treptat la starea de sanatate anterioara

191

deglutitie -

nghitire

dendrita -

prelungire

dentina -

tesut

(fr.

protoplasmatica

osos

care

formeaza

dglutition)

neuronului
pulpa

(fr.

dintelui

dendride)

(fr.

dentine)

dentitie - 1 aparitia dintilor la copii. 2 totalitatea dintilor si asezarea lor (fr. dentition)
denutritie - stare a unui tesut sau organism n care predomina dezasimilatia (fr. dnutrition)
deontologie - totalitatea normelor care reglementeaza relatiile dintre medici si dintre acestia si
pacientii

lor

(fr.

depigmentatie -

decolorare

dermatita -

inflamatie

dermatologie -

ramura a

ontologie)

pielii

(fr.

medicinei

care

se

dpigmentation)

pielii
ocupa

cu

(dermatite)

bolile

pielii

(fr. dermatologie)

dermatomicoza - afectiune a pielii, provocata de ciuperci parazite (fr. drmatomycose)

dermatoza derma -

boala

tesut

dextrocardie -

fibros
situare

de

piele

conjunctiv,

strat

inimii

(fr.

mijlociu
partea

al

dermatose)

pielii

dreapta

(fr.

(fr.

derme)

dextrocardie)

diabet - boala caracterizata prin marirea cantitatii de zahar n snge si n urina (fr. diabete)
diafiza -

parte

mediana

diaforeza -

unui

transpiratie

diafragma -

muschi

diagnostic -

identificarea

os

lung

abundenta

ntre

torace

unei

si

boli

(fr.

(fr.
abdomen

dupa

diaphyse)
diaphorese)

(fr.

simptome

diaphragme)

(fr.

diagnostic)

dializa - metoda terapeutica de curatire a sngelui n cursul insuficientelor renale (fr. dialyse)
diencefal - parte a creierului situata ntre emisfere si trunchiul cerebral (fr. diencphale)
digestie - proces fiziologic de transformare a alimentelor n produsi asimilabili (fr. digestion)
diplegie -

paralizie

dischilie -

tulburare

discopatie -

boala

disfagie -

a
a

organica

salivare

(fr.

discopathie)

nghitit

(fr.

grea
datorata

unei

diplgie)

secretiei

intervertebrale

la

respiratie
leziune

(fr.

etapelor

discurilor

dificultate

dispnee distrofie -

bilaterala

dysphagie)

(fr.

tulburari

de

dyspne)

nutritie

(fr.

dystrophie)

dizenterie - boala infectioasa manifestata prin diaree dureroasa, cu snge. (fr. dysentrie)
diurie disurie -

frecventa
emisiune

mictiunilor

dificila

in

urinii,

insotita

timpul
sau

nu

zilei
de

dureri

dis- - prefix care introduce in termenii compusi sensul de dificultate, tulburare; este antagonist
prefixului

eu-

(lat.dis=greu,

neplacut)

dis- - prefix care introduce in termenii compusi sensul de dificultate, tulburare; este antagonist
prefixului

eu-

(lat.dis=greu,

neplacut)

didelfie - malformatie congenitala a aparatului genital feminin, caracterizata prin existenta a

doua

vaginuri,

doua

coluri

si

doua

corpuri

uterine

dispepsie - termen generic pentru unele tulburari digestive cu caracter functional, subiectiv:
greata,

arsuri,

flatulenta

distal - termen de referinta in anatomie, indicand o pozitie extrema, periferica, in raport cu un

192

punct

central

delivrenta - expulzia sau extractia placentei si a anexelor sale din caile genitale; are loc la 10120

minute

dupa

expulzia

fatului

defibrilare - oprirea fibrilatiei atriale sau ventriculare si restabilirea ritmului cardiac normal
defibrilator - aparat electronic generator de stimuli electrici ritmici, de intensitati si durate
reglabile,

folosit

in

desmoid -

tratamentul

ca

fibrilatiei

atriale

un

sau

ventriculare

ligament;

fibros

diapedeza - trecerea celulelor sanguine, in special a leucocitelor, prin peretele neperforat al

vaselor

in

depigmentare -

decolorare

tesuturi

tegumentelor

sau

anexelor

prin

disparitia

pigmentului

depletie - eliminare excesiva a unor constituenti esentiali ai organismului (apa, electroliti)

depresor -

factor

care

drepanocitoza -

inhiba

anemie

anumita

cu

functie

celule

falciforme

diverticul - neoformatie anatomica in forma de sac sau de buzunar, care se deschide intr-un
organ cavitar (intestin, artera, vezica) si care este constituita din mai multe straturi
diuretic - substanta care creste eliminarea urinara de apa si ioni de sodiu, corectand starile de
retentie

hidrosalina

diverticuloza - prezenta de diverticuli gastrointestinali multipli, fara exteriorizare clinica

docimazie - proba care are drept scop cunoasterea starii unui organ in momentul mortii
dolicocolon - malformatie congenitala sau castigata constand din alungirea anormala totala sau
segmentara

colonului

dolicocefalie - malformatie de forma a craniului, caracterizata prin alungirea diametrului sau

antero-posterior
doping - crestere trecatoare a rezistentei la suprasolicitare fizica in concursuri sportive,
provocata

artificial

prin

diferite

substante

(cafeina,

stricnina,

amfetamine)

duodenopancreatectomie - extirparea operatorie a potcoavei duodenale, impreuna cu capul

pancreasului
duodenopexie -

fixare

operatorie

unui

duoden,

mobil

in

mod

anormal

dismenoree - Tulburare a fluxului menstrual, insotita de obicei de dureri.

E

efectologie - studiu al celor cu deficiente senzoriale si intelectuale (rus. defektologiia)

ectoderm -

nvelis

ectopie eczema -

pozitie
boala

edem -

de

elongatie -

piele

astuparea

embriogeneza embriologie -

care
de

tratament

ntinderea

al

anormala

acumulare

electroterapie embolie -

extern

si

lichid

tesuturi

terapeutica

al

stadiilor

ajutorul
unui

sangvin

dezvoltare
studiu

organ

eruptii

cu

vas

unui

(fr.

provoaca

medical

unui

embrionului

cu

un

de

dezvoltare

sau
de

(fr.

nerv

oedeme)

(fr.

snge

embrionului

eczma)

(fr. lectrothrapie)

(fr.
a

ectopie)

(fr.

electrici

cheag

embrionara

(fr.

mncarime

curentilor
ligament

ectoderme)

longation)

(fr.

embolie)

embryogenese)
(fr.

embryologie)

embrion - primul stadiu din viata unui organism, ncepnd de la fecundarea oului (fr. embryon)

193

emfizem -

umflatura

produsa

enartroza -

prin

infiltrarea

articulatie

encefal -

aerului

radiografie

encefalopatie -

boala

endocard endocardita -

care

endoderm -

foaie
inflamatie

enterocolita -

inflamatie

(fr.

encphalopathie)

inimii

endocrinologie)
(fr.

subtire

subtire

si

endocarde)
emdocardite)

(fr.

endodermului

intestinului

intestinului

(fr.

(fr.

endocrine

encphalographie)

cavitatile

glandelor

encphalite)

(fr.

endocardului

interioara

enterita -

(fr.

encefalului
a

studiul

narthrose)
encphale)

encefalului

captuseste

inflamatie

endocrinologie -

emphyseme)

(fr.

encefalului

membrana

(fr.

(fr.

inflamatie

encefalografie -

tesuturi

mobila

creier

encefalita -

endoderme)

(fr.

colonului

entrite)

(fr.

entrocolite)

entorsa - leziune a unei articulatii cauzata de ntinderea sau ruperea brusca a ligamentelor (fr.
entorse)
enzima - compus organic de natura proteica, solubil, care provoaca sau accelereaza o reactie;
ferment

(fr.

epidemie -

boala

epiderma -

infectioasa

strat

enzyme)

care

se

superficial

extinde

al

rapid

pielii

(fr.

pidmie)

(fr.

piderme)

epifiza - 1 glanda endocrina care influenteaza dezvoltarea glandelor sexuale si procesele

metabolice.

epigastru -

extremitate
partea

epiglota -

unui

superioara

membrana

os

care

lung

(fr.

abdomenului

acopera

glota

piphyse)

(fr.

pigastre)

(fr.

piglotte)

epilepsie - boala nervoasa manifestata prin accese de convulsii si pierderea cunostintei (fr.
pilepsie)
epistaxis -

hemoragie

epiteliu -

nvelis

ergograf -

aparat

ergoterapie eritem -

al

pielii,

pentru

tratament
roseata

nazala
mucoaselor

nregistrarea
al

eritrocit -

al

(fr.

unor
pielii,

fortei

boala

infectioasa

esofag -

parte

boli

prin

excrescenta exoftalmie -

umflatura,
iesire

enoftalmie -

digestiv

unele

afara

infundarea

enterocel -

hernie

al

prin

eruptie

ntre

tumoare

munca

faringe

pe
a

un

pithlium)

(fr.

ergographe)

(fr.

boli

ergothrapie)

(fr.

ritheme)
rithrocyte)

cutanata
si

globilor

rosie

stomac

organ
oculari

globului
carui

(fr.

(fr.

manifestata

tubului

etc.
musculare

hematie

erizipel -

pistaxis)

(fr.

este

rysipele)
oesophage)

(lat.

excrescentia)

(fr.

exophtalmie)

ocular

continut

(fr.

in
format

orbita
de

intestin

enterocenteza - punctia intestinului efectuata in cursul unei interventii chirurgicale pentru

ocluzie

sau

obstructie,

in

scopul

evacuarii

continutului

intestinal

epispadias - anomalie congenitala constand din deschiderea uretrei pe fata dorsala a penisului
embol - materialul obstruant care produce embolia. Poate fi un trombus mobilizat, un fragment
tisular,
empiem -

bule
continut

de

aer,
purulent

picaturi
in

cavitati

de

grasime,
anatomice

paraziti
preformate

eucromatina - substanta puternic colorabila a cromozomilor, bogata in acid nucleic si genetic

194

activa
exudat - lichid extravazat intr-un focar inflamator sau cavitate, ca urmare a cresterii presiunii
sanguine

in

expulzie -

vasele

in

mici

obstetrica,

si

capilare,

eliminarea

ca

fatului

si

sau

a
a

leziunilor
placentei

peretilor

din

acestora

cavitatea

uterina

extrasistola - contractie globala sau partiala a inimii, de obicei prematura, de origine ectopica si
care

tulbura

ritmul

regulat

de

baza

extravazare - fenomen de trecere a serului sau limfei din vasele sanguine si limfatice in
tesuturile

inconjuratoare

enteroptoza - coborarea anormala a intestinelor in partea decliva a cavitatii abdominale,

asociata

de

obicei

si

cu

deplasarea

in

acelasi

sens

altor

viscere

enterorafie - sutura chirurgicala a unei plagi accidentale sau operatorii a intestinului subtire
enterostomie -

deschiderea

operatorie

la

piele

unei

anse

intestinale

eclampsie - toxicoza gravidica cu debut brusc, caracterizata prin convulsii, fata cianotica,
ascensiune

termica,

oligurie

cu

albuminurie

si

uremie

consecutiva

ecografie - metoda de apreciere a diferitelor grade de densitati ale tesuturilor prin masurarea
variatiilor

in

ecoul

epididimita -

proces

epidural -

care

epiplocel -

hernie

este
in

reflectat

de

vibratiile

ultrasonore

inflamator

la

nivelul

epididimului

situat
care

deasupra

sacul

herniar

sau
are

in
in

jurul

continut

durei
marele

mater
epiploon

epiploonoplastie - folosirea unui fragment de epiploon liber sau pediculat, in scopul de a obtine
vascularizatie suplimentara, hemostaza, etanseizare a suturilor sau in scop de peritonizare
epitars - malformatie congenitala caracterizata printr-o cuta conjunctivala anormala, care
acopera

tarsul

pleoapei

superioare

epiteliom - tumoare maligna a epiteliului cutanat si a mucoaselor de suprafata, caracterizata

prin

alterarea

integritatii

esofagostomie -

membranei

deschidere

bazale

operatorie,

si

la

invadarea

piele,

estezie -

dermului
esofagului
sensibilitate

excizie - sectionarea si scoaterea din organism a unei portiuni de tesut sau organ pe cale
chirurgicala
escoriatie - leziune elementara cutanata constand dintr-o solutie de continuitate superficiala a
pielii,

interesand

epidermul

pana

la

derm,

cu

denudarea

corionului

efelidoza - afectiune cutanata caracterizata prin prezenta in numar mare a efelidelor

efelide - pete mici neregulate, facand parte din grupul nevilor plani pigmentari, de culoare
galbena-bruna, aparand simetric primavara si vara (in urma expunerii la soare), de predilectie pe
partile

descoperite,

mai

ales

la

persoanele

blonde

sau

cu

parul

rosu

echinococoza - boala parazitara determinata de dezvoltarea in organismul omului a larvei

(hidatida,

chistul

hidatic)

de

Echinococcus

granulosus

exereza - act chirurgical prin care se excizeaza, amputeaza, extrage sau enucleaza segmente,
portiuni

de

tesuturi

sau

organe

lezate,

in

scopul

vindecarii

expectorant - medicament care contribuie la sedarea tusei prin fluidificarea mucusului bronsic si
prin

favorizarea

eliminarii

lui

exsudat - lichid extravazat intr-un focar inflamator sau cavitate, ca urmare a cresterii presiunii
sanguine in vasele mici si capilare, ca si a leziunilor peretilor acestora

195

facial,-a -

al

fetei

(fr.

facial)

fagocit - celula care digera bacterii si alte corpuri straine patrunse n organism. (fr. phagocyte)
fagocitoza falanga -

functia

fiecare

febra -

dintre

fagocitelor

oasele

temperatura

febrifug,-a -

care

ridicata

(medicament)

fecundatie -

fuziune

femur -

formeaza

scheletul

care

gametilor,

(fr.

care

osul

degetelor

corpului

reduce

din

phagocytose)

ia

febris)

(fr.

zigotul.

coapsei

phalange)

(lat.

febra
nastere

(fr.

fbrifuge)

(fr.

fcundation)

(fr.

fmur)

fenotip - manifestare vizibila a caracterelor ereditare n anumite conditii de mediu (fr.

phnotype)
ferment -

enzima

fetus -

fat

(fr.

ferment)

(lat.

fetus)

fibrilatie - contractii fine si rapide ale unui grup de fibre musculare (fr. fibrillation)
fibrina - proteina filamentoasa din snge care intervine n procesul de coagulare (fr. fibrine)
fibrinogen - proteina din plasma sngelui; care se transforma n fibrina (fr. fibrinogene)
fibroblast -

celula

fibrom -

tesutului

tumoare

filogenie -

benigna

originea

fistula -

canal

fiziologie -

si

din

care

se

functiilor

studiul

fiziologiei

nediferentiata

tesut

evolutia

prin

studiul

fiziopatologie -

conjunctiv

vii

scurge

secretie

organismelor
n

fibroblaste)

(fr.

fibrome)

fibros

organismelor

organismului

(fr.
(fr.

vii

timpul

phylognie)
(fr.

(fr.

bolii

(fr.

fistule)
physiologie)

physiopathologie)

fizioterapie - tratament medical cu ajutorul agentilor fizici naturali (fr. physiothrapie)

flebita -

inflamatie

flebotomie flegmon -

incizie

inflamatie

fobie -

unei

(fr.

vene

tesutului

teama

frenic,-a -

venelor

(fr.

subcutanat

patologica

al

phlbite)
phlebotomie)

(fr.

phlegmon)

(fr.

diafragmei

phobie)

(fr.

phrnique)

frenologie - pseudostiinta potrivit careia caracterul si functiile intelectuale depind de conformatia

craniului

(fr.fhrnologie)

ftiriaza -

boala

de

ftizie -

piele

produsa

de

tuberculoza

ftiziologie -

pediculoza

pulmonara

studiul

furuncul -

paduchi;

tuberculozei

inflamatie

phtiriase)

(fr.

pulmonare

subcutanata

(fr.

phtisie)

(fr.

purulenta.

phtisiologie)

(fr.

foroncle)

fabella - fibrocartilaj sesamoid sau os mic dezvoltat inconstant intr-un capat al muschiului
gastrocnemian
flebangiom -

anevrism

flebectazie flanc -

dilatatie

regiunea

laterala

flatulenta -

acumulare

flatus -

gaze

difuza

abdomenului,

excesiva
expulzate

venos

de

intre
aer

din

196

a
arcul
in
stomac

costal

venelor
si

stomac

creasta
si

sau

iliaca

intestine
intestin

flebografie - vizualizarea radiologica a venelor prin opacifiere cu substante de contrast,

introduse

direct(cu

flebopexie -

sau

fara

fixarea

denudare

operatorie

vasului)sau

unei

indirect(transosos,
vene

in

transcavernos)

pozitie

normala

flebosclerozare - tratament al varicelor prin injectii sclerozante(solutii hipertonice, moruat etc.)

flictena - leziune elementara primitiva dermatologica constand dintr-o colectie circumscrisa de
serozitate
Farmacopee - tratat fundamental, indispensabil stiintei si practicii farmaceutice; cuprinde datele
oficiale asupra identitatii si puritatii obligatorii a substantelor si preparatelor farmaceutice, pentru
a

asigura

calitatea

si

uniformitatea

lor

farmacologie - ramura a biologiei al carei obiect este studiul medicamentelor sub toate
aspectele
fecalom - acumulare de materii fecale condensate in colon sau rect, dand la palparea
abdomenului

impresia

de

tumora

fecale - material eliminat din colon prin defecatie, continand resturi alimentare nedigerate sau
incomplet digerate, epitelii si mucus intestinal, bacterii si unele substante catabolice epurate din
sange
faringoscopie - examinarea endoscopica a faringelui; se executa cu ajutorul apasatorului de
limba

si

al

luminii

reflectate

faringospasm - tulburare nervoasa caracterizata prin spasme musculare clonice sau tonice la
faringe, in urma careia este impiedicata deglutitia
G

gamaglobulina - substanta proteica cu actiune antimicrobiana specifica, n sngele celor imuni

(fr.
gamba -

gammaglobuline)
parte

piciorului

gamet ganglion -

de

la

celula
umflatura

gastrita -

pe

genunchi

pna

la

reproducatoare
traiectul

inflamatie

unui

vas

limfatic

mucoasei

glezna

(it.

(fr.
sau

al

gamba)
gamete)

unui

nerv

stomacului

(fr. ganglion)

(fr.

gastrite)

gastroenterita - inflamatie a mucoasei stomacului si a celei intestinale (fr. gastro-entrite)

gastrologie -

studiul

gastrula -

stadiu

stomacului

dezvoltarea

(fr.

gastrologie)

embrionului

(fr.

gastrula)

gena - unitate functionala a unui cromozom care poarta caracterele ereditatii (fr. gene)
genetica genitor -

studiul
organism

genotip geriatrie -

din

totalitatea
studiul

ereditatii
care

ia

genelor
aspectelor

(fr.

nastere
unui

un

gntique)

hibrid

organism

medicale

ale

(fr.
(fr.

mbatrnirii

gniteur)
gnotype)

(fr.

griatrie)

gerontologie - studiul aspectelor sociale, biologice si medicale ale mbatrnirii (fr. grontologie)
gigantism -

crestere

exagerata

corpului

(fr.

gigantisme)

ginandrie - prezenta la femei a caracterelor sexuale secundare barbatesti (fr. gyandrie)

ginecologie -

studiul

gingivita glanda -

aparatului

inflamatie
organ

care

genital

a
produce

feminin

gingiilor
o

197

anumita

(fr.

gyncologie)

(fr.
secretie

gingivite)
(fr.

glande)

glaucom - crestere a tensiunii intraoculare si scaderea acuitatii vizuale (fr. glaucome)

glicemie -

prezenta

glucozei

snge

(fr.

glycmie)

glicogen - substanta zaharoasa din muschi si ficat, rezerva de glucoza a organismului (fr.
glycogene)
glicozurie -

prezenta

gliom -

tumoare

globula -

maligna

celula

globulina -

glucozei

care

urina

unui

intra

proteina

n
n

din

(fr.

glycosurie)

tesut

nervos

(fr.

gliome)

compozitia

sngelui

(fr.

globule)

plasma

sangvina

(fr.

globuline)

glomerula - organ format dintr-un vas de snge sau tesut limfatic cu aspect de ghem (fr.
glomrule)
glosita -

inflamatie

glosologie glota -

studiu

medical

orificiu

granulom -

al

mic

nodul

al

limbii

limbii

laringelui
cauzat

si

ntre

de

(fr.

afectiunilor
coardele

inflamatie

glossite)

ei

(fr.

glossologie)

vocale

cronica

(fr.

specifica

(fr.

glotte)
granulome)

gripa - boala infectocontagioasa provocata de virusuri care afecteaza caile respiratorii (fr.
grippe)
ginecomastie - dezvoltare excesiva a glandelor mamare la barbat, cu aparitia de secretie
lactata
gimnofobie -

aversiune

galeofobie -

frica

patologica

vederea

de

pisici

obsedanta

gonartroza gonoree -

pentru

artroza
uretrita

gastroree -

corpului

sin.:gatofobie

articulatiei

gonococica

secretie

genunchiului

(gr.gone=samanta
excesiva

gol

de

rhoia=curgere)
suc

gastric

grefon - portiune de tesut recoltata de la acelasi sau de la un alt individ, in scopul de a fi

transplantata

intr-o

zona

cu

deficit

tisular,

pe

care

urmeaza

a-l

inlocui

(fr.greffon)

gestatie - denumire data perioadei de timp care se scurge din momentul fecundatiei pana la
nastere
galactoree gangrena -

secretie
necroza

unei

excesiva
portiuni

mai

mult

a
sau

glandelor

mai

putin

intinse

mamare
dintr-un

tesut

gastroenteroanastomoza - crearea operatorie a unei anastomoze intre stomac si o ansa ileala

gastrectomie - rezectie operatorie partiala sau totala a stomacului; sin.:rezectie gastrica
glosoptoza - caderea limbii in faringe; poate surveni ca accident in cursul narcozei profunde,
determinand
gonion -

tulburari
punct

craniometric

respiratorii

reprezentat

de

varful

grave
unghiului

mandibulei

grafofobie - fobia de a scrie

H

halucinatie - tulburare psihica constnd n perceperea unor lucruri sau fenomene care nu exista
n
halucinogen,-a -

realitate
(substanta)

(fr.
care

produce

halucinatii.

hallucination)
(fr.

hallucinogene)

haploid,-a - (despre nucleul celular) care poseda numai jumatate din numarul de cromozomi (fr.
haploide)

198

helioterapie -

tratament

hemangiom -

prin

tumoare

hematie -

expunere

benigna

acumulare

hematopoieza -

de

snge
a

prezenta

hemeralopie -

slabire

celulelor

(fr.

hmangiome)
hmatie)
hmatologie)

tesut

(fr.

sangvine
n

vederii

hliothrapie)

(fr.

ntr-un

sngelui

(fr.

(fr.

sngelui

formare

hematurie -

sangvine

rosie

studiul

hematom -

soare

vaselor

globula

hematologie -

la

(fr.

urina

spre

hmatome)

seara

hmatopoiese)

(fr.

hmaturie)

(fr.

hmralopie)

hemianestezie - pierdere a sensibilitatii pe jumatatea laterala a corpului (fr. hmianesthsie)

hemipareza -

pareza

hemiplegie -

paralizie

hemofilie -

unei

unei

predispozitie

hemoglobina hemoliza -

jumatati

al

la

globulelor

analiza

pentru

stabilirea

distrugere

globulelor

hemoptizie -

eliminare

hemoragie -

de

scurgerea

de

(medicament)

hemostaza -

oprire

hemoterapie -

tratament

hemotorax hepatita -

rosii

inflamatie

(fr.

hmphilie)
hmoglobine)

sngelui

(fr.

hmogramme)

(fr.

tuse

hmolyse)

(fr.

sangvin

hmoptysie)

(fr.

hemostaza

hmorragie)

(fr.

hmostatique)

hemoragii

(fr.

hmostase)

de

(fr.

hmothrapie)

snge

cavitatea

hmiplgie)

(fr.

vas

transfuzii
n

(fr.

snge

prin

hmiparese)

snge

din

produce

snge

(fr.

corpului

din

unei

de

compozitiei

care

prin

acumulare

rosii

dintr-un

corpului
hemoragii

snge

snge

hemostatic,-a -

laterale

ereditara

pigment

hemograma -

jumatati

pleurala

ficatului

(fr.

hmotorax)

(fr.

hpatite)

hidatic - chist~ = punga de lichid formata parazitar pe unele organe (ficat, plamni, etc). (fr.
hydatique)
hidrocortizon -

hormon

al

corticosuprarenalei

(fr.

hydrocortisonne)

hidropizie - acumulare de lichid ntr-o cavitate a corpului, ntr-un tesut (fr. hydropisie)
hidroterapie -

utilizarea

hiperacuzie -

hiperestezia

hiperemie -

apei

crestere

hipersecretie -

secretie

hipertensiune -

(fr.

dezvoltare
de

hipoacuzie hipocondru -

hipogastru hipoglicemie hiposecretie -

unei

parte

(a

provocata
a

diminuare

baza
a

concentratiei
a

organ).
prin

secretiei

199

unei

hyperscrtion)

(fr.

hypertension)
hyperthyroidie)

(fr.

(fr.

snge

glande

hypertrophie)
(fr.

hypnose)

hypoacousie)
(fr.

creierului

hyperglycmie)

(fr.

(fr.

abdomenului
glucozei

(fr.

sugestie

abdomenului

la

inferioara
a

unui

hyperesthsie)

(fr.

scazuta

endocrina

scadere

glande.

auzului

laterala

parte

snge

arteriale

artificial

sensibilitate
glanda

tiroidei

hipoestezia

hipoestezie hipofiza -

exagerata

somn

(fr.

glucoza

tensiunii

hipersecretie

stare

de

excesiva
a

hyperacousie)
hypermie)

exagerata

cantitatii

crestere

hipertiroidie hipertrofie -

hydrothrapie)

(fr.

sensibilitate

hiperglicemie -

(fr.

auzului

congestie

hiperestezie -

hipnoza -

terapeutica

hypocondre)
hypoesthsie)

(fr.
(fr.
(fr.
(fr.

hypophyse)
hypogastre)
hypoglicmie)
hyposcrtion)

hipotalamus -

regiune

hipotensiune -

encefalului

micsorare

hipotiroidie -

baza

tensiunii

hiposecretie

histerografie -

la

radiografie

creierului
arteriale

hypothalamus)

(fr.

tiroidei

(fr.

hypotension)

(fr.

uterului

hypothyroidie)

(fr.

hystrographie)

histochimie - studiul compozitiei chimice si al metabolismului celulelor si tesuturilor (fr.

histochimie)
histofiziologie -

studiul

histologie -

functiilor

celulei

studiul

si

ale

tesuturilor

tesuturilor

(fr.

histophysiologie)

(fr.

histologie)

homeopatie - terapeutica bazata pe administrarea de substante chimice n doze foarte mici,

obtinute prin dilutii succesive, ce produc afectiuni analoge bolii care se combate (fr.
homopathie)
homeostazie - proprietate a organismelor vii de a-si mentine diversele constante fiziologice (fr.
homostazie)
hormon - secretie a glandelor care contribuie la dezvoltarea si functionarea normala a
organismului

(fr.

humerus -

osul

bratului

de

hormone)

la

umar

la

cot

(lat.

humerus)

hipospadias - malformatie congenitala,caracterizata prin deschiderea uretrei pe partea ventrala

a penisului(peretele inferior al uretrei),intre baza glandului si unghiul penoscrotal (hipo+gr.spadon=crapatura,ruptura)
hipoonichie - malformatie congenitala in care unghiile sunt atrofiate,subtiri,concave,uneori
complet inlocuite cu un mic conglomerat cornos(unghii epidermice) (hipo- +gr.onyx=unghie)
hiporexie -

scaderea

poftei

de

mancare

(hipo-

+gr.orexis=pofta

de

mancare)

halomegalie - hipertrofie congenitala a degetului mare al piciorului, care apare mult marit de
volum

in

raport

cu

celelalte

degete

de

dimensiuni

normale

hemosalpinx - hematom al trompei uterine provocat de obicei de o sarcina tubara, mai rar de
retentia

sangelui

menstrual

prin

atrezia

ostiumului

uterin

(orificiul

trompei

sin.:hemosalpingita,

in

uter),

hematosalpinx

hemosiderina - pigment feric de rezerva, intrand in ciclul de sinteza sau de degradare a

moleculei de hemoglobina. Determinarea existentei sau lipsei de hemosiderina in maduva oaselor
este importanta din punctul de vedere al diagnosticului anemiilor feriprive. In crizele hemolitice
acute

din

diferite

anemii

hemolitice,

hemosiderina

poate

aparea

si

in

urina

hematocel - acumulare de sange intr-o cavitate, tesut sau organ, simuland o tumoare
hemibalism - sindrom caracterizat prin miscari involuntare de mare amplitudine, dezordonate,
bruste, ale membrelor antrenate de la radacina lor; se limiteaza la o jumatate a corpului si este
determinat

de

leziunile

nucleului

subtalamic

Luys

hemiacefal - fat teratologic al carui cap este reprezentat de o masa rotunjita, acoperita de
cateva

repliuri

cutanate;

viscerele

lipsesc

in

parte,

iar

membrele

sunt

atrofiate

hemicardie - malformatie constand din prezenta a numai doua din cele 4 camere normale ale
inimii
hemicefalie - anomalie congenitala reprezentand o anencefalie partiala, caracterizata prin
absenta

creierului,

hemiencefalie hematemeza -

existand
aplazie

voma

cu

un

cerebrala
sange

cerebel

rudimentar

limitata
provenit

200

din

la
leziuni

si

ganglioni
emisfera

ale

tractului

bazali
cerebrala
digestiv

hemiparestezie -

parestezie

localizata

la

jumatate

corpului

hafalgezie - dureri extrem de violente la cea mai usoara atingere a unei zone tegumentare. Ele
sunt

considerate

fi

de

natura

isterica,

dar

pot

fi

intalnite

si

in

tabes

hemocromatoza - depunere excesiva de fier in ficat, inima, pancreas, hipofiza, datorita

absorbtiei

sale

crescute

sau

multiplelor

transfuzii

sanguine

histiocit - macrofag al tesutului conjunctiv; impreuna cu alte celule ia nastere din sistemul
reticulohistiocitar
hiperleucocitoza - crestere a numarului de leucocite din sange peste valorile normale, tradand
existenta

unor

hipoplazie -

procese

patologice

dezvoltare

incompleta

de

cauza

diferita

unui

tesut

hiperplazie - cresterea volumului unui tesut sau organ datorita cresterii numarului elementelor
celulare

componente

hedonism - tendinta exagerata in cautarea placerii, intalnita in special in starile maniacale

hermafrodit -

individ

hipotermie -

care

are

scaderea

histerectomie -

interventie

gonade

de

ambele

temperaturii
chirurgicala

sub

care

consta

sexe

sin.:androgin

nivelul

fiziologic

din

extirparea

uterului

hidrotorax - revarsat lichidian intrapleural, uni- sau bilateral, produs pe cale mecanica
hipersideremie -

cresterea

cantitatii

de

fier

in

plasma

hematoza - denumire generica data schimburilor gazoase de la nivelul teritoriului alveolocapilar,

constand din eliminarea bioxidului de carbon si fixarea oxigenului pe hemoglobina sangelui venos
din

plaman

hemaglutinare - alipirea in gramezi a hematiilor sub actiunea unor substante din sangele normal
sau sub actiunea unor virusuri sau a unor componente din particula virala sau din tesuturile
infectate

cu

hemartroza herpes -

prezenta

denumire

alte
patologica

generica

pentru

eruptii

virusuri

sangelui

veziculare

intr-o

grupate,

de

articulatie
diferite

cauze

hipoxemie - 1.Scaderea presiunii partiale si a saturatiei in oxigen a sangelui arterial. 2.

Oxigenare insuficienta - absoluta sau relativa (fata de necesitati crescute)- a unui organ
hipotenar - proeminenta a portiunii palmare mediale sau ulnare a mainii, corespunzand
muschilor

degetului

mic;

sin.:

eminenta

hipotenara

hipoxie - reducerea nivelului oxigenului sub limitele normale in tesuturi, medii de cultura sau
aer
I

iatrichimie - parte a alchimiei care se ocupa cu aplicare chimiei n medicina (fr. iatrochimie)
idiosincrasie - sensibilitate particulara fata de unele alimente, medicamente (fr. idiosyncrasie)
idiotie -

deficienta

totala

igienist,-a -

medic

specialist

iliac,-a -

din

regiunea

implant -

organ,

tesut,

dezvoltarii
n

mintale
igiena

soldurilor
aparat

(fr.

idiotie)

(fr.

hygieniste)

(fr.

iliaque)

implantat

(fr.

implant)

implanta - a introduce pe cale chirurgicala un organ, tesut, aparat etc. (fr. implanter)
imunologie -

studiul

fenomenelor

201

imunitatii

(fr.

imunologie)

imunopatie -

boli

rezultate

prin

alterarea

mecanismelor

imune

(fr.

imunopathie)

imunoterapie - tratament prin administrarea de seruri si vaccinuri specifice bolii respective (fr.
immunothrapie)
inanitie -

epuizare

fizica

prin

lipsa

de

nutritie

(fr.

inanition)

inconstient,-a - totalitatea fenomenelor psihice nesupuse controlului constiintei (fr. inconscient)

incubatie - perioada dintre contaminarea unui organism si aparitia primelor simptome ale unei
boli

(fr.

indigestie -

tulburare

incubation)

functiilor

digestive

(fr.

indigestion)

inductie - mecanism nervos prin care starea de excitatie sau de inhibitie dintr-un centru nervos
determina

aparitia

infantilism -

tarii

opuse

ramnere

ntr-un

alt

urma

centru

nervos

dezvoltare

(fr.

(fr.

induction)
infantilisme)

infirmerie - ncapere ntr-o cazarma, ntr-un internat pentru ngrijirea bolnavilor (fr. infirmerie)
inframicrob -

microorganism

ingestie -

extrem

de

mic

ingerare

internist,-a -

medic

ipohondrie -

teama

(fr.

inframicrobe)logie)

(fr.

specialist

exagerata

si

boli

ingestion)

interne

obsesiva

de

(germ.

boli

Internist)

(fr.

hypocondrie)

iris - membrana colorata a ochiului, ntre cornee si cristalin, strabatuta de pupila (fr. iris)
ischemie - diminuare a circulatiei sngelui ntr-o anumita regiune a corpului (fr. ischmie)
isterie - boala nervoasa manifestata prin tulburari ale sensibilitatii, convulsii etc. (fr. hystrie)
icter - simptom constand din colorarea in galben mai mult sau mai putin intens a pielii si
mucoaselor, datorita impregnarii acestora, ca si a tesuturilor in

general cu bilirubina

iatrogenie - stare psihica reactiva determinata de atitudinea gresita a medicilor si personalului

sanitar
ictus -

denumire

data

starilor

morbide

instalate

brusc

idiopatic - denumire generica data fenomenelor normale sau patologice de cauza necunoscuta
idioventricular idiotrofic ileita -

denumire

care

data

are

manifestarilor

aptitudinea

afectiune

cardiace

de

de

a-si

cauza

exclusiv

asigura

inflamatorie

ventriculara

propria

nutritie

ileonului

ileus - sindrom de ocluzie intestinala prin rasucire. Termenul se foloseste impropriu, pentru a
defini

orice

fel

de

ocluzie

intestinala

ileum - portiunea distala a intestinului subtire, care se intinde de la jejun la intestinul gros; sin.:
ileon
ihtioza - dermatoza cu caracter familial, care incepe in copilarie si persista toata viata, constand
din

acoperirea

permanenta

pielii

cu

scuame

uscate

ce

amintesc

de

solzii

pestilor

ileostomie - deschiderea unei anse intestinale la piele, in scopul de a se permite evacuarea

continutului

intestinal

imunizare - dobandirea unei stari de

inapetenta -

lipsa

rezistenta specifica fata de o anumita infectie

poftei

de

mancare

incest - infractiune constand din raport sexual sau de inversiune sexuala intre rude apropiate in
linie

directa

ori

intre

frate

si

sora

incizie - sectionarea chirurgicala a tesuturilor cu ajutorul bisturiului sau al altui instrument taios
incoerenta -

lipsa

legaturilor

logice

intre

gandire

si

vorbire

indemn - termen care indica lipsa unei infectii sau imbolnaviri a unui individ, a unei colectivitati,

202

unui

teritoriu

induratie - condensarea si intarirea unui tesut sau organ, ca urmare a unui proces inflamator
cronic cu hiperplazie de tesut conjunctiv (induratie fibroasa), staza sanguina de lunga durata
infarct - necroza zonala a unui organ datorita opririi irigatiei prin vasul teritoriului respectiv
infiltrat - forma de reactivitate locala a unui tesut sau organ consecutiva unor fenomene
inflamatorii. Este realizata de cele mai multe ori prin aglomerarea de celule cu rol fagocitar
inhalare - introducere in plamani a aerului sau altor substante antrenate sub forma de vapori,
pulberi

etc.

interferon - substanta anti-virala sintetizata de celula-gazda sub actiunea unui virus, a unui acid
nucleic viral sau, in mod exceptional, chiar a unui acid nucleic normal. Este net diferita de
anticorpi
intoleranta - imposibilitatea organismului de a suporta anumiti agenti, care nu sunt in mod
obisnuit
intima -

toxici
patura

izotermie -

histologica

stare

cea

caracterizata

mai

prin

dinauntru

mentinerea

peretilor

temperaturii

vaselor

sanguine

limite

constante

in

izotonic - termen prin care se arata caracterul unui lichid sau al unei solutii de a avea o presiune
osmotica egala cu aceea a unei alte solutii, luata de referinta (in biologie, solutia de referinta
obisnuita

este

serul

sanguin)

izotonie - calitatea mai multor solutii de a avea aceeasi presiune osmotica si acelasi punct de
congelare. Solutiile izotone sunt in echilibru fata de membranele semipermeabile; sin.: izoosmie
intradermoreactie - reactie alergica dupa introducerea intradermica a unui antigen microbian,
virotic

sau

parazitar

intoxicatie - modificari patologice organice sau functionale determinate de substante toxice

insomnie -

imposibilitatea

de

dormi;

sin.:

agripnie

insuficienta - stare de inferioritate fiziologica a unui organ sau glanda incapabila de a-si indeplini
integral
interstitiu -

functiile
tesut

conjunctivovascular

de

sustinere

unui

organ

parenchimatos

imunosupresiv - substanta medicamentoasa capabila sa inhibeze procesele imunogenetice,

impiedicand formarea si inmultirea celulelor imunologic competente. Imunosupresivele fac parte
dintre substantele citotoxice. Indicatia terapeutica principala o constituie bolile autoimune
injectie - introducerea in tesuturi a unei substante medicamentoase cu ajutorul unei seringi
infarctizare - producerea unei necroze de coloratie rosie intr-un tesut unde circulatia de
intoarcere venoasa este oprita; se deosebeste de infarctul rosu prin forma neregulata si prin
evidentierea

microscopica

venei

obliterate

irigoscopie - procedeu de examinare radiologica a colonului dupa introducerea unei substante de

contrast pe cale rectala
J

jejun - parte a intestinului subtire ntre duoden si intestinul gros (fr. jjunum)
L

203

lactaza -

enzima

care

laparoscopie -

transforma

examinare

laparotomie -

deschidere

laringe -

laringoscopie -

a
si

deschidere

operatorie

leucemie -

grava

de

leucocita formare

limfadenom -

unor
a
a

limfocit -

leucocita

din

enzima

lipom -

tumoare

care
maligna

lipotimie de

laryngotomie)

leucocitelor

(fr. leucmie)
leucocyte)

cornee

lymphangite)

(fr.
si

lymphatique)

leucocite

limfa

leucome)

limphadenome)

(fr.

limfa
plasma

(fr.

(fr.

limfatice

(fr.

lymphe)

(fr.

lymphocite)

lipidele

de

tesut

tesutului

lesin
formarea

pe

descompune

benigna

tumoare

laryngoscopie)
(fr.

limfatici

la
continnd

lipaza -

albe

vaselor

incolor,

laryngologie)

(fr.

ganglionilor

referitor

lichid

litiaza -

pete

(fr.

laringelui
anormala

laryngite)

(fr.

alba

inflamatie

limfatic,-a -

liposarcom -

tumoare

limfangita limfa -

nmultirea

globula

leucom -

laringe)

(fr.

laringelui

laringotomie -

laparotomie)

(fr.

lui

adipos
gras

(fr.

lipase)

(fr.

lipome)

(fr.

liposarcome)

(fr.

calculi

anumite

lactase)

laparoscopie)

(fr.

traheii

afectiunilor

(fr.

(fr.

laringelui

laringelui

cauzata

galactoza

abdomenului

examinare

boala

si

abdominale

superioara

studiul

glucoza

cavitatii

inflamatie

laringologie -

operatorie

partea

laringita -

lactoza

lypothimie)
organe

(fr.

lithiase)

logopedie - studiu pedagogic al posibilitatilor de nlaturare a tulburarilor n dezvoltarea vorbirii

(fr.
lumen -

logopdie)
spatiu

interiorul

unui

organ

cavitar

(lat.

lumen)

luxatie - leziune articulara, de obicei traumatica, in care suprafetele articulare isi pierd
raporturile

lor

normale

lordoza - incurbarea coloanei vertebrale, realizand la nivelul regiunii lombare o convexitate

orientata anterior, urmata de o incurbare compensatorie toracica cu convexitatea orientata
posterior
lichen - denumire generica pentru o serie de afectiuni de cauze multiple, avand ca leziuni
elementare

mici

papule

lichenificare - leziune elementara primitiva sau secundara, intens pruriginoasa, caracterizata

printr-o ingrosare a unui teritoriu cutanat a carei suprafata capata cadrilaj accentuat, cute adanci
licantropie -

ideea

deliranta

de

fi

devenit

lup

libido - termen utilizat pentru desemnarea tonusului biologic al instinctului si trebuintelor

sexuale
lienal lienterie -

apartinand
diaree

cu

trecerea

splinei
nedigerata

alimentelor

lidocaina - anestezic local cu efect rapid si actiune prelungita; termostabil in solutie si fara
actiune

antisulfamidica

lipomatoza - denumire generica pentru afectiuni sau sindroame in care este interesat tesutul
grasos

hipodermic

ligatura - 1.Actul chirurgical prin care, cu un fir de material resorbabil sau neresorbabil, se face

204

hemostaza definitiva a unui vas sanguin. 2.Procedeu de oprire a tranzitului printr-un organ
tubular.

3.Procedeu

de

legatura

laxativ - substanta care provoaca eliminarea unuia sau mai multor scaune moi, crescand
peristaltismul

intestinal

sau

usurand

tranzitul

intestinal

prin

lubrifiere

si

emulsionare

laparoscop - aparat pentru explorarea viscerelor abdominale, format dintr-un tub cu trocar, un
sistem optic si un sistem de iluminare, la care se poate adapta aparatura video
M

macrocefal,-a -

cu

capul

maladie -

boala.

maladiv,-a -

bolnavicios

malformatie malign,-a -

viciu
(despre

maltaza -

care

mastoidita mecanoterapie -

tratament

persoana

medicament -

care

substanta

unor

medicatie -

prevenirea

sau

studiul

melanina -

pigment

melanom -

prevenirii

meloterapie -

si

(fr.

mecanice

mastoidite)

(fr.

doctor

mcanothrapie)
(lat.

bolilor

(fr.

medical

bolilor

prin

medicus)
mdicament)
mdication)

par

maligna,

mastoide)

(fr.

vindecarea

piele,

maltase)
mastite)

ureche

vindecarii

din

neagra

tratament

(fr.

(fr.

brun-nchis

tumoare

malignus)

(fr.

medicina;

tratament

medicina -

glucoza

dupa

mijloace

profeseaza

malformation)
(lat.

mastoidei

ajutorul

pentru

temporal,

cu

(fr.

mamelei

osului

inflamatie

maladif)

periculos

maltoza

a
a

maladie)

congenitala
grav,

transforma

proeminenta

macrocphale)

(fr.

tumori)

inflamatie

mastoida -

(fr.
(fr.

conformatie

boli,

enzima

mastita -

medic -

de

mare

(lat.

etc.
pielii

medicina)

(fr.

mlanine)

(fr.

muzica

(fr.

mlanome)
mlothrapie)

meninge - fiecare dintre cele trei membrane care nvelesc creierul ti maduva spinarii (fr.
mninge)
meningita -

inflamatie

meningelor

(fr.

mningite)

metabolism - totalitatea proceselor nutritive de asimilatie si dezasimilatie care se produc n

organismele

vii

metapsihica -

(fr.

parapsihologie

mtabolisme)
(fr.

mtapsihique)

metastaza - localizare secundara, departe de focarul primitiv, a unei boli; raspndire la distanta
a

unei

metatars -

tumori

schelet

meteorism -

al

partii

balonare

mezencefal -

maligne
de

mijloc

fr.
labei

piciorului

abdomenului

creierul

mijlociu

mtastaze)
(fr.

(fr.

tatarse)

mtorisme)

(fr.

msencphale)

mezenter - ndoitura a peritoneului care fixeaza organele digestive de peretele posterior al

abdomenului
mezoderm -

(fr.
foita

mialgie -

embrionului

durere

miatrofie micoza -

ectoderm

si

endoderm

musculara

atrofie
boala

ntre

sentere)

musculara
provocata

de

205

(fr.

(fr.

myalgie)

(fr.
ciuperci

msoderme)
myatrophie)

(fr.

mycose)

microb -

microorganism

microbiologie -

studiul

microcefal,-a -

cu

(fr.

microorganismelor
capul

mictiune dilatatie

mielina -

substanta

mic

mielom -

(fr.

miocard -

formeaza

a
a

proteina

miograf -

aparat

miologie miotomie -

distinge

incizie

miozita -

inflamatie

mitocondrie -

organit

a
prezent

(fr.
(fr.

musculare

clar

obiectele

myogene)

(fr.

myographe)
myologie)

departate

muschi

mare

myocardite)

(fr.

tesutului
n

mylome)
myocarde)

muscular

myline)

(fr.

muschilor

de

(fr.

(fr.

contractiile

studiul
imposibilitatea

osoase

tesutul

nregistreaza

mydriase)

nervilor

miocardului

din

care

(fr.

inimii

inflamatie

miogen -

miction)

teaca

maduvei

muschiul

miocardita -

microcphale)

pupilelor

care

tumoare

microbiologie)

(fr.
a

moale

microbe)

(fr.

urinare

midriaza -

miopie -

unicelular

(fr.

myopie)
myotomie)

muscular

numar

(fr.

citoplasma

(fr.

myosite)

(fr.

mithocondrie)

mitoza - diviziune celulara n care se mentine acelasi numar de cromozomi; cariochineza (fr.
mitose)
monoplegie -

paralizie

monoploid,-a -

(despre

morbiditate motilitate -

unui

celule)

cu

un

(stare
proprietate

musculatura muzicoterapie -

singur
singur

set

de)
anumitor

totalitatea
tratament

de

(fr.

cromozomi

boala

organe

de

muschilor
medical

membru

auditii

(fr.

monoploide)

(fr.
efectua

morbidit)

miscari

corpului

prin

monoplgie)

(fr.

(fr.

muzicale

motilit)

musculature)

(fr.

musicothrapie)

melena - simptom constand din evacuarea prin anus de sange negru (digerat), amestecat sau nu
cu

materii

fecale,

avand

aspect

de

pacura

menarha - denumire data fenomenului fiziologic de stabilire a ciclului menstrual (prima

menstruatie)
metabolit -

substanta

care

ia

parte

la

desfasurarea

proceselor

de

metabolism

metastazare - transportul unor elemente celulare sau materiale organice sau anorganice, pe
cale sanguina sau pe cale limfatica, din locul in care se afla la distanta, unde determina noi focare
ale

bolii

de

baza

sau

alte

leziuni;

sin.:

metastaza

metroragie - scurgere de sange de provenienta uterina, prin vagin, produsa in afara fluxului
menstrual
metroree -

scurgere

mucoasa

sau

seroasa

provenind

din

cavitatea

uterina

mixedem - forma tipica a insuficientei tiroidiene avansate, caracterizata prin infiltratia mucoida a
pielii

si

mucoaselor

mucoasa - patura tisulara captusind in general un organ cavitar si formata din celule epiteliale
unimitomanie -

sau
tendinta

pluristratificate

morbida

spre

minciuna

si

fabulatie

macroglosie - marire de volum a limbii datorita unei hipertrofii musculare, unor tulburari
metabolice (amiloidoza) sau prin dezvoltarea unor formatiuni tumorale benigne: limfoame,
angioame,

lipoame

206

macrognatie - dezvoltare anormala a fetei prin crestere exagerata a maxilarului, ca rezultat, de

cele mai multe ori, al unor tulburari endocrine; manifestarea clinica obisnuita este prognatismul;
sin.:macrognatism
macromastie -

dezvoltare

macroscopic -

ceea

excesiva
ce

poate

mamelelor;
fi

sin.:

vazut

cu

macromazie
ochiul

liber

malacie - micsorarea sau pierderea consistentei unui organ sau tesut. Se foloseste cu acelasi
sens

si

mamografie -

ca

radiografia

sufix

glandei

mamare

manie - stare psihica caracterizata printr-o triada simptomatica compusa din: dispozitie euforica,
accelerarea

ritmului

ideativ

pana

la

fuga

de

idei

si

hiperactivitate

manganism - intoxicatie cronica cu mangan, caracterizata in special in perioada de stare prin

tulburari

de

tip

parkinsonian

masochism - perversiune constand din obtinerea satisfactiei sexuale prin suferinte fizice si
morale

produse

de

catre

partener

megadolicocolon - malformatie congenitala constand din marirea de calibru si alungirea

colonului
migrena - sindrom caracterizat prin crize paroxistice de cefalee, cu localizare sau predominanta
hemicraniana, insotite de tulburari digestive (greturi, vomismente), vasomotorii (paloare sau
roseata) si uneori de tulburari senzoriale (scotoame luminoase, zgomote auriculare). Exista si
crize

prelungite,

timp

de

mai

multe

zile

in

sir

murmur - zgomot usor, continuu, asemanator aceluia produs de o expiratie fortata cu gura
deschisa,

ascultat

la

nivelul

inimii,

plamanilor

sau

vaselor

sanguine

multipara - femeie care a nascut de mai multe ori

N

nanism -

crestere

nanomelie -

scurtare

insuficienta
a

unuia

sau

naltime

mai

multor

(fr.

membre

nanisme)

(fr.

nanomlie)

natalitate - frecventa nasterilor n cadrul unei populatii, ntr-o perioada data (fr. natalit)
necroza nefrita -

mortificare

celulelor

inflamatie

si

tesuturilor

rinichilor

nefropatie -

boala

de

rinichi

nefrotomie -

incizie

rinichiului

nefroza neoformatie -

leziune
1.

degenerativa
formare

de

tesut

(fr.
(fr.

nfrite)

(fr.

nphropathie)

(fr.

nphrotomie)

rinichiului

nou.

2.

ncrose)

tumoare

(fr.

nphrose)

(fr.

noformation)

neolamarksism - orientare n biologie care explica evolutia ca rezultat al activitatii fiziologice a

organismului

(fr.

no-lamarksisme)

neoplasm - tumoare maligna, caracterizata prin invazia tesuturilor nvecinate (fr. noplasme)
neoplazie -

formare

unui

tesut

nou,

unei

tumori

(fr.

noplasie)

nerv - formatie anatomica cu aspect fibros, care leaga sistemul nervos central cu restul
organismului
nervatie neurastenie -

dispunere
nevroza

nervilor
astenica

207

(fr.
(fr.

nervation)
neurasthnie)

neurochirurgie -

chirurgie

neurofiziologie -

fiziologie

neurologi -

studiul

neuron -

celula

neuropatologie -

scadere

nevralgie -

durere

nevrectomie -

inflatie

nevroglie -

tesut

nictofobie nidatie -

bolilor
a

nodozitate -

traiectul

normoblast -

neurone)

de

sau

globula

(fr.

nvralgie)
nvrectomie)

nerv

(fr.

nvrite)

neuroni

(fr.

nvroglie)

psihice

pe

(fr.

nvrose)

(fr.

mucoasa

patologica

neuropathologie)
(fr.

ntuneric

neuropathologie)

(fr.

tulburari

fecundat

accidentala

(fr.

nerv

ntre

patologica
oului

nosologie -

(fr.

nerv

unui

globula

normocit -

(neurologie)

unui

prin

neurophysiologie)

nervos

nervos

unui

manifestata

neurochirurgie)

(fr.

nervos

sistemului

formatie

nervos

sistemului

tonusului
pe

(fr.

nervoasa

teama
fixare

sistemului

conjunctiv

boala

nervos

sistemului

rezectie

nevrita -

sistemului

studiul

neuroplegie -

nevroza -

nyctophobie)

uterina

un

(fr.

organism

nidation)

(fr.

nodosit)

rosie

nucleata

(fr.

normoblaste)

rosie

adulta

(fr.

normocyte)

tudiul

bolilor

(fr.

nosologie)

nulipara - femeie care nu a dus nici o sarcina la termen sau cel putin peste 180 zile
nucal -

care

se

refera

la

regiunea

cefei

nistagmus - miscari involuntare ale globilor oculari sub forma de oscilatii (secuse) ritmice,
orizontale,

verticale

sau

giratorii

(in

sens

orar

sau

antiorar)

nicturie - conditie in care ritmul nictemeral de eliminare a urinii este inversat, volumul urinii
nocturne reprezentand mai mult de jumatate din volumul total eliminat in decurs de 24 ore
(normal,

1/4)

narcolepsie - manifestare morbida care survine in crize repetate, de durata variabila,

caracterizate printr-o nevoie imperioasa si irezistibila de somn, careia bolnavul nu i se poate
opune.

Crizele

de

narcolepsie

pot

fi

simptomatice

sau

idiopatice

(boala

Gelineau)

nev - formatiune circumscrisa de origine embrionara sau evolutiva, datorita unei tulburari in
dezvoltarea

unuia

sau

mai

multor

elemente

celulare

ale

pielii

(displazie)

nimfomanie - stare de hiperexcitatie sexuala, aociata cu excitatie psihica, survenind la femei

hipersexuale, posibil datorita unor tulburari hormonale
O

obstetrica -

practica

medicala

odontalgie -

durere

de

odontologie -

studiul

bolilor

oftalmie -

afectiune

oftalmologie -

studiul

inflamatorie
fiziologiei

nasterilor

obsttrique)

dinti

(fr.

odontalgie)

dintilor

(fr.

odontologie)

si

(fr.

ochiului

patologiei

(fr.

ochiului

(fr.

ophtalmie)
ophtalmologie)

oftalmetru - instrument pentru masurarea razelor de curbura a corneei (fr. ophtalmtre)

oligofrenie ombilic -

organ

omfalectomie -

dezvoltare
abdominal

insuficienta
prin

ablatiune

care

a
fatul

facultatilor
este

legat

ombilicului

208

psihice
de

corpul
(fr.

(fr.

oligophrnie)

mamei

(fr. ombilic)

omphalectomie)

omoplat -

osul

umarului;

oncogen,-a -

scapula

cangerigen

oncologie -

studiul

si

(fr.

omoplate)

(fr.

tratamentul

cancerului;

oncogene)

cancerologie

(it.

oncologia)

ontogeneza - dezvoltare a individului, de la oul fecundat pna la stadiul de adult; ontogenie (fr.
ontognese)
ontogenie -

ontogeneza

ontologie -

(fr.

teoria

oogamie -

fuziune

oogeneza -

existentei

unui

formare

gamet

(fr.

femel

oocitului

operatoriu -

ontognie)

cu

unul

ovar;

ontologie)

mascul

(fr.

ovogeneza

chirurgical

(fr.

oogamie)
oognese)

(fr.

opratoire)

opoterapie - tratament cu extracte de organe sau de glande endocrine; organoterapie (fr.

opothrapie)
orbicular - circular; muschi ~ = muschi circular plasat n jurul pleoapelor si buzelor (fr.
orbiculaire)
oreion -

parotidita

(fr.

oreillon)

organiogeneza - formare a organelor n timpul dezvoltarii individuale a organismelor (fr.

organogenese)
organoterapie ortopedie -

opoterapie
chirurgie

oseina -

inflamatie

osteoartrita -

inflamatie

osteoblast -

anormala

tumoare

osteomielita -

a
a

boala

osteoplastie -

rezectie
boala

otalgie -

inflamatie
corpuscul

de
a

de

puroi

ostomylite)

(fr.

unui

ostopathie)

os

(fr.

oaselor
os

ostome)

(fr.

bolnav

natura

ostoplastie)

(fr.

ostosarcome)

(fr.

distrofica

ostotomie)
(fr.

(fr.

urechii

din

ostophyte)
ostologie)

urechii

calcaros

scurgere

(fr.
(fr.

oaselor

oaselor

durere

otita -

oaselor

unui

ostocyte)

(fr.

maduvei

ostoblaste)

osos
osos

maligna

osteo-arthrite)

(fr.

tesutului

(fr.

ostite)

(fr.

tesutului

operatorie

tumoare

osteotomie -

sale

matura

restaurare

osteosarcom -

(fr.

oaselor

inflamatie

osteopatie -

articulatieie

ossine)

osos
tnara

studiul

osteom -

osoasa

proliferare

osteologie -

otoree -

si

osoasa

celula

osteofit -

os

orthopdie)

(fr.

tesutului

unui

(fr.

oase

a
a

organothrapie)

osoase

din

celula

osteocit -

otolit -

deformatiilor

proteina

osteita -

osteoza -

(fr.

otalgie)

(fr.

labirintul

urechii

din

ureche

ostose)
otite)

(fr.
(fr.

otolithe)
otorrhe)

otoscop - instrument pentru examinarea canalului auditiv si a timpanului (fr. otoscope)

ovariectomie -

ablatiune

ovarita -

inflamatie

ovogeneza ovul ovulatie -

ovarului

ovarelor

oogeneza
gamet
eliminare

femel
periodica

(fr.

ovariectomie)
(fr.

ovarite)

(fr.

produs
a

209

de
ovulului

ovogenese)
ovar
matur

(fr.
(fr.

ovule)
ovulation)

oxigenoterapie -

tratament

prin

inhalatii

de

oxigen

(fr.

oxygnothrapie)

ozonoterapie - tratament medical cu un amestec de oxigen si ozon (fr. ozonothrapie)

ocluzie -

inchiderea

unei

conducte,

tub,

canal,

cavitati

ocitocina - hormon cu structura polipeptidica secretat de hipotalamus si depozitat in hipofiza

posterioara, avand actiune stimulatoare asupra musculaturii netede a uterului; sin.: oxitocina
oligurie - conditie caracterizata prin reducerea sub 800 ml a volumului de urina eliminat in 24
ore
onicomalacie onichie -

consistenta

termen

folosit

anormal

pentru

de

afectiunile

moale

unghiilor;

sin.:

unghiilor

onicoza,

onixis

onicofagie - tic nervos, mai frecvent la copii, constand din obiceiul de a-si roade unghiile cu
dintii;

sin.:

onicotilomanie,

titilomanie

onicoliza - dezlipire a unghiei de pe patul ei. Varietate profesionala: onicoliza semilunara a

spalatoreselor.

Poate

oftalmopatie -

fi

totala,

termen

oftalmoplegie -

paralizia

partiala

generic

unuia

sau

sau

pentru

mai

multor

intermitenta

afectiuni

muschi

motori

ai

oculare
globului

ocular

otoragie - scurgere de sange prin conductul auditiv extern

P
pacient,-a -

bolnav

pahipleurita paliativ -

tratamentul

ngrosare
medicament

inflamatorie
cu

palpitatie -

bataie

panaceu -

medicament

panaritiu -

infectie

unui
a

mai

de
a

(fr.

palliatif)

(fr.

universal

unghiilor

paciens)
pachypleurite)

inimii

remediu

jurul

(fr.

moment

rapida

considerat

(lat.

pleurei

eficacitate

ntetita,

medic

palpitation)

(fr.

panace)

(lat.

panaricium)

pancreas - glanda, ntre ficat si splina, cu secretie externa si hormonala (fr. pancras)
pancreatita papila -

inflamatie

mica

papilom papula -

proeminenta

tumoare

benigna

basicuta

paracuzie -

pancreasului
pielii,

unor

piele

si

pe

pe
rosie

pe

hipersensibilitate

(fr.

pancratite)

mucoase
mucoase

(fr.
(fr.

piele

(fr.

auditiva

(fr.

papille)
papillome)
papule)
paracousie)

paralizie - pierdere, totala sau partiala, a mobilitatii si sensibilitatii corpului (fr. paralysie)
paranoia - boala psihica manifestata prin idei delirante fixe, prin mania persecutiei, a grandorii,
prin

nencredere

paraplegie -

paralizie

etc.
a

fr.

ambelor

paranoia)

picioare

(fr.

paraplgie)

parapsihologie - studiul fenomenelor psihice ce par a nu avea o explicatie stiintifica;

metapsihica
paratiroida -

(fr.
glanda

parazitoza parenchin -

endocrina

boala
tesut

pareza -

parapsychologie)

situata

provocata

spongios,
paralizie

bogat

napoia
de

tiroidei

(fr.

paraziti
vase

usoara

(fr.

sangvine

(fr.

(germ.

parathyroide)
parasitose)
parenchyme)
Parese)

parietal,-a - referitor la peretele unui os; os ~ (si s.n.) os pereche care formeaza partea de
mijloc

cutiei

craniene

210

(fr.

parital)

paradontita -

inflamatie

paradontoza -

proces

patologic

al

paradontiului

paradontiului,

(fr.

constnd

paradontite)

retragerea

gingiilor

(fr.

pradontose)
paradontiu -

tesuturile

parotida -

glanda

parotidita -

care

salivara

inflamatie

patoden,-a studiu

situata

sub

studiu

ureche

Paradontium)

(fr.

oreion

aparitiei

(fr.

parotidite)
pathogene)

bolilor

(fr.

pathogenie)

(fr.

simptomelor

parotide)

(fr.

anormal

al

(germ.

boli

mecanismului

morbid,

patologie -

dintii

parotidelor;
cauzeaza

al

patologic,-a -

fixati

care

patogenie -

sunt

pathologique)

bolilor

(fr.

pathologie)

pelagra - boala datorata lipsei de vitamine, care se manifesta prin plagi pe corp, tulburari
gastrice

si

pepsina -

enzima

periartrita -

psihice

sucului

inflamatie

pericard -

rol

din

portiune

dintre

periost -

tesut

fibros

pellagre)

digestie

articulatii

inimii

si

priarthrite)
pricardite)

(fr.

oasele

periostului

pepsine)
pricarde)

genitale

acopera

(fr.

(fr.

organele

care

(fr.

(fr.

pericardului

anus

inflamatie

unei

al
a

perineu -

important

jurul

extern

inflamatie

periostita -

cu

tesuturilor

nvelis

pericardita -

gastric,

(fr.

prine)

(fr.

prioste)

(fr.

priostite)

peritoneu - membrana seroasa care captuseste cavitatea abdominala (lat. peritonaeum)

peritonita pielita -

inflamatie
inflamatie

pielonefrita -

a
a

infectie

pigment -

orificiu

piogen -

care

pionefrita -

pirofobie piromanie -

si

lichid

plastida pleura pleurezie -

inflamatie

din

da

partiala
a

fibre

astupa

astupare

cu
unei

pyonphrite)

foc

pyorrhe)

(fr.
foc

pyrophobie)
(fr.

pyromanie)

si

limfa

pleurei
(cu

carii

sau

plomba
dentare;

211

(fr.

pleura)
pleurectomie)

(fr.

pleursie)

(fr.
vase

de

carie
materialul

snge

plasma)
Plastide)

(it.

lichid)

(seaca)
nervoase

(fr.

(germ.

plamnului

pleurei

planta)

citoplasma

pleurezie
retea

pyogene)

(fr.

snge

seroasa

rezectie

pleurita -

n
din

membrana

pleurectomie -

(fr.

(lat.

intercelular
organit

pyodermite)

(fr.

de
de

pylore)

(fr.

puroi

patologica

(fr.

pielii

talpa

plasma -

pigment)
pigmentation)

purulenta
patologica

planta -

pyhemie)

(fr.

puroi

de

pylite)

pylonphrite)

(fr.

duoden

produce

tendinta

(fr.

(fr.

colorata

purulenta

teama

rinichilor

organismului

stomac

scurgere

pritonite)

(fr.

nefrita

pioree -

(fr.

bazinetului

organica

ntre
afectiune

plomba -

si

pigmentare

piodermita -

plomba -

si

generala

pigmentatie -

plex -

bazinetului

rinichiului

substanta

pilor -

peritoneului

mucoasei

infectie

piemie -

pleurite)
(lat.

plexus)

dentara

(fr.

plomber)

folosit

(germ.

Plombe)

pneumatoza -

acumulare

pneumococ -

de

gaze]n

bacilul

cavitatile

organismului

pneumoniei

(fr.

pneumatose)

(fr.

pneumocoque)

pneumoconioza - afectiune pulmonara provocata de inhalarea prafului de carbune (fr.

pneumoconiese)
pneumograf pneumonie -

aparat

care

inflamatie

poliartrita -

nregistreaza

plamnului,

inflamatie

policlinica -

unitate

medicala

polidipsie -

de

de

multor

consultatii

criza

respiratorii

si

mai

alergica

(fr.

pneumographe)

pneumococ

(fr.

articulatii

tratament

(fr.

(fr. policlinique)

(fr.

multor

polydipsie)

nervi

datorata

pneumonie)
polyarthrite)

ambulatoriu

excesiva

inflamatie

polinoza -

cauzata

mai

sete

polinevrita -

miscarile

(fr.

polenului

polynvrite)

(fr.

pollinose)

poliomielita - inflamatie a substantei cenusii a maduvei spinarii; paralizie infantila (fr.

poliomylite)
polip -

excrescenta

carnoasa

pe

mucoasa

(fr.

polype)

poliploid,-a - cu un numar de cromozomi de peste doua ori mai mare dect n faza haploida (fr.
polyploide)
poliurie -

secretie

posologie -

studiu

potiune premolar -

excesiva
al

de

dozarii

medicamentelor

medicament
dinte

prenatal,-a -

ntre

lichid
canini

anterior

profilactic,-a -

urina

(fr.

polyurie)

(fr.

posologie)

(fr.

si

molari

nasterii

potion)
(fr.

prmolaire)

(fr.

preventiv

prnatal)

(fr.

prophylactique)

profilaxie - ansamblu de masuri medico-sanitare pentru prevenirea bolilor contagioase (fr.

prophylaxie)
prognat,-a -

cu

maxilarele

proeminente

(fr.

prognathe)

prolaps - cadere sau iesire anormala a unui organ din cavitatea n care se gaseste (fr.
prolapsus)
prostata -

glanda

endocrina

prostatita -

inflamatie

proteic,-a -

referitor

la

baza

a
la

uretrei

(fr.

prostate)

prostatei

(fr.

prostatite)

proteine

(fr.

protique)

proteina - substanta organica, cu rol important n celula vie, rezultnd prin polimerizarea unui
mare

numar

de

minoacizi

(fr.

protine)

proteza - aparat, piesa care nlocuieste un membru sau organ al corpului (fr. prothese)
protoplasma -

substanta

albuminoida,

baza

oricarei

celule

vii

(fr.

protoplasme)

prurigo - dermatoza alergica, caracterizata prin eruptii nsotite de prurit (fr. prurigo)
prurit -

mncarime

intensa

pielii

(fr.prurit)

pseudoartroza - articulatie anormala, la nivelul unei fracturi neconsolidate (fr. pseudoarthrose)

psihanaliza - 1. investigatie psihologica avnd drept scop a aduce n constiinta sentimente
obscure sau refulate 2. metoda psihoterapica bazata pe aceasta investigatie (fr. psychanalyse)
psihastenie - nevroza manifestata prin nehotarre, obsesii si fobii (fr. psychasthnie)
psihiatrie -

studiul

si

tratamentul

bolilor

psihice

(fr.

psychiatrie)

psihic,-a - totalitatea fenomenelor si proceselor cognitive, afective si volitionale; suflet (fr.

psichyque)

212

psihofizica - studiul raporturilor dintre fenomenele psihice si fizice (fr. psychophysique)

psihofiziologie -

studiul

proceselor

psihologice

raport

cu

cele

fiziologice

(fr.

psychophysiologie)
psihologie - 1. studiul stiintific al psihicului 2. structura psihica a unui individ, a unei colectivitati
(fr.

psychologie)

psihopatie -

boala

mintala

(fr.

psychopathie)

psihopatologie - studiul aspectelor patologice ale activitatii psihice (fr. psychopathologie)

psihoterapie - tratament bazat pe influentarea psihicului (prin hipnoza, sugestie etc.) (fr.
psychothrapie)
psihotrop,-a -

(medicament)

care

actioneaza

asupra

psihicului

(fr.

psychotrope)

psihoza - 1. stare de spirit bolnavicioasa caracterizata printr-o surescitare nervoasa provocata de

cauze

de

origine

sociala

2.

obsesie

(fr.

psychose)

psoriazis - boala de piele caracterizata prin pete rosii acoperite de mici coji uscate (nsotite de
prurit)

(fr.

ptialina -

enzima

psoriasis)

din

saliva

(fr.

ptyaline)

ptoza - deplasare n jos a unui organ, datorita slabirii muschilor sau ligamentelor (fr. ptse)
puerperala -

febra

pulmonar,-a -

boala

al

pulpita -

orificiu

purulent,-a -

al

al

pustula -

vezicula

purulenta

pe

mater

purulent)

(fr.

piele

pupille)

(fr.

pousse)

(fr.

anormala

durei

pulpite)

(fr.

boli

ingrosare
inflamatia

(fr.

puroiaza

unei

puerpral)
pulmonaire)

ocular

care

acces

(fr.

dentare

irisului

rani)

puseu -

pahimeningita -

lauzelor
(fr.

pulpei

central

(despre

pahidermie -

plamnilor

inflamatie

pupila -

infectioasa

pustule)

creierului

si

pielii

maduvei

spinarii

pahileptomeningita - inflamatia durei mater si a piei mater; pahileptomeningita cronica se

manifesta prin ingrosarea si densificarea meningelor si formarea de aderente cu structurile
invecinate
pahiglosie -

ingrosare

pancreatectomie -

anormala

extirparea

chirurgicala

limbii

pancreasului

pandemie - epidemie de o intensitate si extindere deosebita, ajungand sa cuprinda intr-un timp

relativ

scurt

teritorii

imense

si

chiar

intreg

globul

papaverina - alcaloid din opiu; este relaxant al musculaturii netede prin actiune directa asupra
fibrei

musculare,

paracistita -

inflamatia

vasodilatator,
tesutului

din

jurul

antispastic
vezicii

urinare

paracenteza - punctionarea unui organ cu ajutorul unui trocar, al unei canule sau al unui alt
instrument,

in

vederea

evacuarii

continutului

sau

lichidian

papuloza - termen generic pentru unele afectiuni cutanate, in care principalul simptom este o
eruptie

de

papule

paraalergie - stare care apare in cadrul alergiei specifice si in care organismul prezinta reactii
modificate si fata de alte substante, simptomatologia acestor reactii fiind insa diferita de aceea a
reactiilor

fata

de

alergenul

specific

pelada - dermatoza de natura inca neprecizata, caracterizata prin absenta partiala sau totala a

213

parului;

sin.:

alopecie

areata

pensa - instrument metalic, format din doua brate articulate, de diferite dimensiuni si forme,
folosit pentru prinderea si manevrarea diferitelor tesuturi sau a materialelor de pansament
pepsie - termen folosit pentru a exprima caracterele generale ale digestiei evidentiate prin
examenul

fizico-chimic

periarterita -

inflamatie

al
a

tunicii

perineocel -

sucului
externe

gastric

unei

hernie

artere
perineala

peristaltism - miscari sub forma de unde ale tubului digestiv sau altor structuri tubulare,
provocate de contractia si relaxarea periodica a musculaturii netede a acestora, ducand la
propulsarea

continutului

lor

perspiratie - exhalare sau schimb de vapori sau gaze prin intermediul unor membrane.
~insensibila, sin.: Diapnee, excretia apei prin vaporizare fina la nivelul plamanilor si glandelor
sudoripare

ale

pertussis -

pielii

tuse

perversiune -

mod

piocolecist pionefroza -

patologic

vezicula
formarea

unei

de

satisfacere

biliara
pungi

convulsiva
a

unor

inflamata

cu

continut

purulent

tendinte

care
prin

si

trebuinte

contine

puroi

distensia

si

parenchimului

distrugerea
renal

piopneumotorax - sindrom toracopulmonar determinat de prezenta in cavitatea pleurala de

revarsat

lichidian

purulent

si

gaz

piopneumopericard - acumulare de puroi si aer in cavitatea pericardica, datorita unui proces

septic

in

legatura

cu

caile

aeriene

piosalpinx - inflamatie purulenta a trompei uterine, cu obliterarea lumenului si transformarea

intr-o

cavitate

plina

cu

puroi

pioscleroza - inflamatie purulenta asociata cu o hiperplazie a tesutului conjunctiv, realizandu-se

astfel o oarecare limitare a procesului supurativ ca intindere si o cronicizare din punctul de vedere
al

evolutiei

sale

putrid - inflamatie caracterizata prin putrefactia tesuturilor si organelor, care reprezinta o

descompunere a materiei vii sub actiunea unor microorganisme, in special anaerobi (microbi de
putrefactie)
putrefactie - fenomen cadaveric tardiv, constand din modificarea distructiva a cadavrului, prin
proces de descompunere a substantelor proteice; este datorat microorganismelor si incepe la
cateva

ore

dupa

moarte,

cu

dezintegrare

progresiva

si

lichefiere

ulterioara

putamen - partea externa, mai inchisa la culoare, a nucleului lenticular al creierului

pustuloza -

denumire

generica

pentru

afectiunile

caracterizate

prin

leziuni

pustuloase

purpura - sindrom caracterizat prin aparitia spontana a unei eruptii hemoragice pe piele si
mucoase, care nu se sterge la vitropresiune. Se deosebesc: purpure trombocitare, purpure
vasculare

pure

si

purpure

insotite

de

modificari

ale

proteinelor

plasmatice

purgativ - medicament care grabeste peristaltismul intestinal, favorizand sau provocand

eliminarea

scaunului

punctie - manevra prin care, cu ajutorul unui ac sau a unui trocar, se patrunde in scop
explorator, biopsic sau terapeutic intr-o cavitate normala sau patologica a organismului, intr-un
organ

cavitar

sau

in

214

orice

tesut

pumn -

mana

pulvinar -

masa

pseudochist -

cu

nucleara

degetele

nervoasa

formatiune

care

formeaza

asemanatoare

unui

chist,

stranse

in

tuberculul

posterior

dar

care

nu

flexiune
al

are

talamusului

pereti

proprii

pseudartroza - complicatie in cursul formarii unui calus, datorita neconsolidarii fragmentelor si

aparitiei

unei

mobilitati

anormale

protruzie - proeminare anterioara foarte pronuntata a unei formatiuni anatomice ( de ex.

protruzia

dintilor

prostatectomie -

ablatie

chirurgicala

incisivi)

prostatei;

poate

fi

partiala

sau

totala

proteinurie - eliminarea prin urina a unei cantitati anormale de proteine (peste 0,1 g/24 ore), ca
urmare,

cel

mai

adesea,

unei

afectiuni

renale

sau

cailor

urinare

pitiriazis - denumire generica pentru o serie de dermatoze caracterizate in special prin

descuamare
pirogen -

capabil

sa

declanseze

stare

de

hipertermie

piloroplastie - interventie chirurgicala de largire a sfincterului piloric prin sectiunea longitudinala

a

seromusculoasei

si

suturarea

ei

transversala

pilomotor - fenomen umoral sau nervos capabil sa contracte muschii piloerectori ai pielii
papilomatoza - stare caracterizata prin tendinta de a forma papiloame multiple; dupa unii
autori,

proces

pseudotumoral,

de

origine

inflamatorie,

posibil

virotica

puericultura - ansamblul de mijloace prin care se asigura dezvoltarea somatopsihica normala si

ocrotirea

sanatatii

copilului

de

la

nastere

pana

la

adolescenta

pubertate - perioada a ontogenezei (intre 13 si 16 ani la baieti si intre 12 si 14 ani la fete),

caracterizata prin accelerarea dezvoltarii fizice, sexuale si psihice, astfel incat reproducerea
devine

posibila

parenteral - in afara canalului alimentar. Se refera la administrarile terapeutice facute pe alte cai
decat

pe

cea

digestiva

parestezii - senzatii subiective spontane, anormale, de tip variabil, care nu ating pragul dureros,
cum sunt: furnicaturile, amortelile, senzatiile de cald sau rece, senzatiile de constrictie
paronichie - tumefactie inflamatorie in jurul unghiei, fara tendinta la supuratie. Se intalneste
uneori in furunculoza, scabie, pemfigus si mai ales la persoane care nu respecta regulile de
igiena
patognomonic patogen -

caracteristic

sau

capabil

specific

sa

pentru

produca

anumita

boala

boala

plastie - interventie chirurgicala prin care se inlocuieste o portiune dintr-un tesut cu un alt tesut,
in

scopul

corectarii

unui

defect

morfologic

platonichie - afectiune congenitala constand din turtirea unghiilor, in special a celor de la

picioare
pletora - cantitate de sange sau de lichide depasind valorile normale in intreg corpul sau in
anumite portiuni; clinic, se manifesta prin roseata pielii si a mucoaselor, contractii puternice ale
inimii insotite de palpitatii, puls arterial plin, vene pline si respiratii superficiale scurte
paloare - semn clinic de orientare in anemie, constand din modificarea coloratiei normale a
tegumentelor (obraji, palme) si mucoaselor (limba, valul palatului, conjunctivele, buzele)
pneumotorax - acumulare de gaze sau de aer in cavitatea pleurala, ca urmare a unor
traumatisme ale custii toracice, a deschiderii unei caverne sau a dezvoltarii unui proces septic

215

gazos
petesie - sufuziune sanguina subtegumentara sau submucoasa, aparand sub forma unei mici
pete purpurice, rotunde, punctiforme sau lenticulare; nu dispare la presiunea digitala (de ex.
exantemul

din

pneumaturie -

tifosul

emisiune

de

urina

exantematic,
amestecata

cu

purpura)

gaze

de

fermentatie

pahidactilie - ingrosare anormala a degetelor, de cele mai multe ori de natura congenitala
pahisalpingita -

salpingita

cronica

parenchimatoasa

cu

ingrosare

paralexie - tulburare de vorbire in cadrul afaziei senzoriale, caracterizata prin citirea gresita,
deformata,

cuvintelor

parostoza - producere de tesut osos in tesuturile moi aflate in apropierea periostului

periarterial - situat in jurul unei artere
R

rabie -

turbare

(lat.

rabies)

radiografie - fotografiere pe film fotografic, cu ajutorul razelor "X", a imaginii unui corp opac;
imaginea

nsasi

(fr.

Radiographie)

radioscopie - examinare pe un ecran fluorescent a unui organ cu ajutorul radiatiilor "X" (fr.
radioscopie)
radioterapie -

tratament

radiumterapie -

tratament

cu
cu

radiatii
radiatii

"X"
de

(fr.

radiothrapie)

(fr.

radiumthrapie)

radiu

rahianestezie - anestezie partiala prin injectie n canalul rahidian (fr. rachianesthsie)

rahidian,-a -

al

coloanei

vertebrale

(fr.

rachidien)

rahitism - boala (la copii) caracterizata prin deformatii ale oaselor, datorita calcifierii insuficiente
(fr.

rachitisme)

ramolismen -

ramolire;

recidiva -

decrepitudine;

reaparitie

rect -

partea

ultima

senilitate

unei
a

(fr.

boli

intestinului

ramolissment)

(fr.

gros

recidive)

(lat.

rectum)

reflex,-a - reactie adecvata a organismului fata de un excitant, fara interventia vointei (fr.
rflexe)
regurgita - a-i reveni cuiva n gura alimentele din stomac si esofag (fr. rgurgiter)
renal,-a -

al

rinichilor

(fr.

rnal)

resorbtie - disparitie lenta a unui lichid, tesut sau organ prin absorbtia lui treptata n tesuturile
vecine
retina -

(fr.
membrana

inferioara

ochiului,

rsorption)
pe

care

se

formeaza

imaginea

(fr. rtine)

reumatism - boala caracterizata prin dureri n muschi sau n articulatii (germ. Rheumatismus)
reumatologie revulsiv,-a rezectie -

studiul
(medicament)

nlaturare

totala

rinalgie -

durere

rinologie -

studiul

rinoplastie rinoscopie -

afectiunilor

refacere

sau

reumatice

care

provoaca

partiala

unui

de

examinare

organ

sau

foselor

216

(fr.
tesut

(fr.

nasului
unui

Rheumatologie)

revulsie

nas

bolilor
operatorie

(germ.

nas

nazale

(fr.

rsection)
rhinalgie)

(fr.
mutilat

rvulsif)

rhinologie)
(fr.

(fr.

rhinoplastie)
rhinoscopie)

roentgen -

unitate

de

masura

dozelor

de

radiatie

"X"

(fr.

rntgen)

raclaj -

chiuretaj

rabdomiom -

tumora

benigna

musculaturii

striate

rabdomiosarcom - tumora maligna a tesutului muscular striat, caracterizata prin atipii celulare
foarte

accentuate

regurgitatie - revenirea alimentelor ingerate din stomac sau esofag, fara efort de varsatura; se
intalneste in esofagite si stenoze esofagiene, ca si in unele afectiuni gastrice (ulcer gastric,
gastrite

cronice)

remaniere - proces de transformare fiziologica prin care un tesut isi modifica structura
remisiune - evolutie spre vindecare a unei boli, cu atenuarea simptomatologiei clinice
rinofima - angiectazie si fibroza a tegumentelor piramidei nazale, consecutiva acneei rozacee,
caracterizata prin hipertrofia tuturor straturilor constitutive, care da nasului un aspect special,
plurilobat, conopidiform; boala este observata mai frecvent la marii bautori si la acei care fac
abuzuri

alimentare,

de

tutun

si

condimente

rinoragie - epistaxis
S

sacrum -

os

sadism -

triunghiular
placere

la

partea

inferioara

patologica

de

coloanei

chinui;

vertebrale

cruzime

(lat.
(fr.

sacrum)
sadisme)

salivar,-a - referitor la saliva; glande ~ = glande, sub limba, care secreta saliva (fr. salivaire)
salivatie saliva -

secretie
lichid

sangvin,-a -

abundenta
secretat

referitor

sanitar,-a -

la

de

saturnism -

prin

care

la

tumoare

circula

cu

salivation)

salivare

salive)

(fr.

sanguin)

(fr.

plumb

saturatie

(fr.

sngele

conjunctiva

cronica

satietate -

(fr.

sanatate

maligna,

intoxicatie

saliva

glandele

snge:

refritor

sarcom -

de

sanitaire)

(fr.

sarcome)

(fr.

saturnisme)

(fr.

satit)

schizofrenie - boala psihica grava caracterizata prin alterarea spiritului, idei delirante si
halucinatii

(fr.

scizura sclera -

fisura

pe

tunica

suprafata

solida

sclerenchim -

tesut

sclerodermie -

ntarire

sceros,-oasa -

(despre

sclerotica -

membrana

scleroza -

ntarire

schizophrnie)

unor
globului

vegetal

sustinere

ngrosare

tesuturi)

opaca
unui

ochiului

tesut

scisure)

(germ.

Sklera)

sclrenchyme)

(fr.

fibros

(fr.
(fr.

pielii

ngrosat;

alba,
a

ocular

de

si

organe

sclrodermie)

(fr.

sclreaux)

(fr.

organic

sclrotique)

(fr.

sclrose)

scolioza - deviatie laterala a coloanei vertebrale (fr. scoliose)scorbut s.n. - boala datorata lipsei
de

vitamina

C,

caracterizata

scrofuloza -

tuberculoza

sebum -

secretie

semiologie septicemie -

studiul
infectie

prin

anemie,

ganglionilor

grasa

caderea

limfatici
glandelor

simptomelor
generalizata

217

de

dintilor
la

(fr.

scorbut)

gt

(germ.

Skrofulose)

sebacee

(lat.

sebum)

bolilor
a

etc.

sngelui

(fr.
(fr.

smilogie)
spticmie)

serologie -

studiul

seroterapie -

tratament

sexologie -

studiu

sfincter -

serurilor

sialagog,-a -

prin

inelar

al

care

(substanta)

sialoree -

care

simfiza -

sinartroza -

articulatie

sinus sinuzita -

simptomelor
a

inimii

inflamatie

sistola -

contractie

(fr.

de

sialorhe)

fier

(fr.
(fr.

boli

(fr.

symptome)

symptomatologie)

oase

(fr.

spre

stnga

os

cranian

synarthrose)

(fr.

sinistrocardie)
(lat.

sinus

sidrose)
symphyse)

indiciu

unui

ritmica

sialagogue)

(fr.

doua

sphincter)

(fr.

unei

unui

sexologie)

(fr.

salivatie

boli;

ntre

deplasare

cavitate

(fr.

mobila

fixa

srothrapie)

orificiu

pulberi

unei

totalitatea

sinistrocardie -

de

putin

manifestare

simptomatologie -

un

provoaca

cauzata

articulatie

simptom -

(fr.

abundenta

pneumoconioza

srologie)

sexualitatii

nchide

salivatie

sideroza -

seruri

stiintific

muschi

(fr.

sinus)

(fr.

inimii

sinusite)

(fr.

systole)

somatologie - studiul anatomic si fiziologic

al corpului vietuitoarelor (fr. somatologie)

somnifer,-a -

somn;

spasm -

(medicament)

contractie

spasmotic,-a -

care

provoaca

brusca,

involuntara,

(medicament)

spermatogeneza -

formare

spermatozoid -

inflamatie

spondilita -

inflamatie

muschi

spasmele

spermatozoizilor
mascul
a

(fr.

somnifere)

(fr.

spasme)

spermatognese)

(fr.

spermatozoide)
(fr.

vertebrelor

reumatica

(fr.

spasmolithique)

(fr.

splinei

afectiunea

soporific

unui

combate

gamet

splenita spondiloza -

care

narcotic,

splnite)

(fr.

vertebrelor

spondylite)

(fr.

spondylose)

steatoza - degenerescenta a unui tesut, cauzata de un exces de grasime (fr. statose)

stenoza -

ngustare

stern -

unui

os

canal

al

sau

orificiu

pieptului

(fr.

stnose)

(lat.

sternum)

stetoscop - instrument pentru a asculta unele organe interne (inima, plamnii) (fr. stthoscope)
stomatita -

inflamatie

stomatologie -

studiul

bolilor

mucoasei

cavitatii

bucale

bucale
si

ale

(fr.

dintilor

stomatite)

(fr.

stomatologie)

strabism - deviatie a axei vizuale a unui ochi, care provoaca privirea ncrucisata (fr. strabisme)
subconstient - totalitatea fenomenelor psihice care se desfasoara n afara constiintei (fr.
subconscient)
subcortical,-a -

sub

scoarta

cerebrala

subcutanat,-a -

sub

piele

sublingual,-a -

sub

limba

sudatie -

transpiratie

sudoripar,-a -

care

abundenta,

secreta

(fr.

sous-cortical)

(fr.

sous-cutan)

(fr.
scop

sublingual)

curativ

transpiratia

(fr.
(fr.

sudation)
sudoripare)

sutura - 1. cusatura a bazelor unei rani. 2. articulatie fixa a oaselor craniului (fr. suture)
sabural - aspect al limbii, caracterizat prin acoperirea mucoasei linguale cu un depozit albgalbui; se intalneste in unele tulburari gastrice legate sau nu de o afectiune generala
scalp scalpel -

partea
bisturiu

folosit

cu
pentru

par
disectie,

218

avand

a
lama

cu

capului
taisul

convex

scarificare - manevra de aplicare a scarificatorului, in scopul obtinerii unei emisii sanguine sau a
aplicarii

unui

vaccin

scarificator - instrument metalic format dintr-o cutie care contine 8-16 lame taioase care pot fi
mobilizate de un resort de otel, astfel incat sa produca tot atatea crestaturi in tegument, de o
profunzime

dinainte

reglata

schir - tumoare maligna a epiteliului glandular, caracterizata macroscopic prin consistenta ferma
si cu retractii evidente, avand un tablou histologic distinct prin existenta unor insule de celule
neoplazice

intr-o

masa

sciatalgie -

de

tesut

durere

conjunctiv

pe

hiperplaziat

traiectul

al

stromei

nervului

sciatic

sciatica - sindrom dureros datorat leziunilor nervului sciatic (procese inflamatorii, compresiune);
sin.:

nevralgie

sciatica

scibale - boluri fecale indurate acumulate in intestin in cursul constipatiilor prelungite

scintigrama - inregistrare automata a radioactivitatii unui tesut, dupa administrarea de
substante

marcate

sclerodesmie sechela -

cresterea

leziune

sebacee -

cu

sau

un

consistentei
afectiune

denumire

ligamentelor

durabila

data

izotop
pana

consecutiva

glandelor

radioactiv

la

unui

indurarea
proces

secretorii

de

lor

patologic
sebum

seboree - flux sebaceu exagerat, aparand in mod frecvent la pubertate, insotit de dilatatia porilor
pielii

si

de

senilitate -

slabirea

tendinta

spre

functiilor

hiperkeratoza

organice

si

psihice,

epidermica
provocata

de

si

foliculara

varsta

avansata

sensibilizare - fenomenul de crestere a sensibilitatii organismului fata de o substanta straina

oarecare
sensibilitate - proprietatea unor parti din sistemul nervos de a receptiona, transmite sau
percepe

excitatiile

seringa - instrument format dintr-un cilindru si un piston etans la cilindru, cu care se pot injecta
substante

medicamentoase

ser - partea lichida a sangelui, care ramane dupa indepartarea cheagului format din celulele
sanguine

si

fibrinogen;

sialoadenita -

spre

deosebire

inflamatie

de

plasma

nu

unei

contine

glande

fibrinogen
salivare

sifonaj - metoda care asigura scurgerea secretiilor patologice, fara a permite aerului din exterior
sa intre in cavitatea respectiva; se realizeaza prin imersiunea sub nivel de lichid al capatului liber
decliv

al

tubului

de

drenaj

sigmoidita - colopatie inflamatorie, specifica sau nespecifica, localizata pe colonul sigmoid; se

exprima

clinic,

coprologic,

dar

mai

ales

radiologic

sinostoza - fuziune prin os secundar (lamelar) a doua apofize, epifize sau segmente osoase, care
nu sunt unite in mod normal. Sinostoza poate fi congenitala, patologica sau chirurgicala (cu scop
terapeutic)
sinovita -

inflamatie

acuta

sau

cronica

unei

teci

sau

unei

cavitati

sinoviale

spasmofilie - forma speciala de convulsii, care apare la copii, asemanatoare tetaniei, avand la
baza cauze variate (hipocalcemie - ca urmare a unor tulburari paratiroidiene, boli infectioase
febrile

etc.)

spasmolitic spasticitate -

antispastic
hipertonie

musculara

219

piramidala

specul - instrument destinat a indeparta peretii unui conduct natural, in scopul explorarii vizuale
directe

sputa -

produsul

peretilor

eliminat

sterilitate -

stare

sterilizare -

operatie

pe

de
de

gura

prin

infertilitate;

indepartare

sau

tuse

lui

din

aparatul

incapacitatea

distrugere

totala

de
a

respirator
reproducere

germenilor

microbieni

subfebra - ridicare moderata cu 0,5 - 1,5 grade Celsius a temperaturii normale a corpului; cel
mai

adesea

evidentiaza

subfebrilitate -

un

stare

proces

infectios

caracterizata

prin

subicter -

de

intensitate

existenta

redusa

unei

subfebre

icter

submatitate -

scadere

moderat

redusa

sonoritatii

la

percutie

strictura - stramtorarea lumenului unui canal, ca urmare a unor cicatrice retractile care apar
dupa

leziuni

ulcerative

inflamatorii

microbiene

sau

de

natura

caustica

stranut - act reflex declansat de excitatii cu punct de plecare nazal si constand dintr-o expiratie
fortata

cu

glota

inchisa

surmenaj - stare patologica cauzata de un exces de oboseala fizica sau intelectuala

surjet -

sutura

facuta

cu

fir

continuu

steatonecroza - proces de necroza interesand tesutul gras, rezultand ca urmare a desfacerii

grasimilor respective in acizi grasi si glicerina, cu formarea consecutiva a unor placi laptoase; se
intalneste mai ales la nivelul epiploonului, in cursul pancreatitei cronice sau chiar in glanda in
citosteatonecroza

pancreatica

sepsis -

septicemie

scotofobie -

teama

morbida

de

intuneric

scotom - orbire totala sau partiala pentru o suprafata din campul vizual
T

tableta - preparat farmaceutic n forma de disc mic; comprimat, pastila, pilula (fr. tablette)
tahicardie talamus -

accelerare

ritmului

encefalului,

la

teama

patologica

parte

talasofobie talasoterapie tanatofobie -

tratament

prin

teama

bai

cardiac
baza

de
si

patologica

(fr.

creierului
mare

aer

de

de

tachycardie)
(fr.

(fr.

mare

moarte

thalamus)

thalassophobie)

(fr.

thalassothrapie)

(fr.

thanatophobie)

tars - 1. partea posterioara a labei piciorului. 2. schelet cartilaginos al pleoapelor (fr. tarse)
telepatie -

transmitere

gndurilor

la

distanta

(fr.

tlpathie)

tenosinovit - inflamatie a tecilor conjunctive care nvelesc un tendon (fr. tnosynovite)

tenotomie terapeutica -

sectionare
studiul

terapie teratologie tiflita tiflologie -

unui

tratamentului

tendon

bolilor;

os

care
stiinta
lung
inflamatie
studiul

si

la

din
a

deficientelor

thrapeutique)
thrapie)

malformatii

malformatii
gros

(fr.

tnotomie)

(fr.

produce

despre

(fr.

terapie

terapeutica.

teratogen,-a tibia -

plante

si

scheletul

(fr.
animale
gambei

cecului
senzoriale

220

(fr.
vizuale

(fr.

tratogene)
(fr.

tratologie)

(lat.

tibia)
typhlite)

typhlologie)

tiroid, -

adj.

tiroidita -

inflamatie

tisular,a -

al

tiroidei

(fr.

tesuturilor

thyroidite)

(fr.

tissulaire)

tomografie - radiografie ce permite obtinerea de imagini dintr-un singur plan de profunzime ( fr.
tomographie)
tonus - 1. contractie usoara si permanenta a muschilor 2. fig. energie, vigoare (lat.tonus)
transa -

stare

care

se

afla

cel

supus

hipnozei

(fr.

transe)

transfuzie - introducere n venele unui bolnav a unei cantitati de snge sau de plasma sangvina
(fr.

transfusion)

transplant -

tesut,

transplanta -

transsudat -

lichid

organ
frega

transplantat

un

organ,

eliminat

(engl.,
un

prin

fr.

tesut

transpiratie

transplant)

(fr.

transplanter)

(fr.

transsudat)

transsudatie - trecere a plasmei din snge n tesuturi, prin peretii vaselor mici (fr.
transsudation)
tratament - 1. atitudine, comportare fata de cineva 2. ngrijire medicala (it. trattamento)
traumatism - ansamblu de tulburari fizice sau psihice provocate de o violenta exterioara; trauma
(fr.

traumatisme)

trauma trepan -

traumatism
instrument

trepanatie triceps -

chirurgical,

deschidere
muschi

ca
a

cu

trei

(it.
un

sfredel,

trauma)

pentru

cutiei

trepanatii

craniene

ligamente

la

(fr.

(fr.

un

trpan)

trpanation)

capat

(fr.

triceps)

tricofitie - boala de piele contagioasa, provocata de o ciuperca parazita si caracterizata prin

caderea

parului

(fr.

tricophytie)

trigemen - nerv ~ = pereche de nervi cranieni care inerveaza o parte a pielii si a muschilor fetei
(lat.

trigeminus)

tripsina - enzima secretata de pancreas, care descompune proteinele n aminoacizi (fr. trypsine)
tripsinogen -

forma

inactiva

tripsinei

(fr.

tripsinogene)

trombocit - celula sangvina cu rol important n coagularea sngelui (fr. thrombicyte)

tromboflebita - inflamatie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de snge (fr.
trombophlbite)
trombopoieza -

proces

de

formare

trombocitelor

(fr.

trombopoiese)

tromboza - obturatie a unei artere ori vene printr-un cheag de snge (fr. thrombose)
trompa -

canal

prin

care

se

elimina

celulele

sexuale

formate

de

ovar

(fr. trompe)

tubaj - introducere n stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucala, a unui tub de cauciuc n scop
explorator

ori

terapeutic

(fr.

tubage)

tuberculoza - boala infectioasa, cauzata de bacilul Koch, care afecteaza diverse organe (fr.
tuberculose)
tumefactie - umflatura provocata de tulburari ale circulatiei sngelui (fr. tumfaction)
tumefia -

prezenta

tumefactie

(fr.

tumfier)

tumoare - excrescenta patologica dintr-un tesut de formatie noua, rezultat printr-o nmultire
anormala
tunica tuse -

a
membrana
palpare

celulelor
fibroasa
a

care

nveleste
unui

221

(fr.
unele
organ

tumeur)

organe
(fr.

(fr.

tunique)
touch)

tenesme - contracturi spastice, dureroase ale sfincterului striat anal sau ale colului vezicii
urinare
teratom - tumora congenitala cu tesuturi multiple, adesea chistica sau compusa dintr-o parte
chistica si alta solida, fara vreun raport de structura cu organele sau sediul sau de dezvoltare
torticolis - sindrom- diformitate constand din inclinarea permanenta de o parte a capului. Poate
fi datorat unor cauze multiple: osteoartrogene (malformatii congenitale ale coloanei cervicale),
oculare,

nervoase,

contracturi

dureroase

musculare

toxoplasmoza - boala parazitara congenitala sau dobandita, determinata de protozoare din

genul

Toxoplasma

traheoscopie - examen endoscopic al traheei cu ajutorul bronhoscopului, in vederea extragerii

unui

corp

strain,

efectuarii

unei

biopsii

sau

aspirarii

secretiilor

traheostomie - operatie prin care traheea este fixata la piele dupa ce i s-a practicat un orificiu,
pentru

asigurarea

respiratiei

permanente

pe

aceasta

cale

traheotomie - interventie chirurgicala prin care se practica o incizie in partea superioara a

traheei, in axul sau lung, de preferinta la nivelul inelelor traheale 3- 5, in scopul de a permite pe
aceasta

cale

respiratia

trombocitopenie - scaderea numarului absolut al trombocitelor circulante, care se produce in

diferite

stari

fiziologice

(ciclu

menstrual

etc.)

sau

patologice

tromb - cheag format intr-un vas sanguin sau in una din cavitatile inimii; sin.: trombus
turgescenta - presiune osmotica crescuta in general in interiorul unei celule sau vas sanguin,
care este umflat puternic; sin.: turgor
U

ulcer - leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendinta sa se ntinda si sa supureze (fr.
ulcere)
ulceratie uree -

formare

compus

uremie ureter uretra -

organic,

unui

produs

prezenta
canal

uretrita -

prin

de

ce

nsusi

proteinelor

din

snge

rinichii

se

inflamatie

leaga

care

ulcerul

degradare

ureei

pereche

canal

ulcer;

de

scurge

ulcration)

organism

(fr.

(fr.

ure)

urmie)

vezica

urinara

(fr.

uretere)

din

vezica

(fr.

uretre)

urina

(fr.

uretrei

(fr.

urtrite)

uretroragie - scurgere de sange pe uretra, in afara mictiunii

V

vaccin - preparat biologic din virusi atenuati, inoculat n organism n scop preventiv, mpotriva
bolilor

infectioase

vacuola -

cavitate

din

(fr.

citoplasma,

cu

vaccin)

solutie

apoasa

(fr.

vacuole)

vag - nerv cranian cu rol important n functionarea aparatului respirator, circulator si digestiv (fr.
vague)
vagotomie varicela -

boala

sectionare

chirurgicala

infectocontagioasa

cu

a
eruptie

222

nervului
sub

forma

vag
de

(fr.

basicute

vagotomie)
(fr.

varicelle)

vascularizatie - totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice
(fr.

vascularisation)

vasoconstrictie -

strmtare

vasodilatatie -

dilatare

vaselor

sangvine

vaselor

sangvine

(fr.

vaso-contriction)

(fr.

vaso-dilatation)

veneric,-a - (despre boli) care afecteaza organele sexuale, transmitndu-se prin contact sexual
(germ.

venerisch)

venerologie -

studiul

ventral,-a -

bolilor

din

ventricul -

cavitate

vermifug,-a -

venerice

regiunea

interna

(medicament)

unui

vnrologie)

pntecelui
organ

care

(fr.

(inima,

distruge

(fr.

creier

viermii

ventral)

etc.).

(fr.

intestinali

(fr.

ventricule)
vermifuge)

vertebra - fiecare dintre oasele n forma de inel care constituie coloana vertebrala (fr. vertebre)
vertex -

crestetul

vestibul -

prima

vezicant,-a -

capului

cavitate

s.n.

(fr.

urechii

(substanta)

vertex)

interne

care

basica

(fr.

pielea

vestibule)

(fr.

vesicant)

vezica - organ cavitar n care se acumuleaza (temporar) un lichid de excretie (lat. vesica)
vezicula - 1. vezica mica 2. basicuta plina de lichid care apare pe piele si mucoase n diferite boli
(fr.

vsicule)

virologie -

parte

viroza -

boala

viscere -

pl.

microbiologiei

infectioasa
-

organele

visceral,-a vitamina -

provocata
din

cavitatile

al
compus

care

studiaza

virusurile

vomitiv,-a -

(medicament)

vulvita -

denumire

complex,

un

virus

(fr.

virose)

mari

ale

corpului

(fr.

visceres)

(fr.

indispensabil

care

visceral)

organismului

provoaca

generica

virologie)

de

viscerelor

organic

(fr.

vomitare

pentru

(fr.
(fr.

vitamine)
vomitif)

inflamatii

vulvare

vulvovaginita - denumire generica pentru inflamatii de cauza variata ale vulvei si vaginului
vomitare -

eliminare

exploziva

pe

cale

bucala

continutului

gastric

virulenta - proprietatea unor tulpini apartinand speciilor microbiene patogene de a patrunde si a

se multiplica intr-un organism susceptibil, provocand boala. Virulenta, spre deosebire de
patogenitate,

este

un

caracter

virusologie -

stiinta

care

se

de

ocupa

cu

tulpina
studiul

si

nu

virusurilor;

de

specie

sin.:

virologie

viremie - prezenta unui virus in sange; diseminarea virusurilor se face deseori pe cale sanguina
vertij - senzatie falsa de deplasare a propriei persoane sau a obiectelor din jur asociata cu
imposibilitatea aprecierii exacte a pozitiei corpului in spatiu si cu o stare psihica de rau ce poate
ajunge

pana

la

anxietate

veruca - excrescenta papilara si hiperkeratozica de dimensiuni variabile, provocata de un virus

vaginita vermicid -

inflamatia
substanta

mucoasei

capabila

sa

omoare

vaginale
viermii

paraziti

varus - devierea unui membru sau segment de membru inauntru axului longitudinal normal,
astfel incat unghiul intern scade sub 180 de grade. Exista un varus fiziologic (umar, mana, sold) a
carui

depasire

are

semnificatie

patologica

(lat.=inclinat

spre

interior)

valgus - devierea unui membru sau segment de membru in afara axului longitudinal normal,
astfel incat unghiul extern de 180 de grade se micsoreaza. Exista un grad oarecare de valgus
fiziologic (la cot, genunchi, glezna); depasirea acestui grad are o semnificatie patologica

223

(lat.=inclinat

spre

interior)

varice - dilatare permanenta, circumscrisa si patologica a venelor, datorita pierderii tonicitatii

peretilor
vitiligo - discromie dobandita de cauza neprecizata, caracterizata prin pete acromice persistente,
de diferite marimi, de cele mai multe ori simetrice, datorate disparitiei pigmentului melanic. La
periferia

petelor acromice

se

vede

de

cele

mai

multe

ori

un

lizereu

hiperpigmentat

vomica - expulzie brusca a unei cantitati abundente de expectoratie (seroasa, purulenta sau
hemoragica). De cele mai multe ori se face prin efractia parenchimului pulmonar (abces, chist
hidatic) sau printr-o bronhie de calibru mare
X

xantocromie xantom -

coloratie

tumoare

xantopsie -

tulburare

galben

benigna
a

vederii,

verzui

galbena,
care

face

pielii

continnd
ca

totul

sa

(fr.

xanthochromie)

colesterol
para

galben

(xanthome)
(fr. xanthopsie)

xerodermie - boala congenitala caracterizata prin uscarea si descuamarea pielii (fr. xrodermie)
xeroftalmie -

opacifiere

xantomatoza -

corneei,

tezaurismoza

provocata

lipoidica,

de

lipsa

predominant

vitamieni

colesterolica,

(fr. xrophtalmie)

de

tip

normo-

sau

hipercolesterolemic
xantinurie - excretia unor cantitati mari de xantina prin urina
Z

zaharina - compus organic solid, cristalizat, cu mare putere de ndulcire (fr. saccharine)
zigoma -

prelungirea

zigot -

celula

rezultata

osului
din

unirea

temporal
a

doi

(fr.
gameti

zygoma)
(fr.

zygote)

zimogen - substanta prezenta in tubul digestiv, avand rol de precursor al unei enzime
fermentative

Semne si simptome generale - Cefaleea

Durerea de cap (cefaleea sau cefalalgia) este una din cele mai frecvente motive pentru care
pacientul

se

prezinta

la

medic.

Clasificare

Cefaleea primara
o

Migrena - care poate imbraca mai multe forme: simpla, oftalmica, oftalmoplegica,
hemiplegica

224

Paramigrena

Cefaleea secundara
Circumstantiala - apare in anumite conditii, ca de exemplu: traumatisme, zgomote

puternice, stress emotional puternic, efort intelectual excesiv, efort ocular, punctie
lombara
Simptomatica - este legata de anumite stari patologice in cadrul carora reprezinta

un simptom

Afectiuni cranio-cerebrale diverse

Afectiuni loco-regionale: oculare, nazale, otice, sinusale, amigdaliene

Afectiuni la distanta: gastrite, apendicite, colopatii, afectiuni hepatice,

pancreatice

Stari patologice de ordin generale

Diferite nevralgii: nevralgie de trigemen, glosofaringian, occipital

Cefaleea se poate produce prin urmatoarele mecanisme:

excitatia receptorilor durerii de la nivelul durei mater, arterelor si venelor cerebrale

stimularea asociata a nervilor cranieni, senzoriali si a ramurilor lor vegetative prin procese
inflamatorii, vasodilatatie, vasoconstrictie, presiune, tractiune

Cefaleea

de

cauza

vasculara

a) Cefaleea vasomotorie: este cea mai frecvent intalnita si apare in legautra cu surmenajul
intelectual sau fizic, nerespectarea ritmului somn-veghe, stari de foame, situatii conflictuale,
schimbari meteorologice, intoxicatii cronice, alcoolism, tabagism, abuz de cafea, in boli infectioase
insotite de febra sau in stari anoxemice (anemii). Cefaleea vasomotorie are caracter de apasare
difuza, uneori chinuitoare, alteori se prezinta sub forma de intepaturi, sfredelire, tractiuni sau
"lovituri

de

ciocan".

b) Modificarile tensiunii arteriale: in HTA sistemica sau regionala (cerebrala), cefaleea apare
matinal "in zorii zilei", se asociaza cu ameteli, tulburari vizuale, vajaituri in urechi si este localizata
predominant in regiunea occipitala. HTA paroxistica evolueaza cu o cefalee atroce care se
instaleaza brutal si este insotita de paloare, dispnee, dureri precordiale de tip anginos, greturi si
varsaturi

etc.

In

hipotensiunea

arteriala

sistemica,

regionala

sau

hipotensiunea

arteriala

ortostatica, cefaleea are localizare frontala si se declanseaza in legatura cu schimbari de pozitie,

diarei

cu

deshidratare

masiva,

dupa

punctie

lombara

si

traumatisme

craniene.

c) Tulburari vasculare determinate de spasme de acomodare in hipermetropie, presbitie,

225

astigmatism, astenopie nervoasa, avand ca particularitati localizarea frontala si aparitia consecutiva

efortului

de

Cefaleea

citit

sau

prin

scris.

procese

intracraniene

a) Tumorile cerebrale evolueaza cu o cefalee determinata atat de cresterea presiunii intracraniene,

cat si de insusi procesul tumoral. La inceput, cefaleea cu localizare variata in raport cu procesul
tumoral apare in crize de durata scurta. O caracteristica a cefaleei din tumorile cerebrale este
"progresivitatea" ei si a simptomelor de acompaniament: durata crizelor creste si cefaleea devine
permanenta, uneori insuportabila. Ea poate fi insotita de tulburari vizuale (staza papilara), varsaturi
explozive care nu sunt precedate de greata si de bradicardie. Intensitatea durerii poate fi
influentata

de

schimbarile

Cefaleea

prin

a)

pozitiei

capului.

procese

Afectiunile

extracraniene

sinusurilor

b)

fetei

Afectiuni

c)

auriculare

Afectiuni

d)

osteoarticulare

Nevralgiile

nervilor

cranieni

Migrena
Este

cefaleea

determinata

de

vasoconstrictie

urmata

de

vasodilatatie

intensa

vaselor

intracraniene. Predominant unilaterala, apare cu prevalenta la femei suferind de nevroza, afectiuni

gastrice, hepatice si mai ales cele ale veziculei biliare, tulburari endocrine, precum si in parazitoze
intestinale.
Migrena se instaleaza cel mai adesea unilateral in regiunea frontala sau temporala si se extinde
asupra intregii jumatati a capului, mai rar si asupra jumatatii opuse. Periodicitatea acceselor este o
caracteristica si ele pot fi insotite de hipersensibilitate la lumina si zgomot, de o hipersensibilitate a
pielii capului si paloarea cutanata a fetei de aceeasi parte, ameteli, excitatie psihica, tahicardie,
transpiratii profuze, culminand uneori prin greturi intense si varsaturi.

Semne si simptome generale - Durerea

Este

simptomul

Pentru

descrierea

P-

cel

mai

atributelor

factori

S-

durerii

de

prezentare

se

foloseste

provocatori

QR-

frecvent

la

medic.

formula PQRST.

si

paleativi

calitatea
regiunea

corpului

unde

severitatea

este

localizata

durerii
durerea

(acuta

T - timpul de aparitie si durata

226

si

daca
sau

are

sau

nu

iradiere
cronica)

Semne si simptome generale - Oboseala

Reprezinta diminuarea capacitatii functionale a unui aparat, sistem functional sau a intregului
organism
Clasificare

Oboseala fiziologica: sau surmenajul fizic, secundara unui efort fizic excesiv, cu aparitia in
musculatura a unor produsi specifici de metabolism, care constituie obiectul biochimiei
oboselii - problema deosebit de importanta a medicinii muncii si medicinii sportive.

Oboseala patologica
o

Oboseala psihogena: apare la persoanele cu nevroza

Oboseala din boli febrile: oboseala prezinta unele particularitati elgate de caracterul
acut sau cronic al infectiei, de intensitatea si persistenta febrei si de germenul patogen
in cauza. In TBC pulmonara oboseala apare precoce si devine un simptom dominant.

Oboseala din boli endocrine: in boala Addison, la inceputul bolii, obseala are un
caracter vesperal pentru ca ulterior sa devina permanenta si constituie simptomul
dominant; apare inaintea tulburarilor de pigmentare si coexista cu hipotensiune,
hipotermie, hiponatremie si hipocloremie plasmatica.

Oboseala din boli cardiovasculare: in cardiopatii valvulare, insuficienta cardiaca apare la efort

Oboseala din boli hepatice: oboseala ce se prelungeste mult timp dupa un icter,
atrage atentia asupra cronicizarii si evulutivitatii unei hepatite, iar accentuarea ei la un
bolnav cu hepatita cronica evolutiva, asociata cu scaderea ponderala, pledeaza pentru o
evolutie cirogena. In hepatitele cronice se descrie asa-numita "astenie postprandiala".

Oboseala din boli renale cronice: oboseala poate constitui mult timp unicul simptom
de boala si are un caracter progresiv.

Oboseala din tumori maligne

Semne si simptome generale - Tulburarile somnului

Somnul este o intrerupere ciclica a starii de veghe, corespunzand schematic unei ntreruperi a
activitatii S.R.A.A si a inlocuirii acesteia cu activitati care iau nastere in structuri anatomice
subiacente.
Insomnia

227

Poate avea cauze ocazionale (schimbarea patului, locuintei, tulburari psihice), sau poate reprezenta
un

simptom

in

cadrul

altor

boli.

Insomnia poate apare ca simptom in cadrul urmatoarelor afectiuni

dispneea din insuficienta cardiaca

dispneea Cheyne-Stokes

durerea noctura din ulcerul duodenal, boala coronariana

stari febrile prelungite

prurit nocturn

Hipersomnia
Reprezinta nevoia crescuta de somn. Poate apare in tumorile hipofizohipotalamice, in tumorile de
lob

temporal

sau

frontal

si

nu

in

ultimul

rand

in

contuzii

Sindromul

cerebrale.
Pickwick

Asociaza obezitate si insuficienta respiratorie, cand bolnavul adoarme pentru scurt timp in timp ce
sta de vorba cu examinatorul.
Semne si simptome generale - Transpiratia
Reprezinta

cresterea

secretiei

sudorale

Prezinta urmatoarele particularitati in functie de afectiunea in care apar

In pneumonie - la debut, transpiratiile sunt abundente asociate cu hipertermie

In TBC pulmonar - transpiratiile sunt nocture

In rahitism - transpiratia apare in regiunea occipitala, frontala, perinazal

In tireotoxicoza - apare predominant la nivelul palmelor si in regiunea capului

In menopauza - transpiratia este insotita de valuri de caldura

La diabeticii netratati sugereaza o hipoglicemie sau compa hipoglicemica

La tineri cu tulburari vegetative apar la nivelul fetei, palmelor si plantelor

Semne si simptome generale - Pruritul

228

pielii.

Pruritul este o senzatie neplacuta, acompaniata frecvent de grataj. In functie de localizare putem
vorbi

de

prurit

localizat

si

generalizat.

Pruritul poate apare in:

boli alergice: este un simptom aproape constant in alergie. In alergia umorala pruritul
poate apare precoce, cu caracter anafilactic, la cateva secunde sau ore dupa contactul cu
alergene: urticarie, edem Quinke, soc anafilactic. Alteori, in cadrul alergieri celulare, pruritul
apare tardiv la 7-10 zile in contextul bolii serului.

boli metabolice: de tipul diabetului zaharat necunoscut si diabetului zaharat cunoscut. In

cazul celui din urma, pruritul se localizeaza la nivel vulvar la diabeticele care prezinta oscilatii
mari glicemice - mai ales in timpul noptii - cu glicozurii considerabile.

boli hepatice: in icterul prin retentie, pruritul este un simptom major, atribuit iritatiei
punctelor pruriginoase de catre sarurile biliare acumulate prin mecanism colostatic.

boli renale: in insuficienta renala cronica, pruritul este relativ frecvent si de intensitate
moderata, fiind atribuit retentiei de azot si NaCl in tesuturi.

boli hematologice: in boala Hodgkin, poliglobulie, limfoblastom.

boli parazitare: artropode, acarieni (scabia), viermi (oxiuri), protozoare (Trichomonas).

boli dermatologice: acneea, herpes, psoriazis, eczema de contact.

Semne si simptome generale - Sughitul

Acesta este datorat unei iritatii a nervului frenic care comanda contractiile diafragmei. Acest muschi
(diafragma) joaca un rol fundamental in miscarile respiratorii. Iritatia nervoasa provoaca deci o
contractie repetata si involuntara a diafragmei care, la randul ei, genereaza o inchidere brusca a
glotei. Aerul nu mai trece prin trahee, coardele vocale vibreaza si produc acele sunete ciudate.
Sughitul poate fi de lunga durata, sau de scurta durata, trecator (apare in general la copii, isterici,
dupa

bauturi

gazoase).

Sughitul de lunga durata poate avea mai multe origini:

centrala - cand apare ca urmare a unui proces inflamator, tulburari circulatorii cerebrale,
intoxicatii

periferica - in adenopatii cervicale, gusa, neoplasm bronsic, TBC

reflexa - in peritonita diafragmatica, ileus, abcese subfrenice

229

Semne si simptome generale - Setea

Este o senzatie de uscaciune a mucoasei bucofaringiene, care necesita ingestia de lichide. Putem
deosebi

Polidipsia -

reprezinta

sete
cresterea

fiziologica
senzatiei

de

si
sete

una
si

consumului

patologica.
de

lichide

Poate apare in:

diabet insipid

diabet zaharat

transpiratii abundente

Adipsia - reprezinta absenta senzatiei de sete. Este rara.

Semne si simptome generale - Mirosul
Tulburarile mirosului sunt reprezentate de:

anosmia - pierderea totala a mirosului

hiposmie - diminuarea sensibilitatii olfactive

hiperosmia - accentuarea sensibilitatii olfactive

parosmia - reprezinta confuzia mirosurilor

halucinatii olfactive - senzatii ireale de miros, de obicei respingator

Semne si simptome generale - Frisonul

Frisonul este un fenomen clinic caracterizat prin faptul ca bolnavul prezinta, in mod brusc, o
senzatie de frig, insotita de tremuraturi inegale si neregulate cu caracter progresiv, care cuprind
intreg corpul si devin foarte puternice. Senzatia de frig porneste din regiunea dorsolombara si este
insotita de o stare de neliniste, paloare (spasm al vaselor cutanate) si uscaciunea tegumentelor.
Frisonul poate fi de mai multe tipuri:

frison initial - care apare la debutul multor boli infectioase (pneumonie franca lobara,
limfangita, erizipel, scarlatina)

frison ce apare in procese supurative - in cazul unor abcese, flegmoane

230

frison de intensitate mare - apare in malarie

frisonul din colica biliara si renala

frisonul de cauza iatrogena

frisonul indus - prin injectarea de toxine, suspensii bacteriene

Semne si simptome generale - Febra

Reprezinta reprezinta cresterea temperaturii corpului din cauze patologice si totodata un raspuns al
organismului fata de agresiunea exercitata de un agent patogen.
Grade de febra

starea subfebrila: 37-38 grade C

febra moderata: 38-39 grade C

febra ridicata: 39-41 grade C

febra foarte ridicata: hipertermia, mai mult de 41 grade C

Clasificare

Febra infectioasa
o

In infectii generale precum tuberculoza, endocardita infectioasa

In celulite, plagi infectate

In infectii localizate cum se intampla in cazul flegmoanelor, abceselor (subfrenic,

apendicular), pielonefrite, colecistite

Febra neinfectioasa
o

In neoplazii

In hemopatii maligne

In boli de colagen: lupus eritematos sistemic, dermatomiozita, sclerodermie

231

In boli metabolice: acidoza, uremie, guta

Semne si simptome osteoarticulare - Durerea osoasa

Despre durerea de cauza osoasa putem afirma urmatoarele:

are originea la nivelului osului, periostului, sinovialei articulare, tendoanelor, ligamentelor

sau muschilor

poate fi singurul simptom

se poate asocia cu senzatie de greutate si/sau tumefiere

se accentueaza noaptea la mobilizare si suprasolicitare

se poate confirma prin examen radiologic

Durerea de cauza osoasa poate fi:

acuta: in fractura sau osteomielita acuta

cronica: in tuberculoza osoasa, neoplasme, hiperparatiroidism, osteoporoza, osteomalacie

Semne si simptome osteoarticulare - Durerea musculara

Despre durerea de cauza musculara poate fi clasificata in:

acuta, determinata de:

o

cauze traumatice

cauze infectioase

cauze metabolice

mioglobinopatii

cronica, determinata de:

o

cauze traumatice

contractii tonice

intinderi musculare

232

cauze arituclare

in boli de colagen sau boli metabolice

durerea in punct fix

durerea nocturna, apare in:

o

artrita reumatoida

spondilita anchilopoetica

polimialgia reumatica

osteoartrita

guta

boli ischemice ale vaselor periferice

boli metastatice ale oaselor

Semne si simptome osteoarticulare - Scaderea fortei musculare

Scaderea fortei musculare reprezinta dificulatatea sau incapacitatea efectuarii unui act motor prin
scaderea

energiei

mecanice

muschiului.

Poate sa apara in:

astenia musculara tipica

in botulism

in intoxicatia cu organofosforate

in paralizii sau pareze

Semne si simptome osteoarticulare - Modificarile tonusului muscular

Tonusul muscular reprezinta starea de contractie permanenta care caracterizeaza muschiul normal.
Se deosebesc:

Hipotonia musculara, care poate apare in:

233

sindrom de neuron motor periferic

sindrom de neuron motor central in stadiu acut

tabes

sindrom cerebelos

Hipertonia musculara, care poate apare in:

o

contracturi musculare antalgice in lumbago acut

contracturi musculare abdominale in peritonita

trismusul

contractura extrapiramidala - semnul rotii dintate la incercarea de flectare si

extensie a bratului - caracteristica bolii Parkinson

Semne si simptome osteoarticulare - Tulburari de sensibilitate

Bolnavul poate acuza uneori existenta unor tulburari subiective ale sensibilitatii, sub forma unor
diverse senzatii pe piele, in muschi, mucoase, in trunchiurile nervoase etc. Aceste tulburari,
frecvente in polinevrite, scleroza in placi, tabes etc., pot sa apara si in cervicartroze, herniile de
disc si in multe alte afectiuni ale aparatului locomotor.
Semne si simptome osteoarticulare - Membrul fantoma
Membrul fantoma reprezinta o forma particulara a tulburarilor de sensibilitate la amputati si consta
in falsa perceptie a segmentelor corporale care lipsesc. In aceste impresii complementare ale
amputatiilor, fantoma se manifesta ca o prelungire a bontului, fie la locul ocupat de membrul
amputat, fie ca sufera unele deplasari. Oricum, fantoma urmeaza miscarile bontului, ca si cum
segmentul lipsa ar continua sa existe. Uneori, invalizii afirma chiar ca pot executa anumite miscari
voluntare cu ea. Alteori, ei acuza la nivelul segmentelor lipsa dureri importante si rebele la orice
tratament.
Mecanismul fiziopatologic al acestei senzatii particulare a fost studiat de multi autori, incepand cu
Queniot,

Charcot,

Lhermitte

si

continuand

cu

Leriche,

Sliosberg,

Cronholm,

Kiliarovschi,

Bogoslavski, Kilenov, Askundov si Klikov. La noi in tara, problema a fost studiata de Grigorescu,
Baciu si Popescu. Dupa studiul acestora din urma, 94% dintre invalizi au prezentat sau mai
continuau sa prezinte senzie de membru fantoma (89% la membrul inferior si 99% la membrul
superior). Senzatia de membru fantoma a aparut numai la invalizii amputati peste varsta de 9 ani;
in 85% din cazuri, imediat dupa interventia chirurgicala, in 14% in primele 3 luni, si in 1% intre a

234

3-a

si

6-a

luna.

Formele de manifestare sunt total deosebite la membrul superior fata de cel inferior. Cea mai
frecventa forma de manifestare a membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor inferioare este
aceea a senzatiei de miscari involuntare si furnicaturi in degete (in special in haluce), in calcai si la
nivelul boltii externe. Senzatia de fantoma este cu atat mai complexa, cu cat nivelul amputatiei
este mai jos. Durerea apare numai in 30% din cazuri. Formele de manifestare ale membrului
fantoma la invalizii cu lipsa membrelor superioare sunt mult mai variate. Invalizii isi simt degetele
permanent in semiflexie, uneori cu unghiile infipte in carne; unii afirma ca degetele sunt fixe, altii
ca

pot

executa

anumite

miscari

voluntare

cu

degetele

lipsa.

S-a afirmat ca membrul fantoma ar avea origine pur psihica, centrala, intrind deci in cadrul
nevrozelor de obsesie, sau una pur periferica, prin cauze locale, cum ar fi iritarea filetelor senzitive
prinse in cicatricea bontului. Fantoma nu poate fi insa o creatie pur cerebrala si dovezi categorice
arata contributia factorilor periferici (neuroglioamele, existenta cicatricelor retractile, forma conica
a bonturilor, prezenta osteofitelor si keratozelor) in fiziopatogenia ei. Fantoma nu poate fi insa nici o
creatie pur periferica si ea nu s-ar produce daca nu ar exista imprimata in creier "imaginea
corporala de sine". Aceasta imagine este in ultima analiza rezultatul, urma care ramane impregnata
in scoarta prin activitatea reflexelor conditionate. Localizarea proceselor nervoase in diferite straturi
ale scoartei, stabilizarea raporturilor dintre structura portiunilor superioare ale sistemului nervos
central si functiile lor, toate acestea se integreaza in cunoscutul principiu pavlovist al "raportarii
dinamicii la structura". Impregnarea corticala a imaginii de sine se realizeaza numai un timp
oarecare. De aceea, invalizii care au fost amputati sub varsta de 9 ani nu cunosc senzatia de
membru

fantoma,

desi

prezinta

toate

conditiile

periferice

necesare

producerii

ei.

Bibliografie: "Semiologia clinica a aparatului locomotor" - Conf. dr. docent Clement C. Baciu
Semne si simptome cardiovasculare - Dispneea
Dispneea reprezinta senzatia de respiratie dificila, definita subiectiv prin senzatia de "lipsa de aer",
iar obiectiv, prin tulburarea frecventei, amplitudinii sau/si a ritmului miscarilor respiratorii.
Dispneea pare sa ocupe primul loc in simptomele cardiace care atreage atentia de la inceput asupra
unei

boli

cardiovasculare.

Dispneea de cauza cardiaca poate imbraca mai multe forme:

dispneea de efort

dispneea permanenta, de repaus, cu ortopnee

dispneea paroxistica din astmul cardiac si edemul pulmonar acut

dispneea aritmica de tip Cheyne-Stokes

235

dispneea de cauza extracardiaca

Dispneea cardiaca este aproape exclusiv o polipnee. Este o dispnee inspiratorie si expiratorie in
care, in functie de diverse situatii subiective si obiective, poate domina aspectul inspirator sau
expirator. Ca si dispneea pulmonara, prezinta manifestari asociate insuficientei cardiace (exemplu:
edemul) si semne prezente ce evidentiaza leziunea cardiaca (sufluri etc.), necesare pentru
diagnosticul diferential.
Semne si simptome cardiovasculare - Durerea
Durerea localizata in regiunea precordiala constituie un motiv foarte frecvent de prezentare la
medic.
Durerea din suferintele cardiovasculare poate fi schematizata astfel:

durerea din boala coronariana

durerea din pericardita acuta

durerea din bolile aortei

durerea necaracteristica de origine cardiaca

durerea vegetativa sau functionala

In functie de mecanismul patogenic, durerea poate fi:

ischemica
o

durerea din angorul stabil / de efort

durerea din IMA

sindromul de angor instabil

inflamatorie

Angina

pectorala

Caracteristicile anginei pectorale:

localizare retrosternala, in dreptul primelor spatii intercostale, cu iradiere posterioara in

umarul stang, membrul superior stang pe partea cubitala pana la ultimele 2 degete; poate
iradia de asemenea la nivelul gatului, in mandibula, ureche, dinti, mucoasa faringiana; alta

236

iradiere posibila este in spate intre omoplati, in jos, in epigastru, pe ambele brate, in
regiunea lombara, abdominala inferioara, etc.

durerea nu este localizata in zona periapexiana

durerea apare pe o suprafata intinsa (niciodata bolnavul nu arata cu degetul un punct ci cu

mana o suprafata)

durerea lipseste mai frecvent in angina decat in IMA (deoarece are o intensitate mult mai
mare in IMA)

apare la efortul fizic sau echivalentele acestuia : digestie (creste fluxul sangvin),
postprandial, conditii psihoemotionale (stare de hiperactivitate asemanatoare efortului
fizic). Durerea se amelioreaza sau chiar dispare la oprirea efortului fizic

disparitia durerii la repaus se realizeaza in timp scurt (1-5 minute). Durata durerii
ischemice este de sub 20 minute. (diagnostic diferential cu IMA, unde durata este de peste
20 minute)

amelioarea si disparitia durerii este accelerata de administrarea de nitroglicerina sublingual

(in aproximativ un minut)

caracterul durerii ca senzatie = comparata cu o greutate, presiune, constrictie, gheara

(neconsiderata drept durere de bolnav)

Cauze de angina pectorala:

stenoza semnificativa aterosclerotica la nivelul uneia sau mai multor coronare in

segmentele epicardice ale acestora

tromboza neaterosclerotica

unele embolii cu obstructie incompleta

spasm pe artere aterosclerotice / normale

unele malformatii congenitale (ex: originea in arterele pulmonare a arterelor coronare)

boli inflamatorii ale coronarelor (se numesc coronarite si apartin vasculitelor)

dezechilibru dintre perfuzie si nevoie, determinat de cresterea exagerata a nevoii

Infarctul

miocardic

acut

Caracteristicile IMA:

237

(IMA)

durerea are aceeasi localizare si iradiere cu cea din angina pectorala

iradierile in zone mai atipice pentru angina (abdominala, lombara, ambele brate, poasterior
etc.) se produc mai frecvent in IMA

aparitia durerii nu este neaparat conditionata de efort (poate aparea si repaus si la efort
fizic)

durata durerii este mare, putand depasi 20 de minute

nu cedeaza la nitroglicerina si analgetice obisnuite, necesita morfina

durerea are in general un debut mai rapid si o disparitie mai treptata (cateva ore uneori)
comparativ cu angina pectorala

ca senzatie, se manifesta ca : presiune, greutate, constrictie

In legatura cu aceasta intensitate mare, apar o serie de particularitati in ceea ce priveste reactia
psihoemotionala.
Pacientul sufera de o anxietate importanta:

se atinge nivelul de panica

se asociaza cu iminenta mortii

teama de moarte

Semne si simptome cardiovasculare - Palpitatiile

Reprezinta constientizarea activitatii cardiace, cu nuanta interpretativa de suferinta, anormalitate,
de caracter penibil. Au la baza o modificare importanta, fiziologica sau patologica a activitatii
cardiace. Nu sunt direct proportionale cu anormalitatea activitatii cardiace, pentru ca au mereu o
componenta

afectiva,

de

semnificatie

de

Palpitatiile

"rau".
fiziologice

Sunt palpitatiile care apar la efort fizic mare, stres psihic mare, cu stimulare simpatoadrenergica
importanta. Mecanismul de producere este reprezentat de cresterea fortei si a frecventei, ceea ce e
inregistrata

ca

schimbare

Palpitatiile

activitatea

cordului.
patologice

Sunt descrise de pacienti ca:

in

batai puternice in piept

238

rostogolire a inimii

pauza in activitatea inimii

"fluturare"

palpitatii inregistrate ca si contractii dureroase

Localizarea poate fi precordial sau in regiunea cervicala.

Semne si simptome cardiovasculare - Tusea
Tusea e o manifestare frecventa la cardiaci. E corelata cu staza cardiaca sau cu complicatii
pulmonare in boli cardiace (ex:IMA) sau cu bronsita de staza.
Semne si simptome cardiovasculare - Hemoptizia
Hemoptizia sau expectoratia sanguinolenta apare in multe afectiuni cardiace, prin mecanisme
patogenice

multiple.

In fata unei hemoptizii se pun urmatoarele probleme diagnostice:

stenoza mitrala

embolia pulmonara

insuficienta ventriculara stanga (IVS) care se manifesta prin edem pulmonar acut (EPA)

hipertensiunea arteriala sistemica

anevrisme aortice fisurate sau rupte

malformatii arteriovenoase

Semne si simptome cardiovasculare - Febra

Orice stare febrila la un pacient cu suferinta cardiovasculara pune probleme foarte grave de
diagnostic

sau/si

de

Situatiile in care febra poate sa apara la cardiaci:

reumatism articular acut

stari septicemice

239

evolutivitate.

boli infectioase

infarct pulmonar, pericardita acuta, tromboflebita, infarct miocardic

endocardita bacteriana subacuta

Semne si simptome cardiovasculare - Raguseala

Raguseala poate apare in suferinte cardiovasculare, cu un caracter de voce voalata sau net ragusita
sau chiar voce bitonala. Apare in compresiuni mediastinale asupra nervului recurent cum se
intampla in stenoza mitrala (ca urmare a dilatarii atriului stang), mediastinita din mezaortita
luetica, anevrismul crosei aortice.
Semne si simptome respiratorii - Durerea toracica
Durerea de cauza respiratorie este de mai multe tipuri: junghi toracic, durere data de inflamarea
cailor respiratorii mari, durere produsa de distensia arterelor pulmonare. Mai exista si dureri legate
de mediastin, de peretele toracic, durere la nivelul toracelui si n vecinatatea sa (coloana
vertebrala,

regiune

cervicala,

regiune

Junghiul

abdominala)
toracic

este o durere de cauza pleurala dar apare si n suferinta parenchimului pulmonar, prin
interesarea pleurei

originea durerii este la nivelul terminatiilor algogene din pleura parietala (pleura viscerala
nu are sensibilitate)

acest junghi apare prin inflamarea sau iritarea pleurei, n contextul unei dureri corelabile cu
miscarile respiratorii

in ultimul stadiu al durerii se intalneste exudat inflamator ce contine fibrina

Aceasta durere este localizata pe suprafete mici, este unilaterala, poate avea intensitate mare sau
foarte mare, are debut acut sau supraacut. Junghiul are ca si caracter important, agravarea odata
cu miscarile respiratorii (bolnavii au tendinta micsorarii respiratiei pe partea durerii). Tusea,
sughitul, miscarea sau apasarea agraveaza deasemenea durerea, fiind in corelatie cu o
hiperestezie.
Durerea

datorata

inflamarii

In aceasta situatie exista 2 faze de evolutie:

240

mucoasei

bronsice

faza de bronsita uscata, in care se manifesta o durere retrosternala (ca o arsura severa), si
care se agraveaza la respiratie rapida sau adanca si la tuse, care la inceput este uscata.
Aceasta faza tine cateva zile si se amelioreaza treptat.

faza de bronsita cu tuse productiva

Durere

produsa

de

distensia

arterei

pulmonare

pincipale

Este o durere toracica cu instalare acuta, resimtita retrosternal, cu durata variabila (ore), pusa pe
seama

distensiei

peretilor

arterei

pulmonare

datorita

hipertensiunii

Durerea

acute

pulmonare.

mediastinala

Durerea mediastinala poate fi datorita continutului sau (componente cardio-vasculare, digestive si

respiratorii) sau datorita afectarii globale a mediastinului (in emfizemul mediastinal sau in
mediastinita). In emfizemul mediastinal exista o durere toracica retrosternala extinsa, care este
importanta atunci cand se asociaza cu emfizem subcutanat (observat prin deformarea cutanata a
zonei respective si prin senzatie de "zapada proaspata" la apasare) si cu un zgomot uscat, ritmat,
de activitate a cordului (semnul lui Hamann). In mediastinita (frecvent intalnita datorita rupturii de
esofag sau perforarii traheei) exista o durere retrosternala intinsa, intensa si se observa o marire
radiologica
Durerea

a
peretelui

toracic

mediastinului.
si

diafragmului

Deosebim:

Durerea de tip frenic: poate fi data de iritatia inflamatorie a zonei centrale a diafragmului
care este inervata de nervul frenic ce are originea la nivelul C3-C5. Durerea este resimtita
pe marginea superioara a trapezului si a regiunii cervicale laterale si uneori in spatiile
intercostale laterale. Iritatia poate fi insotita de contractia diafragmului producand sughitul.

Nevralgiile intercostale: sunt distribuite pe unul sau mai multe spatii intercostale si au
frecvent caracter de durere sub forma de arsura sau descarcare electrica; durerea este
agravata de respiratiile adanci, de tuse, stranut, schimbari mari de pozitie a toracelui.
Durerea este agravata in punctele Walleix, care se gasesc la intersectia principalelor linii
verticale cu rebordul costal.

Dureri parietale legate de muschi: poate avea unele aspecte mai particulare, ca in cazul
pleurodiniei produsa de viroze, caracterizata prin durere violenta (datorita inflamarii
muschilor intercostali) descrisa ca si "Gheara Diavolului" sau "Boala insulei Bronholm".

Durerea legata de afectarea articulatiei condro-sternale (Boala Tieze): este o

durere ce intereseaza articulatiile condro-costale 2,3,4, de obicei pe partea stanga; este
asociata cu tumefactia articulatiei si roseata tegumentului

241

Durerea din fibrozita: este o durere musculara corelata cu o reactie inflamatorie a

tesutului conjunctiv fibros. Intereseaza partea superioara a toracelui, anterior si posterior.

Sindromul Pancoast Tobias: este o durere cu distributie in plexul brahial; intereseaza

partea superioara a toracelui si membrul superior, corelate cu o afectare neoplazica a
varfului plamanului si domului pleural superior.

Semne si simptome respiratorii - Dispneea

Dispneea este definita ca respiratie dificila (cu efort), respiratie constientizata ca anormala,
determinand o situatie de discomfort. Apar modificari de frecventa, amplitudine si regularitate ce
se

coreleaza

cu

travaliu

ventilator

crescut.

Pentru aparitia perceptiei de dispnee sunt necesare multe informatii cu punct de plecare in
receptorii pulmonari (de distensie si juxtaalveolari). Exista puncte de receptori in muschi si
tendoane, receptori la nivelul vaselor (carotida, aorta) capabili sa inregistreze modificari ale gazelor
n sange, receptori care trimit impulsuri la musculatura periferica. Toti acestia favorizeaza un trafic
crescut la nivelul centrilor care coreleaza respiratia. Acest trafic impreuna cu inregistrarea efortului
muscular

crescut,

duc

la

inregistrarea

dispneei.

Din punct de vedere clinic avem elemente generale si tipuri particulare de dispnee:

dispneea de efort si de repaus

dispneea paroxistica

Mijlocul de masurare al dispneei se refera la cea de efort, in functie de gradul de efort la care apare
si are 4 stadii (efort mare, mediu, mic si repaus).
Semne si simptome respiratorii - Tusea
Tusea este un act reflex sau voluntar determinat de excitanti fizici, chimici, inflamatori, care are ca
rezultat expulzarea violenta si sonora a aerului intrapulmonar si a eventualelor secretii patologice
sau

corpilor

straini

din

arborele

traheobronsic.

Tusea reprezinta o reactie de aparare a organismului pentru eliminarea produselor patologice din
caile

respiratorii.

Reflexul

de

tuse

este

un

reflex

respirator

modificat.

Dupa caracterul tusei se descriu:

tusea uscata: este seaca, fara expectoratie

tusea umeda: este productiva, insotita de expectoratie, apare de obicei dimineata la

schimbarea pozitiei corpului

242

tusea surda

tusea latratoare: este consecinta unor compresiuni traheobronsice determinate de

adenopatii

tusea bitonala: apare in cazul paraliziei corzilor vocale

tusea convulsiva

tusea iritativa: apare la fumatori sau in complicatiile cardiovasculare

tusea cavernoasa: apare in cavernele pulmonare

Semne si simptome respiratorii - Expectoratia

Expectoratia reprezinta ceea ce se elimina din teritoriul alveolo-bronho-traheal prin actul tusei.
Rezultatul expectoratiei este "sputa". Sputa contine secretia diferitelor glande seroase si mucoase,
exudat inflamator, transudat din capilarele pulmonare si alveolare, sange, eventual corpi straini.
Semne si simptome digestive - Foamea si apetitul
Notiunile de foame si apetit (pofta de mancare) nu sunt sinonime. Prin apetit se intelege dorinta si
placerea de a ingera alimente in raport cu experienta anterioara a individului. Foamea este o
necesitate imperioasa si imediata de alimente care se manifesta intr-un cadru simptomatic care
include o gama varianta de senzatii neplacute: iritabilitate, astenie, cefalee, ameteli, senzatie de
tensiune sau chiar crampe epigastrice. Cu toate ca pentru pacienti si chiar in vechiul concept
mecanic, stomacul se gaseste in centrul fenomenelor care genereaza dorinta de alimentatie, in
realitate mecanismele de reglare ale ingestiei de alimente sunt mai complexe si inca neelucidate,
incluzand reglarea fina a homeostaziei interne si factori de ordin psihic deloc neglijabili.
In conditii patologice se pot realiza perturbari ale comportamentului apetitiv al bolnavului
manifestandu-se tendinte de diminuare (anorexia), exagerare (hiperorexia) sau pervertire
(parorexia).
Semne si simptome digestive - Anorexia
Prin

anorexie

se

intelege

lipsa

poftei

de

mancare.

Anorexia se intalneste intr-o serie intreaga de suferinte: boli ale stomacului (gastrite cronice,
cancerul gastric), ficatului si cailor biliare, in boli endocrine (insuficienta hipofizara Simmonds,
boala lui Addison), in perioada febrila a bolilor infectioase acute, tuberculoza pulmonara, intoxicatii
exogene (alcoolismul cronic, abuzul de medicamente) sau endogene (azotemie, uremie, acidoza
diabetica). Anorexia poate interveni periodic ca si una din manifestarile din cadrul unor boli psihice

243

(psihonevroze, sindroame maniacodepresive, schizofrenie) si, atunci cand domina tabloul clinic al
acestor bolnavi, in absenta oricarei alte cauze de natura organica, este cunoscuta sub numele de
anorexie nervoasa. Indivizii aflati in stare de inanitie de conjunctura (calamitati naturale,
naufragiati), sau voluntara (post prelungit, cura de foame la obezi) isi pierd in cateva zile apetitul,
odata

cu

instalarea

starii

de

acidoza

metabolica.

Dintre bolile stomacului, gastritele si cancerul gastric evolueaza frecvent cu anorexie. Dimpotriva,
pofta de mancare este pastrata in ulcerul gastric si duodenal necomplicat. In cancerul gastric se
manifesta uneori ceea ce se numeste anorexie selectiva in cadrul careia bolnavul pierde complet
pofta de mancare pentru anumite alimente (carne, grasimi, uneori paine), in timp ce pentru restul
alimentelor apetitul este pastrat. In fazele avansate ale bolii anorexia este simptom permanent si
progresiv.
Anorexia nu trebuie confundata cu teama bolnavului de a ingera alimente din pricina unor senzatii
neplacute legate de acest act. Situatia se numeste sitofobie si apare in: aerogastrie, ulcerul gastric
(in special cel localizat in vecinatatea pilorului), stenoza pilorica si dupa rezectia gastrica complicata
cu sindrom postprandial precoce. Senzatia de saturatie precoce, intalnita frecvent in staza
duodenala, trebuie diferentiata printr-un interogatoriu constiincios de anorexie. In aceste cazuri
apetitul este normal, insa senzatia de satietate survine rapid, adesea dupa ingerarea unei cantitati
reduse de alimente.
Semne si simptome digestive - Hiperorexia
Hiperorexia defineste in sensul etimologic al cuvantului o crestere a apetitului. Atunci cand individul
este nevoit sa consume o cantitate mare de alimente inainte ca starea de satietate sa apara, se
vorbeste

de

polifagie.

Hiperorexia apare ca si o manifestare de natura neurotica si poate explica o parte din asa-numitele
obezitati exogene. Polifagia este motivata de cele mai multe ori de suferinte organice cum ar fi:
infectii parazitare, diabet zaharat, insulinom, hipertiroidism, fistula gastro-intestinala. Polifagia se
poate manifesta la femei in cursul graviditatii.
Semne si simptome digestive - Parorexia
Prin parorexie se intelege apetitul fata de alimente neobisnuite. Aprecierea acestui simptom trebuie
evident sa tina seama de obiceiurile alimentare anterioare ale individului si ale colectivitatii din care
provice. Dorinta de a consuma alimente acide, supracondimentate, dulciuri in exces, sau alte
abateri de la tiparul alimentar considerat normal, poate sa fie expresia unor tulburari metabolice
sau a dezechilibrului electrolitic, dar, de cele mai multe ori, tradeaza suferinte de ordin psihic.
Psihopatii pot manifesta tendinta de a ingera substante nocive sau improprii ca si alimente cum ar
fi: pamant, creta, par, excremente, unele obiecte de uz casnic etc. In aceste cazuri se vorbeste de
pica sau alotriofagie.

244

Semne si simptome digestive - Disfagia

Prin

disfagie

se

intelege

dificultatea

de

inghiti.

Termenul este rezervat atat timpului buco-faringian cat si celui esofagian al deglutitiei. Disfagia
esofagiana este descrisa de bolnavi ca o senzatie particulara de presiune sau jena retrosternala sau
ca o impresie ca la un anumit intervat de timp de la inghitire, bolul alimentar se opreste. Exista in
mare un paralelism intre sediul la care bolnavul percepe senzatia de disfagie si nivelul la care se
situeaza

obstacolul

mecanic,

functional

sau

asociat

care

determinat-o.

In obstacolele mecanice la nivelul esofagului (stenoze postcaustice, cancerul, tumorile benigne ale
esofagului si compresiunile extrinseci) disfagia se instaleaza lent progresiv, mai intai pentru
alimente solide apoi si pentru lichide. Dimpotriva, in tulburarile functionale (spasmul esofagian,
achalazia) disfagia se instaleaza brusc, are un caracter capricios si pasager, nu rareori este
prezenta pentru alimente lichide si lipseste pentru alimente solide (disfagie paradoxala). Disfagiile
organice care se instaleaza brusc pot fi explicate prin suprapunerea elementului functional spastic
pe

leziune

organica

incipienta.

O mentiune pentru un tip particular de disfagie frecvent intalnita in practica. Este vorba despre
"senzatia de glob" cunoscuta si sub denumirea de "globus histericus". Este perceputa de bolnavi ca
o senzatie de obstacol sau jena persistenta retrosternala, fara legatura cu deglutitia, care uneori isi
schimba lent sediul in sens vertical. Senzatia de glob are un substrat functional bine definit, este
vorba de spasme esofagiene cu sediu constant sau variabil (migratorii) care survin pe un teren labil
neuro-vegetativ.
Disfagia se poate intalni in unele boli generale care produc modificari locale organice sau
functionale la nivelul esofagului. Sclerodermia, poate afecta esofagul, determinand disfagie si arsuri
retrosternale. In cadrul starilor de deficitt grav de fier, a fost descrisa, mai ales la femei, disfagia
asociata cu anemie si uneori splenomegalie si glosita, cunoscuta sub denumirea de sindrom
Plummer-Vinson.
Clasificarea disfagiei

Clasificarea etiopatogenetica
o

Disfagie de transfer

Disfagie de transport

Disfagie de evacuare

Clasificarea evolutiva

245

acuta

cronica

progresiva

agravata brusc

intermitenta

Clasificarea in functie de circumstantele de aparitie

o

Disfagie adevarata - initial pentru solide, apoi pentru alimente pastoase si lichide

Disfagie paradoxala - initial pentru lichide apoi si pentru solide

Semne si simptome digestive - Varsaturile

Prin varsatura se intelege expulzarea fortata, brusca a continutului gastro-intestinal prin gura.
Varsatura, precedata adesea de greata si hipersalivatie, este un act reflex in cadrul caruia stomacul
este principalul organ efector. In timpul varsaturii se realizeaza o contractie a pilorului care
impiedica trecerea continutului gastric spre duoden si in acelasi timp o relaxare a zonei fundice si a
cardiei care permite eliminarea lui fortata spre esofag, faringe si cavitatea bucala. Valul palatin este
ridicat, iar glota inchisa impiedicand trecerea continutului varsaturii spre caile respiratorii. Miscarile
antiperistaltice ale esofagului si jocul functional al jonctiunii eso-gastrice au fost banuite a avea un
rol in exteriorizarea varsaturii, dar forta operativa principala ramane cu singuranta cresterea
presiunii intraabdominale ca urmare a constractiei simultane si deosebit de puternice a
diafragmului

si

Varsaturile

pot

muschilor

fi

de

origine

peretelui
centrala

sau

abdominal.
periferica

(reflexe).

Varsaturile de origine centrala - survin in boli ale sistemului nervos central care modifica
presiunea intracraniana (tumori cerebrale, meningoencefalite, sifilisul cerebro-spinal, hemoragiile
cerebrale), sindromul Meniere, migrena, intoxicatii endogene (uremie, stari de acidocetoza),
intoxicatii exogene (alcool, nicotina, opiacee). In categoria varsaturilor de origine centrala se pot
incadra varsaturile din primele luni ale sarcinii si cele cu punct de plecare de la nivelul aparatului
vestibular; prin leziuni organice (labirintica) sau tulburari functionale (raul de mare, raul de avion).
Varsaturile de origine centrala se datoresc cresterii presiunii intracraniene, apar brusc, nu sunt
precedate

de

senzatia

de

greata

si

se

executa

fara

efort

("varsatura

in

jet").

Varsaturile de origine periferica (reflexe) - au ca punct de plecare excitatii de la nivelul tubului

digestiv, peritoneului si diferite alte viscere. Arcul reflex include cai aferente (nervul vag), centrul

246

vomitiv si caile eferente (nervul frenic si nervii responsabili de activitatea muschilor peretelui
abdominal).
Varsaturile cu punct de plecare de la nivelul aparatului digestiv se intalnesc in: boli ale stomacului
(gastrite acute si cronice, stenoza pilorica), boli ale ficatului si cailor biliare (hepatita acuta,
colecistite, litiaza biliara), pancreatita acuta, ocluzia intestinala, apendicita acuta, ocluzia vaselor
mezenterice si altele. Iritatia peritoneala de orice natura sau peritonita se insotesc de obicei de
varsaturi.
Varsaturile reflexe cu punct de plecare in afara aparatului digestiv se intalnesc in: colica renala,
metro-anexite, catarul cronic nazo-faringian, etc.
Semne si simptome digestive - Durerea abdominala
Perceperea durerii este legata in mod nemijlocit de o excitatie de tip particular a receptorilor
specializati. Natura stimulilor si a receptorilor implicati in durerea somatica este bine cunoscuta. In
cazul abdomenului, regiunile dotate cu sensibilitate de acest fel sunt structurile parietale inclusiv
peritoneul parietal. Integrarea senzatiilor se face parte in talamus (caracterul durere in general),
parte

in

scoarta

ariei

din

jurul

scizurii

centrale

(localizarea

si

intensitatea

durerii).

Durerea viscerala se caracterizeaza din punct de vedere fiziopatologic prin natura speciala a
impulsurilor care o produc si prin caile particulare prin care se realizeaza transmisia lor. Multa
vreme s-a crezut ca viscerele ar fi lipsite de sensibilitate. Si intr-adevar, chirurgii au observat de
multa vreme ca excitanti care in mod obisnuit produc durere in aria de sensibilitate somatica
(intepare, taiere, cauterizare), ramane fara raspuns durereos in aria viscerala. Explicatia rezida in
natura speciala a impulsurilor capabile sa excite interoceptorii viscerali. Se admite ca interoceptorii
viscerali sunt sensibili la excitatii conditionate fie de contractia spastica a musculaturii netede, fie
de distensia dincolo de limite a unui organ. Caile de transmitere ale acestor impulsuri depind de
sistemul nervos vegetativ si sunt: fibrele viscerale aferente, ramura comuncata alba, ganglionul
spinal,

cornul

posterior

al

maduvei.

Din punct de vedere clinic, durerea viscerala este destul de imprecisa, difuz localizata si corespunde
in general sediului anatomic al viscerului interesat. Atunci cand excitantul care a produs-o este
deosebit de puternic, ea imbraca denumirea de colica si este descrisa de bolnav sub forma de
crampa, sfasiere, torsiune etc. In aceste cazuri, durerea este mare, mai precis localizata si iradiaza
fiind perceputa intr-un teritoriu exteroceptiv din cunoscutele zone ale lui Head si Zaharin.
Localizarea

durerii corespunde

in

mare

pozitiei

anatomice

viscerului

afectat.

Iradierea, alaturi de localizare caracterizeaza foarte bine un anumit tip de durere. Spre exemplu
iradierea clasiva a durerii din hipocondrul drept in colica biliara spre spate si in umarul drept sau a
celei din regiunea lombara in colica reno-ureterala de-a lungul ureterului sau nervilor abdominogenitali spre organele genitale externe. De mentionat ca uneori durerea poate sa fie putin intensa

247

sau chiar sa lipseasca la sediul obisnuit si se poate manifesta preponderent in zonele de iradiere
caracteristica.
Intensitatea durerii abdominale este diferit apreciata de bolnav in functie de o sensibilitate
psihologica individuala fata de durere in general. Ea poate fi: moderata, intensa sau insuportabila.
Durerile mari sau insuportabile intalnite de exemplu in colica reno-ureterala sau colica biliara fac ca
bolnavul

sa

fie

agitat,

nelinistit

si

sa

adopte

diferite

pozitii

antalgice.

Caracterul durerii poate fi descris de bolnavi ca si colica, arsura, intepatura, "lovitura de pumnal",
torsiune,

distensie,

durere

terebranta

etc.

Conditiile de aparitie sau intensificare ale durerii au o importanta deosebita. Se va cauta sa se

precizeze daca durerile au sau au avut raport cu alimentatia in general (ulcer) sau cu felul
alimentatiei (abuz de grasimi la declansarea unei colici biliare), cu mictiunea, defecatia (rectosigmoidite), pozitia bolnavului (periviscerite) sau cu alte imprejurari mai putin obisnuite (debutul
colicii

reno-ureterale

dupa

trepidatii).

Conditii de diminuare sau disparitie. Se va preciza in ce conditii durerea diminua sau dispare: la
alimentatie, sau alcaline (ulcerul duodenal), la antispastice sau caldura (colica biliara), la presiune
(colica

saturnina)

Localizarea

durerii

abdominale

in

functie

etc.
de

cauza

care

produce

Localizare difuza: peritonite acute primitive sau secundare perforatiilor de organ, peritonite
cronice, enterocolite acute, intoxicatii, ocluzie intestinala.

In epigastru: ulcer gastric si duodenal, neoplasm gastric, stenoza pilorica, hernie hiatala,
colecistita acuta si cronica, litiaza si diskineziile biliare, colica biliara, hepatomegalia de
staza, pancreatita acuta si cronica.

In hipocondrul drept: hepatite acute si cronice, abces hepatic, hepatomegalia de staza,

cancerul hepatic, colecistite acute si cronice, abcesul subfrenic, ulcerul duodenal,
apendicita, pielita, litiaza renala dreapta.

In hipocondrul stang: abcesul si infarctul splenic, ulcerul micii curburi a stomacului,

aerogastria, abcesul subfrenic, pielita, litiaza renala stanga.

Regiunea ombilicala: ulcerul peptic, pancreatita acuta si cronica, enterocolite acute,

scleroza vaselor mezenterice sau a aortei abdominale, anevrismul aortei abdominale.

Pe flancuri: colite, colica reno-ureterala.

248

In hipogastru: cistite acute si cronice, litiaza vezicii urinare, cancerul si tuberculoza vezicii
urinare, metroanexite, cancerul uterin.

In fosa iliaca dreapta: apendicita, tiflita, peritiflita, litiaza ureterala dreapta, anexita
dreapta, chistul ovarian torsionat, sarcina extrauterina.

In fosa iliaca stanga: sigmoidite, perisigmoidite, dizenterie, litiaza renala stanga, anexita
stanga, chistul ovarian torsionat, sarcina extrauterina.

Durerea abdominala poate fi insotita de simptome care interpretate unitar arunca o lumina asupra
naturii si cauzei care a determinat-o. Spre exemplu, colica biliara se insoteste de greturi, varsaturi
bilioase, febra moderata si uneori icter sau numai emisie pasagera de urina mai inchisa la culoare.
In enterocolite, durerea e insotita de diaree, in criza gastrica tabetica de varsaturi incoercibile etc.
Semne si simptome digestive - Halena
Halena sau halitoza se intalneste in igiena bucala deficitara, carii dentare neglijate, pioreea
alveolara, amigdalita cronica criptica, rinofaringita cronica si in obstructii urmate de staza ale
esofagului,

stomacului,

portiunii

superioare

intestinului

sau

colonului.

Aerul expirat poate avea si el un miros caracteristic in cateva boli:

miros fetid, cadaveric, patrunzator, perceptibil chiar in incaperea in care se afla bolnavul, in
supuratiile pulmonare (bronsiectazie, abcesul si gangrena pulmonara);

miros fecaloid in ocluzia intestinala;

miros aldehidic la alcoolici;

miros de acetona de fructe fermentate, asemanator celui perceput intr-o pivnita cu fructe,
in starile de acidocetoza (diabet zaharat, stari de inanitie dupa varsaturi incoercibile);

mirosul de indol si scatol, ficat stricat, sau rinichi, in insuficienta hepatica ("foetor
hepatic");

miros amoniacal - urinos in uremie;

miros fad, dulceag foarte caracteristic in difterie si stomatita Vincent;

miros de usturoi in intoxicatia cu fosfor;

miros de migdale amare in intoxicatia cu cianura de potasiu.

Semne si simptome renale - Durerea lombara

249

Durerea din regiunea lombara constituie deseori un simptom revelator pentru o afectiune renala.
Caracterele durerilor lombare unilaterale sau bilaterale, spontane sau provocate, variabile in ce
priveste intensitatea, durata, iradierea si simptomele de acompaniament, ne permit precizarea
naturii

lor

renale

si

chiar

diagnosticului

de

probabilitate

al

afectiuni

respective.

Durerile lombare cu caracter difuz de origine renala ne orienteaza spre o afectiuni a rinichiului,
bazinetului sau ureterului. Ele au ca substrat fie distensia capsulei renale prin marirea de volum a
rinichiului, fie distensia cailor excretoare printr-un obstacol intrinsec (calcul, cheag), parietal
(tumora, stenoza), sau extrinsec (compresiune tumorala, anomalie a jonctiunii pielo-ureterale).
Cand durerile lombare sunt unilaterale, apar spontan, sunt de intensitate mica, sub forma unei
presiuni sau tractiuni, cu durata variabila, minute, ore sau zile, sugereaza afectarea unui singur
rinichi si evoca unul din urmatoarele diagnostice: ptoza renala, pielonefrita, hidronefroza,
tuberculoza renala, litiaza renala latenta sau manifesta, rinichi polichistic, cancer renal. Aparitia
durerii in ortostatism, favorizata de trepidatii, iradierea ei in partea anteroinferioara a abdomenului,
spre regiunile genitale externe si ameliorarea sau chiar disparitia ei in clinostatism, intareste
supozitia
Durerile

originii
lombare

bilaterale

sunt

mai

ei
rare

si

sunt

renale.

determinate

de

nefropatii

bilaterale

(glomerulonefrita, litiaza bilaterala, tuberculoza renala). De cele mai multe ori ele sunt insa de alta
natura: reumatism lombar, morbul lui POtt, metastaze neoplazice vertebrale, mielom multiplu.
Uneori, durerea lombara renala unilaterala poate prezenta un caracter continuu si sa fie de
intensitate mare, evocand in acest caz posibilitatea unui flegmon perinefretic, a unei pionefroze sau
infarct

renal.

Colica

renala

(nefretica)

Colina renala reprezinta cea mai tipica durere de origine renala si este datorata punerii in tensiune
a bazinetului de catre urina adunata asupra unui obstacol recent aparut sau completat. Precedata
uneori de prodroame, plenitudine lombara, dureri testiculare, polakiurie, mictiuni imperioase,
aparitia colicii este favorizata de trepidatii, consum mare de lichide sau deshidratare, efort fizic,
caldura etc. De obicei prodroamele lipsesc si de la inceput se asociaza doua simptome majore:
durerea

si

tulburarile

de

mictiune.

Debutul este cel mai frecvent noctur sub forma unui acces dureros paroxistic, violent - ca o lovitura
de pumnal - in una din regiunile lombare. Durerea se extinde rapid pe traiectul ureterului si in
teritoriul genito-crural al plexului lombar, interesand flancul, fosa iliaca, regiunea inghinala, micul
bazin, organele genitale externe si fata interna a coapselor. Testicolul este adesea retractat spre
inelul inghinal prin contractia cremasterului si poate prezenta o sensibilitate deosebit de exprimata.
Uneori

durerea

poate

difuza

de-a

lungul

nervului

sciatic

pana

in

spatiul

popliteu.

Colica renala coexista cu tulburari urinare, indeosebi vezicale care atrag atentia asupra aparatului
urinar: polakiurie, mictiuni dureroase, uneori tenesme vezicale si hematurie. Bolnavul cu colica
renala este anxios, agitat si cauta mereu o pozitie antalgica pe care nu o gaseste.

250

In forma sa tipica, colica renala se insoteste si de fenomene reflexe cardio-circulatorii (bradicardie,

paloare, raceala extremitatilor, transpiratii) sau digestive (greturi, varsaturi, sughit, meteorism),
care necunoscute ar putea preta la confuzii cu apendicita acuta, hernia inghinala, colecistita acuta,
colica biliara, pancreatita acuta sau chiar infarctul miocardic. In colica renala lipseste insa
contractura

abdominala,

febra,

iar

orificiile

herniare

sunt

libere.

Durata colicii este de obicei variabila - in general ea evolueaza in cateva ore, mai rar zile si este
urmata la un interval variabil de alte pusee dureroase. Caracteristic pentru colica nefretica este
evolutia sa cu recrudescente paroxistice de durata variabila. Cand crizele dureroase se succed la
intervale scurte vorbim de colica renala subintranda. Sfarsitul colicii nefretice este adesea marcat
printr-o criza poliurica cu hematurie microscopica sau macroscopica. La antispasmodice, colica
nefretica cedeaza in general rapid, terminandu-se uneori cu expulzarea de calcul. Antialgicele nu au
decat

actiune

tranzitorie.

Colica renala poate apare in:

tuberculoza renala, prin eliminarea cazeumului,

hematurii, prin migrarea cheagurilor de sange,

cancerul renal, prin eliminarea de tesut necrozat,

infarctul renal, prin spasm localizat al musculaturii periureterale,

hidronefroza si malformatii congenitale prin distensia bazinetului

Semne si simptome renale - Simptome nervoase si senzoriale

Bolnavii cu afectiuni renale prezinta adesea cefalee, astenie, tulburari de vedere (diminuarea
acuitatii vizuale, fosfene), prurit si insomnii care pot contrasta uneori cu somnolenta diurna. In
stadiul de insuficienta renala cronica manifesta, astenia il retine pe bolnav de la orice activitate,
pentru ca in stadiile mai inaintate ale bolii, simptomatologia nervoasa sa evolueze pana la convulsii
tonico-clonice si coma uremica.
Semne si simptome renale - Simptome cardiovasculare
Hipertensiunea
Afectiunile

renale

arteriala
unilaterale

si

bilaterale

secundara
pot

evolua

cu

(renovasculara)
crestera

tensiunii

arteriale.

In afectiunile renale bilaterale (glomerulonefrita difuza acuta si cronica, pielonefrite cronice, etc.),
hipertensiunea arteriala constituie un simptom frecvent si se insoteste de cefalee, vertij, insomnii,
parestezii, tulburari de vedere, paloare etc. In afectiunile renale unilaterale, care determina

251

hipertensiune arteriala sunt reprezentate de: leziuni parenchimatoase (hidronefroza, litiaza

renoureterala, tuberculoza renala, cancer renal, chist renal) si in cazuri mai rare de leziuni
vasculare

renale

(stenoze

ale

arterei

renale,

hipertrofia

musculara

arterei

renale).

Crestera tensiunii arteriale si retentia de uree in sange si tesuturi, care survin in diferte nefropatii
acute si cronice, determina aparitia unor simptome cardiace, nervoase, digestive si respiratorii.
Hipertensiunea arteriala secundara, frecventa in nefropatii se asociaza cu palpitatii, tahicardie,
dureri precordiale, dispnee si poate induce in evolutie chiar fenomene de insuficienta ventriculara
stanga acuta cu edem pulmonar acut.
Semne si simptome renale - Simptome respiratorii
Rezistenta

scazuta

uremicului

la

infectii,

favorizeaza

aparitia

pneumopatiilor

(bronsite,

bronhopneumopatii). In uremie halena amoniacala se asociaza cu dispnee Cheyne-Stokes. Aparitia

respiratiei Kussmaul, indica prezenta unei acidoze exprimate. In faza terminala, apare asa numita
"pneumopatie

uremica",

care

evolueaza

cu

dispnee

exprimata

nocturna

si

expectoratie

sanguinolenta.
Semne si simptome renale - Simptome digestive
Bolnavii cu afectiuni renale pot prezenta o varietate de manifestari dispeptice: diminuarea
apetitului, anorexie selectiva fata de carne sau anorexie globala, senzatia de balonare, greturi,
varsaturi bilioase sau alimentare cu miros amoniacal. Colicile renale pot fi insotite de meteorism
sau chiar de fenomene de ileus dinamic. In uremie pot surveni varsaturi si scaune sanguinolente cu
caracter vicariant.

252