Sindromul Ehlers-Danlos

Sindromul Ehlers-Danlos,supranumit si “Cutis hyperelastica” sau “Elastic skin” face

parte dintr-un grup de anomalii genetice umane rare induse de un defect in sinteza
colagenului. Severitatea sindromului poate varia de la usoara pana la amenintatoare de
viata, depinzand de mutatia genetica individuala.
Nu exista tratament curativ, ci numai tratament adjuvant, suportiv.

Simptomatologie
Simptomele variaza in functie de tipul de sindrom ED in care se incadreaza pacientul,
insa la baza fiecarui caz sta deficitul calitativ sau cantitativ de colagen. De exemplu, in
cazul formei hipermobile, tipul cel mai comun, simptomele cuprind instabilitate si
flexibilitate articulara cu tendinta la subluxatie si dislocare. Acest lucru survine datorita
hiperlaxitatii ligamentare, consecinta a colagenului insuficient. Asa numitul EDS clasic
prezinta cicatrici similare “hartiei de tigara”, induse de deficitul colagenului ce confera
rezistenta pielii si a cicatricilor. Forma cea mai grava, dar si cea mai rara de EDS, tipul
vascular, poate constiutui o cauza prematura de mortalitate prin rupturi de vase sanguine
sau organe, prin afectarea colagenului ce intra in constitutia peretilor vasculari sau
organelor luminale (ex:colonul). De asemenea, multe tipologii se manifesta prin
hiperelasticitate tegumentara si piele catifelata. In plus, persoanele cu tipul asociat cu
hipermobilitate, datorita ligamentelor foarte laxe, pot prezenta subluxatii sau dislocatii pe
cand in tipul vascular pot ajunge pana la ruptura ligamentara. Deoarece este adesea
nediagnosticat, poate fi interpretat gresit ca o forma de abuz al copilului.

Clasificare:

În trecut, s-au recunoscut mai mult de 10 tipuri de sindromul Ehlers-Danlos. În 1997,

cercetatorii au propus o clasificare mai simpla, care a redus numarul de tipuri majore la
sase:

A: HIPERMOBILITATE (tipul 3) - este transmisa autosomal dominant; este singurul tip de

EDS, care nu poate fi diagnosticat prin biopsie de piele, diagnostul punandu-se adesea pe
baza datelor clinice.
Simptome si semne:
 echimoze, piele moale catifelata, hiperextensibila,
 articulatii instabile
 dislocatii si subluxatii
 in timp - boala degenerativa articulara care daca asociaza dureri, semn de
complicatie severa;
 in unele cazuri, prolaps de valva mitrala cu risc de endocardita

B: CLASIC (tipul 1 si 2) - afecteaza aproximativ 2 pâna la 5 persoane din 100.000.

In plus fata de afectarea articulara si cea cardiaca a tipului 3, prezinta:
 piele moale, foarte elastica, care se poate rupe

1
  echimoze si cicatrici care se vindeca lent
 afecteaza colagenul de tip V si de tip I.

C: VASCULAR (tipul IV) - este autosomal dominant si prezinta un defect in sinteza

colagenului de tip 3.
 afecteaza 1 din 100.000 de persoane
 hipermobilitatea este, de obicei, limitata la degete de la maini sau de la picioare.
 peretii vaselor de sange sunt fragili, cu tendinta de ruptura sau anevrism.
 pacientul prezinta echimoze intinse, ochi bulbucati, mari, barbie si nas mic, buze
subtiri.
 datorita posibilitatii unei rupturi uterine, sarcina poate pune în pericol viata
persoanelor cu acest tip de sind. ED

D: Kyphoscoliosis (tipul 6)
 este autosomal recesiv, defectul este determinat de deficitul enzimei lysyl-
hidroxilaza
 este foarte rara cu mai putin de 60 de cazuri raportate
 simptomele includ scolioza progresiva, slabiciune musculara, sclera fragila

E: Arthrochalasis (tipul 7A si 7B)

 este, de asemenea, foarte rar, cu aproximativ 30 de cazuri semnalate.
 prezinta instabilitate articulara, inclusiv cea coxofemurala, rezultand osteoartite si
fracturi severe
 afecteaza colagenul de tip I

F: Dermatosparaxis (tipul 7C)

 este foarte rara, aproximativ 10 cazuri raportate
 acest tip combina instabilitatea articulara cu fragilitatea extrema a pielii, care isi
pierde elasticitatea

Genetica

Mutatiile urmatoarelor gene pot induce EDS:

 gene ce codifica proteine fibroase:COL1A1, COL1A2, COL3A1, COL5A1,
COL5A2, and TNXB
 gene ce codifica enzime: ADAMTS2, PLOD1
Mutatiile acestor gene produc alterari ale structurii, productiei sau prelucrarii colagenului
si a proteinelor ce interactioneaza cu colagenul. Colagenul furnizeaza structura si
rezistenta tesutului conjunctiv, astfel incat un defect colagenic poate afecta tegumentul,
oasele, vasele sanguine si alte organe ce au in constitutie colagen.

Majoritatea tipurilor de EDS sunt mostenite autozomal dominant, ceea ce inseamna ca

e nevoie de alterarea uneia dintre doua gene in cauza pentru producerea bolii, pe cand la
cele minoritare cu transmitere autozomal recesiva este necesara afectarea ambelor gene.

2
Epidemiologie

 incidenta 1/5000 de nasteri

 afecteaza atat barbatii cat si femeile de orice etnie si rasa
 prevalenta celor 6 tipuri difera dramatic, cel mai comun fiind tipul hipermobil
urmat de tipul clasic.
 celelalte tipuri de EDS sunt foarte rare (ex-mai putin de 10 cazuri de copii cu
dermatosparaxis au fost diagnosticate).

Curiozitati

 Se remarca faptul ca exista un sindrom Ehler-Danlos similar la pisicile

himalayene, cat si la cainii domestici, insa cazuri sporadice.

 In medicina, semnul Gorlin consta in abilitatea unor persoane de a atinge cu limba

varful nasului. Aproximativ 10% din populatia generala poate efectua aceasta
manevra, in timp ce la pacientii cu SED frecventa este de 5 ori mai mare.

 Pacientii cu SED tip III – forma cu hipermobilitate – pot dezvolta adesea

Sindromul de Tahicardie Posturala Ortostatica (Postural orthostatic tachycardia
syndrome).

 Ectazia durala – anomalie ce consta in largirea sacului dural, cel mai adesea in
regiunea lombosacrala, caracteristica sindromului Marfan, poate fi intalnita si la
pacientii cu SED. Se poate manifesta prin dureri lombare, cefalee, semne
neurologice – pierderea controlului sfincterian sau poate fi asimptomatica.

 Malformatia Arnold-Chiari, malformatie a creierului ce poate asocia hidrocefalie,

poate fi intalnita si la pacientii cu SED.

Caz clinic

Copilul NECULAI REMUS, 5020619360048, mediu rural, in varsta de 6 ani 8 luni,

internat in clinica in februarie 2009, pentru:
- hipertermie – 39,5
- tuse spastica, frecventa
- polipnee
simptomatologie ce a debutat cu 2 zile anterior prezentarii, si pentru care a primit
simptomatice (antitermice).

AHC – fara semnificatie. Mama – 32 ani, sanatoasa. Tatal – 31 ani, sanatos. Un frate de 9
ani – sanatos.
APF – nascut la termen, Gn=3200, alimentat natural 3 luni, vaccinat conform schemei.
APP – infectii respiratorii tratate ambulator, 2-3 episoade/an.

Examen clinic:

3
Baiat in varsta de 6 ani 8 luni, febril, stare clinica mediocra.
G=20 kg (- 3 kg) T=105cm
Tegumente si mucoase: integre, elastice, normal colorate. Faringe si amigdale
hiperemice.
Tesut celular subcutanat: slab reprezentat pe trunchi si membre.
Sistem ganglionar-limfatic: ganglioni periferici nepalpabili, fara fenomene inflamatorii
locale.
Sistem osteo-articular: clinic integru. Articulatii de aspect normal, fara semne
inflamatorii. Hiperlaxitate articulatiilor interfalangiene, scapulohumerale, cotului
bilateral.
Aparat respirator: tuse spastica, frecventa, polipnee, FR=34/min. Torace normal
conformat. Sonoritate pulmonara normala. Murmur vezicular inasprit pe ambele arii
pulmonare.
Aparat cardiovascular: aria matitatii cardiace in limite normale. Soc apexian in spatiul V
intercostal, pe linia medioclaviculara. Zgomote cardiace rimice, bine batute, fara sufluri.
AV=100/min. TA=85/50mm Hg. Puls periferic palpabil.
Aparat digestiv: cavitate bucala de aspect normal. Abdomen suplu, mobil cu respiratia.
Tranzit intestinal normal. Scaun normal, 1/zi. Apetent. Ficat cu marginea inferioara la
rebordul costal. Splina nepalpabila.
Aparat urogenital: rinichi nepalpabili. Mictiuni fiziologice. Urini normocrome. OGE de
aspect normal.
Sistem nervos si organe de simt: sensibilitate, motilitate si reflexe normale. Organe de
simt cu aspect si functie normala, fara secretii patologice.

Examene paraclinice:
Hb=11,2 g/dl; hipocromie, HEM scazut
Leucocite
Rg. Cord-pulmon – cord normal, desen hilio-bazal accentuat bilateral
ECG – in limite corespunzatoare varstei.

Diagnostic pozitiv:
1. Pneumonie acuta interstitiala
2. Sindrom Ehlers-Danlos – forma hipermobila
3. Anemie hipocroma usoara

4
5