 1.

Resursele materiale
 2. Resursele umane

 3. Resursele financiare

 4. Resursele informaţionale
 1. Resursele materiale

Totalitatea echipamentelor, materiilor

prime,
şi materialelor, a terenurilor, clădirilor,
etc. constituie resursele materiale sau
capitalul real al întreprinderii.
 Clădirile asigură o parte a suportului fizic de desfăşurare a proceselor
economice, fiind diferenţiate după locul ocupat în aceste procese: mod
de producţie, depozite, spaţii de vânzare, clădiri administrative.
 Tehnologiile stau la baza combinării factorilor de producţie pentru
realizarea produselor, serviciilor specifice (tehnologii de fabricaţie, de
conducere, tehnologiile comerciale etc.).
 Echipamentele (dotările) reprezintă elementele esenţiale ale suportului
fizic pe care se desfăşoară activităţile firmei. Performanţele acestora
sunt date de nivelul tehnic la care sunt realizate, punându-şi amprenta
asupra calităţii produselor şi serviciilor livrate.Ele determină costurile,
preţurile, productivit. etc.
 Materiile prime şi materialele necesare desfăşurării activităţii
întreprinderilor sunt:
- indispensabile prestaţiilor pentru populaţie,
- surse suficiente pentru anumite cicluri de activitate,
Atât materiile, tehnologiile, cât şi echipamentele pot face obiectul
aportului acţionarilor, asociaţilor şi proprietarilor în momentul înfiinţării
unei întreprinderi sau pe parcursul existenţei ei, în condiţiile măririi
capitalului social.
 Terenul şi resursele naturale reprezintă factorii de producţie fără de
care nu este posibilă desfăşurarea activităţii. Terenul apare deci, atât ca
principal factor de producţie (în agricultură, silvicultură etc.), fie ca
bază de desfăşurare a proceselor economice, pe el fiind amplasate
clădiri, echipamente etc. Potenţialul acestora este exprimat de
proprietăţile fizico-chimice, amplasare, peisaj, poziţia faţă de sursele de
aprovizionare şi desfacere etc.
 2 Resursele umane ale unei firme

- reprezintă ansamblul personalului (muncitori, tehnicieni,

ingineri, economişti) care influenţează direct evoluţia acesteia
prin calitatea pregătirii profesionale şi a rezultatelor obţinute în
urma participării lor la activitatea de zi cu zi

Cerinţele de realizare a unei politici eficiente în acest

domeniu sunt:

 -existenţa unei atmosfere corespunzătoare de angajare şi

valorificare a potenţialului fiecărui angajat;
 -recunoaşterea şi motivarea personalului care obţine rezultate
performante;
 -stimularea, la fiecare angajat, a dorinţei de îmbunătăţire
continuă a propriei activităţi;
 -antrenarea în procesul decizional a celor ce dovedesc
competenţă profesională.
 3. Resursele financiare

- reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare

realizării anumitor obiective economice, sociale sau de
altă natură.
- pentru o întreprindere în funcţiune, resursele financiare
sunt obţinute prin vânzarea produselor şi serviciilor sau
prin împrumuturi; iar
- în cazul înfiinţării unei activităţi, a unei întreprinderi,
resursele financiare se constituie prin aportul acţionarilor,
asociaţilor, proprietarilor, prin donaţii, moşteniri sau prin
atragerea unor resurse bancare.
 Resursele financiare susţin investiţiile, procesul de
producţie sau prestaţia de servicii, asigură salariile,
sursele energetice, materiile prime şi materialele, astfel
încât încasările obţinute din vânzarea rezultatului
activităţii (produse sau servicii) să înlocuiască suma
investită şi să asigure un profit, ambele capabile să
condiţioneze reluarea procesului ciclic de producţie, cel
puţin pe aceeaşi scară şi, treptat să constituie un fond de
rezervă pentru dezvoltare şi modernizare.
Ca formă de apelare la resursele bancare, în
vederea realizării investiţiilor, sunt utilizate:
 creditul cu garantare diferită (stat, garanţi,
însuşi obiectivul construit),
 leasingul (prin achitarea unei chirii periodice şi
cumpărarea la valoarea reziduală la finalul
perioadei convenite),
 creşterea capitalului subscris de către noii
acţionari şi/sau asocierea cu noi coproprietari.
În procurarea resurselor financiare,
destinate investiţiilor, aproape întotdeauna,
statul oferă facilităţi sub forma unor subvenţii,
stimulente fiscale, exonerări fiscale etc.
4. Resursele informaţionale
Informaţiile desemnează acele date care aduc
adresantului un plus de cunoaştere privind firma
respectivă şi care furnizează elemente noi, aplicabile în
desfăşurarea activităţilor firmei. În virtutea acestei
calităţi, informaţia reprezintă temeiul principal al
declanşării deciziilor şi acţiunilor.
Unele date au caracter de informaţii.
Data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor
acţiuni, procese, fapte, fenomene, referitoare la firmă
sau elementele din afara sa, care interesează
managementul acesteia.
Cunoştinţele sunt stocuri cumulative de informaţii şi
abilităţi generate de receptarea şi utilizarea
informaţiilor.
 La nivelul întreprinderii, cunoştinţele se regăsesc la
forţa de muncă (capitalul uman), în cerinţele şi
preferinţele clienţilor (capitalul clienţi), în produsele,
procesele, capabilităţile şi sistemele sale (capitalul
structural). Ca urmare, valoarea activelor
informaţionale poate să depăşească semnificativ
valoarea activelor tangibile.

Principalele trăsături ale informaţiei ca resursă

intangibilă a întreprinderii moderne :
 informaţia constituie materia primă implicată în toate
procesele organizaţiei;
 informaţia reprezintă şi un produs inevitabil al oricărui
proces de muncă – de producţie, comercial, tehnic,
financiar, de personal etc.;
 informaţia conferă avantaje concurenţiale celor care o
posedă;
 informaţia are valoare economică pentru că este potenţial
generatoare de eficienţă, fiind fundamentul constituirii stocului
de cunoştinţe.