HIPERMETROPIA

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE CHIMIE,BIOLOGIE,GEOGRAFIE

PĂNOIU DANA VALENTINA

CUPRINS
1. Introducere
2. Clasificarea hipermetropiei
3. Metode de depistarea a hipermetropiei
4. Hipermetropie: o meta-analiză a prevalenței și o revizuire a factorilor asociați în
rândul copiilor de vârstă școlară
5. Zona de reședință și hipermetropia la copii
6. Activitățile în aer liber și hipermetropia la copii
7. Concluzii
8. Bibiografie
 Introducere

Hipermetropia este o problemă de vedere în care corneea este plată (în mod
normal este curbată) iar lumina se proiectează în spatele retinei (în mod
normal se proiectează direct pe retină).

În acest caz, persoanele afectate pot vedea fără probleme la distanță, însă le
este afectată vederea de aproape, imaginile apărând “în ceață”.
 Clasificare

În funcție de severitate există:

hipermetropie mică – maxim 3 dioptrii

hipermetropie medie – 4-6 dioptrii
hipermetropie mare – mai mult de 6 dioptrii

În funcție de cauzele determinante, hipermetropia poate fi:

simplă – apare natural

patologică – apare ca urmare a unor probleme de dezvoltare, boli sau traumatisme
funcțională – implică pe lângă problemele de vedere și o ușoară paralizie a ochilor.
 Metode de depistare a hipermetropiei

În ceea ce privește testele pentru a detecta hipermetropia sau gravitatea cazului,

acestea includ:
-măsurarea presiunii intraoculare
-test pentru a vedea gradul de sincronizare dintre ochi
-teste de acuitate vizuală – citirea unui text de aproape sau de departe, literele
devenind tot mai mici
-retinoscopie – o lumină puternică este îndreptată direct spre ochi pentru a vedea cum
reacționează (doctorul va privi apoi ochiul cu ajutorul unui microscop special)
 Hipermetropie: o meta-analiză a prevalenței și o revizuire a factorilor asociați în
rândul copiilor de vârstă școlară

Hipermetropia în copilărie, în special atunci când este severă și / sau asociată cu

disfuncții acomodative și binoculare, poate fi un precursor al sechelelor vizuale
motorii și senzoriale, cum ar fi esotropia acomodativă, anizometropia și ambliopia
unilaterală sau bilaterală [ 1 , 2 ]. Copiii cu hipermetropie pot prezenta și simptome
legate de astenopie în timp ce citesc.
Meta-analiza a fost întreprinsă în ceea ce privește prevalența hipermetropiei
moderate la vârste specifice la copiii de la 6 la 15 ani. Dintr- un total de 21 de
articole despre prevalența hipermetropiei la vârste specifice, trei au avut pierderi de
peste 20% și șase nu și-au raportat ratele de răspuns.
În studiile utilizând grupa de vârstă 5-15 ani prevalența hipermetropiei a variat de la
2,1% [ 3 ] la 19,3% [ 4 , 5 ]
 Zona de reședință și hipermetropia la copii

Unii autori indică factorii geografici ca potențiali factori determinanți ai

hipermetropiei, cum ar fi locația și tipul de reședință. Ei susțin că nivelurile mai mari
de hipermetropie pot fi găsite la persoanele care locuiesc în zonele rurale și în case,
deoarece fac mai multe activități în aer liber.
 Activități în aer liber și hipermetropia la copii

Teoretic, copiii care petrec mai multe ore pe săptămână făcând activități în aer liber
nu necesită la fel de multă acomodare pentru a le practica. Astfel, stimularea
creșterii oculare scade din cauza cererii acomodative scăzute [ 6 ]. Dovezile
empirice sunt insuficiente pentru a putea înțelege relația dintre factorii de mediu și
hipermetropie.
Trebuie avut în vedere și rolul intensității luminii. Deoarece lumina este de
obicei de intensitate mai mare în aer liber, expunerea ochilor are ca rezultat o
pupilă mai restrânsă, crescând profunzimea focalizării și ducând la o imagine
mai puțin focalizată [ 6 ]. În plus, dopamina eliberată de stimulul luminos pe
retină poate contribui direct la inhibarea creșterii oculare [ 6 , 7 ].
 Concluzii

Variabilitatea mare a prevalenței hipermetropiei ridică întrebări cu privire la capacitatea

factorilor demografici, socio-economici și de mediu de a explica complet lanțul cauzal al
hipermetropiei. Având în vedere că mai multe populații miopice sau cele cu debut mai devreme
ale miopiei pot fi populații cu reduceri mai timpurii sau mai mari ale hipermetropiei, având în
vedere complementaritatea acestor fenomene, cauzele scăderii prevalenței hipermetropiei pot fi
comune celor care explică creșterea miopiei cu vârsta.
Studiile viitoare ar trebui să rafineze evaluarea acestor factori, în special rolul activităților în aer
liber, precum și explorarea altor factori de risc potențiali, cum ar fi ereditatea sau dieta.
 Bibliografie

1. Rosner J. The still neglected hyperope. Optom Vis Sci. 2004;81(4):223–224. doi: 10.1097/00006324-200404000-00001.
2. Tarczy-Hornoch K. The epidemiology of early childhood hyperopia. Optom Vis Sci. 2007;84(2):115–123. doi:
10.1097/OPX.0b013e318031b674
3. Pokharel GP, Negrel AD, Munoz SR, Ellwein LB. Refractive Error Study in Children: results from Mechi Zone, Nepal.
Am J Ophthalmol. 2000;129(4):436–444. doi: 10.1016/S0002-9394(99)00453-5.
4. Ostadimoghaddam H, Fotouhi A, Hashemi H, Yekta A, Heravian J, Rezvan F, Ghadimi H, Rezvan B, Khabazkhoob M.
Prevalence of the refractive errors by age and gender: the Mashhad eye study of Iran. Clin Experiment Ophthalmol.
2011;39(8):743–751. doi: 10.1111/j.1442-9071.2011.02584.x.
5. Maul E, Barroso S, Munoz SR, Sperduto RD, Ellwein LB. Refractive Error Study in Children: results from La Florida,
Chile. Am J Ophthalmol. 2000;129(4):445–454. doi: 10.1016/S0002-9394(99)00454-7.
6. Rose KA, Morgan IG, Ip J, Kifley A, Huynh S, Smith W, Mitchell P. Outdoor activity reduces the prevalence of myopia in
children. Ophthalmology. 2008;115(8):1279–1285. doi: 10.1016/j.ophtha.2007.12.019.
7. McCarthy CS, Megaw P, Devadas M, Morgan IG. Dopaminergic agents affect the ability of brief periods of normal vision
to prevent form-deprivation myopia. Exp Eye Res. 2007;84(1):100–107. doi: 10.1016/j.exer.2006.09.018.