Utilizarea ecolocaţiei de către lilieci

Student: Pănoiu Dana Valentina

Universitatea de Vest din Timişoara

Facultatea de Chimie,Biologie,Geografie

Specializarea Biochimie

Anul II, grupa II

Sistematica vertebratelor

Introducere

Fizica este definită și recunoscută ca știința care studiază fenomenele

naturale. În același mod în care pretindem că avem explicații logice, prin
fizică,pentru nenumărate fapte din viața noastră de zi cu zi, voi descrie în
aceast referat una dintre principalele procesele fizice pe care liliecii le
folosesc pentru a localiza, a vâna și chiar a comunica.Aceasta este
ecolocația.

Ecolocația este un proces simplu de a fi înțeles, dar foarte limitat în

natură. Câteva grupuri de animale,cum ar fi liliecii și delfinii,au această
capacitate pe care am putea-o considera, în cazul liliecilor, ca fiind al
șaselea simț.Nu se poate afirma cu exactitate modul în care liliecii au
dobândit unele obiceiuri atât de ciudate de-a lungul evoluției sale. Cu toate
acestea, observăm că aceştia sunt un grup de animale care sunt extrem
de adaptate la mediul în care trăiesc și care au complexe de adaptare.Prin
urmare, putem spune că, atunci când respectăm obiceiurile celor mai
multe specii de lilieci, am ajuns la concluzia că o mare parte din adaptările
pe care acest grup le deţine se datorează capacității ecolocației, care va fi
verificată ulterior.

Voi începe să lucrez cu definiții fizice despre sunete și, mai mult în mod
specific, despre undele sonore. Astfel de definiții vor fi necesare astfel
încât le putem lega de următoarele paragrafe specifice privind ecolocaţia
și voi descrie,de asemenea, modul în care liliecii acționează în natură şi
fenomenele fizice pe care le folosesc.Prin această activitate,îmi propun să
studiez un fenomen fizic foarte realist cu aplicaţii în zoologie.

CONCEPTE DE SUNET FIZIC

Putem defini sunetul ca fiind propagarea unui front de compresie

mecanică,sau undă longitudinală,care se deplasează tridimensional prin
spațiu într-un mediu cum ar fi apa, aerul sau o bară metalică, de exemplu.
Pentru ca această răspândire să se răspândească este necesar să apară
compresii succesive ale mediului material.Întregul proces se traduce în
identificarea creierului nostru a energiei eliberate.

CONCEPTE DE UNDĂ

Putem defini undele ca o perturbare care se propagă printr-un mijloc în

cazul în care energia este transportată fără, cu toate acestea, materie de
transport.În funcție de numărul de direcții în care valurile se propagă,le
putem clasifica ca unidimensionale, bidimensionale, și tridimensionale.

UNDE SONORE ȘI FORMAREA SUNETULUI

Formarea sunetului are loc prin vibrația corpurilor materiale, înmul țire de
un mediu material, adică sunetul este efectul de vibrații al corpurilor
elastice într-un mediu.Ori de câte ori există formarea unui sunet, vine de la
un corp care vibrează(sursă de sunet). Ca un exemplu, putem menționa
şiruri de caractere de instrumente muzicale, care sunt atinse într-un
proces vibrator, producătoare de valuri care penetrează pavilionul auditiv
şi provocă vibrații în timpanele care cauzează senzații sonore în creier.În
rezumat, pentru ca formarea sunetului să apară, o sursă de sunet este
necesară.Noi considerăm sunetul vibrațiilor emise la frecvențe sonore,
care sunt aproximativ în intervalul de 20 hertzi până la 20.000
hertzi.Frecvențele mai mari sau mai mici decât intervalul menționat sunt
definite ca ultrasunete.

ECOLOCAȚIA
Ecolocaţia poate fi definită ca un mecanism natural, utilizat de unele
animale, crescând capacitatea lor de a detecta obiecte în spațiu. Acest
sens de localizare naturală este foarte limitat în natură,deoarece apare în
două grupuri de mamifere,lilieci și delfini și într-un număr extrem de mic de
insecte și păsări. Acesta este slab dezvoltat la păsări și insecte, dar
extrem de eficient pentru mamiferele citate.Mecanismul de funcționare al
ecolocaţiei este relativ simplu de înțelege: animalele generează unde
sonore de înaltă frecvență, de obicei deasupra frecvenței sonore în
momentul ecografiei. Fronturile valurilor generate se mișcă prin mijloc,
ajungând la obstacolul care trebuie identificat și se întoarc la emițător
care,procesează simultan informațiile primite de identificare a pozi ției
obstacolului.Putem verifica în practică cum funcționează ecolocația.
Pentru a face acest lucru este suficient să găsim un loc unde există un
perete etanş sau un zid de piatră.Știm că multe din descoperirile omului
provin din observația fenomenelor naturale. Pe baza sistemului de
navigație al liliecilor și delfinilor,a fost creat sonarul, ceea ce presupune
navigarea și cartografierea sunetului.Primele sonare au fost produse ca
material de război, pentru uz nautic în nave de război și submarine. În
prezent, există sateliți cu același principiu de a acumula suficiente
informații pentru a cartografia fundul oceanului.Sonarele continuă să fie
utilizate în nave, pentru a asista navigația(Tempera, 2005).

LILIECII ŞI ECLOCAŢIA

În paragrafele anterioare descriam unele concepte fizice despre natura

sunetului, luând în considerare numai subiectele considerate necesare
pentru a explica ecolocația și efectele sale asupra obiceiurilor
liliecilor.Prin urmare, vom aborda pe scurt unele caracteristici ale acestui
grup de mamifere pentru a facilita o mai bună înțelegere a întregului
studiu, după urmează.

Liliecii sunt un grup cu caracteristici specifice, în principal datorită

faptului că acestea sunt singurele mamifere care pot zbura cu adevărat.
Capacitatea de a zbura a acestor animale este posibilă numai din cauza
membrelor inferioare, în cazul în care falangele sunt bine dezvoltate și
interconectate cu brațul, antebrațul și trunchiul animalului prin intermediul
unei membrane foarte flexibile,așa cum se vede în FIGURA 1, a cărei
caracteristică este cea mai distinctivă a speciei.(REIS şi alţii,2006,p. 153).
 FIGURA 1

Să ne întoarcem la experiența noastră de ecolocație de la începutul

acestui capitol,reamintind pe scurt sarcina sugerată: utilizarea unui
cronometru și a unui calculator,ramand static în vecinătatea unui zid de
piatră, pentru a determina distanța dintre poziția noastră și perete. Este de
așteptat ca după câteva încercări, cu unicul scop de a putea controla
cronometrul în mod satisfăcător, vom obține un rezultat final foarte
aproape de cel real.Inițial, vom ignora utilizarea calculatorului și
cronometrul, calculele și timpul trebuie estimat simultan de către creierul
nostru.Nu vom mai rămâne statici. Să presupunem chiar că avem
capacitatea de a zbura la o viteză medie de 50 km/h.Intenția noastră acum
nu mai este de a calcula distanța până la obstacol, ci mai degrabă de a
identifica locația sa în timp.Întregul proces al experimentului trebuie să
aibă loc pe timp de noapte,în întuneric pentru a ne izola viziunea.Și în cele
din urmă, vom înlocui peretele de piatră cu cabluri electrice de înaltă
tensiune,rețelele de transport, fără a cunoaște locația lor ini țială.Poate că
rezultatul celui de-al doilea experiment nu este la fel de satisfăcător ca
primul. Cu toate acestea, înainte de a renunța, merită să ne amintim că
suntem începători în procesului de ecolocație și că liliecii s-au antrenat
pentru cel puțin 60 de milioane de ani.Potrivit Halliday, (Halliday şi alţii,
2003,p. 131): ―Liliecii navighează și își caută prada emițând unde cu
ultrasunete și apoi detectând reflexiile lor.Acestea sunt unde sonore cu
frecvențe mai mari decât cele care pot fi auzite de un ființă umană.Sunetul
pe care îl produc provine din laringe, iar emisiile sunt obtinute cu ajutorul
nasului sau cu ajutorul deschiderii gurii. Diferențialul este în musculatura
specială a laringelui care oferă vibrații ale corzilor vocale cu frecvențe
extrem de înalte (NISHIDA,2007,p.11).Procesul de ecolocație are loc cu
emisii,cu ultrasunete,unde de înaltă frecvență cu caracteristica de a fi
direcționate, ceea ce face procedura cea mai eficientă. Liliecii trimit unde
directe pur și simplu cu mișcările gurii. Mijlocul de propagare a undelor
generate este întotdeauna aerul,deoarece acestea au un corp adaptat la
condițiile specifice de zbor.Liliecii au obiceiul să călătorească cu zboruri
de mică adâncime peste râuri fără a avea neapărat obstacole care le
împiedică să se deplaseze în linie dreaptă. Știm că liliecii generează și
emit unde sonore și mijloacele lor de au fost deja discutate, rămâne de
definit modul în care aceste animale primesc undele sonore reflectate în
obiectul care trebuie localizat. Metodele de primire, precum și cele de
emitere a undele sonore nu diferă în mod absurd de cele ale altor
mamifere, doar câteva ajustări au fost furnizate de natură. Forma urechii
este proiectată astfel încât să capteze undele reflectate, la majoritatea
animalelor cu cavitatea orientată în față, ca două antene de satelit. La
unele specii, se observă o membrană verticală, variabilă în dimensiune,
situat la intrarea în pavilionul auditiv.Potrivit Reis (REIS şi alţii, 2006,p.
154), există o relație între ecolocație și structura pavilionului auditiv, care
ajută la procesul de capturare.Microchipterienii au capacitatea
extraordinară de a emite sunete de înaltă calitate și de a primi ecourile.
Trebuie să rămânem atenți la un fapt, liliecii nu folosesc ecolocația numai
pentru a se abate de la "cabluri electrice".De fapt, această capacitate
este, de asemenea,utilizată în locomoție: ca ajutor al celorlalte simțuri, ar
fi auzul, mirosul și vederea, deoarece liliecii nu sunt cu siguranţă orbi,
dimpotrivă, ei văd foarte bine. Adăposturile sunt, de obicei,extrem de
întunecate, care nu permit utilizarea vederii, reorganizarea prin miros este
puțin probabilă, din cauza recompoziției care apare într-o altă locație
decât cea inițială. În căutarea hranei, toate speciile de lilieci au dezvoltat
capacitatea de a utiliza ecolocaţia.

CONCLUZIE

Cu această lucrare am stabilit un exemplu real de aplicare: ecolocație,cu

scopul principal de a studia dinamica sa și de a extrage conceptele fizice
inerente acesteia.Am căutat să instig curiozitatea prin definirea unui mic
subiect explorat, care este comportamentul liliecilor și orientarea lor
spațială prin ecolocație.Această activitate mi -a permis, de asemenea, să
căut o interconexiune între biologie respectic,zoologie,și alte domenii de
cunoștințe,cum ar fi fizica, subliniind astfel interdisciplinaritatea.

Referinţe bibliografice

1.Halliday, David, Resnick, Robert și Walker, Jearl. (2003). Bazele fizicii

Volumul doi. Rio de Janeiro : LTC – Editura cartilor tehnice si stiintifice
S.A., 2003.

2. NISHIDA, Silvia Mitiko,(2007). Fișa de lucru privind etiologia.Institutul de

Biostiinte

3. REIS, Nelio R. şi alţii,(2006). Mamifere din Brazilia.