Ultrasunetele si

Infrasunetele.

Ultrasunetele sunt unde sonore cu

frecvenţă peste 20.000 Hz,
iar infrasunetele sunt unde sonore cu
frecvenţa sub 16 Hz. Aceste unde sonore nu
sunt recepţionate de urechea umană, dar
pot fi percepute de unele animale, păsări
sau peşti.
 Ultrasunetele cu intensitate mare se obțin
prin procedee electromecanice care se
bazează pe fenomenul piezoelectric sau pe
fenomenul magnetostricțiune. Pot fi
generate, de asemenea, cu fluiere.

Magnetostricțiunea este proprietatea

În 1880, Jacques si Pierre
Curie au observat ca
aplicarea de presiune
asupra unui cristal de cuarț
rezultă în apariția unei
sarcini electrice în cristal.
materialelor feromagnetice de a-și
schimba forma în prezența unui câmp
magnetic exterior. Efectul a fost pentru
prima dată evidențiat în 1842 de către
James Prescott Joule în timp ce cerceta
comportamentul unei bucăți nichel
atunci când era supusă acțiunii unui
câmp magnetic.
 Importanţa practică a ultrasunetelor este legată de lungimea de
undă mică a acestora. Din această cauză, de exemplu,
ultrasunetele pot fi emise şi se propagă ca şi razele de lumină sub
formă de fascicule, spre deosebire de sunetele obişnuite care se
împrăştie în toate direcţiile. Astfel se constată experimental că
dacă lungimea undei emise este mai mică decât dimensiunile
liniare ale sursei unda se va propaga în linie dreaptă sub formă de
fascicul. În afară de aceasta, datorită lungimii de undă mici,
fenomenul de difracţie (ocolirea obstacolelor) nu apare decât
pentru obstacolele de dimensiuni foarte mici în timp ce sunetele
obişnuite ocolesc practic aproape orice obstacol întâlnit în cale.
Ultrasunetele suferă reflexia şi refracţia la suprafaţa de separare a
două medii diferite la fel ca undele luminoase.
Unele dintre cele mai utile aplicații ale ultrasunetelor și
infrasunetelor sunt:
• Perturbariile provocate în interiorul celulelor prin metoda
ecografiei permit diagnosticarea medicalã: un emițător trimite
un fascicul de ultrasunete spre zona cercetată și un detector
recepționează ecourile.
• Distrugerea microorganismelor cu ultrasunete are importanță în
prepararea vaccinurilor, sterilizarea și conservarea alimentelor.
• Înlăturarea ceții sau a fumului pe aeroporturi are importanță în
protecția navigației aeriene.
• Ultrasunetele se folosesc în spălarea și curățarea unor corpuri
sau în prelucrarea unor piese. Se introduce piesa care trebuie
prelucrată într-un lichid în care se găsesc, în suspensie, particule
de praf abraziv dur.
Delfinii dau vocii sau clicuri de înaltă frecvență folosind pasajele
lor nazale și ascultă ecourile care reflectă alte suprafețe din apă,
după cum remarcă Sea World. Ei folosesc acest ultrasunete
pentru a ajuta navigarea în apă.
Delfinii tind să utilizeze sunete de joasă frecvență pentru a
comunica între ei, deoarece aceste sunete se deplasează mai
mult sub apă. Cu toate acestea, pot produce și sunete de
frecvență foarte ridicată de 40-150 kHz.
Sunetele de înaltă frecvență pot călători numai pe distanțe
scurte sub apă. Când aceste sunete se învârt înapoi, creierul
delfinilor procesează natura ecourilor și interpretează ce tipuri
de obiecte sunt în zonă. Acest proces este cunoscut sub numele
de ecolocație
 Orientarea liliecilor, spre exemplu, se bazează pe faptul că aceştia emit
semnale ultrasonore scurte de frecvenţe între 30 – 60 kHz. Liliacul în zbor
emite în medie cca. 30 semnale pe secundă. O parte din acestea sunt
recepţionate de urechile mari ale liliacului sub formă de semnale ecou,
după un timp cu atât mai scurt cu cât obstacolul este mai aproape. Pe
măsura apropierii de obstacol liliacul emite din ce în ce mai multe semnale
într-o secundă ajungând ca de exemplu la un metru de obstacol să emită
până la 60 semnale pe secundă. Aceasta permite liliacului să simtă precis
poziţia sa faţă de obstacole.
Sonarul este un dispozitiv care
foloseste undele sonore pentru
a facilita transportul maritim,
pentru a comunica cu alte nave
sau pentru a detecta potentiale
obstacole. Exista doua tipuri de
sonare: sonarul pasiv si sonarul
activ.
Sonarul pasiv poate doar sa
receptioneze si sa interpreteze
intr-un mod specific semnalele
acustice primite de la alti
receptori, pe cand sonarul activ
poate trimite unde sonore si
apoi sa interpreteze ecoul
acestora.
 Infrasunetele sunt vibrații cu frecvența cuprinsă între
0,001Hz și 16Hz și nu pot fi auzite de urechea umană. Știința
care se ocupă cu studiul infrasunetelor se numește
infrasonică. Infrasunetele sunt caracterizate de capacitatea
acestora de a acoperi distanțe mari și de a ocoli obstacole
fără multă disipație. Acestea sunt utilizate în special în
seismologie la studiul cutremurelor.

Prima observare a infrasunetelor produse în mod natural a

fost după erupția vulcanului Krakatoa în 1883 când valuri
acustice consecutive au înconjurat Pământul de aproape 7
ori, fiind înregistrate de barometre din toată lumea.
Infrasunetele au fost utilizate de armata SUA în Primul Război
Mondial pentru a localiza artileria; frecvența tunurilor era
diferită de frecvența exploziilor, făcând astfel ca cele 2 surse
să poată fi diferențiate.
 Infrasunetele apar în mod natural în urma
avalanșelor, cutremurelor, cascadelor, fulgerelor,
desprinderilor de iceberguri. Valurile oceanelor
produc infrasunete cu frecvența de 0,2Hz numite
microbaroame.
 Balenele, hipopotamii și aligatorii folosesc infrasuntele
pentru a comunica, în cazul balenelor distanța ajungând
la câțiva kilometri. A fost sugerat că păsările călătoare
folosesc infrasunetele generate în mod natural de
curenții de aer ca ajutor în navigație. Elefanții produc
infrasunete care circulă prin pământ și sunt simțite de
alte turme prin picioare.
În cazul cutremurelor, unele animale percep
infrasunetele însotitoare si intra în panica, înainte ca
omul sa sesizeze unda seismica.

Infrasunetele pot fi produse de explozii,

cutremure, avioane turboreactoare si
automobile la viteze mari. În timpul furtunilor,
sunt emise infrasunete care se propaga la mari
departari, unde este vreme buna.
Oamenii de știintă au descoperit în mod accidental că
vortexul unei tornade produce infrasunete. Când
vortexurile sunt mari frecvența e mai mică, iar când
vortexurile sunt mici frecvența e mai mare dar tot nu
poate fi auzită de urechea umană. Aceste sunete pot fi
percepute de la distanța de 160km și pot fi folosite
pentru a da avertizări în cazul unei tornade.