Simțul cromatic: metode de discriminare

Simţul cromatic este facultatea retinei de a percepe diferitele radiaţii monocromatice din
spectrul vizibil, emise sau reflectate de obiectele din jur.

Vederea cromatică normală: Obiectele sunt văzute colorate, în măsura în care ele reflectă
mai mult anumite radiaţii monocromatice şi le absoarbe pe celelalte; obiectele roşii reflectă
radiaţii roşii, cele verzi reflectă radiaţii verzi, etc. Obiectele albe reflectă toate culorile, în
timp ce obiectele negre le absorb. Variaţiile culorilor sunt în funcţie de calităţile caracteristice
fiecărei culori în parte: tonul/nuanţa, luminozitatea şi saturaţia (gradul de puritate al culorii).
Prin combinarea acestor caracteristici se poate obţine o mare gamă de culori, din care ochiul
distinge numai o parte.
Pentru a se explica cromatismul ochiului, se admite că în retina diurnă ar exista 3 feluri
de conuri, conţinând fiecare din ele un pigment fotosensibil pentru o anumită culoare
fundamentală: unul pentru roşu, altul pentru verde şi altul pentru violet. Orice culoare din
natură se poate obţine prin amestecul celor trei culori fundamentale, variind cantitatea,
luminozitatea şi saturaţia. Zona privilegiată a retinei în elaborarea mesajului colorat este la
nivelul maculei. Anomaliile senzaţiei de culoare se manifestă prin confuzia culorilor de către
persoanele afectate care socotesc asemănătoare sau identice culori ce sunt diferenţiate de
ochiul normal.

Anomalii ale senzaţiei cromatice

Confuzia culorilor duce la discromatopsii ce se întâlnesc în procent de 4-8% la bărbați şi
0,4% la femei.
Pot fi:
congenitale, acestea sunt bilaterale, simetrice, neevolutive şi incurabile
câştigate (dobândite), cu potenţial reversibil.

Acromatopsia reprezintă absenţa totală a percepţiei culorilor.

Discromatopsia s-ar datora absenţei pe plan funcţional a uneia din cele trei varietăţi de
conuri:
lipsa percepţiei senzaţiei de roşu este numită protanopsie- anomalia Dalton, cunoscută
universal sub numele de daltonism;
lipsa percepţiei senzaţiei de verde este numită deuteranopsie - anomalia Nagel;
lipsa senzatiei de albastru – tritanopsie.

Discromatopsiile câştigate sunt rare, apar în

afecţiuni ale retinei (leziuni maculare),
ale nervului optic, intoxicaţii etc.
Depistarea precoce este importantă pentru
orientarea profesională.
Procedeele de examinare cuprind teste de
denumire, de egalizare, de comparare, de
discriminare folosite pe scară largă.

Metodele de discriminare sau numite de

asemenea de confuzie, sunt cele mai cunoscute. Se
numesc astfel pentru că se bazează pe confundarea
tonalităţilor la străluciri identice de către subiecţii cu
vedere cromatică deficitară; există mai multe tipuri
de tabele pseudoizocromatice, cele mai cunoscute fiind Isihara şi Rabkin; aceste tabele
reprezintă planşe în care anumite simboluri (cifre, litere, figuri geometrice) sunt formate din
plaje colorate de aceeaşi tonalitate, saturaţie şi luminozitate diferite, pe un fond format din
alte tonalităţi de aceeaşi saturaţie şi luminozitate cu simbolurile.

Shinobu Ishihara a fost oftalmolog şi profesor al Universităţii din Tokio. El a inventat

testele care-i poartă numele pentru verificarea recruţilor în armată, cu ajutorul medicului său
asistent care era discromat, şi le-a publicat în 1917. De atunci acestea au devenit principalele
teste pentru depistarea anomaliilor de percepţie a culorii.
Testul original cu planşe de hârtie/carton se face într-o cameră luminată adecvat de soare, fără
raze directe sau lumină artificială.
Discromaţii (persoanele cu alterări ale simţului cromatic) identifică după luminozitate
tonurile pe care nu le văd, de cele pe care le văd. Testul este cu atât mai sensibil, cu cât
diferenţele între tonuri sunt mai mici. Există planşe de contraprobă, percepute doar de către
discromaţi nu şi de către subiecţii normali, uşoara diferenţă între semne şi fond e dată de
componenta albastră şi mascată de roşu şi verde). De asemenea, există şi planşe de
demonstraţie- pentru înţelegerea principiului- percepute şi de către normali şi de către
discromaţi.
Timpul de recunoaştere al simbolului prezentat este de 15 sec.
Probe de denumire: din această categorie fac parte lanternele colorate (sau cromatoscoapele).
Metoda constă în prezentarea de stimuli coloraţi subiectului, de diferite mărimi ce trebuiesc
recunoscuţi la distanţa de 5m, subiectul trebuind să precizeze tonul (culoarea). Intensitatea
culorilor se poate modifica cu ajutorul unor filtre, simulând modificarea culorii în funcţie de
condiţiile atmosferice.

Importanţa depistării discromaziilor:

Omul percepe lumea cu cele cinci
organe de simţ ale sale. Dintre acestea cele
mai multe informaţii le primeşte prin
intermediul vederii. La omul modern
transmiterea informaţiei prin organele de
simţ se face astfel: Văz 90% ; Auz 5% ;
Pipăit 2%; Gust 2%; Miros 1%.
De aceea nu e totuna dacă exploatăm
la maximum posibilităţile existente în
vedere. Pierderile de informaţie în cazul
percepţiei culorilor diminuează calitatea
vieţii, degradează siguranţa prelucrării
informaţiilor şi prin acestea influenţează în
mod negativ timpul de reacţie a
recunoaşterii.
Dintre discromaziile congenitale,
daltonismul sau lipsa de percepţie a senzaţiei
de roşu este cea mai importantă prin
consecinţele pe care le are.
Discromatopsiile pot avea un impact considerabil asupra vietii individului, afectand
dezvoltarea cognitiva (invatarea si citirea) si putand limita optiunile profesionale viitoare. De
aceea, diagnosticul tulburarilor de simt cromatic trebuie facut cat mai devreme, in jurul varstei
de 5-7ani.
 Monitorizarea perceptiei vizuale este recomandata a fi realizata cel putin o data,
inaintea inscrierii la scoala, de preferinta intre varsta de 5-6 ani.

Facts:
Se cunosc mai mult de o sută de ocupaţii unde daltonismul creează o situaţie
defavorabilă. de exemplu: doctor, dentist, tehnician dentar, coafor, cosmetician, pantofar,
vitrinier, ceramist, industria textilă, fabrici de vopsea, meseriile de fotograf, designer de
interior, producţia de medicamente, industria alimentară, etc.  Anumite meserii sunt interzise
persoanelor cu discromatopsie, cum ar fi: pilot de avion, ofiter de politie, anumite grade din
armata.
Daltonismul este dezavantajos mai ales în copilărie. La această vârstă copilul este într-o
situaţie defavorabilă la învăţătură şi în aprecierea de sine. Copiii de vârsta între 4-10 ani de
exemplu pot să coloreze iarba cu roşu, acoperişul cu verde şi din această cauză pot să
primească note rele, iar după toate acestea ceilalţi râd de ei. Nu văd bine figurile colorate din
manuale, creta colorată de pe tablă, liniile colorate ale hărţilor;
În circulaţie daltoniştii sunt extraordinar de periculoşi atât pentru propria persoană cât
şi pentru ceilalţi. Persoanele cu percepere cromatică corectă observă de departe luminile
semafoarelor şi a lămpilor de stop. Sunt dese accidentele în care daltonişti trec peste şine în
pofida indicatorului roşu de la barieră;
Din păcate la vânătoare tocmai pentru daltonişti este cel mai greu să diferenţieze cu
siguranţă culorile. Aici ochelarii de corecţie pot ajuta foarte mult;
Bărbaţii daltonişti se îmbracă în culori neaşteptate şi nepotrivite, de la caz la caz, îşi
pun şosete desperecheate;
La cumpărături ilustraţiile şi inscripţiile colorate de pe ambalaj pot devia de la normal.

Tratament medical
Discromatopsiile moștenite genetic sunt afecțiuni invariabile pe parcursul existenței persoanei
respective, adică nu pot nici să se agraveze, dar nici să fie tratate.
În funcție de cauză, discromatopsiile dobândite pot fi tratate prin:
- intervenția chirurgicală, care poate îmbunătăți percepția culorilor, în cazul în care cataracta a
produs discromatopsia;
- oprirea medicamentelor care au cauzat tulburările de vedere cromatică.

Modalități de compensare a tulburarilor vedere cromatică:

- lentile de contact colorate sau ochelarii cu lentile colorate: ajută la perceperea diferențelor de
contrast dintre culori; nu corectează defectul și pot distorsiona obiectele;
- ochelari cu lentile antireflex (cu ecran de protecție- filtru care absoarbe lumina): sunt utile
deoarece persoanele cu discromatopsie pot sesiza diferențele între culori atunci când
strălucirea și luminozitatea sunt scăzute;
- ochelari fumurii sau lentilele de contact fumurii cu filtru de protecție: sunt utili în
discromatopsia severă, deoarece celulele cu bastonaș funcționează mai bine la lumină
obscură. Sunt necesare și lentile de contact sau ochelari pentru corecția viciilor de refracție
deoarece celulele cu bastonaș oferă o imagine mai putin clară;
- rezolvarea cauzei care a dus la apariția discromatopsiei(compresia nervului optic de
exemplu).

Bibliografie

1. PROCEDURI DE PRACTICĂ PENTRU ASISTENŢII MEDICALI GENERALIŞTI,

partea I
2. http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/discromatopsia-lipsa-de-perceptie-
a-culorilor_381