Universitatea de medicina si farmacie ,,Nicolae Testimitanu,,

Departamentul: Medicina interna

Disciplina: Hematologie

LLC: Leucemia limfocitara cronica

A efectuat: studenta gr 1701, Ciobanu Andriana

A verificat: profesor : Sporis Natalia
 Cuprins
 Date generale
 Cauzele
 Factorii de risc
 Patogenia
 Manifestarile clinice
 Diagnostic
 Diagnosticul diferential
 Tratament
 Prognoza
 Prevenirea
 Speranta de viata
 Date generale
 Leucemie limfocitară cronică – o boală malignă a țesutului limfatic. La
etapa inițială, boala este localizată în măduva osoasă, care este
responsabilă pentru producerea de celule sanguine de către organism
(leucocite, eritrocite, trombocite), ganglionii limfatici și sângele periferic. 

 Celulele canceroase treptat înrăutățesc starea de sănătate, ceea ce duce la

dezvoltarea simptomelor -sângerare, anemie, boli infecțioase. Celulele
canceroase pot trece în ganglionii limfatici, care formează modificări
patologice pentru organism. Pentru dezvoltarea bolii, este suficient cel
puțin o celulă mutantă. 

 Leucemie limfatică – boala, care se întâlnește, de obicei, la copii și

persoane învârstă. Mai rar această boală este identificată la persoanele de
vârstă mijlocie. Leucemia limfatică cronică diferă de leucoza acută printr-o
dezvoltare ușoară, tumoarea crește fără neobservate, de aceea simptomele
apar în stadiile avansate. 
 Cauzele 
Cauzele principale a leucemiei limfocitare cronice: 
 mutația celulelor limfatice materne;
 stil de viață nesănătos;
 situație ecologică murdară în zona de reședință;
 radiații ionizate;
 ereditate;
 utilizarea cancerigene situate în preparate medicinale sau produse chimice;
 viruși;
 alimentație.

Este dovedit faptul, că produsele care conțin coloranți pot provoca leucemie. 
 Factori de risc
 Exista anumiti factori care predispun la instalarea acestei afectiuni:

 Varsta – acest tip de leucemie apare, in general, la persoanele de peste 70 de ani.

 Istoric in familie – persoanele cu rude care au leucemie limfocitara cronica sau alt
tip de cancer la nivelul maduvei osoase, prezinta risc crescut sa dezvolte, la randul
lor, o asemenea afectiune.

 Expunerea la anumite substante chimice – anumite ierbicide si insecticide sunt

asociate cu risc crescut de leucemie limfocitara cronica.
 Patogenie
 Mutaţia în leucemia limfocitară cronică are loc la nivelul celulei
predecesoare limfopoiezei, dar această celulă, devenind malig­nă, îşi
păstrează particularităţile de a se diferenţia până la limfocite mature. In
majoritatea cazurilor (95-98%) leucemia limfocitară cronică este B-
celulară şi numai 2-5% revin variantei T-celulare.

 La pacienţii cu varianta B-celulară pe suprafaţa limfocitelor leucemice se

depistează expresia antigenilor B-celulari CD19, CD20, CD24, CD5 şi
CD23. Depistarea antigenului CD5 se consideră obligatorie pentru
confirmarea dia­gnosticului de leucemie limfocitară cronică. Alt marker
imunologic important este CD23.
 Aproximativ la 90% din bolnavi se depistează şi aberaţii cromozomiale:
 deleţia braţului lung al cromozomului 13 (13q-), care se constată la 55%
din bolnavii cu leucemie limfocitară cronică;
 deleţia braţului lung al cromozomului 11(11 q-) – 18% din pacienti;
 deleţia braţului scurt al cromozomului 17 (17q-) – 7%;
 6q- - 6%;
 translocarea cu participarea cromozomului 14 (14q32) – 4%.
 La majoritatea bolnavilor de leucemie limfocitară cronică este majorat
nivelul genei BCL-2, căreia îi aparţine rolul principal de prevenire a
apoptozei ce contribuie Ia acumularea limfocitelor în această leucemie. S-a
demonstrat că ridicarea nivelului de expresie a genei BCL-2 creşte pe
măsura progresării bolii.

 Leucemia limfocitară cronică este o tumoare monoclonală, ceea ce înseam­

nă că toate celulele leucemice provin de la prima celulă malignă.
 Etapa clinică 
Stadializarea, determinând amploarea bolii, se face cu sistemul de stadializare
Rai sau cu clasificarea Binet și se bazează în principal pe prezența unui
număr scăzut de trombocite sau de globule roșii. Boala în stadiu incipient
nu trebuie tratată. CLL și SLL sunt considerate aceeași boală de bază, doar
cu aparențe diferite
 Sistem de stadializare Rai 
 Etapa 0 : caracterizată prin limfocitoză absolută (> 15.000 / mm 3 )
fără limfadenopatie, hepatosplenomegalie, anemie
sau trombocitopenie.
 Stadiul I : caracterizat prin limfocitoză absolută cu limfadenopatie
fără hepatosplenomegalie, anemie sau trombocitopenie
 Stadiul II: caracterizat prin limfocitoză absolută fie cu
hepatomegalie, fie cu splenomegalie cu sau fără limfadenopatie
 Stadiul III : caracterizat prin limfocitoză absolută și anemie
(hemoglobină <11 g / dL) cu sau fără limfadenopatie, hepatomegalie
sau splenomegalie
 Stadiul IV : caracterizat prin limfocitoză absolută și trombocitopenie
(<100.000 / mm 3 ) cu sau fără limfadenopatie, hepatomegalie,
splenomegalie sau anemie
 Clasificare Binet 
 Etapa clinică A : caracterizată prin anemie sau trombocitopenie și mai puțin
de trei zone de afectare limfoidă (stadiile Rai 0, I și II)

 Stadiul clinic B : caracterizat prin anemie sau trombocitopenie cu trei sau
mai multe zone de afectare limfoidă (stadiile Rai I și II)

 Stadiul clinic C : caracterizat prin anemie și / sau trombocitopenie,

indiferent de numărul de zone de mărire a limfoidei (stadiile Rai III și IV)
 Manifestarile clinice
 Leucemia limfocitară cronică se dezvoltă şi progresează treptat. În evoluţia
ei clinică deosebim stadiul iniţial, stadiul manifestărilor clinico-
hematologice desfăşurate şi stadiul terminal.

 În stadiul iniţial, când numărul de leucocite nu depăşeşte 30,0- 1071,

pacienţii sunt asimptomatici. In acest stadiu ganglionii limfatici nu sunt
măriţi, ficatul şi splina nu se palpează. Leucemia limfocitară cronică se
depistează la o examinare de rutină la o adresare la medic cu ocazia altor
maladii. In analiza sângelui periferic se observă leucocitoză moderată cu
limfocitoză (70-90%) în hemogramă. Conţinutul hemoglobinei şi numărul
de trombocite sunt în limite normale.
 În stadiul manifestărilor clinico-hematologice desfăşurate starea
generală la o parte de bolnavi mult timp este satisfăcătoare şi la ei maladia
se depistează ocazional. Insă majoritatea bolnavilor în această perioadă
acuză slăbiciune generală, micşorarea capacităţii de muncă. Unii din ei
observă apariţia formaţi­unilor tumorale în regiunea cervicală, axilară sau
inghinală, care prezintă ganglionii limfatici măriţi. La examinarea fizică a
pacienţilor se palpează ganglionii limfatici periferici, care sunt indolori şi
de o consistenţă dur elastică. Se palpează splina şi ficatul.

 In analiza sângelui periferic numărul de leucocite poate atinge cifra de

câteva sute de mii. Limfocitoza creşte până la 80-90%.
 In stadiul terminal bolnavii somatic se decompensează. Se observă
pierdere ponderală până la caşexie. Considerabil se măresc ganglionii
limfatici, ficatul şi splina. In unele cazuri apare febră fără focare de
infecţie. Progresează anemia. Se poate dezvolta sindromul hemoragie de
origine trombocitopenică.

 In foarte puţine cazuri în perioada terminală are loc criza blastică. Mai
frecvent se dezvoltă sarcomatizarea, ce se manifestă prin mărirea rapidă a
unei grupe de ganglioni limfatici, care capătă o consistenţă dură. La
examenul citologic se depistează celule blastice. In perioada de
sarcomatizare pot fi afectate amigdalele palatine, nazofaringele, oasele.
Focarul de sarcomatizare este interpretat ca sindromul Richter. In unele
cazuri în perioada de sarcomatizare dispare limfocitoza şi se normalizează
hemograma.
 Diagnostic
Leucemia limfocitară cronică este de obicei diagnosticată la un centru de
hematologie clinică prin diferite teste. Principalele sunt:
 hemoleucogramă completă 

 Analiza morfologică (examinarea cu microscopul optic a caracteristicilor

morfologice ale celulelor măduvei prezente în probele de aspirat de
măduvă osoasă sau sânge periferic); acest test oferă indicații de diagnostic
și permite definirea fazei bolii.
 Analiza citogenetică (utilizată pentru a evalua numărul și structura
cromozomilor celulelor leucemice prezente în probe prelevate din sânge
medular și periferic; anumite modificări cromozomiale sunt asociate cu un
prognostic slab).
 Analiza imunofenotipică (servește la examinarea caracteristicilor de
suprafață ale celulelor leucemice, facilitând diagnosticul și permițând în
unele cazuri monitorizarea răspunsului la terapiile întreprinse în timp).
 Analiza moleculară (servește la evaluarea prezenței markerilor moleculari
ai bolii capabili să faciliteze clasificarea prognostică și să permită
monitorizarea răspunsului la terapiile întreprinse de-a lungul timpului.
Markerii moleculari apar din modificări cromozomiale sau ADN.
 Biopsia ganglionară (permite stabilirea unei posibile localizări a celulelor
leucemice în țesutul limfatic).
 Diagnosticul diferențial 

 Tulburări limfoide care se pot prezenta ca leucemie cronică și pot fi

confundate cu leucemie limfoidă cronică cronică cu celule B 
 Limfom folicular
 Limfom din zona marginală splenică
 Leucemie cu celule păroase
 Leucemie prolimfocitară(celule B sau celule T)
 Limfom limfoplasmatic
 Sindromul Sézary
 Leucemie / limfom cu celule T adulte mocnite
 Tratament 
 Tratamentul CLL se concentrează mai degrabă pe controlul bolii și al
simptomelor acesteia decât pe o vindecare directă. La cei fără simptome
minime sau doar simptome minime, este în general adecvată așteptarea
atentă.

 CLL este tratată prin chimioterapie , radioterapie, terapie biologică

 sau transplant de măduvă osoasă. Simptomele sunt uneori tratate
chirurgical ( splenectomie - îndepărtarea splinei mărite) sau
prin radioterapie (ganglionii limfatici "umpluți").

 Tratamentele inițiale CLL variază în funcție de diagnosticul exact și de

progresia bolii și chiar cu preferința și experiența medicului. Oricare dintre
zeci de agenți poate fi utilizat pentru terapia cu LLC.
 Decizia de a trata 
 Deși este considerat în general incurabil, CLL progresează lent în
majoritatea cazurilor. Multe persoane cu CLL duc o viață normală și activă
de mulți ani - în unele cazuri de zeci de ani. Datorită debutului său lent,
LLC în stadiu incipient nu este, în general, tratată, deoarece se crede că
intervenția precoce a CLL nu îmbunătățește timpul de supraviețuire sau
calitatea vieții. În schimb, starea este monitorizată în timp pentru a detecta
orice modificare a tiparului bolii. 

 Decizia de a începe tratamentul cu LLC este luată atunci când simptomele

persoanei sau hemogramele indică faptul că boala a progresat până la un
punct în care poate afecta calitatea vieții.
 „Sistemele de stadializare” clinice, cum ar fi sistemul Rai în patru etape și
clasificarea Binet pot ajuta la determinarea momentului și modului de
tratare a pacientului. 

 Este adesea dificil să stabiliți când să începeți tratamentul și cu ce

mijloace; nu se observă niciun avantaj de supraviețuire în tratarea bolii
foarte devreme. Grupul de lucru al Institutului Național al Cancerului a
emis orientări pentru tratament, cu markeri specifici care ar trebui
îndepliniți înainte de inițierea acestuia. 
 Chimioterapie 
Regimurile de chimioterapie combinate sunt eficiente atât în ​LLC nou
diagnosticat, cât și în recidiva. Combinațiile de fludarabină cu agenți de
alchilare (ciclofosfamidă) produc rate de răspuns mai ridicate și o
supraviețuire mai lungă fără progresie decât agenții unici:
 FC ( fludarabină cu ciclofosfamidă) 
 FR (fludarabină cu rituximab) 
 FCR (fludarabină, ciclofosfamidă și rituximab) 
 CHOP (ciclofosfamidă, doxorubicină, vincristină și prednisolonă)

Chimioimunoterapia cu FCR a arătat că îmbunătățește ratele de răspuns,

supraviețuirea fără progresie și supraviețuirea generală într-un studiu
randomizat amplu la pacienții cu LLC selectați pentru o bună stare fizică.
 Terapie vizată 
Terapia țintită  atacă celulele canceroase la o țintă specifică, cu scopul de a
nu dăuna celulelor normale. Medicamentele vizate utilizate în LL C
includ venetoclax(un inhibitor al Bcl-2), ibrutinib (un inhibitor al tirozin
kinazei Bruton), idelalisibși duvelisib (inhibitori ai unor forme ale
enzimei fosfoinositidă 3-kinază), precum și anticorpi monoclonali
împotriva CD20( rituximab, ofatumumabși obinutuzumab)
și CD52( alemtuzumab ). 
 Transplantul de celule stem 
Transplantul de celule stem autolog, folosind propriile celule ale
destinatarului, nu este curativ.  Persoanele mai tinere, dacă prezintă un risc
crescut de a muri din cauza LLC, pot lua în considerare transplantul
de celule stem hematopoietice  alogene(HSCT). Formele mieloablative
(uciderea măduvei osoase) ale transplantului de celule stem alogene , un
tratament cu risc ridicat care utilizează celule sanguine de la un donator
sănătos, pot fi curative, dar toxicitatea legată de tratament este
semnificativă. Un nivel intermediar, numit transplant de celule stem
alogene cu condiționare de intensitate redusă, poate fi mai bine tolerat de
pacienții mai în vârstă sau fragili.
 LLC refractară 
LLC „refractară” este o boală care nu mai răspunde favorabil la tratament. În
acest caz , sunt luate în considerare terapii mai agresive,
inclusiv lenalidomida, flavopiridolul și transplantul de măduvă osoasă
(celule stem). Anticorpul monoclonal alemtuzumab (îndreptat
împotriva CD52) poate fi utilizat la pacienții cu boală refractară, pe bază
de măduvă osoasă
 În timpul sarcinii 
Leucemia este rareori asociată cu sarcina, afectând doar aproximativ una din
10.000 de femei gravide.  Tratamentul pentru leucemiile limfocitare
cronice poate fi adesea amânat până după sfârșitul sarcinii. Dacă este
necesar un tratament, atunci administrarea chimioterapiei în timpul celui
de-al doilea sau al treilea trimestru este mai puțin probabil să aibă ca
rezultat pierderea sarcinii sau defecte congenitale decât tratamentul
din primul trimestru .
 Prognoză 
Prognosticul poate fi afectat de tipul de mutație genetică pe care o are
persoana cu leucemie fimfocitara cronica.
Câteva exemple de mutații genetice și prognozele lor sunt: ​
 mutațiile din regiunea IGHV sunt asociate cu o supraviețuire globală medie
mai mare de 20-25 de ani, în timp ce nicio mutație în această regiune nu
este asociată cu o medie de 8 -10 ani; 
 ștergerea cromozomului 13q este asociată cu un medie de 17 ani; și
trisomia  cromozomului 12, precum și ștergerea cromozomului 11q, este
asociată cu o medie de 9-11 ani. 
 În timp ce prognosticul este foarte variabil și depinde de diverși factori,
inclusiv de aceste mutații, supraviețuirea relativă medie pe 5 ani este de
86,1%. 
 S-a sugerat că lungimea telomerilor este un indicator valoros de prognostic
al supraviețuirii.
 Prevenirea 
 consultare la medicul-terapeut în mod regulat
 analiză de sânge în mod regulat
 stil de viață sănătos
 a îmbunătăți sănătatea organismului într-o zonă ecologică curată.
 Speranța de viață
Comportamentul leucemiei limfocitare cronice din punct de vedere clinic și din cel
al cursului este destul de eterogen. Unii subiecți asimptomatici rămân stabili câțiva
ani și au o speranță de viață care nu diferă de cea așteptată pentru vârstă; în alte
cazuri boala apare mai devreme și are un curs mai rapid. Studiile efectuate au arătat
că aceste variații se datorează diversității biologice a patologiei. În esență, cele mai
recente date ne spun că, datorită progreselor înregistrate la nivel terapeutic,
supraviețuirea astăzi depășește 10 ani de la diagnostic.
 Bibliografie
 https://
www.albanesi.it/salute/leucemia-linfatica-cronica.htm
 http://
www.medtorrents.com/blog/leucemia_limfocitara_cro
nica_patogenie_stadiile_clinice_si_caracteristica_lor/2
017-02-26-626
 http://
www.docdoc.md/ro/diseases/leucemia-limfocitara-cron
ica
 https://
www.doc.ro/sanatate/leucemia-limfocitara-cronica-un-
tip-de-cancer-al-sangelui-si-al-maduvei-osoase
 https://
en.wikipedia.org/wiki/Chronic_lymphocytic_leukemia