Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Frecvena:
leucemia este cea mai frecventa malignitate a copilului, reprezentnd aproximativ 35%;
frecventa maxima a leucemiei la copil se nregistreaz in jurul vrstei de3 ani (rare cazuri sub 1
an);
95-97% sunt leucemii acute la copil;
3-5% sunt leucemii cronice, aproape in exclusivitate leucemii cronice mieioide;
3,1. CLASIFICARE
- forme cronice
1
Tabelul XI. Caractere morfologice ale blastilor leucemici
CARACTERE LIMFOBLAST MIELOBLAST
Mrimea celulei 10-20 um 14-20um
Nucleu
Forma rotund/oval/incizat rotund/ovalar
Cromatina omogena neomogena, spongioasa
Nucleoli 0-2 nedistincti 2-5 distinci
Membrana nucleara regulata neregulata
Raport nucleo-citoplasmatic crescut sczut
Citoplasm
Culoare albastra albastru cenuiu
Cantitate redusa mai abundenta
Corpii Auer abseni prezeni
LAL = leucemie acuta limfoblastica; LAM = leucemie acuta mieloblastic; LAMM leucemie acuta
mielomonocitara; LA Mega = leucemie acuta megacarioblastica; EL =eritroleucemie; P - pozitiv; N
= negativ.
2
Leucemii cronice (3%):
mieloide:
tp juvenil;
tip adult.
Pe baza aspectelor morfologice, grupul de cooperare FAB clasifica leucemie acuta limfoblastica in
trei tipuri: L1, L2, L3.
3
3.2. ETIOLOGIE
4
Patogenia:
Doua caracteristici fundamentale disting celula leucemic de celula normal:
oprirea maturaiei;
capacitatea autonom de proliferare, ce scap mecanismelor normale de reglare.
In acest fel, la insuficiena medulara se adaug o proliferare malign.
Absena elementelor intermediare dintre celulele blastice i mature, explic "- hiatus"-ul
leucemic din formele acute.
Acumulrile de celule leucemice n mduv, periferie, esuturi, nu este urmarea unui ritm mai
rapid de multiplicare, ci este urmarea unei durate superioare.
3 .3.1.Tabloul clinic
Complexitatea tabloului clinic este dependent de stadiul n care este surprins boala.
Prognosticul imediat, ca i durata supravieuirii totale, sunt ns dependente de diagnosticul
precoce al bolii.
Debutul:
este rareori brutal (15% din cazuri), fiind n majoritatea cazurilor insiduos;
durata medie a manifestrilor clinice, care preced diagnosticul este de aproximativ 4 sptmni;
Primele manifestri clinice sunt nespecifice i puin sugestive pentru diagnostic,
fiind legate n special de:
anemie;
infecie latent;
anorexie;
astenie;
indispoziie;
modificarea strii generale.
5
anorectita.
sindromul hemoragic este n relaie cu trombocitopenia:
peteii,
echimoze,
gingivoragii,
menoragii,
hematurie - mai rar,
hemoragie meningocerebral - rareori.
Manifestri ale sindromului de infiltraie blastic:
splenomegalia - n aproximativ 80% din cazuri, polul inferior al splinei este palpabii la 2-6 cm
sub rebordul costal;
hepatomegalia - n general mai puin marcat comparativ cu splenomegalia;
adenopatiile:
sunt frecvente;
de dimensiuni moderate;
de obicei generalizate (intereseaz grupele ganglionare cervicale, axilare. inghinale,
mediastinale, abdominale);
afectarea osteoarticular:
este frecvent, putnd crea dificulti de diagnostic n special CU reumatismul
articular acut;
leziunile sunt metafizare;
intereseaz oasele lungi (tibie, femur, humerus, radius);
radiologic se pot pune n eviden aspecte variate:
7
- veritabile tumori cutanate;
hipertrofia amigdaliana:
este bilateral,
simetric,
cu suprafa regulat;
se nsoete de adenopatie submaxilar;
manifestri neuromeningeale:
leucemia SNC;
meningita leucemic;
meningoza leucemic.
Se admite n general conceptul de "sanctuare" leucemice pentru a desemna focarele blastice
situate la nivelul unor organe cum sunt; creierul, rinichiul, testicolul, focare inaccesibile drogurilor
antileucemice.
De cele mai multe ori manifestrile meningo-meningeale apar n cursul remisiunilor
prelungite, deseori dup 1 an i nu rareori dup 4-5 ani.
Apariia la un leucemic a unei localizri neuromeningee, constituie un factor de ru
prognostic, anunnd aproape invariabil o recdere hematologic.
Clinic exist 2 forme:
1. o form asimptomatic (n peste 50% din cazuri meningita leucemic este descoperit la
puncla lombar);
2. o form simptomatic - clinic manifest. Astfel putem ntlni:
proteinorahie crescut;
hipoglicorahie
clorurorahie normal.
8
Principalul mecanism al anemiei ramane insuficienta medulara, dar se poale adaug si un
mecanism hemolitic autoimun (test Coombs pozitiv) sau prin sngerare (anemie posthemoragica).
b) Trombocitopenia:
Numrul de trombocite este sub 50000/mm3;
Timpul de sangerare este alungit.
Mecanismul principal este tot insuficienta medulara, dar trombocitopenia poate rezulta si prin
consum in procesul de coagulare intravasculara diseminata.
c) Numrul de leucocite:
este in funcie de raportul reciproc in care se gsesc cele doua procese fundamentale:
insuficienta medulara si proliferarea maligna blastica;
in general,-leucocitoz important, de peste 50000/mm3;
in LLA, in 50% din cazuri numrul de leucocite este sub 10000/mm3, in 30% din cazuri intre
10000-50000/mm3 si 20% depete 30000/mm3;
examinarea concentratului leucocitar creste ansa de a evidenia blastii in periferie.
Prezenta blastilor alturi de elemente mature in absenta elementelor cu grad intermediar de
maturare realizeaz "hiatusul leucemic" .
d) Formula leucocitara
evideniaz neutropenie relativa sau absoluta, ca semn al insuficientei medulare;
2. Mielograma
indispensabila in toate cazurile, constituie argumentul decisiv al diagnosticului pozitiv;
permite stabilirea tipului celular de leucemie;
exclude alte diagnostice;
in formele aleucemice cu absenta blastilor in periferie, mielograma este singura care permite
diagnosticul pozitiv,
in toate cazurile, se constata infiltraia medulara masiva cu celule blastice anormale. in LLA,
numrul mediu de blasti este de 93,5% din celulele nucleate medulare.
Pentru afirmarea diagnosticului este necesara prezenta de cel puin:
:
15% elemente biastice in leucemia acuta mieloida si,
25% elemente biastice in leucemia limfoblastica acuta.
Mielograma arata:
infiltraie medulara semnificativa cu celule biastice anormale, ceea ce alturi de raritatea
celulelor mature din seria mieloida si de dispariia stadiilor intermediare de maturare (hiatusul
leucemic) confer frotiului medular aspectul caracteristic monomorf, care inlocuieste
polimorfismul medular normal;
seria eritroblastica si seria megacariocitara sunt slab reprezentate cantitativ si normale calitativ.
Frotiui medular colorat May-Grumwald-Giemsa, permite stabilirea varietii citologice de
leucemie.
3, Examenul radiologie:
radiografiile de schelet - evideniaz leziuni la nivelul oaselor lungi - leziuni metafizare;
radiografia cardio - pulmonara - evideniaz:
9
leziuni pulmonare diferite: infecii, infiltrate leucemice;
prezenta unor epansamente: pleurale, pericardice,
radiografia de craniu: semne de hipertensiune intracranian, in formele cu sindroame de compresie
medulara se indica mielografie;
* radiografia renal simpl i urografia intravenoas - evideniaz formele cu infiltrare
renal;
examenul limfografic - evideniaz mrirea de ganglioni abdominali.
4. Funcia lombar ~ fcut n scop diagnostic, este obligatorie n cazul apariiei -manifestrifor
neurologice la un copil cu leucemie.
5. F.O. - poate evidenia: staz i edem papilar, hemoragii retiniene, infiltrate retiniene
leucemice.
6. Investigaii bacteriologice:
hemoculturi;
uroculturi;
exsudat faringian,
7. Explorarea hemostazei: - este necesar n prezena oricrui sindrom hemoragie, de obicei legate de
coagularea intravascular diseminat din leucemia acut promielocitar.
3.3.3. Diagnostic
Clinic:
paloare;
sngerri;
stare general alterat;
manifestri "reumatice";
infecii persistente sau recurente;
gingivite i/sau ulceraii faringiene;
splenomegalie;
10
adenopatie; -
semne de hipertensiune intracranian;
leziuni cutanate "neobinuite";
semne de compresie mediastinal.
In msura n care tabloul clinic se completeaz i devine foarte sugestiv pentru diagnostic:
paloare impresionant;
sindrom hemoragic; putem vorbi de
febr; stadii avansate ale bolii
dureri articulare
In ambele situaii, confirmarea se face prin examenul hematologic i n primul rnd prin
examenul microscopic al frotiului medular.
>
>
>
> hematocrit;
numr de hematii;
numr de leucocite;
formul leucocitar;
trombocite;
reticulocite.
grup sangiun;
fenotipul eritrocitar (ABO, Rh, Kell, Duffy);
fenotipul HLA cnd procentul de blati este sub 20%;
bilanul hemostazei;
dozarea IgG, IgA, IgM.
bilanul metabolic:
uree
> sanguin,
>
acid uric;
creatinin;
Na+, K+, Ca2+, fosfor;
> glicemia;
transaminaze: TGO, TGP;
tipajul limfoblastic;
cariotiput;
mduv osoas;
alte examene;
radiografie cardiopulmonar;
* radiografie de craniu;
* radiografii ale scheletului;
EKG, EEG, CT-scaner,
11
FO,
puncie lombara
12
Diagnostic diferential:
Cea mai frecvent leucemie a coptiului: 76% din toate formele de leucemie i aproximativ
85% din formele acute.
frecvena maxim la vrsta de 3-4 ani,
clinic:
paloare,
hemoragii,
febr,
dureri ososase,
adenopatie,
hepatomegalie,
splenomegalie.
paraclinic:
anemie,
trombocitopenie,
prognostic prost
leucocitoz - peste 50000- 100000/mm3
splenomegalie,
hepatomegalie,
adenopatii mediastinale,
afectare meningeal iniial,
hemoglobina,
trombocitoz,
nivelul LDH seric.
4.Rspunsul la tratament
rapiditatea cu care se obine remisunea iniial complet - rspuns precoce la
tratament - prognostic bun;
compliana la tratament,
profilul farmacologic individual,
intensificarea tardiv a chimioterapiei,
toxicitatea tratamentului de ntreinere,
rspunsul favorabil la corticoterapie n primele 8 zile - prognostic bun,
recderile
-care apar precoce sub tratament - prognostic prost,
- care apar tardiv, la cel puin 6 luni de la oprirea tratamentului - prognostic mai bun;
Tratamentul in LAL
Tratamentul LAL este astzi cel mai bine codificat i permite obinerea celor mai : bune
rezultate terapeutice, n toate tipurile de leucemie acut.
Obiectivele urmrite n tratament:
1. Tratamentul sau profilaxia unor complicaii care amenin imediat viaa (urgene
terapeutice n LAL).
2. Tratamentu! de inducere a remisiunii.
3. Profilaxia localizrilor meningocerebrale.
4. Tratamentul de ntreinere.
5. Tratamentul recderilor hematologice sau localizate.
6. Imunoterapia.
instituirea tratamentului de inducie trebuie fcuta intr-un moment cnd numrul initial de celule
leucemice este mic,
asocierea de droguri antileucemice realizeaz distrugeri de celule blastice mai mari dect fiecare
dintre ele luate n parte;
focarele de celule blastice de la nivelul organelor "sanctuare" (SNC, gonade, rinichi) nu sunt
accesibile drogurilor antileucemice, administrate pe cale sistemica, datorita impermeabilitatilor
barierelor hematotisulare;
in absenta tratamentului de intretinere, leucemia acuta aflata in remisiune terapeutica recade
constant;
stimularea mijloacelor de aprare imunitara ale gazdei (imunoterapie);
Pe toata durata tratamentului de inducie a remisiunii vor fi controlate periodic:
hemograma - de 3 ori/saptmn;
mielograma - sptmnal;
ureea sanguina, acidul uric, ionograma serica, diureza.
4. Tratamentul de ntreinere
Are ca scop meninerea remisiunii si prevenirea recderilor. Se face cu:
6-Mercaptopurina (6-MP sau Purinethol) - 50 mg/m2/zi, p.o.,o data/zi seara;
MTx - 15-20 mg/m2/saptamana, p.o. sau i.m.
In cursul tratamentului bolnavul va fi urmrit clinic si hematologic:
apariia ulceraiilor la nivelul mucoasei bucale, impune oprirea MTx pana la vindecare;
diareea asociata sau nu cu vrsaturi poate apare dup administrarea de MTx sau 6-MP;
alterarea funciei hepatice cu creterea transaminazelor si/sau a bilirubinei impune oprirea
tratamentutui;
alterarea funciei renale cu creterea ureei si/sau a creatininei impune interzicerea administrrii de
MTx.
5. Tratamentul recderilor
recderile medulare apar cnd:
medulograma - blasti >30%;
. recderi meningiene izolate;
infiltrri intracerebrale leucemice;
^ VCR - 1,5 mg/m2 Lv. in zilele 1 si 8;
> ADR - 40-60 mg/m2 i.v., in zilele 2,4,6;
> CyC -600 mg/m2 i.v., in zilele 2,3;
> Ara-C - 100 mg/me i,v., in zilele 1 r2,3;
> L-asparaginaza 5 ziie sau 10 zile;
> Prednison-40 mg/m2 p.o.; 10-14 zile
Recderea medulara pune in discuie indicaia grefelor medulare.
recderile testiculare necesita:
intensificarea polichimioterapiei sistemice;
iradieri testiculare bilaterale;
reinductii lunare (12 reinductii) cu VCR si Prednison 5-7 zile;
* tratament de ntreinere cu 6-MP si MTx
imunoterapia:
In 1969, s-a raportat obinerea prelungirii remisiunii prin imunoterape activa suplimentara
asociata chimioterapiei.
Selectarea donatorului
Donatorul de mduva trebuie sa prezinte identitate HLA cu receptorul: antigenele maiore de
histocompatibilitate sunt controlate de gene situate pe braul scurt al cromozomului 6;
Au fost identificate 122 de alele.
Tratamentul postTM
recderea leucemiei dup TM reprezint una din problemele majore care survine la nivel medular
n primii 2 ani,
aplicarea unui al 2-lea transplant cu un regim de condiionare diferit de cel aplicat anterior, are
un prognostic rezervat pe termen lung.
LAM este reprezentat la copil de un grup heterogen de boli, care acoper 20% din
cazurile de leucemie acut la copil;
afecteaz perioada neonatal i adolescena;
tabloul clinic este similar cu cel din LLA;
la sugar i copilul mic apar tumori osoase (cloroame, sarcoame granulocitare), unice sau
multiple, localizate la nivelul craniului, orbitei, sternului, coastelor, bazinului, oaselor
lungi;
infeciile gingivale i cutanate sunt frecvente;
leucoctoza depete 50000/mm3;
neutropenia este mai puin frecvent dect n LLA;
blastii sunt mai frecventi in periferie decat in maduva,
In contrast cu rezultatele terapeutice obinute n LAL rezultatele din LAM sunt mai
putin satisfacatoare. 20 % din cazuri nu intr n remisiune i un numr semnificativ de
bolnavi fac recderi n ciuda unei terapii post-remisiune aplicat cu rigurozitate.
Recomandrifce terapeutice n LAM sunt urmtoarele:
inducia remisiunii prin polichimioterapie;
TM alogenic, la copiii cu risc ridicat, dup obinerea primei remisiuni;
TM alogenic sau autolog la cea de a doua recdere.
Particulariti;
infiltraii gingivale care duc la hemoragii, infecii, necroze;
infiltraii cutanate cu macule, maculo-papule, tumori;
infiltraii intestinale, perirectale;
lizozimul seric i urinar sunt crescute;
leucoblatii sunt de talie mare, peroxidazo negativi i esterazo intens pozitivi.
rar la copii;
este o panmielopatie malign complex i nu o proliferare izolat a seriei eritrocitare;
se caracterizeaz printr-o eritropoiez ineficace, cu anemie normocrom, normocitar sau
microcitar cu anizocitoz i eritroblastoz; trombocitopenie;
mielograma evideniaz hiperplazia seriei eritrocitare cu numr crescut de eritroblati i tendin la
megaloblastoz.
form rar;
cu aspect mieloblastic, rar limfoblastic;
clinic caracterizat prin purpure echimotice i peteiale, leucemide (noduii cutanai de talie
variat), hepatosplenomegalie, adenopatie, icter, sindrom funcional respirator;
paraclinic cu anemie, trombocitopenie leucocitoz n periferie, iar medular, "hiatus
leucemic",
3,7. LEUCEMIILE CRONICE
Formele cronice sunt reprezentate exclusiv de leucemia mieloid cronic i au inciden sczut,
reprezentnd un procent de 3-5% dintre leucemiile copilului. Leucemia mieloid cronic se prezint
sub dou forme:
tipul adult (Ph1 pozitiv);
tipul juvenil.
apare de regul la vrst mic, n primii ani de via (vrsta medie sub 2 ani), fiind caracterizat
printr-o proliferare maiign a seriei monocitomacrofagice (leucemie mielomonocitar cronic);
semnele clinice uzuaie includ: organomegalie, erupie cutanat, sindrom hemoragic (purpur,
peteii, epistaxis, gingivoragii), febr persistent de origine infecioas;
trsturile hematologice sunt reprezentate de trombocitopenie, leucocitoz moderat (15000-
85000/mm3), eritroblastoz, monocitoz cu prezena de monocite imature, atipice;
aspectui aspiratului medular este hipercelular, cu hiperplazie mieloid, monocitoz cu frecvente
celule atipice (monoblastoide) si hipoplazie megacariocitar);
prognosticul este sever n ambele forme de LMC, cu o medie a supravieuirii de 9 luni n LMCJ
i 3 ani n LMCA.
Tratament: transplantul medular allogenic constituie unica ans de supravieuire pe termen lung a
copiilor cu LMC.
4. Limfoamele maligne
Definiie.
Limfoamele maligne sunt neoplazii solide ale sistemului imunitar. Ele pot afecta orice organ sau
sistem, dar intereseaz prioritar organele limfoide ganglionii limfatici, splina, amigdalele, timusul,
mduva osoasa).
Incidena .Clasificare.
Limfoamele maligne reprezint aproximativ 10% din totalul neoplaziiior sub vrsta de 15 ani,
fiind situate pe locul trei, dup leucemii si tumorile cerebrale.
Limfoamele maligne recunosc doua grupe:
Limfomul Hodgkin (LH);
Limfoamele maligne non-hodgkiniene (LMNH).
Definiie. Inciden.
Limfomuf Hodgkin (boala Hodgkin, limfogranulomatoza maligna) este un limfom malign
caracterizat prin proliferare maligna limfohistiocitara, cu prezenta celulelor Sternberg-Reed, asociata
cu o proliferare maligna limfogranulomatoasa.
LH reprezint 40% din totalul limfoamelor maligne
apare rar sub vrsta de 5 ani,
are doua vrfuri de incidena: intre 5-6 ani si 10-11 ani.
Etiopatogenie.
Etiotogia bolii Hodgkin nu este cunoscuta. Au fost dezvoltate mai multe ipoteze:
Teoria infectios-infiamatorie, susinuta de:
sindromul inflamator al bolii (VSH crescut, hiper-2 si hiperfibrinogenemie);
prezenta cazurilor de boala in aceeai scoal, familie, la medicii oncologi, ceea ce susine
transmiterea orizontala a bolii sau intervenia unor factori de mediu;
a fost incriminat rolul oncogen al virusului Epstein-Barr sau, mai recent al
retrovirusurilor umane;
Teoria neoplazica moderna accepta existenta unei boli infectios-infiamatorie care
induce apariia unei clone celulare maligne, care ulterior prolifereaz autonom.
Natura maligna a bolii este susinuta de prezenta celulefor Sternberg-Reed ca
fiind de origine limfoida, derivate din limfocitele T sau B activate, iar celulele
Hodgkin din precursorii imaturi ai acestora;
LH se formeaz prin proliferarea zonelor timodependente ale esutului limfoid.
Teoria imunologica considera reacia granulomatoasa intlamatorie cu apariia de
granulocite, monocite, plasmocite normale ca fiind reacia imuna a organismului fata
de procesul malign. LH apare mai frecvent in imunodeficiente.
Rolul factorului genetic este sugerat de agregarea familiala si frecventa crescuta la pacienii
cu BH a antigenelor de histocompatibilitate HLA A1, B5, B8.
Putem concluziona ca diversi factori de mediu alturi de predispoziia genetica pot
interactiona in determinarea proliferrii maligne, autonome, necontrolate.
Morfopatologie
Histologic, esutul tumoral este alctuit din celule cu caracter de malignitate (celule
Sternberg-Reed) si din celule de tip inflamator (limfocite, histiocite, granulocite}.
Celula Sternberg-Reed este o celula giganta (15-40 u), cu citoplasm abundenta slab bazofila,
cu nucleu unic sau multiplu, polilobat, cu unul sau mai multi nucleoli;
Identificarea celulei Sternberg-Reed faciliteaz diagnosticul, dar nu este patognomonica
pentru boala Hodgkin.
Adenopatia laterocervicala are tendina sa se extind prin contiguitate, sa devin bilaterala, dnd
aspectul de "gt proconsular", si sa progreseze in profunzime;
Adenopatia mediastinala poate produce compresiune traheala sau bronsica s in evolutie sindrom
de compresiune al venei cave superioare (dispnee, disfonie, disfagie). ,
Afectarea ganglionilor abdominali (retroperitoneali, paraaortici, periportali, iliaci,
femurali), in evoluie pot determina fenomene de compresiune a venei cave
inferioare, a venei porte sau fenomene de ocluzie intestinala.
Splenomegalia
este rara la debut,
apare la 75% dintre cazuri,
de obicei este asimptomatica, mai rar manifestandu-se prin semne de compresiune si/sau
hipersplenism.
Hepatomegalia
apare in evoluie, mai rar de la nceput,
in general este asimptomatica, dar in evoluie poate asocia manifestri de colestaza
(icter).
Manifestrile generale
Atunci cnd apar, ele constituie criterii clinice de evoluie a bolii (stadiul B).
febra neinfectioasa, pseudoseptca, remitenta sau ondulanta (Pel-Ebstein),
transpiratii profuze generalizate sau localizate in jumtatea superioara a corpului
predorninent nocturne,
scdere ponderala, peste 10% in ultimele 6 luni, fara o cauza evidenta,
prurit (adesea urmat de suprainfectie cutanata), anorexie, fatigabilitate.
Au tost descrise si manifestri autoimune in asociere cu BH:
anemie hemolitica autoimuna,
purpura trombocitopenic,
sindrom nefrotic secundar.
Manifestri paraclinice
Investigaii de laborator si paraclinice
Examenul sngelui periferic releva:
anemie hipocroma, microcitara; ocazional anemie hemolitica autoimuna,
numr de leucocite variabil (normal, crescut sau sczut);
in formula leucocitara; eozinofilie, limfocitopenie sau monocitoza cu bazofilie;
trombocitoza sau trombocitopenie
Examenul maduvei osoase: afectarea maduvei este in general tardiva, cnd apare, evideniaz
nfiltare medulara cu celule Sternberg-Reed;
Modificrile biochimice, constituie teste de evolutivtate ale bolii:
VSH crescut;
hiperfibrinogenemie;
hipoalbuminemie cu hiper 2-globulinemie;
sideremia este sczuta, feritina serica este crescut;
cupremia este crescut - marker nespecific al evolutivitatii bolii;
fosfatazele alcaline leucoctare sunt crescute,
fosfatazele alcalina si acida serice sunt crescute,
hiperuricemie si hiperuricozurie.
Investigaiile imunologice evideniaz:
valori crescute ale formei solubile a antigenului CD8;
scderea numrului limfocitelorT (Th, Ts, T citotoxice);
hipoimunoglobulineme.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv in boala Hodgkin la copii se face pe baza datelor clinice si a
explorrilor paraclinice prezentate anterior.
Un aspect important al abordrii diagnostice l constituie eforturile de stadializare a bolii;
scopul procedeelor de stadialzare ii constituie adecvarea tratamentului la gradul de extensie a
procesului patologic.
Stadiul II (regional) Interesarea a doua sau mai multe grupe ganglionare de-aceeasi
parte a diafragmului (II) sau interesarea localizata a unui singur
organ extralimfatic si a uneia sau mai multor grupe ganglionare de
aceeai parte a difragmului (II E)
Stadiul III (diseminat) Interesarea regiunilor ganglionare sau a structurilor limfoide de
ambele parti ale diafragmului (III), cu/fara interesarea localizata a
unui organ extralimfatic (III E), sau interesarea splinei (III S) sau a
ambelor (III SE)
Stadiul IV (generalizat) Afectarea difuza a uneia sau mai multor organe extralimfatice,
cu/fara adenomegalii
Simptome asiptomatic
sistemice prezenta unuia sau mai multora din urmtoarele simptome sistemice:
A: scdere ponderala neexplicata de peste 10% din greutatea
B: corporala intr-un interval de 6 luni naintea stadializarii iniiale,
febra neexplicata - persistenta sau recurenta - peste 38C in
intervalul de o luna naintea stadializarii iniiale,
transpiraii nocturne recurente, n intervalul de o luna naintea stadializarii
iniiale,
Tratament
Tratamentul are ca scop vindecarea bolii (remisiunea pe termen lung fara semne de boala);
Trebuie sa fie complex, intensiv si instituit precoce;
Evitarea sechelelor,legate de terapie - si, in special, de radioterapie are o importanta majora la
copii.
Mijloace terapeutice:
Radioterapia cu energie nalta se aplica prioritar in stadiile I si II, in stadiile III si IV
chimioterapia fiind de prima intenie
Se face in scop curativ in stadiile I-IIIA si paleativ in stadiile IIIB si IV,
Cu raze X sau cu 60 Cobalt, 3-4 sptmni;
Se aplica segmentar sau extins In manta" sau in "y ntors",
Este grevata de efecte secundare: afectarea dezvoltrii scheletice si a partilor moi ,apariia
enteritei de iradiere, a disfunctiei tiroidiene, a fibrozei pulmonare, a bolii coronariene cronice.
Chimioterapia constituie, in prezent, mijlocul terapeutic de baza, eficient al BH la copil. Se folosete
polichimioterapia, instituita la o luna dup iradiere. Cele mai consacrate protocoale terapeutice
sunt:
> MOPP:
Mecloretamina 6 mg/m2/zi, i.v., zilele 1, 8;
Oncovin (vincristin) 1,4 ng/m2/zi7 .v., zilele 1, 8;
Procarbazin, 100 mg/nrVzi, p.o., zilele 1->14; Prednison,
40 mg/m2/zl, p,o.t zilele 1->14.
> ABVD:
Adriamicina, 25 mg/m2/zi i.v., zilele 1 si 15;
Bleomicina, 10 mg/m2/zi, i.v., zilele 1 si 15;
Vinbastina, 6 mg/m2/zi, i.v. zilele 1 si 15;
Dacarbazina (DTIC), 375 mg/nrVzi, i.v., zilele 1 si 15.
> OPPA:
Oncovin (Vincristina), 1,5 mg/m2/zi, i.v, , zilele 1, 8 si 15;
Prednison, 60 mg/m2/zi, p.o., zilete 1>15;
Procarbazin, 100 mg/m2/zi, p.o., zilele 1-15;
Adriamicina, 40 mg/m2/zi, in PEV, zilele 1,8 si 15.
Si chimioterapia prezint insa efecte secundare considerabile, att pe termen scurt cat si la distanta:
Complicaii pe termen scurt: afectarea imunitii cu infecii oportuniste (bacteriene, virale),
alopecie, disfunctii organice minore;
Complicaii pe termen lung:
sterilitatea masculina prin azoospermie;
scderea capacitii pulmonare;
afectarea funciei cardiace;
incidena crescut a neoplaziilor secundare (leucemii acute, limfoame maligne non-
hodgkiniene);
probleme psihosociale.
Terapia combinata/multimodala:
asocierea chimioterapiei cu radioterapia este utilizata in toate centrele in prezent,
consta intr-un numr variabil de cicluri de polichimioteraple, in raport cu stadiul bolii,
urmate de radioterapie,
O alta alternativa o reprezint transplantul de mduva osoasa allogenica, preconditionarea
facandu-se prin chimioterapie mieloblastica si/sau iradiere corporala totala.
Alte masuri de tratament sunt: imunoterapie generala, vaccinarea BCG.
Evoluie si prognostic
Factorii de prognostic in BH la copil sunt reprezentai de:
vrsta;
tipul histopatologic;
absenta sau prezenta interesarii mediastinale masive;
raspunsul la chimioterapia primara;
* stadiul clinic al bolii (stadiul IV - are prognostic nefavorabil).
Cu regimunte terapeutice actuale, rezultatele pot fi satisfctoare, in funcie si de stadiul in care
este diagnosticata boala:
stadiile l-llI A - supravieuire la 5 ani - 90-95%, din care aproximativ 90% fara semne de
boala;
stadiile III B-IV - supravieuire la 5 ani - 70-80%, din care doar 50-80% fara semne de
boala.
Definiie. Limfoamele maligne non-hodgkiniene (LMNH) reprezint proliferri clonale ale celulelor
sistemului imunitar.
Etipatogenie.
Etiologia LMNH este necunoscuta. Ca factori predispozanti sunt incriminai:
factorii de mediu, virusurile (v. Epstein-Barr in limfomul Burkitt, virusul HTLV1), medicamente
(imunosupresoarele), iradierea, substanele toxice;
factorii imunologici. strile de imunodeficienta congenitala (sindromul Wiskott-Aldrich) sau
dobndite (infecia HIV, posttransplant, ARJ, boala celiaca),
factorii genetici: incidena familiala crescut.
Morfopatologie.
75-90% din LMNH sunt difuze, cu grad inalt de malignitate;
pe baza aspectelor histologice si rspunsului terapeutic, LMNH au fost grupate in:
Manifestri clinice
Debutul bolii poate fi aparent localizat, cu sediu limfatic (ganglioni cervicali, inel Waldeyer,
mediastinal, subdiatragmatic, ganglioni periferici) sau extralimfatic (cu sediu digestiv, osos,
tiroidian, testicular, orbitar, cutanat);
Adenopatia periferica este dura, aderenta de planurile profunde, indolora, cu tegumenteie
supraiacente nemodificate si creste rapid dimensiuni;
localizarea cea mai frecventa este latero-cervicala sau supraclaviculara stnga; in evoluie apar
fenomene de compresiune a cailor respiratorii si venei cave superioare;
Manifestrile abdominale constau in dureri abdominale, sindrom subocluziv,
invaginatie, sindrom de malabsorbtie, ascita;
Afectarea neurologica se manifesta prin sindrom de hipertensiune intracraniana, convulsii,
paralizii;
Spleno- si hepatomegalia apar in 30% din cazuri;
Localizri mai puin frecvente: cutanate, osoase, pleuro-pulmonare, musculare, endocrine
Manifestri paraclinice
Planul de investigaii de laborator si paraclinice va fi similar cu cel din boala Hodgkin,
iniiat dup anamneza detaliata si efectuarea examenului clinic.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se stabilete pe baza datelor clinice, a explorrilor hematologice si
biochimice si a explorrilor imagistice curente. Este confirmat de examenul
histopatologic.
Forme clinice
Limfomui limfoblastic (T-cell)
Reprezinta 30-35% din totalul LMNH; incidena este mai crescut la baieti;
proliferarea clonala intereseaz limfocitul T;
caracteristice sunt prezenta maselor tumorafe mediastinale;
adenopatiile sunt indolore si au ritm rapid de cretere;
este una din cele mai rapid progresive maligniti,
Tratament:
Tratamentul LMNH isi propune vindecarea bolii, apelnd la protocoalele terapeutice
moderne, care prevd utilizarea polichimioterapiei (5-10 medicamente eficiente).
Radioterapia localizata la nivelul sediului primar nu este utila, deoarece recderile se produc
foarte rar n acelai loc.