Adaptări spectaculoase ale animalelor

Universitatea de Vest din Timişoara

Facultatea de Chimie,Biologie,Geografie
Pănoiu Dana Valentina
Specializarea Biochimie
Cuprins
1.Introducere
2.Termoreglarea corpului
3.Zborul
4.Migraţia
5.Camuflajul
6.Hibernarea
7.Conservarea resurselor
8.Mareţia artificială
9.Bibliografie
1.Introducere

Pentru a supravieţui, este nevoie să te adaptezi. Este o „lege”

destul de simplă, pe care animalele au înţeles-o mult mai
bine decât noi, oamenii. Şi-au schimbat astfel
comportamentul şi, în timp, chiar şi structura corpului.
 2. Termoreglarea corpului
•Reglarea temperaturii corporale este o funcţie deosebit de importantă pentru organismele homeoterme, deoarece se asigură
viteza, armonia şi echilibrul reacţiilor chimice din metabolism. Menţinerea constantă a temperaturii corporale centrale la
animalele homeoterme este rezultatul echilibrului între procesele termogenetice şi termolitice. În condiţii obişnuite de ambianţă
termică, mecanismul principal al pierderii căldurii corporale este iradierea, urmată de evaporare şi de convecţie. Ordinea
menţionată se poate schimba esenţial în diferite condiţii, cum ar fi : frig puternic, căldură excesivă, umiditate ridicată. Cedarea
căldurii prin radiaţie este cu atât mai mare, cu cât mai joasă este temperatura mediului înconjurător. Conducţia reprezintă
pierderea directă a căldurii din tegument, prin contact direct al acestuia cu un corp solid având temperatura inferioară
.Îmbrăcămintea constituie pentru om un bun izolator termic, care reduce conductibilitatea calorică tegument-corpuri solide
înconjurătoare. Pierderea căldurii prin convecţie se produce datorită stratului de aer care se găseşte în contact cu suprafaţa
corpului. Aerul ce vine în contact cu corpul cald primeşte direct de la acesta căldură. Alt factor biologic care poate servi este
izolarea. Izolarea organismului de temperatura ambiantă se realizează prin grăsimea subcutanată. Conductanta termică a
straturilor de grăsime, piele, muschi este în raport de 3:2:1. La animalele din regiunile arctice grasimea subcutanată este mult mai
abundent reprezentată decât la cele tropicale.Blana, pentru unele specii, şi îmbrăcămintea, pentru om, constituie un izolator de
mare importanţă în menţinerea temperaturii corpului.
Ştiaţi ca…..

Pentru a putea face faţă temperaturilor extrem de scăzute, pinguinii se

lipesc unii de alţii, încercând să se încălzească. În plus, penele ce acoperă
stratul inferior de puf sunt scurte şi tari, se lipesc unele de altele, formând
un strat de aer termoizolant. Până şi conformaţia pinguinului serveşte la
păstrarea căldurii, astfel că suprafaţa sa corporală este mai mică,
proporţional cu greutatea.
3. Zborul

Locomoţia aeriană se referă la zborul păsărilor şi al insectelor. Două treimi din

totalul speciilor animale pot zbura. Ele utilizează energia musculară pentru a
echilibra greutatea corpului lor şi pentru a învinge rezistenţa opusă de aer la
înaintare. La păsări, densitatea este micşorată datorită sacilor aerieni şi
structurii poroase a oaselor, iar la insecte, datorită sistemului respirator troheal,
plin cu aer. Zborul poate fi planat sau batant. Frecvenţa bătăilor variază de la 5
Hz la fluturi, până la 1000 Hz la musculiţe. Multe insecte pot zbura lateral, pe
verticală sau chiar înapoi. Păsările pot atinge până la 160 km/h. Evoluţia
zborului este de-a dreptul fascinantă: acesta nu ajută păsarile doar să se
deplaseze dintr-un colţ în altul, ci şi să scape de prădători, să exploreze locuri
de altfel inaccesibile şi chiar să devină prădători. Şi, deşi pentru a zbura, noi ne
folosim de tehnologie şi nu de abilităţile noastre, trebuie să recunoaştem că
zborul a transformat umanitatea.
 Privighetoarea Ciocarlia

Pasarea paradisului Pasarea bicolora

 4. Migraţia

Una dintre cele mai spectaculoare adaptări la care au apelat o mulţime de

specii de păsări este migraţia. Principalele motive care stau la baza acestui
comportament sunt nevoia de hrană şi de împerechere, din anumite perioade
ale anului. Păsările parcurg adesea distanţe enorme. Spre exemplu, chira
arctică „a bătut” recordul pentru cea mai lungă migraţie, aceasta deplasându-
se în fiecare an peste 30.000 de kilometri, de la Cercul Polar de Nord până în
Antarctica şi înapoi.
5. Camuflajul

 Abilitatea de „a te face una cu mediul încojurător” se poate dovedi foarte utilă, mai ales în cazul animalelor
care nu au prea multe arme de apărare împotriva atacatorilor. Există animale care imită mediul  din jur, dar şi
animale care se transformă în obiecte plictisitoare – cum ar fi fasmidele, care imită apectul unui băţ.
Multe animale marine care plutesc aproape de suprafață sunt foarte transparente, oferindu-le camuflajul aproape perfect. Cu toate
acestea, transparența este dificilă pentru corpurile realizate din materiale care au indici de refracție diferiți de apa de mare.
Animalele planctonice gelatinoase sunt transparente între 50 și 90%. O transparență de 50% este suficientă pentru a face un
animal invizibil unui prădător cum ar fi codul la o adâncime de 650 de metri; o mai mare transparență este necesară pentru
invizibilitatea în apa mai puțin adâncă, unde lumina este mai strălucitoare și prădătorii pot vedea mai bine. De exemplu, un cod
poate vedea prada care este transparentă în proporție de 98% în iluminatul optim în apă puțin adâncă. Prin urmare, transparența
suficientă pentru camuflaj este realizată mai ușor în apele mai adânci.
 6. Hibernarea

Greutatea cu care te ridici din pat în zilele geroase de iarnă, are un corespondent în
faună: hibernarea întâlnită la animale. O mulţime de animale, precum veveriţele
siberiene, aricii, liliecii şi urşii, aleg somnul îndelung în detrimentul a tot ceea ce
înseamnă viaţă. Ursul american ratează toate iernile, deşi poate fi trezit cu uşurinţă,
în timp ce anumite specii de mamifere mici intră într-o stare de leneveală din care cu
greu pot fi scoase.
7. Conservarea resurselor

 Persoanele cheltuitoare ar trebui să ia câteva lecţii de la animalele chibzuite,

pentru care capacitatea de a învăţa să-şi conserve mâncarea şi apa sunt
factorii care fac diferenţa dintre viaţă şi moarte. Spre exemplu, cămila s-a
adaptat la viața de deșert. Atunci când trebuie să parcurgă fără hrană sau apă
distanțe mari, poate să acumuleze ca rezervă o cantitate mare de hrană și de
apă. În cocoașă, ea poate strânge hrană sub formă de grăsime, cu care poate să
reziste fără a se hrăni timp de 30 de zile, în timp ce rezerva de apă acumulată
în stomac atinge o cantitate între 100 și 150 litri, suficientă pentru două
săptămâni. Cămila poate bea în 10 minute o cantitate de 100 de litri de apă.
 8. Măreţia artificială

 Nu doar oamenii “se umflă în pene”, încercând să pară ceea ce nu sunt,
ci şi animalele… marine. De exemplu, din dorinţa de a-şi îndepărta
duşmanul, peştele arici înghite foarte multă apă în stomacul elastic, îşi
dublează astfel dimensiunile şi îşi sperie inamicul cu noua dimensiune
uriaşă. Peştele arici devine uneori atât de mare şi de plin, încât de-abia se
mai poate mişca. Dar ce contează, dacă a scapat de inamic?
 Bibliografie

1. cele-mai-spectaculoase-adaptari-ale-animalelor-4357
2. http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/14.-p.90-93.pdf
3. https://imt.uoradea.ro/auo.fmte/files-2006/MECATRONICA
_files/Olimpiu%20Tatar%201.pdf
4. http://www.zooland.ro/