ISTORICUL CATARACTEI

Primele informatii despre aceasta afectiune au fost gasite in Biblie, dar si in documentele Hindu.
Operatia timpurie de cataracta a fost dezvoltata de chirurgul indian, Sushruta, in secolul al
saselea I.H. Extirparea cataractei prin interventie chirurgicala a fost promovata in China, pornind
de la practicile din India. Primele referinte despre aceasta afectiune, dar si despre tratamentul sau
in Roma Antica dateaza din anul 29 d.h., in "De Medicinae" opera enciclopedistului latin Aulus
Cornelius Celsus. Romanii erau pionierii sferei medicale, in special in sanatatea
ochilor.Oftalmologul irakian Ammar ibn Ali of Mosul, a efectuat prima extractie de cataracta
prin suctiune. El a inventat o seringa metalica, goala pe dinauntru, cu un ac hipodermic pe care l-
a aplicat in partea sclerotica a ochiului si a extras-o prin suctiune.

CUM SE MANIFESTA CATARACTA

Cataracta este o afectiune oftalmologica, frecventa, ce determina scaderea progresiva a vederii
prin pierderea transparentei cristalinului.

Cataracta poate fi congenitala sau dobandita. Studiile arata ca aproximativ 70% dintre persoanele
de peste 65 de ani sufera de aceasta afectiune, existand insa cazuri in care aceasta afectiune poate
fi intalnita si la persoane mai tinere.Se poate forma pe oricare dintre cele trei straturi ale lentilei:
capsula, cortexul sau nucleul. Pe de alta parte, cataractele descoperite in zonele corticale sau
nucleare sunt asociate varstelor inaintate. Riscul de a dezvolta cataracte corticale creste, odata cu
expunerea excesiva la razele UV.In stadiile avansate, netratata, aceasta afectiune poate produce
complicatii grave. De cele mai multe ori, ambii ochi sunt afectati, fara ca scaderea vederii sa fie
insotita de durere. Pacientul acuza scaderea progresiva a vederii sau incetosarea acesteia. Se
poate intampla ca mai multe tipuri de cataracta sa se dezvolte in cadrul aceluiasi ochi. Calitatea
vederii poate fi favorizata sau defavorizata, in functie de tipul cataractei, de lumina zilei sau de
lumina difuza. Schimbarea ochelarilor, in nenumarate randuri, este un proces facut in zadar in
acest caz, pacientul fiind tot mai nemultumit de calitatea vederii sale.De-a lungul timpului,
persoanele cu un singur ochi afectat ajung sa dezvolte cataracta si pe ochiul sanatos. Aceasta
afectiune nu este una dureroasa, nu cauzeaza lacrimare excesiva, roseata sau mancarime la
nivelul ochiului.

Contrar parerilor generale, cataracta nu reprezinta o pelicula asemanatoare pielii care acopera
ochiul sau lentila. Ea reprezinta o schimbare graduala in structura lentilei unui ochi, care face
vederea din ce in ce mai incetosata.
TIPURI DE CATARACTA
Exista trei tipuri de cataracta:

SCLEROZA NUCLEARACataracta nucleara reprezinta, pe de-o parte, cel mai frecvent tip de
cataracta si apare adesea, odata cu inaintarea in varsta. Ea afecteaza atat femeile, cat si barbatii,
in acelasi mod.CATARACTA CORTICALACataracta de tip cortical se formeaza la nivelul
marginii cristalinului sau pe cortex. Acest tip este de cele mai multe ori asociat cu diabetul si este
cel mai frecvent intalnit la tineri.

CATARACTA SUBCAPSULARA POSTERIOARADenumirea acesteia a fost facuta dupa

localizarea sa. Ea se formeaza in spatele sacului/capsulei care mentine lentila in pozitia sa..

LA CE VARSTA APARE CATARACTA?

Studiile arata ca peste 70% din persoanele de peste 65 de ani vor dezvolta mai devreme sau mai
tarziu cataracta.
 TRATAMENTUL CATARACTEI

Tratamentul cataractei este exclusiv chirurgical. Specialistul oftalmolog inlocuieste cristalinul

cataractat (opacifiat) cu unul artificial, care nu mai poate fi afectat niciodata.Tratamentul
cataractei juvenile depinde de felul in care aceasta interfereaza cu dezvoltarea normala a simtului
vizual. In unele cazuri, interventia chirurgicala in randul persoanelor cu cataracta este necesara
pentru o alta patologie oftalmologica asociata, precum retinopatia diabetica sau degenerescenta
maculara. De asemenea, in unele cazuri, cataracta trebuie indepartata de un oftalmolog
specializat in tratamentul bolilor de retina si a nervului optic.

CARE SUNT SIMPTOMELE CATARACTEI?

In cele mai multe cazuri afectiunea este cauzata de anumite tulburari vizuale, dintre care
amintim:

 vedere incetosata, greoaie, neclara;

 fotofobie - intoleranta la lumina, naturala sau artificiala;

 disconfort vizual cauzat de lumina farurilor din trafic;

 necesitatea schimbarii relativ frecventa a lentilelor de la ochelari;

 vedere dubla;

 dificultati in desfasurarea activitatilor zilnice, datorate tulburarilor vizuale.

 S.C. APTIMEX S.R.L.

Daltonismul

Daltonismul este o afecțiune în care oamenii au dificultăți de a identifica culorile. Persoanele

care suferă de acestă boală nu pot diferenția nuanțe ale culorilor iar în forme severe nu pot
identifica nici o culoare.
 Prima persoană care a descris daltonismul este chimistul și fizicianul englez John Dalton
(1766–1844). Dalton este celebru pentru că este primul om de știință modern care a
dezvoltat teoria atomică. Totuși, el a fost interesat și de multe alte aspecte. De exemplu, a
fost interesat de meteorologie și a ținut o evidență zilnică a fenomenelor meteorologice
timp de 57 ani. Înregistrările sale, publicate sub titlul de Meteorological Observations and
Essays sunt printre cele mai complete din istorie. Primul articol științific pe care l-a scris
Dalton este despre daltonism. Probabil era interesat de acest subiect având în vedere că
atât el cât și fratele său sufereau de această afecțiune. În onoarea cercetărilor sale, boala
se numește daltonism.
Vederea normală presupune existența pe retină a unor celule denumite celule cu conuri.
 Acestea sunt de trei feluri: albastre, verzi și roșii care permit identificarea unui spectru
larg de culori. Uneori celulele cu conuri nu funcționează normal. Când se întâmplă acest
lucru, persoana respectivă nu poate identifica culorile.
Cele trei tipuri de daltonism sunt:
-daltonismul roșu-verde care este cea mai comună formă de daltonism. Această boală
afectează 8% dintre bărbați și 0,5% dintre femei. Pacienții deosebesc roșu de verde dacă
cele două culori se află una lângă alta, dar nu pot identifica cele două culori dacă ele sunt
separate. De exemplu, ei pot alege roșu și verde din o grămadă de creioane colorate dar
nu pot spune că un creion este roșu.
-daltonismul albastru este o afecțiune rară. Pacienții care suferă de această afecțiune nu
pot distinge culorile galben sau albastru. Ambele culori sunt văzute ca alb sau gri. Boala
apare cu aceeași frecvență la bărbați și la femei și uneori este însoțită de alte afecțiuni
cum ar fi cele hepatices au diabet zaharat.
-daltonismul total, denumit și acromatopsie reprezintă lipsa identificării oricărei culori.
Această formă este cea mai rară. Pacienții care suferă de această afecțiune văd totul alb,
negru sau în unele nuanțe de gri. Această boală afectează o persoană la 33.000 în Statele
Unite și este ereditară. Acromatopsia este acompaniată de alte tulburări de vedere cum ar
fi sensibilitate crescută la lumină.
Etiologie
Majoritatea formelor de daltonism sunt ereditare, bărbații find mai frecvent afectați decât
femeile. Mai sunt și alte cauze dobândite ale acestei afecțiuni și anume:
-boli cronice cum ar fi boala Alzheimer, diabet, glaucom, leucemie, afecțiuni hepatice,
alcoolism cronic, scleroza multiplă și retinita pigmentară, o afecțiune a retinei.
-traume, cum ar fi cele din accidente sau atac vascular cerebral
-medicamente ca antibiotice, ca cele folosite în tratamentul tuberculozei, al hipertensiunii
și a afecțiunilor nervoase.
-toxine industriale (otrăvuri), inclusiv monoxidul de carbon, sulfați etc.
-îmbătrânirea, persoanele peste 60 de ani având un risc mai crescut.
Simptomatologie
Simptomul caracteristic este incapacitatea de a distinge unele culori (sau în forme severe,
niciuna)
Diagnostic
Există mai multe teste care pot fi efectuate pentru a stabili o deficiență în identificarea
culorilor. În SUA cel mai utilizat este American Optical/Hardy, Rand, and Ritter
(AO/H.R.R.) Pseudoisochromatic. Acest test include utilizarea unui fond colorat cu
puncte roșii sau verzi. În mijlocul acestui fond este o figură, un număr sau o literă
desenată din puncte de altă culoare. Ochiul sănătos poate diferenția această figură. Un
pacient cu daltonism nu poate.
Tratament
Nu există tratament pentru daltonism. Pacienții care suferă de această boală învață să trăiască cu ea.
Prognostic
Formele ereditare nu suferă modificări pe parcursul vieții. Dacă daltonismul nu a fost moștenit, boala poate
evolua în timp spre forme mai mult sau mai puțin severe.
Prevenția
Boala ereditară nu poate fi prevenită. Boala dobândită poate fi prevenită dacă toate cauzele posibile sunt
prevenite.
 J40/2891/DA19dddffgscdviur91 CUI: 35629