Sunteți pe pagina 1din 57

ANEMII HEMOLITICE

• Sunt afectiuni caracterizate prin scurtarea duratei de viata a


hematiilor (sub 120 zile).

• Hiperhemoliza se evidentiaza prin:


- masurarea duratei de viata a eritrocitelor marcate cu Cr51
- procentajul hemolizei zilnice (N = 1 - 2%)
SINDROMUL HEMOLITIC
• Date clinice
Anemie
+ Icter
Splenomegalie

 Alte semne - ulcere maleolare


- deformatii osoase
- litiaza biliara

 Crize de eritroblastopenie pasagera


(datorita infectiilor cu gram (-), parvov.)
SINDROMUL HEMOLITIC
• I. Date care evidentiaza distructia crescuta a hematiilor
a) Sânge 1. Hemoglobina, hematocrit scazute
2. Bilirubina indirecta crescuta
3. Haptoglobina scazuta/absenta
4. Hemopexina scazuta
5. Methemalbumine
6. Hemoglobinemie crescuta
7. LDH (izoenzima 2) crescuta
8. Fe seric crescut
  b) Urina 1. Urobilinogen crescut
2. Hemoglobinurie
3. Hemosideremie
  c) Materii fecale
1. Stercobilinogen crescut
II. Date care evidentiaza activitatea eritropoietica crescuta

a) Sânge 1. Reticulocitoza (> 150.000/mm3)


2. Macrocitoza
3. Eritroblastoza
4. Leucocitoza
5. Trombocitoza
 
b) Maduva osoasa 1. Hiperplazia seriei eritrocitare G/E  1
(N = 3 - 4/1)
 
c) Alte date 1. Cresterea turnover-ului plasmatic al Fe
2. Cresterea turnover-ului Fe în eritrocite
 
Clasificarea anemiilor hemolitice
1. Anemii congenitale 1.A. imune 1.A. extravasculare
2. Anemii dobindite 2.A. nonimune 2. A. intravasculare

I. De cauza corpusculara
a) defect al hemoglobinei (hemoglobinopatii calitative sau cantitative)
- drepanocitoza
- hemoglobine instabile
- talasemii
b) deficit enzimatic cu instabilitate de membrana (enzimopatii)
- reducerea producerii de energie: deficit de piruvat-kinaza
- reducerea potentialului redox: deficit de G6 PDH
c) defect structural al membranei (membranopatii)
- constitutionale: microsferocitoza, eliptocitoza, acantocitoza
- dobindite: acantocitoza, HPN (boala Marchiafava - Micheli)
II. De cauza extracorpusculara
a) imunologice
- prin autoimunizare
- prin izoimunizare
- medicamentoase
b) toxice: plumb, medicamente
c) bacteriene
d) parazitare: malaria
e) mecanice
f) arsuri
HEMOGLOBINOPATIILE

• cantitative prin defect de sinteză a unui lanţ al globinei


(sindroame talasemice)

• calitative prin înlocuirea unui aminoacid cu altul


(hemoglobinoze)
Talasemiile

• Boli ereditare, transmise autosomal recesiv, caracterizate prin


microcitoză, eritropoieză ineficientă, hemoliză.

• Mutaţii la nivelul genelor care codifică sinteza globinei cu scăderea /


abolirea sintezei anumitor tipuri de lanţuri ale globinei

• Diagnosticul se pune prin electroforeza hemoglobinei.


Hemoglobina normală a adultului
Hb A1 (α2β2) = 95 – 97,5%
Hb A2 (α2δ2) = 1,5 – 3,5%
Hb F (α2γ2) = până la 1%
• Producţia deficitară a unor lanţuri globinice →↓ cantităţii
de Hb şi un exces al celorlalte lanţuri de globină care vor
avea tendinţa la precipitare.

• În funcţie de tipul de lanţ deficitar se disting:


- α - talasemii
- β - talasemii
- δβ – talasemii
α – Talasemiile

• In Asia de Sud-Est, Asia Centrală, Africa, bazinul mediteranean


• 4 gene α, câte 2 pe fiecare crs 16.
• Simptomatologia clinică se corelează cu numărul de gene α
funcţionale restante

• Se notează cu :
• αo – existenţa pe acelaşi cromosom a 2 gene α anormale
• α+ - existenţa pe acelaşi cromosom a unei gene α normale şi a
uneia nefuncţionale
Tipurile de α-talasemii :
• Anasarca feto-placentară (hidropsul fetal)
- forma homozigotă (αo/αo) în care fătul nu este viabil.
- Studiul sângelui din CO arată prezenţa exclusivă a Hb Bart (γ4), o
Hb cu afinitate crescută pentru O2 pe care nu îl cedează ţesuturilor

• Hemoglobina H
- Heterozigotul (α+αo) nu are decât o genă α funcţională.
- Gravitate medie, anemie microcitară hipocromă şi splenomegalie.
- Electroforeza Hb - Hb H (β4) - 2-40%

• α – talasemia minoră
- rămân 2 gene α funcţionale: heterozigot (αo/α normal) sau
homozigot (α+/α+).
- Anemia este discretă sau absentă.
- Diagnosticul de certitudine se pune prin studii genetice.

• Trăsătura de α talasemie
- O singură genă nu este funcţională. Există o microcitoză discretă
β –talasemiile

• La toate etniile, mai frecventă în bazinul mediteranean, în


Orientul Mijlociu şi în Extremul Orient

• Defectul genei pentru lantul β de pe cromosomul 11


• Scăderea/absenţa lanţurilor β →↓ cantitatea de Hb
• Lanţurile α în exces precipită ducând la distrugerea de
eritroblaşti în măduvă şi de hematii în splină

• Mecanismele anemiei :
- scăderea sintezei de hemoglobină, eritropoieza ineficientă,
hemoliza intrasplenică şi hemodiluţia

• Anemia → hipoxie tisulară → hiperproducţie de Epo→


hiperplazie eritroidă şi apariţia unor focare de hematopoieză
extramedulară.
Defect genetic

Scăderea sau absenţa lanţurilor β

Sinteza globală a Hb scazută Exces de lanţuri α

Hipocromie + Microcitoză Precipitare (corpi Heinz)

Hiperplazie eritroidă în M.O. În eritroblast În eritrocit

Eritropoieză ineficientă Hemoliză periferică


(hemoliză intramedulară)

Anemie

Splenomegalie (hemodilutie)

↑ Eritropoietina Hipoxie tisulară


Forma homozigotă majoră (boala Cooley)
• Anemia severă din primul an de viaţă.
• Facies mongoloid, icter, hepatosplenomegalie importantă, întârziere în
creştere, infecţii repetitive şi fracturi osoase ( fragilitate osoasa )
• “Craniu în turn” şi radiologic oasele craniului au corticala redusă, cu
aspect de “margine în perie” (prin hiperplazie medulară)

• Hemoliza cronică + transfuziile repetate → hemocromatoza:


melanodermie, tulburări de ritm cardiac, insuficienţă cardiacă, ciroză
hepatică, insuficienţă pancreatică, insuficienţă gonadică

• Anemie microcitară, hipocromă, Fe; Reticulocitoza este moderată.


• FSP : anizocitoză, poikilocitoză, hematii “în picătură” , hematii “în
semn de tras la ţintă”, hematii cu punctaţii bazofile, cu corpi Jolly, Ebl
• Medulograma : hiperplazia seriei eritrocitare cu exces de fier în MO

• Electroforeza hemoglobinei arată: Hb F crescută (până la 90%),


HbA2 N/uşor , HbA1 ↓/ absentă

• Evoluţie gravă (rar ajung la vârsta adultă)


Formele heterozigote
• Forme minore, clinic asimptomatice sau tara de talasemie
• ± anemie minimă +splenomegalie, subicter scleral, boltă palatină
ogivală.
• Microcitoza, hipocromie, modificări morfologice Er
• Sideremie N / uşor 
• Electroforeza Hb:  HbA2 >3,5 – 4% şi ↓ HbA1

Forma intermedia
• Forma homozigotă care nu necesită transfuzii sistematice.
• Anemie stabilă, Hb între 7 şi 10 g/dl.

Talasemia δβ şi persistenţa ereditară a HbF = 2 variante moleculare


caracterizate printr-un nivel crescut al HbF.
• Forma homozigota δβ realizează un tablou moderat de boală
Cooley.
• Heterozigotul are o creştere a HbF în timp ce HbA2 este normală
sau scăzută.
TRATAMENT
• În forma majoră de β-talasemie
- transfuzii de MER pentru menţinerea Hb peste 10 g/dl
- Se asociază tratament cu chelatori de fier (Desferoxamină,
Deferasirox),
acid folic şi medicaţie care să favorizeze drenajul biliar.
- Transplantul medular este indicat la copii care nu au încă
complicaţii severe, în general peste 7 ani.

• Formele minore nu necesită tratament specific.


- evitarea infecţiilor, a efortului fizic mare, a mediului toxic care
ar putea agrava hemoliza

• Persoanele heterozigote trebuie să beneficieze de sfat genetic.


• Se contraindică sarcina în cazul părinţilor heterozigoţi.
Diagnosticul precoce prenatal al homozigoţilor se poate face prin
analiza moleculară a ADN din lichidul amniotic.
DREPANOCITOZA
• defect de structura al globinei ce consta in inlocuirea celui de al 6-
lea acid aminat din lantul  (valina in locul acidului glutamic) cu
aparitia hemoglobinei S

• Aceasta hemoglobina altereaza forma si rezistenta hematiilor


(hematii in secera)

• Hemoliza extra si intravasculara si blocajul microcirculatiei cu


hipoxie secundara

• Transmitere autosomal recesiva,


• La rasa neagra, in bazinul Mediteranean, Orientul Mijlociu, India
Tablou clinic
• Forma homozigota (HbS > 80%)
- icter hemolitic
- febra
- manifestari articulare: dactilita
- dureri abdominale
- crize de hemoliza repetate si crize de tromboze cu infarcte splenice
 atrofia splinei, infarcte pulmonare, osoase, renale, neurologice.
- + infectii (b+v), hipodezvoltare staturala, deformari scheletale,
ulcere cronice gambiere, litiaza biliara.

• Forma heterozigota (HbS 20 - 40%) = asimptomatica.


- infarctizari in caz de hipooxigenare (saturatia Hb cu O2< 40%)
(anestezie, zbor cu avionul)
• Date de laborator:
- Hb ~ 6-9g/dl
- prezenta hematiilor in secera si a poikilocitozei
-test de siclizare in prezenta metabisulfitului/sodium dithionat
- electroforeza hemoglobinei evidentiaza hemoglobina de tip S

- Evolutie
Deces in primii 2 ani prin sechestrare splenica acuta sau infectii
datorate hiposplenismului si anomaliilor de opsonizare
- NN: Peniciline zilnic
+ imunizare S. pneumoniae, H. influenzae, Neisseria meningitidis
Tratament
• simptomatic - al infectiilor recurente/Ab empiric
- antalgice - opioide
- hidratare
- oxigen hiperbar
- suplimentare cu acid folic
- transfuzii de MER in hemolize severe sau sechestrare splenica acuta
- splenectomie in caz de sechestrare splenica
 
- Prevenirea siclizarii: se evita sursele de infectii, deshidratarea, temperaturile
prea crescute sau prea scazute.

• Terapii noi : medicamente ce cresc Hb F (hidroxiuree, Epo, 5-azacytidina,


acizi grasi cu lant scurt- butirat)

+/- Transplant de maduva

• Prevenirea bolii - diagnosticul prenatal prin studiul ADN (trim I/II)


ANEMII HEMOLITICE PRIN DEFICITE ENZIMATICE
(ENZIMOPATII)
     Deficitul de Piruvat-kinază  
- Deficitul PK  defect în producerea de energie (ATP)
-  Se transmite autosomal recesiv
-  Hemoliză cronică + pusee acute
(poate fi prezenta de la nastere)
- Hematiile au aspect normal sau sunt crenelate

     Diagnosticul se pune prin:


a.  proba autohemolizei la 48 ore – hemoliza este accentuată, nu se
corectează la glucoză, se corectează la ATP
b.    dozarea enzimei

       Tratament – transfuzii


    - splenectomie în caz de sechestrare splenică
+ acid folic
      Deficitul de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza (G6PDH)

• Impiedică NADP+  NADPH (cofactor al glutation peroxidazei) 


acumulare de produşi peroxidici toxici  leziuni la nivelul hemoglobinei
(precipitate – corpi Heinz), membranei eritrocitare (hemoliză) şi spectrinei
(rigidizare)

• Transmitere recesivă, X –linkata (apare aproape exclusiv la bărbaţi)

• Polimorfism genetic (peste 300 variante moleculare) - tablouri


clinice diverse

• 2 forme principale:
- forma A (la negri) - nu există hemoliză cronică ci numai crize hemolitice
după oxidanţi;
- forma B, mediteraneeană; activitate enzimatică foarte redusă (< 5%) 
hemoliză cronică + crize hemolitice severe.
     
• Se manifestă ca:
a.       hemoliză cronică permanentă sau
b.      hemolize paroxistice induse de:
      - medicamente oxidante (incepe la 1-3 zile , maxim la 7-10 zile, risc si
severitate legate de doza)
(antialgice, antipiretice, antiinflamatorii, Ab: Cloramfenicol, Streptomicină, antimalarice,
tuberculostatice – HIN, antiepileptice, sulfamide, vitamina K, C)
-  boabe de fasole din specia “fava” (dupa ore/zile, poate fi fatala)
   - boli dobândite – hepatita acută virală, pneumonii
- efort fizic
- interventii chirurgicale

• Diagnostic: dozarea enzimei şi det. producţiei de NADPH  


(la 6 sapt dupa criza de hemoliza)      
• Tratament – evitarea medicamentelor oxidative
      - Transfuzii la nevoie
    -Splenectomie–de discutat pentru hemoliza cronică severa.
+ acid folic

•  
ANEMII HEMOLITICE PRIN DEFECTE
STRUCTURALE ALE MEMBRANEI

Microsferocitoza ereditară (boala Minkowski-Chauffard)


Transmitere autosomal dominantă (cel mai frecvent)
Scăderea conţinutului în spectrină (o proteină din structura
membranei eritrocitare) şi defect în interacţiunea cu proteina 4.1.

destabilizarea stratului dublu lipidic al membranei eritrocitare 
microcite şi perturbarea funcţiei ATP-azei Na+, K+ cu aport crescut
de Na în celulă, hiperhidratare şi formarea de sferocite

Microsferocitele au o rigiditate crescută  hemoliza cronica.


• Anemie cronică cu pusee paroxistice, care pot fi crize minore sau
majore de deglobulinizare (uneori induse de infectii).

• Litiaza biliară este frecventă (85% din cazuri)

• Diagnosticul se pune prin:

- evidenţierea microsferocitelor pe FSP (>50% din hematii)


- VEM  sau N, CHEM
- scaderea rezistentei globulare osmotice
(hemoliza se corecteaza prin adaus de glucoza si nu prin adaus de
ATP) 100
80

% Hemolysis
60
40
20
0
0.3 0.4 0.5 0.6
NaCl (% of normal saline)

Normal HS

- scaderea conţinutului în spectrină (det. radioimunometrică)


• caracterul familial al bolii.
Tratament

- Splenectomie (nu se face înainte de 5 ani datorită riscului


infecţios postoperator).
Se indică - în anemiile severe sau medii,
- dacă există fenomene de compresiune sau
infarcte splenice repetate.

- Transfuzii de sânge
- Acid folic
- Colagoge, coleretice
Eliptocitoza ereditara (Ovalocitoza)

- Se transmite autosomal dominant


- Se datorează unor defecte ale citoscheletului, spectrinei şi proteinei 4.1
- Hematiile au forma ovală sau eliptică.
- Manifestările clinice absente sau hemoliză cronică (12%)
Acantocitoza
- Hematiile au aspect de hematii cu spiculi
- Forma congenitală se datorează unei abetalipoproteinemii congenitale.
- Există şi o formă dobândită.
HEMOGLOBINURIA PAROXISTICĂ NOCTURNĂ
(BOALA MARCHIAFAVA-MICHELI)
• Boală foarte rară (câteva sute de cazuri).

• Dobândită.
• Boală a celulei stem caracterizată prin formarea de Er, L, Tr anormale,
cu sensibilitate exagerată la acţiunea litică a C activat şi a properdinei.

• Hemoliza intravasculara cronică cu accese acute.

• Se datorează unui defect al membranei:


• deficit de DAF (decay accelerating factor), factor responsabil de
degradarea C3–convertazei → amplificarea fracţiunii C3b a C
• deficit de fosfatidil – inozitol care asigură legarea DAF de membrană

• Scăderea nocturnă a pH-ului activează complementul şi explică


hemoglobinuria nocturnă, cu apariţia urinilor negre matinale.
• Clinic
- hemoliză cronică sau
- pacienţi aparent sănătoşi cu episoade de hemoglobinurie nocturnă
(urini de culoare neagră,
+ crize dureroase abdominale,
+ tromboze repetitive ex: sindrom Budd Chiari, sinus cavernos)

Hemoglobinuria poate apare şi după :


- infecţii,
- exerciţiu fizic,
- transfuzii de sânge.
• Tablou paraclinic:

- anemie hemolitică
- neutropenie, ↓FAL pancitopenie
- trombocitopenie

- MO: hiperplazie eritroidă sau aplazie medulară

- hemoglobinurie şi hemosiderinurie
- hiposideremie (aspect de anemie hipocromă)

- test Ham (hemoliză în mediu acid)


- test Crosby; test cu sucroză
- AcMo ce detectează structurile legate de fosfatidil-inozitol
- Flowcitometrie: proteine fosfatidil inositol alterate, CD55 (DAF-
decay accelerating factor) CD59 (MIRL- membrane inhibitor of
reactive lysis).
CD55 CD59
Normal Hematopoietic Cells

Transmembrane GPI anchors


protein

Membrane lipid
bilayer
• Evoluţie
- gravă cu crize repetate de hemoliză şi tromboze venoase / arteriale
- evoluează spre aplazie medulară şi foarte rar spre leucemie acută (5%)

• Tratament
- transfuzii de masă eritrocitară spălată
- preparate de fier per os dacă apare microcitoză secundară
hemoglobinuriei cronice
(cu atenţie deoarece pot declanşa crize de hemoliză)
- perfuzii de Dextran în crizele acute (leagă properdina)
- tromboliza + heparina +ACO pe termen lung
- Eculizumab (Ac Mo anti proteina 5 complement - C5)
- Globulina anti-limfocitara /ciclosporina – pentru cazuri severe (ca in
AA)
- steroizi PDN 60 mg/zi
- androgeni (danazol)
- acid folic
- transplant de MO (< 50 ani, forme severe)
• Anemii hemolitice extracorpusculare (extrinseci)

1. Imune
- autoimune
- prin izoimunizare
- medicamentoase

2. Toxice: intoxicaţie cu Pb, Cu, Zn

3. Infecţii şi parazitoze (malarie)

4. Distrucţie mecanică:
(proteze valvulare, hemoglobinuria de marş,
microangiopatii (CIVD, PTT, vasculite).
• ANEMII HEMOLITICE TOXICE
• Etiologia - toxice care nu acţionează prin mecanism alergic şi nu
provoacă auto-imunizare.
• Mecanisme:
- alterează metabolismul globular cu formare de corpi Heinz care
deformeaza membrana eritrocitului
- agresiune directă asupra membranei
• Etiologie:
- Toxice profesionale sau accidentale: anilină, benzen, nitrobenzen,
naftalină, plumb
- Medicamente: sulfone, sulfamide, Fenacetină
- Alţi agenţi terapeutici: O2 hiperbar, apa distilată
- Toxine: venin de şerpi, toxine ale unor ciuperci

• ANEMII HEMOLITICE BACTERIENE ŞI PARAZITARE


• Septicemia cu Bacteroides perfringens, mai rar în septicemii cu coli,
streptococi hemolitici, clostridii, leptospiroze.
• Pot apare şi în malarie (Plasmodium falciparum)
ANEMII HEMOLITICE DE CAUZĂ MECANICĂ
Cauze: -turbulenţă provocata de proteze (mai ales intracardiace)
- pasajul în vase alterate (microangiopatie)
• Etiologie:
- Valve intracardiace, proteze vasculare
- Microagiopatii:
-CID
-SHU, PTT
-cancere cu metastaze (medulare)
-LED, PAN
-HTA malignă
-eclampsia
-angioame gigante

• FSP: schizocite (fragmente de hematii cu formă triunghiulară),


hematii în formă de semilună sau microsferocite.
• Gravitatea  afectarea renală (uneori necesită epurare extrarenală)
• Sunt posibile remisiuni spontane şi recăderi
• ANEMII HEMOLITICE PRIN IZOIMUNIZARE
Fetomaternă
- imunizarea mamei împotriva antigenelor eritrocitare ale fătului
- cea mai frecventă şi mai gravă este în sistem Rh
(mamă Rh -, tată Rh+, pentru antigenul D)
- prima sarcină N, în ultimele săptămâni hematii fetale trec în circulaţia
mamei, aceasta dezvoltând anticorpi anti D
- În a 2-a sarcină Ac materni sunt reactivaţi, trec transplacentar şi determină
hemoliza hematiilor fătului
- Poate apare şi la prima sarcină dacă mama a fost imunizată anterior prin
transfuzie incompatibilă cu sânge Rh pozitiv
- Hemoliza poate fi indusă şi de incompatibilitatea în sisteme Kell, Duffy,
Kidd, Lewis, ABO sau de alte antigene ale sistemului Rh: c, C, e, E
- Diagnostic – Anemie hemolitică neonatală cu risc de icter nuclear
- Test Coombs pozitiv în sângele din cordonul ombilical
- Anasarcă feto-placentară
- Moarte intrauterină
- Avorturi repetate
Tratament – preventiv: gama-globuline anti-D ( prod. de Ac anti-D)
- transfuzii intrauterine de hematii Rh –
- plasmafereze repetate pentru epurarea Ac circulanţi
     Posttransfuzională
• Ac formaţi de tip IgM şi vor determina aglutinare, hemoliză + CIVD
• Incompatibilitatea ABO determină hemoliză intravasculară
• Manifestări clinice:
-         congestie facială
-         febră, frison
-         dureri toracice, lombalgii
-         hemoglobinurie
-         scăderea T.A., şoc
-         atingere renală până la anurie

•     Tratament
-         oprirea transfuziei
-         combaterea şocului şi CIVD: plasmă proaspătă
-         diureză osmotică, furosemid, Manitol
-         HHC; Antipiretice
-         Dializă renală
ANEMIA HEMOLITICĂ AUTOIMUNĂ MEDICAMENTOASĂ

• Tip haptenă
- la Peniciline în doze mari, cefalosporine, Cisplatin
- mecanism: fixarea medicamentului pe membrana eritrocitară cu apariţia de
Ac anti complex medicament-eritrocit
- test Coombs pozitiv cu ser anti-IgG, uneori şi cu ser anti-C
- tratament – întreruperea administrării medicamentului

• Tip complexe imune


- apare la Rifampicină, Sulfamide, Chinină
- mecanism: medicamentul + o proteină serică, Ac impotriva acestui
complex  se va fixa pe suprafaţa Er  activarea C cu hemoliză
- Test Coombs direct pozitiv cu ser anti C
- Ac tip IgM

• Anemie hemolitică autoimună propriu-zisă


- apare la – Metil-dopa, Acid Mefenamic, Procainamidă, Hidantoină
- mecanism: inhibiţia LTs cu activarea LB
- Ac sunt de tip IgG activi la cald
- Test Coombs pozitiv (10 – 20%) cu ser antiglobulinic
ANEMII HEMOLITICE AUTOIMUNE

• Sinteza de Ac împotriva unor antigene normale ale eritrocitelor


Complexele Er + antigen + C3 fagocitate de macrofage

• Etiologie:
- boli maligne ale ţesutului limfoid: LLC, b. Waldenstrom, limfoame.
- LED, sclerodermie, PR
- Infecţii virale – mononucleoza infecţioasă, CMV, hepatita acută
- Infecţii cu mycoplasme
- Ciroza hepatică
- Tratamente prelungite cu alfa-metil-dopa, L-dopa
- Tumori ovariene
- Sifilis
- Cauze necunoscute (50%).
CLASIFICARE
I. AHAI cu anticorpi la cald (hemoliza se produce la 37C)
1)     Primare (50% din cazuri)
2)     Secundare:
a)  boli autoimune: LES, PR;
b)  limfoproliferări maligne: leucemie limfatică cronică, LMNH;
c)  neoplazii solide (ex: ovar);
d)  infecţii;
e)  medicamente (ex:  metilDOPA).

II.  AHAI cu anticorpi la rece (hemoliza se produce sub 37C)


1)      Primare
2)      Secundare:
a)  infecţii: Mycoplasma pneumoniae, virus Epstein Barr, H. influenzae;
b)  limfoproliferări maligne.

III.   Hemoglobinuria paroxistică la frig


1)  Primară
2)  Secundară: sifilis secundar sau terţiar.
ANEMIA HEMOLITICĂ AUTOIMUNĂ CU ANTICORPI LA CALD
• Ac au o activitate maximă la 370C, tip IgG, pot fixa C şi au
specificitate antiRh (produc hemolize IgG1 şi IgG3)

• Apare în - boli de colagen,


- limfoproliferări de tip B,
- după administrare de medicamente

• FSP: sferocite, normoblaşti, un număr crescut de reticulocite

• Tratament:
- tratarea cauzei când se cunoaşte
- transfuzii de sânge
- Prednison 1,5 – 2 mg/kgc/zi –3-4 săptămâni apoi se scade lent
- Splenectomie : eşec al PDN / necesar de doze prea mari
- Sechestrare splenică importantă
- Imunosupresoare în caz de eşec al splenectomiei (AZT, CFM)
ANEMIA HEMOLITICĂ CU ANTICORPI LA RECE
• Ac au activitate maxima la 4oC, de tip IgM, puternic fixatori de C,
împotriva antigenelor eritrocitare I
• Apare în - infecţii virale (virus Epstein-Barr), cu micoplasme, -
colagenoze,
- limfoproliferări B

• Clinic: fenomene Raynaud, acrocianoză, hemoglobinurie


declanşată de frig
• FSP: hematii aglutinate în fişicuri
• Testul Coombs este pozitiv cu ser anti-C
• Testul pentru aglutinine la rece este pozitiv

• Tratament
- evitarea temperaturilor scăzute
- imunosupresoare: Clorambucil, Ciclofosfamidă,
- transfuzie de MER(se evită transfuziile de sânge integral -aport de C)
- plasmafereză în formele grave
HEMOGLOBINURIA PAROXISTICA LA RECE

• Ac sunt de tip hemolizine bifazice.


• Ac de tip IgG care se leagă de hematii la temperaturi scăzute,
fixatori de C
• Hemoliza se produce însă la > 32C

• Testul Coombs + cu ser anti-IgG la temperaturi scăzute şi cu ser


anti-C la temperaturi ridicate