LEUCEMIIILE

DEFINIŢIE
Leucemia este o boală primar malignă a organelor hematoformatoare, caracterizată prin proliferare de
tip neoplazic a precursorilor leucocitari (mai rar eritrocitari şi trombocitari), ce infiltrează şi substituie
progresiv măduva osoasă hematogenă şi ocupă în manieră metaplazică organele limfatice şi alte viscere
cu frecventă (dar facultativă), descărcare în sângele periferic.
CLASIFICARE
(după criterii citomorfologice şi evolutive)
1. Leucemii acute
- L. limfoblastică
- L. nonlimfoblastică - mielocitară
- granulocitară
- mieloblastică
- mielomonocitară
- monocitară
2. Leucemii cronice
- mielocitară
- limfocitară
EPIDEMIOLOGIE
- Incidenţa = 4: 100.000 copii / an.
- 95-97% = leucemii acute, din care 75-80% = L. acută limfoblastică
- L. limfocitară cronică este excepţională la copii.
- L. mielocitară cronică = 3-5%
- În ultimii ani s-a evidenţiat o creştere semnificativă a incidenţei pe plan mondial, mai ales în
zonele urbane.
- Interesează toate vârstele copilăriei, cu precădere preşcolarii.

LEUCEMIA ACUTĂ LIMFOBLASTICĂ

ETIOPATOGENIA
Insuficient cunoscută până în prezent,
Se descriu 2 grupe de cauze:
1. FACTORI FAVORIZANŢI - cresc susceptibilitatea pentru boală.
- predispoziţie genetică familială: cointeresarea gemenilor monozigoţi, familii cu incidenţă
crescută a bolii
- Boli cromozomiale ”fragilitate cromozomială” (ex. copii cu sindrom Down au frecvent
Leucemii)
- Imunodeficienţe de lungă durată, congenitale:
- a-gama-globulinemia,
- sindrom Wiscott-Aldrich
2. FACTORI CU ACŢIUNE POTENŢIAL LEUCOGENĂ
- factori fizici: radiaţii ionizante, câmpuri electromagnetice,
- factori chimici - benzen + derivaţi, medicamente: agenţi alchilanţi, cloramfenicol, insecticide,
pesticide, ierbicide (în Ro)
- factori biologici: agenţi virali - virusuri leucemogene (ARN- virusuri, retrovirusuri )
Leucemia apare printr-o proliferare clonală necontrolată a celulelor hematopoietice precursoare prin
blocarea diferenţierii celulare.

1
Acest blocaj al maturării este dublat de pierderea capacităţii de transfer a programelor normale de
diferenţiere a liniilor celulare hematopoietice normale.
IPOTEZA ORIGINII CLONALE A PROCESULUI LEUCEMIC
CLINIC
Debutul este, de obicei, insidios (70-80%), mai rar acut
Semne de gravitate crescută: manifestări hemoragice, organomegalii, infecţii.
Perioada de stare
LAL este o boală originară în măduva hematopoietică, astfel încât manifestările clinice sunt
determinate de:
o supresia hematopoiezei normale prin infiltrarea măduvei (sindrom infiltrativ medular) şi de
o infiltraţia cu celule blastice a organelor şi ţesuturilor extramedulare (leucemie
extramedulară)
1. Semne care reflecta insuficienta medulara:
Anemie fără aspecte specifice (paloare), eventual fenomene de decompensare cardiacă;
Diateză hemoragică de tip trombocitopenic (purpură trombocitopenică simplă / hemoragică, f. rar
CID)
Sindrom infecţios legat de granulocitopenie (angine, stomatite, otite). Infecţiile pot fi diseminate,
de tip septicemic. Tipic = caracter ulcerativ al elementelor infecţioase exteriorizate, fără caracter
piogen.
Febră leucemică – semn de neoplazie şi nu de infecţie.
2. Semne legate de infiltrarea limfoblastica viscerala (Metaplazia viscerala)
- Adenopatii, hepato-splenomegalie: 80% din cazuri
- Durere puternică la nivelul oaselor late, lungi (metafize): 15-20%
- Manifestări digestive: diaree / constipaţie, vărsături, colici,
- Manifestări cardio-vasculare, respiratorii, cerebrale, ORL, renale
- Infiltrate testiculare, ovariene, mamare.
Citostaticele pătrund insuficient în SNC, testicul, rinichi = sediile bolii reziduale şi a recidivelor
PARACLINIC
1. EXPLORĂRI HEMATOLOGICE
HL din sângele periferic evidenţiază modificări pe toate seriile:
- Anemie normocromă, uneori macrocitară
- Trombocitopenie cu: anizotrombocitoză, alterarea aderării şi agregării,
- Modificări ireversibile ale seriei leucocitare:
a. Cantitative: leucocitoză: 20 - 30.000 / mm³. În 20% din cazuri nr. leucocitelor = N / $
b. Calitative (formula leucocitară – modificată):
- predomină limfocite atipice, tinere, cu caracter blastic (nucleu mare ± nucleoli,
incluziuni nucleare, citoplasmă puţină) intens bazofile.
- În 10-20% din cazuri celulele patologice nu ajung la periferie şi determină forme
“aleucemice” de boală.
Medulograma (prin puncţie-biopsie medulară) evidenţiază subsituţia populaţiei normale (heteromorfe)
cu o populaţie monomorfă de celule blastice, atipice, similare celor de la periferie
Alte investigaţii
- Explorarea morfologică convenţională permite precizarea apartenenţei la una din liniile celulare
în 50% din cazuri;
- Investigaţiile citochimice şi citoenzimatice evidenţiază: linia celulară proliferantă; limfoblaştii:
PAS (+) peroxidazo (–) esterazo (–)
- investigaţiile imunologice dau certitudinea diagnosticului şi a gradului de maturare a
limfocitelor,

2
 - Imunofenotiparea = tratarea celulelor cu Ac. Monoclonali. Prin reacţia care apare se poate
preciza apartenenţa Lf la seria B sau T, precum şi gradul de maturare (celule pre-pre-B, pre-B,
B matur).
Investigaţii citogenetice - depistează modificări la nivelul cromozomilor.
Cariotiparea evidenţiază anomalii:
- cantitative (hiper, hipoploidie). Hiperploidiile au un prognostic mai bun.
- calitative sunt translocaţii în peste 75% din cazuri. Unele dintre ele sunt caracteristice şi au
valoare prognostică:
• transl. 4,11 8,22 = caracteristice liniei B
• transl. 7,9 9,22 = caracteristice liniei T
• Translocaţii cu semnificaţie prognostică proastă:
• 4,11
• 9,22 = cr. Philadelphia, determină o anomalie greu controlată prin
tratament
2. EXPLORĂRI BIOLOGICE NESPECIFICE
- VSH #, PCR (+), LDH #
- Modificari metabolice ale echilibrului P/Ca (hiper Ca, hipo P)
- Hiperuricemii, uricozuria
- Dis-gama-globulinemii
- Modificări de hemostază : CID, sindrom fibrinolotic în forma mieloblastică, promielocitară -
gama-patii monoclonale
3. ALTE EXPLORĂRI imagistice: obiectivează şi cuantifică visceromegalia, precum şi gradul de
exteriorizare a bolii;
- Radiografia osoasă evidenţiază demineralizarea cu sediu metafizar la nivelul oaselor lungi
“benzi de doliu” (sugestive pentru boală)
- Ultrasonografie: ficat, splină, ganglioni;
- ECG, Eco cardiac;
- Explorarea LCR – obligatorie datorită infiltratului meningeal.
DIAGNOSTIC POZITIV
- Trebuie să preceadă măsurile terapeutice, excepţie fac situaţiile cu risc de deces prin
compresiune mediastinală masivă, cu insuf resp. sau afectare meningo-cerebrală.
- Diagnostic citologic arată:
- apartenenţa la o linie limfocitară. Există 3 grade :
L1: linie microlimfoblastică
L2: linie macrolimfoblastică
L3: linie imunolimfoblastică
- specificarea tipului, subsetului de Limfocite
- Caracterizare citogenetică
- Evaluarea gradului de încărcare tumorală prin calcularea unui factor de risc, în funcţie
de nr. de blaşti.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
În etapa clinică cu: diateze hemoragice, anemii, boli infecţioase cu adenopatii, hepatosplenomegalie
(mononucleoză infecţioasă, febra tifoidă, TBC, SIDA, limfocitoze), alte tipuri de leucemii, boli renale,
osoase, oculare,
Asocierea insuficienţă medulară + metaplazie viscerala este sugestivă pentru dg. (+)
TRATAMENT
În momentul iniţierii terapiei se porneşte de la următoarele premise:
- Recunoaşterea curabilităţii bolii;

3
 - Recunoaşterea capacităţii limitate de eradicare a bolii, cu monoterapie, indiferent care dintre
citostatice ar fi în cauză şi indiferent dacă acel citostatic este capabil de a induce sau nu
remisiune.
- Utilizarea acelor citostatice care, individual, sunt capabile să inducă remisiune completă.
Obiective
Obţinerea unei remisiuni complete, de durată, sinonimă cu vindecarea, realizată prin eradicarea
precursorilor leucemici, în condiţiile prezentării unui număr suficient de celule progenitoare normale,
care să poată să repopuleze de o manieră salvatoare măduva osoasă.
Principii
1. Individualizarea tratamentului în funcţie de tipul citologic, imunologic şi al factorilor de risc.
Se va realiza o stratificare pe un număr important de parametri clinici, citomorfologici, imunologici,
citogenetici şi de răspuns terapeutic.
În grad standard sunt cuprinse cazuri cu următoarele caracteristici:
 Vârsta >1an, < 10 ani, mai ales sex feminin
 Nr. leucocite < 20.000/mm³
 Factori de risc < 0.8
 Răspuns bun după 1 săpt. de corticoterapie, cu remisiune completă în primele 4-5 săptămâni.
2. Obligativitatea abordării multimodale a bolii care trebuie să preceadă polichimioterapia cu cel puţin
10-12 droguri.
3. Medicatia NU se limiteaza doar la o terapie sistemică, ci vizeaza şi tratamentul sectoarelor
extracompartimentale.
“sanctuarele farmacologice”: sector endocranian, testicule, ovare, rinichi
4. După abordarea iniţial agresivă şi obţinerea remisiunii complete este necesară continuarea
tratamentului de: inducţie, consolidare precoce, terapie pentru sectoarele extracompartimentale,
consolidare tardivă, tratament de întreţinere
Masuri terapeutice
1. Specifice bolii: medicaţie citostatică, corticoterapie (efect limfolitic) ± radioterapie
2. Reanimare hematologică: tratament transfuzional substitutiv (vizează menţinerea unui status
eritrocitar şi trombocitar compatibil cu confortul şi securitatea hemostatică)
3. Terapie simptomatică: antiinfecţioasă, factori de creştere granulocitară care permit o recuperare
mai rapidă post aplazie
4. Transplant medular
• rezultatele cele mai bune la gemenii monozigoţi (identici HLA)
• transplant allogenic compatibil – în cazul fratriei,
• transplant de la persoane neînrudite – compatibilitate parţială
Conduita terapeutica
1. Măsuri igieno-dietetice
a). Spitalizare
- Izolare relativă a bolnavilor de contacte infectante.
- În perioada de aplazie: izolare strictă, igienă riguroasă, evitarea constipaţiei (favorizează
infecţii cu gram - ), evitarea infecţiilor bucale
- Evitarea contactului cu animale de casă, păsări
- Alimentaţie echilibrată: hipoNa în perioada corticoterapiei, evitarea alimentelor
nepreparate termic (risc de infecţii), asigurarea diurezei (2-3 l/m² supraf corp)
b). După precizarea diagnosticului şi îniţierea terapiei se va efectua tratament ambulatoriu pentru
evitarea infecţiilor nosocomiale.
Obs: Pentru prevenirea nefropatiei cronice NU se administrează: vitamine, acid folic, vit B12 (au
efect proliferativ)

4
2. Tratament medicamentos: specific bolii, se utilizează un protocol individual
2.1. Tratament de inducţie
- Se administrează medicamente cu acţiune rapidă: Prednison 50 mg / m² / zi, Vincristin
1,5 mg / m², Daunoblastin 30-40 mg / m², Asparaginază 10.000 U / m² = 4 săptămâni
2.2. Tratament de consolidare precoce
• Ciclofosfamidă 1000-1500 mg/m²
• Purinetol
• Cytozar 100 mg/m²
2.3. Medicaţie pentru sanctuarele farmacologice - aproape în continuarea tratamentului de consolidar.
Metrotrexat în doze mari
2.4. Consolidare tardivă – inducţie + consolidare precoce
2.5. Tratament de întreţinere: Mercaptopurinol: 50-80 mg / m², Metotrexat: 20 mg / m²
- Se aduagă noi medicamente -Vindesin, Vepeside- şi noi scheme de dozare cu “high-dose”:
Metotrexat 1-5 g/m², Cytozar 1-2 g/m², Vepeside 3-4 g/m²
- în cursul tratamentului citostatic este necesară monitorizarea clinică, biologică, hematologică.
- Dozele vor fi adaptate în funcţie de numărul granulocitelor şi trombocitelor.
- Există măsuri terapeutice care vizează SNC cu administrae intrarahidiană de Metotrexat,
Cytozar, Cortizon +/- radioterapie craniană (12-15 Grays).
- În formele severe, cu evoluţie nefavorabilă, se administrează citostatice de rezervă – Vindesin,
Vepeside- şi se aplică schema “high-dose”
EVOLUTIE si PROGNOSTIC
95-98% din LAL evoluează spre remisiune completă şi de durată >5-8 ani
Factori de prognostic rezervat:
- vârsta <2 ani, >12 ani
- Sex masculin (afectare testiculară)
- Determinare pe SNC
- Tip FAB L2, L3 (macrolimfoblastic, imunolimfoblastic)
- Anomalii cromozomiale
- Răspuns terapeutic nesatisfăcător la scheme de tratament corect aplicate
- Absenţa răspunsului pt corticoizi (absenţa receptori, corticorezistenţa)
COMPLICATII
1. Ale bolii
- infecţioase (deficit granulocitar, imunologic)
- micotice, virale, pneumocistoză, hemoragice
- Hiperuricemie
2. Iatrogene
- legate de terapie
- Aplazia medulară (indusă de toate citostaticele, mai puţin de Asparaginază) -
datorită lipsei de specificitate
- Complicaţii viscerale:
- neurologice (Vincristin- polinevrite),
- cardiotoxicitate majoră (Daunoblastin),
- reacţii alergice (Asparaginază- şoc anafilactic),
- recţii toxice la nivelul mucoaselor, vărsături, căderea părului

5
 LIMFOMUL H O D G K I N
Definitie
Boala Hodgkin este un limfom malign, caracterizat prin coexistenţa a 2 tipuri de leziuni
histopatologice:
- celulele maligne specifice Sternberg-Reed;
- proliferare inflamatorie granulomatoasă, cu participarea: limfocitelor, histiocitelor,
monocitelor, plasmocitelor, granulocitelor.
Epidemiologie
- Aproximativ 15-20% din cazuri apar în copilărie.
- L. Hodgkin reprezintă 25-60% din totalul limfoamelor maligne.
- Vârstele cele mai afectate sunt : 5-6 ani şi 10-15 ani.
- Boala apare preferenţial la sexul masculin.
Clasificarea histologica tine cont de arhitectura si de proportia dintre cele doua componente :
1. limfom Hodgkin nodular cu predominanta limfocitara (5 % din cazuri)
2. limfom Hodgkin clasic
 scleroza nodulara (60 - 80 %)
 bogat in limfocite (5 %)
 celularitate mixta (15 - 30 %)
 depletie limfocitara (sub 1 %)
Variante ale celulei Sternberg-Reed :
- celula Hodgkin (celula Sternberg-Reed mononucleata)
- celula Sternberg-Reed lacunara
- celula Sternberg-Reed pleomorfa
- celula Sternberg-Reed "pop-corn" (limfo-histiocitara)
- celula Sternberg-Reed mumificata
Celula Sternberg-Reed clasica
Caracteristici :
- dimensiuni de 20 - 50 microni, citoplasma abundenta, omogena/fin granulara, amfofila;
- 2 nuclei asezati "in oglinda" sau "in ochi de bufnita", cu membrana nucleara groasa prin
dispunerea cromatinei nucleare pe fata interna a membranei nucleare.
- Fiecare nucleu are cite un nucleol mare, eozinofil, cu halou.
- Componenta netumorala (obligatorie pentru diagnostic) este reprezentata de : limfocite
normale, eozinofile, plasmocite, histiocite, PMN-uri, vase de neoformatie si fibroza.
Variantele de celula Sternberg-Reed (Hematoxilina-eozina, ob. x20) :
- celula Hodgkin (celula S-R mononucleara atipica) are caracteristicile celulei Sternberg-Reed
clasice, dar este mononucleata, mai mica
- celula S-R lacunara are un nucleu lobulat cu nucleoli mici, multipli si citoplasma abundenta
palida, dar care in momentul fixarii se retracta lasind halou pericelular (artefact)
- celula S-R pleomorfa are multipli nuclei neregulati, dispusi in coroana
- celula S-R "pop-corn" (limfo-histiocitara) are dimensiuni mici, nucleu rasucit cu nucleoli foarte
mici sau invizibili
- celula S-Rmumifiata (sunt celule S-R degenerate), nucleu compact, fara nucleoli, cromatina
uniforma, citoplasma bazofila
Particularităţile Bolii Hodgkin la copil:
- predomină debutul localizat cervical;
- frecvenţa mai mare a complicaţiilor consecutive splenectomiei;
- suscebtibilitate crescută la infecţii;

6
 - răspuns terapeutic mai bun.
Etiologie
Cauza BH rămâne încă neelucidată !
• factori de mediu (infecţioşi cu precădere virusul Epstein-Barr), suprapuşi pe o
• predispoziţie genetică, pot determina proliferarea autonomă şi necontrolată a bolii.
Tabloul clinic
Debutul bolii
• este insidios, cu o lungă perioadă asimptomatică
• foarte rar acut.
• În momentul depistării afecţiunea este mult mai extinsă, decât pare din punct de vedere clinic.
Manifestările clinice obişnuite sunt:
ADENOPATIA
• manifestare constantă,
• iniţial localizată şi asimetrică, cu tendinţă de extensie prin antigenitate.
• Ulterior devine bilaterală;
• determină aspectul de “gât proconsular”;
• este nedureroasă, uneori cu senzaţie de durere după ingestia de alcool;
• consistenţa variază de la fermă la elastică;
• localizată iniţial superficial, în jumătatea superioară a corpului: cervical, predominat
stânga, axilar, supraclavicular, dar şi inghinal;
• localizare mediastinală şi cea abdominală sunt iniţial asimptomatice, apoi realizează
tablou clinic de compresiune mediastinală, cavă sau ocluzivă.
2. HEPATOSPLENOMEGALIA - rar manifestă la debut.
Manifestări clinice mai rare:
- atingere pleuro-pulmonară;
- determinare timică;
- afectare cardiacă (tulburări de ritm, revărsate pericardice);
- atingeri osoase, neurologice, digestive (vărsături, diaree, hemoragie digestivă).
3. În stadiile avansate (III şi IV) pot apărea manifestări generale:
- febră neinfecţioasă, rezistentă la antibiotice;
- transpiraţii profuze, nocturne, în jumătatea superioară a corpului;
- scădere ponderală cu peste 10% din greutate, fără o cauză evidentă;
- prurit.
PARACLINIC
Examenul sângelui:
- anemie normocromă sau hipocromă;
- eozinofilie, bazofilie, limfopenie;
- monocitoză.
Examene biologice:
- VSH accelerat; (indice de evoluţie);
- fibrinogen crescut;
- hipoalbuminemie, α2-globulina crescută;
- FAL crescută.
- Fe seric scăzut;
- cupremie crescută; indici de
- ceruloplasmina crescută; activitate a bolii

7
  Pentru stadializarea BH sunt necesare explorări imagistice (Rx, ultrasonografie, TC, RMN,
scintigrafie.
 Prin examinarea fragmentului prelevat chirurgical, se stabileşte tipul histopatologic de boală.
Au fost stabilite 4 tipuri de BH:
- tipul I: predominat limfocitar;
- tipul II: cu scleroză nodulară, apare la aproximativ 50% dintre bolnavi;
- tipul III: cu celularitate mixtă;
- tipul IV: forma reticulară, cu depleţie limfocitară.
DIAGNOSTIC POZITIV
Este stabilit de examenul histopatologic al biopsiei.
Diagnosticul de certitudine este completat de stadializarea clinică, în funcţie de extinderea bolii.
• Stadiul I – localizat- interesarea
• o singura regiune ganglionare (I) sau a
• unui singur organ extralimfatic (Ie).
• Stadiul II – regional - afectarea cuprinde:
• două sau mai multe regiuni ganglionare de aceeaşi parte a diafragmului (II) sau
• un organ extralimfatic şi una sau mai multe regiuni ganglionare de aceeaşi parte
a diafragmului (IIe).
• Stadiul III – diseminat- sunt afectate regiuni ganglionare de ambele părţi ale
diafragmului (III), care pot fi însoţite de interesarea localizată a unui organ extralimfatic
(IIIe) sau a splinei (IIIs) sau a ambelor (IIIse). Afectarea structurilor abdomenului
superior se notează cu III 1, iar a celor din abdomenul inferior cu III 2.
• Stadiul IV – generalizat - afectare difuză sau diseminată a uneia sau mai multor regiuni
extralimfatice cu sau fără interesare ganglionară.
Toate stadiile sunt împărţite în A sau B pentru a indica absenţa sau prezenţa semnelor generale:
- febră continuă peste 38 grade în absenţa unei cauze evidente,
- transpiraţii profuze nocturne,
- scădere în greutate mai mult de 10% în ultimele 6 luni.
Stadializarea histologică :
- este elementul final al bilanţului terapeutic.
- indică organele afectate, conform unei codificări internaţionale:
• N - ganglion,
• H - ficat,
• S - splină,
• L - plămân,
• M - măduvă,
• O - os.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
- adenopatii localizate:
- TBC ganglionară,
- adenite nespecifice,
- boala ghearelor de pisică,
- metastaze ganglionare;
- adenopatii generalizate:
- TBC miliară,
- lues, bruceloză,
- mononucleoză infecţioasă,
- boli de colagen,
- leucemii;
8
 - sindroame febrile prelungite: TBC, septicemie, infecţii urinare, ORL;
- Hepato-splenomegalii infecţioase, congestive, metabolice sau tumorale.
Celula Sternberg-Reed este un marker al bolii, dar poate fi întâlnită şi în alte afecţiuni.
TRATAMENT
BH este considerată potenţial vindecabilă.
Obiectivul terapiei constă în eradicarea bolii în stadiile iniţiale şi a unei remisiuni complete prelungite,
în stadiile III şi IV.
Principii terapeutice:
- instituire cât mai precoce;
- caracter intensiv;
- efectuare în centre specializate cu aport multidisciplinar (chirurg, onco-hematolog,
radioterapeut, chimioterapeut)
- dispensarizare clinico-biologică.
1. Tratament chirurgical este indicat în caz de:
 adenopatie superficială unică;
 splenectomie profilactică;
 splenectomie curativă;
 fenomene compresive la nivelul organelor vitale – măduvă, trahee, vena cavă superioară.
2. Radioterapia
- se bazează pe radiosensibilitatea celulelor maligne;
- este utilizată în formele loco-regionale de boală;
- se folosesc energii înalte în scop de
- eradicare, în stadiile I, II, IIIA, şi
- paleativ în stadiile IIIB şi IV;
- iradierea se face cu protecţia organelor indemne şi sub control hematologic;
- în funcţie de sediul şi extensia bolii iradierea se poate realiza
- “în manta”, cu protecţia inimii şi a plămânilor,
- în “Y răsturnat”, cu protecţia ficatului, rinichiilor şi a organelor genitale sau prin
- “iradiere ganglionară totală”.
3. Chimioterapia
- Se recomandă sub forma polichimioterapiei.
- Schemele moderne de tratament cuprind câte 4 principii medicamentoase.
- Tratamentul constă din 4-8 cicluri de polichimioterapie efectuate în funcţie de stadiul
bolii, cu pauze de câte 2 săptămâni.
- Exemple: ABVD – doxorubicină + bleomycină + vinblastină + dacarbazină
COPP- ciclofosfamidă+vincristin+procarbazin+prednison
Se efectuează în asociere cu radioterapia, reducându-se astfel durata de la 1-2 ani la 6 luni.
Modalitatea cea mai modernă de tratament este însă trasnplantul medular autolog.
EVOLUŢIE. PROGNOSTIC
Prognosticul pe termen lung depinde de gradul de extindere a bolii; Este favorabil în formele localizate.
Pe parcursul evoluţiei bolii pot surveni:
- recăderi şi
- localizări noi (osoase, neurologice, cutanate,digestive),
precum şi
- asocierea unui al doilea proces malign (leucemii, tumori solide)
COMPLICAŢII PROPRIU-ZISE ALE BOLII
• Cuprind complicaţii infecţioase – bacteriene, virale, fungice, parazitare.

9
 • Deficitul imun celular favorizează infecţii virale cu virusul varicelei, herpes zoster, v.
citomegalic.
• De temut sunt infecţiile fungice: candidoza, histoplasmoza, pneumocistoza (cu protozoare).
• Splenectomia este urmată în 2-10% din cazuri de septicemie cu pneumococ sau H. Influenzae.

Alte complicaţii:
- sindroame compresive – mediastinale; ocluzie intestinală; edeme ale membrelor.
- insuficienţă medulară;
- boli autoimune.
COMPLICAŢII IATROGENE
- ale radioterapiei;
- ale citostaticelor;
- ale corticoterapiei.
Cele mai semnificative sunt: disfuncţii ale gonadelor; cardiomiopatii; fibroza pulmonară;
hipotiroidism.
Decesul survine cel mai des prin complicaţii terapeutice:
- infecţioase: pneumocistoză, herpes, micoze;
- aplazie medulară;
- decompensare funcţională viscerală.

LIMFOAME MALIGNE NON-HODGKIN

Definitie
Boli sistemice caracterizate prin proliferarea monoclonală a celulelor T sau B care începe la nivelul
ţesutului limfatic unde generează o tumoră iar ulterior prin diseminare hematogenă infiltrează organele
şi măduva.
Caracteristice pentru LMNH ale copilului sunt:
 gradul mare de malignitate
 agresivitatea crescută
 răspunsul terapeutic mult mai bun decât la adult.
Clasificarea LMNH se face funcţie de morfologia celulelor şi gradul de risc.
Etiopatogenia
Etiologia LMNH nu se cunoaşte, pot fi implicate
- Virusurile: Epstein Barr, HTLV, HIV, etc,
- Radiaţiile,
- Drogurile imunosupresoare,
- Insecticidele şi solvenţii organici,
- Unii factori ce acţionează asupra aparatului genetic.
Există o serie de boli imunologice care favorizează apariţia LMNH (sindromul Wiskott-Aldrich,
sindromul Bloom, limfoproliferarea X-lincată, etc).
Diagnosticul LMNH
Se bazează pe tabloul clinic (prezenţa unei formaţiuni tumorale deobicei subdiafragmatice în limfomul
de tip B sau a unei formaţiuni supradiafragmatice în limfomul T)
Obligatorii sunt: HL, biopsia tumorală cu examenul histochimic, imunofenotipare pe lamă, puncţia
medulară, examenul citogenetic, explorări radiologice şi echografice, explorări biochimice.
Diagnosticul diferenţial:
Este obligatorie diferenţierea LMNH de:
- tumori solide (limfom Hodgkin, neuroblastom, nefroblastom, sarcoame, etc)

10
 - leucemiile acute ,
- adenopatiile de cauze non-maligne.
Esenţială rămâne însă precizarea tipului imunologic al limfomului (B sau T) deoarece terapia este
diferită.
Tratamentul este strict adaptat funcţie de imunofenotip. Pe prim plan se situează chimioterapia dar se
asociază radioterapie şi tratament chirurgical.
Evoluţie şi prognostic
Evoluţia LMNH este influenţată de
 dimensiunea tumorii iniţiale,
 de respectarea dozelor de citostatic şi a ritmului de administrare,
 de eventualele complicaţii care apar pe parcurs.
Prognosticul a fost îmbunătăţit considerabil în ultimii ani, astfel că 70% din cazuri au sanse de
vindecare.

11