Sunteți pe pagina 1din 3

Ioja Andrei-Iosif Clasa a XI-a A

Strabism
Strabismul este o afectiune oculara in care axele celor doi ochi nu sunt paralele
(ochii nu privesc in aceeasi directie). Strabismul poate fi: orizontal: convergent, cand
ochii sunt deviati spre nas sau divergent, cand ochii sunt deviati catre ureche, vertical: cand
un ochi este mai sus si celalalt mai jos si combinat cand o deviatie orizontala se asociaza cu
o deviatie verticala. Strabismul poate fi manifestat tot timpul sau intermitent. Exista si alte
forme mai rare de strabism in care ochii apar nealiniati doar in anumite pozitii ale privirii.
Uneori acest tip de strabism determina o pozitie vicioasa a capului. In medie, strabismul
apare la 4-5% dintre copii, iar dintre acestia 50% sufera de ambliopie (vedere scazuta sau
ochi lenesi).
Cauzele strabismului pot fi multiple. In foarte multe dintre cazurile de strabism aparute
la copil, motivele aparitiei bolii raman necunoscute, insa alte cauze pot fi ereditatea, viciile de
refractie, vederea scazuta a unui ochi din diverse motive (leziuni ale fundului de ochi,
cataracta, tumori intraoculare), afectiuni neurologice. La adulți, strabismul este cauzat de:
diabet, traumă cerebrală, infarct, tumora cerebrală sau alte afecțiuni cerebrale.
Simptomele strabismului sunt urmatoarele: ochii nu sunt aliniati in aceeasi directie
permanent/intermitent/ sau doar in anumite pozitii ale privirii, adoptarea unei pozitii ciudate a
capului, vederea scazuta la unul dintre ochi, vederea scazuta la ambii ochi (asociere cu vicii
mari de refractie), vederea dubla (in strabismul recent instalat) si aprecierea gresita a
distantelor in spatiu/neindemanare.
Este foarte important ca examinarea oculara in strabism sa fie facuta cat mai aproape
de momentul observarii deviatiei oculare de catre un medic oftalmolog cu experienta in
oftalmopediatrie/strabologie (indiferent de varsta pacientului). Examinarea are ca scop
decelarea cauzei care a produs strabismul si decizia asupra tipului de tratament necesar.
Investigatii si analize necesare
De cele mai multe ori un examen oftalmologic complet ce include si examenul ortoptic
este suficient. Rar, in anumite forme de strabism se pot face investigatii imagistice ale
muschilor extraoculari. Cand strabismul este secundar unei patologii oculare/generale se pot
asocia investigatii diverse in functie de cauza.
Tratamentul in strabism este de mai multe tipuri. Optic: uneori simpla corectie a
viciului de refractie si purtarea corectiei optice are ca rezultat realinierea ochilor.
Ortoptic: efectuarea de exercitii ortoptice in anumite forme de strabism (mai rar),
purtarea de prisme (rar), ocluzia unui ochi. De foarte multe ori strabismul se insoteste de
ambliopie, adica de vederea scazuta a unuia dintre ochi, de obicei cel care deviaza mai mult.
Ocluzia ochiului cu vedere mai buna un anumit timp duce la recastigarea acuitatii vizuale a
ochiului neacoperit, daca acest timp de tratament se face la varsta mica (pana la 6-7 ani).

Chirurgical. In anumite tipuri de strabism chirurgia are pe langa scopul estetic-de


realiniere a ochilor si un scop functional de inlaturare a vederii duble, cand acesta exista, sau
de recuperarea vederii binoculare cum este cazul in Esotropia infantila/ congenitala (un tip
de strabism in care ochii sunt deviati spre nas, care apare in primele luni de viata ). In acest
tip de strabism daca operatia pentru realinierea a ochilor se face devreme pana la maximum
2 ani, exista sanse de recuperare a vederii binoculare.
Ioja Andrei-Iosif Clasa a XI-a A

Acromegalia

„Acromegalia” este un cuvânt grecesc care înseamnă „creşterea


extremităţilor”. Acromegalia apare în urma dezechilibrului a trei hormoni. Aceştia sunt: 1)
Hormonul de creştere: secretat în glanda hipofiză, 2) IGF-I (factor de creştere I similar
insulinei): produs în ficat la semnalul indus de hormonul de creştere si 3) Somatostatină:
produsă în creier; poate inhiba secreţia hormonului de creştere.
Milioane de oameni din toată lumea suferă de acromegalie. Acromegalia poate fi o
boală gravă, care scurtează viaţa, dar nu trebuie considerată ca fiind o boală incurabilă.
Persoanele cu acromegalie au multe opţiuni pentru a se simţi mai bine, a arăta mai bine şi a
trăi mai mult – acromegalia nu este o sentinţă pe viaţă, ci un semnal de alarmă care arată că
organismul trebuie îngrijit cu mai mare atenţie. Cu ajutorul tratamentului, pacienţii pot duce o
viaţă foarte activă.
Adeseori, semnele şi simptomele acromegaliei (a se vedea mai jos) se dezvoltă şi
sunt diagnosticate după mai mulţi ani. Acromegalia poate fi suspectată de un medic atent,
care recunoaşte modificările fizice. Acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată, deoarece
modificările fizice se manifestă foarte lent. De cele mai multe ori, pentru confirmarea
acromegaliei sunt necesare teste de laborator. Pentru confirmarea diagnosticului, în cadrul
acestor teste se măsoară nivelurile hormonului de creştere şi ale IGF-1. Poate fi util, de
asemenea, un test oral de toleranţă la glucoză. Pot fi necesare tomografii ale creierului prin
care să se identifice existenţa unei tumori hipofizare.
Simptome: acnee, mărirea toracelui, lactaţie (femei), păr aspru pe corp şi îngroşarea
sau pigmentarea pielii, modificarea trăsăturilor ca urmare a creşterii oaselor feţei, ingroşarea
vocii, creşterea în dimensiuni a inimii, buzelor, nasului şi limbii, oboseală şi slăbiciune,
cefalee, dureri articulare, pierderea acuităţii vizuale, maxilar inferior proeminent, roncopatie
(sforăit), senzaţii ciudate şi slăbiciune în braţe şi picioare, umflarea mâinilor şi picioarelor.
Tratament
Tratamentul acromegaliei urmăreşte oprirea secreţiei hormonului de creştere şi
readucerea nivelurilor hormonale la normal. Semnele şi simptomele pe care le prezintă
pacienţii sunt adeseori oprite sau controlate. Tratamentul va permite o funcţionare normală a
glandei hipofize. Acromegalia este tratată în trei moduri: chirurgical, medicamentaţie şi
radioterapie. Tumoarea hipofizară se elimină pe cale chirurgicală, de obicei printr-
o intervenţie transsfenoidală. Prin această procedură, accesul la hipofiză se face prin nas
şi/sau gură, nu prin creier. Ocazional, poate fi necesară o craniotomie (deschidere
chirurgicală prin craniu).
Medicamentele sunt utilizate pentru a reface secreţia normală a hormonului de
creştere şi IGF-I. Sunt disponibile mai multe medicamente pentru reducerea hormonului de
creştere sau pentru blocarea efectelor acestuia. Radioterapia presupune iradierea hipofizei
cu raze X. Radiaţia ucide celulele tumorale şi este utilizată de obicei pe pacienţi atunci când
metodele chirurgicale nu au succes, iar medicamentele nu mai sunt eficiente sau tolerate.
Ioja Andrei-Iosif Clasa a XI-a A

Bibliografie

Strabism
https://ro.wikipedia.org/wiki/Strabism
https://www.oftapro.ro/info-oftalmologie/strabism/despre-strabism/
https://www.csid.ro/boli-afectiuni/oftalmologie/strabismul-11281812
https://www.ziaruldeiasi.ro/ghidul-pentru-sanatate/strabismul-operatie-sau-
tratament~ni81f4
https://www.google.com/search?ei=JfNFXL6mO5D6wALV8Jj4AQ&q=strabism&
oq=strabism&gs_l=psy-
ab.3..0i131j0l9.1928529.1929334..1929556...0.0..0.133.897.0j8......0....1..gws-
wiz.......0i71j0i67.laR0xpjUpek

Acromegalie
https://www.romedic.ro/acromegalia-si-gigantismul
https://www.csid.ro/health/sanatate/acromegalia-cauze-simtpome-tratament-
9415059
https://ro.wikipedia.org/wiki/Acromegalie
https://www.eva.ro/sanatate/endocrinologie/acromegalia-totul-despre-boala-
care-determina-cresterea-extremitatilor-articol-41725.html
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/acromegalie_90