Leucemiile acute/cronice

MALEȘ MARINA
Leucemia acută este un proces tumoral, clonal, substratul morfologic al cărui îl constitue celulele
blastice, care pierd capacitatea de diferenţiere şi maturaţie.
Leucemiile acute ( LA) sunt un grup heterogen de boli maligne ale celulelor stem hematopoietice
nediferentiate sau partial diferentiate.

În absenţa diferenţierii, acumularea acestor celule duce treptat la ocuparea măduvei osoase ca şi la
invadarea altor organe vitale, cum ar fi ficatul, splina, ganglionii limfatici, sistemul nervos central,
organele reproducătoare etc. ce constituie substratul clinic al bolii.

Din punct de vedere etiologic, factorii asociaţi statistic cu risc de leucemie sunt:
 infecţia cu virusuri (virusul HTLV-I numit şi virusul leucemiei/limfomului uman cu celule T,
virusul HTLV-2 depistat îndeosebi în leucemia cu celule păroase, virusul Epstein-Barr asociat
cu limfomul Burkitt),
 expunerea la radiaţii ionizante (post-bombardament atomic), la anumite substanţe chimice
(ex.benzen),
 unele medicamente antineoplazice (ex.agenţi alkilanţi, inhibitori de topoizomerază)
 unele condiţii preexistente (ex. defecte genetice – sindromul Down, anemia Fanconi). 1
 Leucemiile acute se dezvoltă la persoanele de orice vârstă, varsta mediana:
-62-65 ani pentru LAM
-30-40 ani pentru LAL

 LA constitue 2,7% din totalitatea maladiilor oncologice, fiind unele dintre cele mai severe maladii.
 În structura morbidităţii leucemiilor LA deţin locul înalt.
 Cel mai frecvent se înregistrează la bărbaţi.
 Morbiditatea LA pe glob este neomogenă. În ţările europene şi SUA morbiditatea LA constitue 3-6,5
la 100 000 locuitori, în timp ce în America de Sud, Japonia – 1,0-3,0 la 100 000 locuitori.
 Morbiditatea LA în Republica Moldova este 2,4 la 100 000 locuitori.
 La adulţi predomină LA nelimfoblastice (85%)
 Concepţia modernă de patogenie a LA a servit ca bază pentru elaborarea metodelor principale noi de
tratament ce au contribuit la majorarea procentului de remisiuni complete şi chiar de vindecare a
pacienţilor cu LA.
 Acest tratament asigură supravieţuirea de 5 ani la 50-55 % dintre bolnavii de LA limfoblastice şi 34-
46% – nelimfoblastice
 CLASIFICAREA LEUCEMIILOR ACUTE

Leucemia acută se clasifică după celula de origine în

1. Mieloblastică (non-limfoblastică)- mieloide (LAM )
2. Limfoblastică- (LAL )

Subdivizate în continuare în funcţie de caracterele morfologice şi citochimice în

conformitate cu clasificarea FAB (Clasificarea French-American-British)
Pe baza acestor criterii, aproximativ 70% din leucemiile acute se pot clasifica corect.
Clasificarea French-American-British (FAB)
a leucemiei acute limfoblastică
Leucemii acute limfoblastice (LAL )
Citologic:
 · varianta limfoblastică L1
 · varianta limfoblastică L2
 · varianta limfoblastică L3
Imunofenotipic:
 LAL comuna ( CALLA +)
 LAL B ( Burkitt like)
 LAL T
 LAL null
LAL Descriere morfologică
L1 Limfoblaşti mici, nuclei regulaţi, pot fi
clivaţi/identaţi şi citoplasma puţină
L2 Limfoblaşti mari, nuclei neregulaţi, pot fi
clivaţi/identaţi,citoplasma moderat-
abundentă
L3 Limfoblaşti mari, nuclei regulaţi, ovali-
rotunzi, citoplasma moderat-
abundentă,intens bazofilă,
cu vacuole proeminente
Clasificarea French-American-British (FAB) a leucemiei
acute mieloblastice

Clasificarea morfologică LAM:

 Leucemia acută nediferenţiată M0
 Leucemia acută mieloblastică fără maturaţie M1
 Leucemia acută mieloblastică cu măturaţie M2
 Leucemia acută promielocitară M3
 Leucemia acută mielomonoblastică M4
 Leucemia acută monoblastică M5 (M5a, M5b)
 Leucemia acută eritroblastică M6
 Leucemia acută megacarioblastică M7
 Clasificarea French-American-British (FAB) a leucemiei
acute mieloblastice
LAM Descriere morfologică
Mo-Leucemie acuta mieloblastică ≥30%mieloblaşti fără granulaţii
minim diferenţiată

M1-Leucemie acută mieloblastică ≥30%mieloblaşti, fără/cu puţine granulaţii, <10% forme mieloide mai mature (dincolo de stadiul de
fără maturaţie blast)

M2-Leucemie acută mieloblastică ≥30%mieloblaşti cu granulaţii; promielocite şi forme mieloide mai mature ≥10%; celule monocitare <20%
cu maturaţie

M3-Leucemia acută promielocitară 30%mieloblaşti şi promielocite cu granulaţii proeminente

M4-Leucemia acută mielomonocitară Mieloblaşti, monoblaşti şi promielocite>30% din celulele medulare; celule monocitare >20%

M5a-Leucemia acută monoblastică >80% celule monocitare; >80% monoblaşti mari, cu cromatină nucleară dantelată şi citoplasmă
fără diferenţiere abundentă

M5b-Leucemia acută monoblastică >80% celule monocitare cu monoblaşti, promonocite monocite; predomină promonocitele în sânge
cu diferenţiere periferic

M6-Eritroleucemia acută >50% eritroblaşti cu modificări megaloblastoide; >30% mieloblaşti

M7-Leucemia megakariocitară Megakarioblaşti, morfologie „limfoidă”, cu muguri citoplasmatici

 SIMPTOMATICA

 Sindromul anemic (astenie, vertij, acufene, cefalee, dispnee la efort fizic, palpitaţii,
paliditatea tegumentelor, tahicardie, etc.)
 Sindromul hemoragic (peteşii şi echimoze pe piele şi mucoase, gingivoragii, epistaxis,
meno- şi metroragii, etc.)
 Sindromul proliferativ (hepatomegalie, splenomegalie, mărirea ganglionilor limfatici
periferici, infiltrarea gingiilor, amigdalelor palatine, pielii, SNC)

 Sindromul de complicaţii infecţioase şi intoxicare generală (stomatită, otită, tonsilită,

bronşită, pneumonie, etc.)
DIAGNOSTIC
1. AGS cu trombocite şi reticulocite (anemie normocromă şi normocitară, leucocitoză sau
leucopenie, trombocitopenie, prezenţa celule blastice)
2. Punctatul medular (prezenţa ≥ 20% celule blastice)
3. Examinarea citochimiacă a punctatului medular (peroxidază, lipide (reacţia cu sudan
negru), glicogen (reacţia PAS) şi esterază nespecifică).
4. Determinarea markerilor imumologici şi citogenetiic pentru elaborarea factorilor de
prognostic:
-Imunofenotiparea leucemiei acute limfoblastice cu markerii: cIg, sIg, CD1, CD3, CD4, CD7,
CD8, CD9, CD10, CD19, CD20, CD22,CD23, CL57.
-Imunofenotiparea leucemiei acute mieloide cu markerii: CD11, CD13, CD14, CD15, CD33,
CD36, CD41, CD42, CD65, HLA-DR.
5. Trepanobiopsia măduvei oaselor cu cercetarea histologică, imunohistochimică, citogenetică
şi moleculară.
6. Examenul citogenetic al aspiratului medular, cu determinarea markerilor molecular-
genetici al clonelor tumorale prin FISH* sau RT-PCR* .
 Diagnosticul diferenţial
 Anemia aplastică
Leucemiile acute care evoluează cu panhemcitopenie şi abcenţa celulelor blastice în hemogramă
necesită diagnosticul diferenţial cu anemiile aplastice. În cazurile de anemie aplastică sunt prezente
ca şi în LA sindromele: anemic, hemoragic, complicaţiilor infecţioase, însă lipseste sindromul
proliferativ. Punctatul medular va fi sărac in celule, nu vor fi prezente celulele blastice.
Diagnosticul definitiv de anemie aplastică se confirmă prin trepanobiopsia măduvei oaselor în care
ţesutul hematopoetic va fi substituit de către ţesutul adipos.
 Metastaze ale cancerului în măduva oaselor
Metastazele cancerului în măduva oaselor de obicei, se asociază cu manifestări clinice de afectare a
organului în care s-a dezvoltat cancerul. Diagnosticul se confirma morfologic (puncţia sau
trepanobiopsia măduvei oaselor).
 Mononucleoza infecţioasă
În mononucleoza infecţioasă de obicei lipseşte sindromul anemic şi hemoragic şi niciodată nu se
depistează celulele blastice clasice.
 Leucemia mieloidă cronică, faza acută
Dimensiunile mari ale splinei şi prezenţa cromozomului Ph permit de a stabili faza acută a
leucemiei granulocitare cronice.
Tratamentul

 Tratamentul leucemiei acute se efectuează în secţiile specializate de hematologie.

 Luând în consideraţie concepţia clonală de patogenie a hemoblastozelor, ca tratament
de elecţie a leucemiei acute se consideră chimio- sau/şi imunoterapia, urmate de
transplant medular alogenic în cazurile refractere.
 Scopul principal al tratamentului leucemiei acute este obţinerea remisiunii clinico-
hematologice complete, preântâmpinarea recidivelor, reabilitarea fizică a bolnavilor şi
reâncadrarea lor în viaţa socială.
 Leucemii cronice

Leucemia cronica progreseaza mai lent decat leucemia

acuta, care necesita tratament imediat.
 Leucemia cronica limfocitara (LCL)- prezintă un proces
limfoproliferativ, al cărui substrat morfologic îl formează
limfocitele mature monoclonale funcţional necalitative.

 Leucemia cronica mieloida (LCM)- proces tumoral clonal

mieloproliferativ, care rezultă din transformarea malignă prin
mutaţie la nivelul celulei stem pluripotente, cu menţinerea
capacităţii de diferenţiere către toate liniile celulare
Leucemia cronica limfocitara (LCL)
 În structura morbidităţii leucemiilor LLC deţine locul doi după leucemiile acute.
 La copii LLC nu se atestă. Aproximativ 70% dintre pacienţi sunt cu vârsta de 50-70 de ani
 Vârsta medie în momentul depistării maladiei este de 55 de ani. LLC mai frecvent se
înregistrează la bărbaţi
 Morbiditatea de LLC pe glob este neomogenă. Această leucemie destul de frecvent se
înregistrează în ţările europene, Canada, SUA şi foarte rar în ţările din Estul şi Sud-Estul Asiei
(India, Japonia)
 În SUA constituie 1,3-2,2; în Norvegia – 1,2; în Polonia – 1,0; în Japonia – 0,08.
 În Republica Moldova este 1,2 la 100.000 de locuitori.
 Morbiditatea de LLC în SUA la persoanele de rasă albă a constituit la bărbaţi 5,2; la femei –
2,6, iar la persoanele de origine chineză (ambele sexe) – 1,0; de origine japoneză – 0,2
 Aceste date confirmă rolul grupurilor etnice, ceea ce denotă că factorii genetici au importanţă
în dezvoltarea LLC
 Cele expuse pot fi argumentate şi prin existenţa cazurilor de LLC la persoanele din aceeaşi
familie.
 Stadializarea LLC după J. Binet
Stadiul Caracteristica Mediana de
supravieţuire (ani)
A Conţinutul hemoglobinei mai înalt de 10,0 g/dL, numărul > 10
trombocitelor mai mare de 100,0 x 103 /µL, mărirea ganglionilor
limfatici în 1-2 zone anatomice*
B Conţinutul hemoglobinei mai înalt de 10,0 g/dL, numărul >8
trombocitelor mai mare de 100,0 x 103 /µL, mărirea ganglionilor
limfatici în 3 şi mai multe zone anatomice
C Conţinutul hemoglobinei mai jos de 10,0 g/dL, numărul trombocitelor 6,5
mai mic de 100,0 x 103 /µL în asociere cu mărirea ganglionilor
limfatici în 1 sau cîteva zone şi indiferent de mărirea dimensiunii
organelor

 Stadializarea LLC după K. Rai

Stadiile Caracteristica Prognosticul Mediana de
supravieţuir
e (ani)
0 Limfocitoză > 5,0 x 103 /µL în sîngele periferic, mai înaltă de 40% în măduva Favorabil > 10
oaselor
I Limfocitoză + mărirea ganglionilor limfatici Intermediar >8

II Limfocitoză + splenomegalie şi (sau) hepatomegalie, indiferent de mărirea Intermediar >8

ganglionilor limfatici
III Limfocitoză + conţinutul hemoglobinei mai jos de 11,0 g/dL, indiferent de Nefavorabil 6,5
mărirea ganglionilor limfatici şi a organelor
IV Limfocitoză + numărul de trombocite mai mic de 100,0 x 103 /µL indiferent Nefavorabil 6,5
de prezenţa anemiei, mărirea ganglionilor limfatici şi a organelor.
Clasificarea LLC în funcţie de evoluţia clinică

 Clasificarea LLC în funcţie de evoluţia clinică

1. LLC, forma benignă
2. LLC, forma tumorală
3. LLC, forma lienală
4. LLC, forma osteomedulară
5. LLC, forma T-celulară
6. LLC, forma cu tricholeucocite (în ultimii ani se descrie şi se consideră ca o entitate
nosologică de sine stătătoare)
Leucemia cronica limfocitara (LCL)

Simtomatica

 Limfadenopatie periferică, intraabdominală, splenomegalie şi hepatomegalie în corelaţie cu

numărul de leucocite – faza manifestărilor clinico-hematologice desfăşurate
 Simptomele sistemice: febră, transpiraţii nocturne şi/sau scădere cu peste 10% din greutatea
corpului.
 Sindromul anemic (astenie, vertij, acufene, cefalee, paliditate a tegumentelor, dispnee la
efortul fizic, palpitaţii, tahicardie etc.)
 Sindromul hemoragic (peteşii şi echimoze pe piele şi pe mucoase, gingivoragii, epistaxis,
hemoragie gastrointestinală etc.)

 Sindromul de complicaţii infecţioase (neutropenie febrilă, stomatită, otită, tonsilită,

pneumonie, infecţii perianale etc.)
 DIAGNOSTIC

 1. AGS cu trombocite şi cu reticulocite (anemia metaplastică sau hemolitică autoimună, leucocitoza

cu limfocitoză >5 x 103 /µL în hemogramă, trombocitopenia (metaplastică sau autoimună)
 2. Limfocitoza peste 30% în aspiratul medular, în cazurile depistate precoce (la necesitate)
 3. Imunofenotiparea: flow citometrie - Markerii necesari pentru diagnostic: kappa/lambda, CD3,
CD5, CD10, CD19, CD20, CD79, Sig, Ciclina D1. - Markerii pentru determinarea prognosticului:
CD38, ZAP70.
 4. Biopsia osteomedulară şi imunohistochimia – în general nu este necesară, dacă se face flow
citometria.
 5. Biopsia ganglionară în caz de transformarea procesului tumoral în limfom non-Hodgkin difuz B-
celular din celule mari (sindromul Richter) sau limfom Hodgkin.
 6. Investigaţiile citogenetice (de preferinţă FISH) pentru evidenţierea del (17p-), del (11q-), +12, del
(13q-), TP53 mutaţiei (examinarea citogenetică poate fi amânată la pacienţii care nu necesită
tratament la etapă de diagnosticare).
 AGS în majoritatea cazurilor este suficientă pentru confirmarea diagnosticului de LLC.
 În perioada iniţială conţinutul hemoglobinei, numărul de eritrocite şi de trombocite este
normal. Foarte rar pot apărea anemia hemolitică autoimună şi trombocitopenia autoimună.
 În stadiul manifestărilor clinico-hematologice desfăşurate, se dezvoltă anemia metaplastică
de diferit grad sau hemolitică autoimună. Pentru concretizarea genezei anemiei, e necesar a
determina numărul de reticulocite.
 Datele expuse despre cauzele de anemizare se referă şi la dezvoltarea trombocitopeniei,
care poate fi metaplastică şi autoimună.
 În scopul aprecierii originii autoimune a anemiei se efectuează testul Coombs direct.
 Numărul de leucocite şi limfocite, de obicei, corelează cu gradul de dezvoltare a maladiei.
Cifrele leucocitelor în faza iniţială depăşesc norma şi sunt pînă la 30,0 x 103 /µL, iar în
stadiul manifestărilor clinico-hematologice desfăşurate, pot atinge 500,0-600,0 x 103 /µL.
 Limfocitoza în perioada incipientă constituie 50-60%, ulterior se stabilizează la cifrele de
pînă la 90%.
 Limfocitele în varianta clasică a LLC sunt mici, cu cromatina nucleului condensată şi cu
citoplasma foarte îngustă. Se depistează şi umbrele Gumpreht (limfocite semidistruse).
 Există şi o populaţie de limfocite mai mari, cu cromatina mai dispersată, uneori cu nucleoli
(< 10%), numite ca prolimfocite. Proporţia acestor limfocite poate creşte mult în stadiile
avansate.
 În cazurile depistate precoce, cînd leucocitoza şi limfocitoza sunt puţin majorate, în stabilirea diagnosticului
are importanţă studierea punctatului medular, în care celule limfocitare trebuie să constituie mai mult de
30%.

 Deoarece în perioada iniţială tratamentul specific nu se administrează, în majoritatea cazurilor nu se

efectuează puncţia MO, însă pacientul se supraveghează, cu investigaţia analizei sîngelui periferic în fiecare
lună sau o dată în 2 luni.

 Tendinţa de creştere a leucocitozei şi a limfocitozei, confirmă diagnosticul de LLC.

 Pe lîngă aspiratul efectuat de rutină, examenul histologic al MO relevă 4 tipuri lezionale:

I – Interstiţial (limfocite infiltrate printre celulele medulare normale).
II – Nodular (prezenţa în ţesutul medular normal a nodulilor formaţi din limfocite mature, noduli mai mari decît
foliculii limfoizi fiziologici).
III – Mixt (combinaţia tipurilor I şi II).
IV – Difuz (limfocitele formează o pînză extrem de densă care înlocuieşte aproape complet ţesutul hemopoietic
şi adipocitele).

 Infiltraţia limfocitară, de tipurile III şi IV, indică, în general, un prognostic nefavorabil. La pacienţii cu
varianta B-celulară pe suprafaţa limfocitelor leucemice se depistează expresia antigenilor CD19, CD20,
CD23 şi CD5.

 La peste 50% din bolnavi se observă hipogamaglobulinemia: preponderent IgA, mai tîrziu IgM şi IgG.
Studiul imunoelectroforetic al proteinelor în sînge în peste 50% din cazuri demonstrează prezenţa
componentei monoclonale – cel mai des IgM.
 Diagnosticul diferenţial
1. Mononucleoza infecţioasă
 La pacienţii cu mononucleoza infecţioasă, limfocitele sunt de dimensiuni mari cu cromatina mai puţin condensată şi cu
citoplasma bine pronunţată (abundentă), de regulă, bazofilă.

2. Limfocitoza infecţioasă asimptomatică

 La pacienţii cu limfocitoza asimptomatică modificările în hemogramă nu sunt stabile şi au tendinţă spre regresare.

3. Limfoamele non-Hodgkin indolente

 La pacienţii cu limfoamele non-Hodgkin indolente, se depistează focarul primar tumoral, din care procesul se răspîndeşte
în alte zone anatomice, nefiind generalizat în debutul maladiei.
 Limfoamele non-Hodgkin se caracterizează prin absenţa corelaţiei de leucocitoză şi de limfocitoză, cu dimensiunile
formaţiunilor tumorale, comparativ mai mari faţă de numărul de leucocite.
 La pacienţii cu limfoamele non-Hodgkin, procentul leucocitozei în hemogramă deseori nu corespunde celui din
mielogramă.
 La pacienţii cu limfoamele non-Hodgkin, limfocitele după structura morfologică mai mult corespund prolimfocitelor.
 După tratamentul cu succes al limfoamelor non-Hodgkin, leucocitoza din hemogramă adesea dispare, fapt ce nu se observă
în cazurile de LLC.
 Imunofenotiparea cu anticorpii monoclonali.

4. Leucemia cu tricholeucocite
 Simptomul clinic principal al tricholeucemiei este splenomegalia. Limfadenopatia este prezentă foarte rar şi este
nesemnificativă.
 Dat fiind prezenţa granulocitopeniei, frecvent se dezvoltă complicaţiile infecţioase.
 În AGS se atestă pancitopenie cu limfocitoză. Limfocitele tumorale au particularităţi morfologice deosebite. Nucleul
acestui tip de limfocite are cromatina mai puţin compactă faţă de limfocitele înregistrate în forma clasică a LLC. Celulele
sunt mai mari, cu citoplasma bine evidenţiată. De la citoplasmă pornesc prelungiri în formă de perişori. Citochimic aceste
celule se caracterizează prin reacţia pozitivă la fosfataza acidă, care nu este inhibată de tartratul de sodiu.
 Tratamentul
 Tratamentul leucemiei limfocitare cronice poate fi efectuat în condiţii de ambulatoriu şi
în staţionarul specializat de hematologie, fapt care depinde de: faza clinico-evolutivă,
forma bolii şi prezenţa complicaţiilor.

 Tratamentul maladiei include chimioterapia, radioterapia, corticosteroizii,

imunoterapia, splenectomia, transplantul medular alogenic, tratamentele transfuzional
de suport, antibacterian şi antimicotic.

 Scopurile principale ale tratamentului în leucemia limfocitară cronică presupune

reducerea nivelului de proliferare a celulelor limfoide şi micşorarea dimensiunilor
ganglionilor limfatici, al splinei, al ficatului, obţinerea remisiunii clinico-hematologice
complete, prevenirea recidivelor, reabilitarea fizică şi socială a bolnavilor.
Leucemia mieloidă cronică
 Leucemia mieloidă cronică – proces tumoral clonal mieloproliferativ, care rezultă din
transformarea malignă prin mutaţie la nivelul celulei stem pluripotente, cu menţinerea
capacităţii de diferenţiere către toate liniile celulare.
 Patologia este caracterizată prin proliferarea necontrolată a celulelor mieloide, ceea ce
condiţionează creşterea masei granulocitare totale şi a celei circulante.
 Prezenţa în sângele periferic a numărului mare de leucocite, format din segmentate şi
precursorii acestora în toate stadiile de diferenţiere stă la baza definirii maladiei şi a
stabilirii diagnosticului.
 Translocaţia t(9;22) sau cromozomul Philadelphia se găseşte în 100% din celulele
medulare în diviziune, serveşte ca markerul citogenetic al bolii şi contribuie la
diagnosticare şi la evaluarea rezultatelor tratamentului.
 Identificarea genei de fuziune BCR-ABL şi a transcriptelor proteinei himerice p210 și
p190 cu activitatea tirozinkinazică conturează LMC la nivel molecular.
 LMC( Leucemia mieloidă cronică) prezintă o patologie oncologică relativ frecvent înregistrată
în structura morbidităţii prin hemopatii maligne, constituind 15–20% din toate leucemiile la
adulţi şi fiind una dintre cele mai severe şi invalidizante maladii umane.
 Incidenţa LMC în Europa şi în America de Nord constituie 1–2 cazuri la 100 000 de adulţi per
an.
 În Republica Moldova morbiditatea de LMC se cifrează la 0,6 – 0,8 cazuri la 100 000 de
populaţie.
 Aglomerări de cazuri sau particularităţi geografice semnificative de răspîndire a acestei
leucemii nu sunt înregistrate.
 Morbiditatea de LMC creşte cu vârsta. În funcţie de vîrstă, incidenţa maximă este cuprinsă între
25–50 de ani, ce denotă afectarea preponderent a persoanelor apte de muncă.
 LMC se atestă rar la persoanele sub 18 ani şi este excepţională la copiii sub 5 ani (cînd se
descrie forma „juvenilă”, atipică).
 S-a constatat o predominanţă uşoară a pacienţilor de sex masculin (bărbaţi : femei = 1,4 : 1).
 Nu s-au raportat transmiteri de la un caz la altul şi nu s-au descris cazuri familiale
 Factori de risc

 Iradierea ionizantă a personalul medical din radioterapie/radiologie care activează fără protecţie adecvată.
 Angajaţii instituţiilor, ai întreprinderilor industriale şi ai gospodăriilor agricole, expuşi iradierii ionizante
excesive.
 Pacienţii trataţi cu radioterapie.
 Populaţia după o emisie de radioizotopi.
 Persoanele expuse acțiunii îndelungate a razelor solare directe.

 Cauzele dezvoltării LMC nu sunt complet elucidate. Iradierea (în special, în doze mari) pare să reprezinte
un factor favorizant.
 Simtomatica
 Splenomegalie corelantă cu numărul de leucocite – faza cronică
 Sindromul anemic (astenie, vertij, acufene, cefalee, paliditate a tegumentelor, dispnee
la efortul fizic, palpitaţii, tahicardie etc.) – fazele cronică tardivă, de accelerare şi acută
 Sindromul hemoragic (peteşii şi echimoze pe piele şi pe mucoase, gingivoragii,
epistaxis, meno- şi metroragii etc.) – fazele de accelerare şi acută
 Sindromul de complicaţii infecţioase (neutropenie febrilă, stomatită, otită, tonsilită,
bronşită, pneumonie, infecţii perianale etc.) – faza acută
 Diagnostic
 AGS cu trombocite şi cu reticulocite (anemia normocromă şi normocitară în fazele de
accelerare şi acută, leucocitoza cu / fără trombocitoză în faza cronică, trombocitopenia
în faza acută, devierea formulei leucocitare în stînga pînă la celule blastice, asocierea
eozinofilobazofilică)
 2. Examinarea citologică, citochimică și imunofenotipică (în special în fazele de
accelerare și acută) ale aspiratului medular (celularitatea aspiratului medular polimorfă
şi crescută cu predominarea seriei celulare granulocitare în faza cronică, crescută cu
predominarea celulelor blastice în fazele de accelerare şi acută)
 3. Fosfataza alcalină leucocitară (scăzută sau absentă)
 4. Lactatdehidrogenaza (crescută)
 5. Examinarea citogenetică a aspiratului medular şi sîngelui periferic (translocaţia t (9;
22) sau cromozomul Philadelphia)
 6. Determinarea prin nested/multiplex PCR și RT-PCR a markerilor molecular-genetici
ai clonelor tumorale (transcriptele p210, p190, p230 ale genei himerice de fuziune
BCR-ABL, produșii de transcripție b2a2, b3a2, b2a3, b3a3 si e1a2, m-bcr/M-bcr,
mutațiile genei de fuziune BCR-ABL, în special mutația T315I)
Diagnosticul diferenţial

 Reacţiile leucemoide de tip mielod

 Starea generală a pacientului este determinată de patologia de bază, adesea fiind agravată
 Lipsa asociaţiei eozinofilobazofilice în AGS
 Valori normale sau crescute ale fosfatazei alcaline în neutrofile
 Lipsa Ph-cromozomului în celulele medulare

 Mielofibroza idiopatică
 Lipsa paralelismului între dimensiunile splinei şi numărul de leucocite
 Complicaţiile hematologice autoimune, sub formă de anemie hemolitică şi trombocitopenie
 Devierea moderată a formulei leucocitare în stînga, cu procentajul mai mic de mielocite şi de metamielocite
 Examinarea morfologică a frotiului sangvin relevă anizocitoza, poichilocitoza, macrocitoza şi hipercromia în eritrocite,
prezenţa eritrocariocitelor
 Valorile normale sau crescute ale fosfatazei alcaline în neutrofile  Lipsa Ph-cromozomului în celulele medulare 
Trepanobiopsia MO denotă hipercelularitatea polimorfă, uneori fibroza de diferit grad (în fază cu fibroză), megacariocitoza
 La examinarea histologică a splinei extirpate, se determină elementele seriei granulocitare, eritrocariocitele, megacariocitele

 Leucemia mielomonocitară cronică

 Prezenţa sindromului anemic, în asociere cu splenomegaliă, în faza desfăşurată
 În AGS, se determină leucocitoza moderată, monocitoza de rînd cu metamielocite şi cu mielocite
 Puncţia şi trepanobiopsia MO denotă hipercelularitate moderată Protocol clinic naţional „Leucemia mieloidă cronică la
adult”, Chişinău 2019 30
 Lipsa Ph-cromozomului în celulele medulare
 Creşterea nivelului de lizocimă în plasmă şi în urină

 Leucemia acută
 Prezenţa sindromului hiperplastic (hepatosplenomegalie, limfadenopatie, hiperplazia amigdalelor palatine şi a gingiilor etc.)
 Procentajul mare de celule blastice (peste 20%) în aspiratul medular
 Infiltraţia neoplazică difuză cu celule blastice în bioptatul medular
 Lipsa Ph-cromozomului în celulele medulare
 Tratamentul LMC(Leucemia mieloidă cronică)

 Tratamentul LMC în fazele cronică şi de accelerare, fără complicaţii poate fi efectuat în

condiţii de ambulatoriu sau de staţionar de zi.
 Tratamentul leucemiei mieloide cronice, în faza de accelerare, cu complicaţii
(hemoragice, trombotice, infecţioase) şi în faza acută se efectuează în secţiile
specializate de hematologie.
 Luînd în consideraţie concepţia clonală de patogenie a hemopatiilor maligne, ca
tratament de elecţie al leucemiei mieloide cronice se consideră chimio- sau / şi
imunoterapia, urmate de transplantul medular alogeneic în cazurile de ineficacitatea lor
(în prezent nu este accesibil).
 Scopurile principale ale tratamentului în leucemia mieloidă cronică înrolează reducerea
proliferării celulelor mieloide şi micşorarea dimensiunilor splinei, obţinerea remisiunii
clinico-hematologice complete, remisiunii citogenetice complete, remisiunii
moleculare majore sau complete, prevenirea recidivelor/progresării, reabilitarea fizică
şi socială a pacienţilor