GENODERMATOZE

I. Tulburari de pigmentare
1. lncontinentia pigmenti (sdr. Bloch-Sulzberger)
Este o afectiune care se transmite autozomal dominant (forma acromica Ito) sau printr-o gena
legata de cromozomul X (forma clasica).
In 90 % din cazuri, debutul are loc in primele 2 saptamani de viata.
Tipul clasic de incontinentia pigmenti este intalnit doar la sexul feminin (1 la 10.000 de pers),
fiind letal pentru cel masculin.
Studiile genetice au relevat faptul ca alteratii la nivelul genei NEMO (NF-kB essential
modulator), de pe cromozomul Xp28, sunt responsabile de incontinentia pigmenti. La sexul
masculin, gena NEMO este letala in stadiul fetal precoce (avort spontan in primele luni).
Alteratiile genei NEMO ar putea avea s i alte consecinte: anomalii sau absenta dentitiei,
alopecii, anomalii unghiale, defect de vedere pana la cecitate, epilepsie.
In tipul clasic (Bloch - Sulzberger) de incontinentia pigmenti, manifestarile cutanate
evolueaza in 3 faze:
1. faza eritemato - veziculo - buloasa - se instaleaza in primele zile sau saptamani dupa
nastere si consta in leziuni veziculo- buloase, care apar pe fond eritematos s i care sunt
dispuse liniar;
2. faza papulo - keratozica - se instaleaza dupa cateva luni de evolutie, cand apar leziuni
verucoase, hipertrofice;
3. faza de pigmentatie - este vorba de pigmentatie neregulata, albastru - gri sau maronie, in lungul
liniilor lui Blaschko. Este sugestiv aspectul de "improscaturi ",''foc artificial "sau in ''jet de apa ",
pe torace sau membre, fata fiind de regula respectata.
4. faza de atrofie – placi lineare hipopigm, atrofice si reticulate la nivelul extremit inf –apar la adolescenta
Criterii de diagnostic majore Criterii minore
1. rash neonatal veziculos 1. anomalii dentare si unghiale
2. hiperpigm blaschkoida a trunchi 2. alopecie
3. lez lineare atrofice scalp 3. unghii anormale
Boala se asociaza cu alopecie in 25 - 40 % din cazuri, datorita leziunilor atrofo - cicatriciale.
De asemenea, pot fi intalnite onicodistrofii.
Cronologia celor 3 faze nu este intotdeauna respectata, existand s i forme hiperpigmentare
de la debut (tipul Naegeli). In tipul Naegeli de incontinentia pigmenti, pe langa
hiperpigmentarea reticulara, intalnim hiposudoratie, hiperkeratoza palmo - plantara si distrofii
dentare.
Tot ca forme particulare, au fost consemnate forma poikilodermica s i cea acromica (tipul Ito).
Incontinentia pigmenti acromica nu este precedata de primele 2 stadii ale acestei afectiuni.

2. Albinismul oculo - cutanat

Este acromie generalizata, trausmisa autosomal recesiv. Tulburarile sintezei de melanina
intereseaza pielea, parul si ochii.
Dupa cum foliculii pilosi pusi in prezenta tirozinei, conserva sau nu capacitatea de formare a
melaninei, vorbim de albinism oculo - cutanat tirozinazo - pozitiv sau de albinism oculo -
cutanat tirozinazo - negativ.
Tirozinaza este enzima majora (gena TYR - codata pe cromozomul 11q14-21) implicata in
conversia tirozinei in DOPA si apoi in dopaquinona.
Mutatia tirozinazei produce OCA1 care poate fi 1A (mutatie nula), 1B (leaky mutationa – tirozinaza
pozitiva cu acivitate absenta) si 1A/1B (heterozigoti).
Alte enzime implicate in formarea eumelaninei sunt TRP1 si TRP2 (tyrozinase related protein)
codate pe cromozomul 9. Mutatia genei TRP1 cauzeaza OCA3.
Proteina P este o proteina membranara implicata in transportul tirozinei inainte de sinteza

1
melaninei. Mutatia genei prot P produce OCA2.
OCA1A – forma cea mai severa: par alb, piele alba, iris albastru-translucid, fotofobie si nistagnus,
acuitate vizuala diminuata.
OCA1B grad de pigm variabil (scazut, normal), par galben, gene mai inchise la culoare decat parul
de pe scalp. Exista o varianta termosensibila cu producerea unei tirozinaze mutante termosensibile
cu activitate de 25% la temp de 37 gr. C
OCA 2 – cel mai frecv tip – AR, gena care codeaza prot P cr. 15q11-13 (codifica o proteina a mb
melanosom implicata in transportul tirozinei) – pigment aproape absent la nastere dar pigmentatia
se dezv cu varsta => piele alba, par blond deschis sau inchis blond-roscat, iris albastru-gri
OCA 3 – mutatia genei care codifica TRP1 cr 9p23, proteina reglatoare a productiei de eumelanina
=> disreglarea tirozinazei cu prod de pigm maro in loc de negru
Dupa expunerea la soare, pielea boinavilor devine eritematoasa s i nu se pigmenteaza. Apar nevi
amelanotici. Fotoexpunerea de durata conduce la elastoza si carcinoame cutanate.
Afectarea oculara, elemente comune: astigmatism, nistagmus, depigm iris, strabism, hipoplazie foveala,
reducerea perceptiei in profunzime
Teste de laborator:
- testul bulbului firului de par – incubare cu DOPA => inductia melaninei det prin inspectie vizuala sau
prin incubarea cu precursor de tirozinaza radiomarcat
- Pt a diferentia intre OCA1B, OCA2 sau OCA 3 este nevoie de analiza secventiala a genelor care
codifica tirozinaza, prot P si TRP-1 sau de cultivarea melanocite pentru a determina functia acestora.
- determinarea potentiale vizuale evocate
Nu trebuie uitat ca albinismul oculo - cutanat poate fi semn clinic in cadrul mai multor sindroame:
Chediak - Higashi, Hermansky - Pudlok, Cross - McKusik - Breen. Primul sindrom asociaza tulburari
hematologice care predispun la infectii grave, al doilea o diateza hemoragica, iar al treilea asociaza
tulburari psihice importante.

3. Albinism partial (piebaldism)

- AD, absenta melanocite in pielea afectata si foliculii pilosi ca rezultat al mutatiilor
protoncogeni KIT
Este vorba de depigmentari partiale, congenitale, cu localizari simetrice pe fata anterioara a
toracelui, membre (respecta extremitatile), dar indeosebi la extremitatea cefalica. La acest nivel,
pata alba este localizata median sau paramedian s i se insoteste de par depigmentat la nivelul
leziunii.

4. Sindromul Peutz- Touraine – Jeghers

- AD, mutatia genei supresoare STK11 cr. 19 p
- lentiginoza faciala, in special periorificiala, cu polipoza digestiva ce are potential de malignizare.
Lentiginoza este prezenta de la nastere sau apare in primii ani de viata. Este vorba de macule
hiperpigmentare, de regula brune, rotunde, cu diametru de cativa milimetri, bine
delimitate, localizate obisnuit pe buze (aspect de buze tatuate), mucoasa bucala fiind
interesata la 1/3 din cazuri . Mai rar sunt consemnate alte localizari. Maculele buzelor s i cele
peribucale au tendinta sa dispara cu timpul, nu si cele de pe mucoasa.

II. Tulburari de keratinizare

1. Ichtioza vulgara
Se transmite autozomal dominant si este cea mai frecventa forma de ichtioza.
Leziunile cutanate se instaleaza in primul sau al doilea an de viata. Ele se accentueaza progresiv
pana la adolescenta. Apar scuame lamelare uscate, aderente la mijloc s i desprinse la periferie,
imitand solzii de peste, de unde si denumirea de ichtioza. Palmele s i plantele sunt sediul unei
hiperkeratoze moderate. Marile pliuri sunt respectate. Boala se amelioreaza vara, cand transpiratia
este abundenta. Secretia sudorala si sebacee este scazuta. Ichtioza vulgara se asociaza cu atopia in
30 % din cazuri.

2
Tratamentul se face cu emoliente, keratolitice chimice in unguente, retinoizi. Foarte important
este sfatul genetic.

2. Ichtioza legata de sex

Boala este cu transmitere recesiva legata de cromozomul X. Acest tip de ichtioza este mult mai rar
s i este intalnit numai la baieti. Apare in primele saptamani dupa nastere. Scuamele sunt mai mari, de
culoare inchisa s i imbraca de regula aspect generalizat. In 30% din cazuri sunt prezente opacitati
corneene.

3. Eritrodermia ichtioziforma congenitala non - buloasa

Este transmisa autozomal recesiv, apare de la nastere si poate afecta ambele sexe.
Incidenta bolii este de 11300 000 nou- nascuti. Este mai frecventala copiii ce provin din casatorii
consanguine.
In majoritatea cazurilor, boala este prezenta de la nastere sub forma de ,collodion baby". Dupa
caderea membranei coloidiene, apare un eritem scuamos generalizat. Eritemul se amelioreaza cu
inaintarea in varsta. Scuamele persista s i sunt mari, albe cenusii, aderente. Hiperkeratoza palmo -
plantara o intalnim la jumatate din cazuri. Leziunile de la nivelul scalpului pot determina alopecie
cicatriceala. Alte manifestari: ectropion, distrofii unghiale (cel mai adesea hiperkeratoza subunghiala),
statura mica si retard mintal.

4. Eritrodermia congenitala ichtioziforma buloasa

Se transmite autozomal dominant. De la nastere apare eritrodermie, iar eruptia · buloasa este
mai evidenta pe trunchi si membrele inferioare si survine in puseuri succesive pe parcursul
evolutiei.
Intre 2 s i 4 ani, bulele diminua, apare hiperkeratoza galbena-negricioasa, iar pielea de la pliuri,
dosul mainilor si picioarelor ia aspect de ''piele de s arpe”
In fine, ichtioza completeaza · tabloul clinic al mai multor sindroame (Sjogren - Larsson, Rud,
Refsum, etc.), in care manifestiirile neuropsihice sunt de mare gravitate.

5. Keratodermii palmo- plantare ereditare

Reprezinta un grup de afectiuni caracterizate prin ingrosarea anormala a stratului cornos de la
nivelul palmelor si plantelor.
Pot imbraca aspect de keratodermii palmo - plantare difuze sau focale.
I. Keratodermiile palmo - plantare difuze cuprind:
a. keratodermia Thost - Unna - cu transmitere autozomal dominanta. Studiile biomoleculare au
evidentiat linkage la locusul keratinei de tip 2 la nivelul benzii 12qll-13. Hiperkeratoza palmo-
plantara difuza apare in primele luni de viata s i are un lizereu eritematos periferic cu o latime de
5 - 10 mm. Hiperkeratoza nu se extinde pe fetele dorsale ale mainilor si picioarelor si nici la
articulatiile pumnului sau gleznei (non - transgredienta). Nu sunt afectate unghiile, parul s i
dintii. La tabloul clinic prezentat se asociaza hiperhidroza. Boala are mare stabilitate, persistand
toata viata;
b. boala de Meleda - se transmite autozomal recesiv. Implica mutatii la nivelul genei pentru
SLURP - 1 (secreted lymphocyte antigen – 6/urokinase - type plaminogen activator
receptor - related protein).Proteinele din aceasta familie sunt implicate in transductia
semnalului transmembranar, in activarea ceiulara si in adeziunea celulara. Mutatiile la
nivelul genei respective explica atat hiperproliferarea, cat s i fenotipul inflamator al bolii de
Meleda.
A fost descrisa initial la locuitorii insulei Meleda din marea Adriatica. Frecventa este de 1 la
100 000 de locuitori.
Boala se manifesta din primele saptamani de viata prin depozite keratozice groase,
galben - brune, netede sau neregulate.
Leziunile depasesc palmele si plantele, intinzandu - se pe dosul mainilor sau picioarelor

3
(pahidermie transgredienta). Hiperhidroza este accentuata si se intalneste frecvent keratoza
subunghiala. La nivelul unghiilor pot sa apara si alte modificari: koilonichie, striuri,
onicogrifoza, paronichie. Alte semne: placi psoriaziforme la distanta, sindactilie, limba
cerebriforma, psihic deficitar.
II. Keratodermiile palmo - plantare focale cuprind:
a. keratodermia palma - plantara punctata (Brocq - Mantoux) - este transmisa in
dominanta, iar clinic se remarca elemente comoase, dure, implantate in epiderm. Se dezvolta
in al II - lea deceniu de viata;
b. keratodermia palma - plantara liniara (striata) - se mai numeste si keratodermia
Bartinauer Fuchs, iar leziunile sunt dispuse sub forma unor benzi situate in lungul tendoanelor
flexoare ale degetelor. Se transmite autozomal dominant;
c. keratodermia palma - plantara insulara (Buschke - Fischer) - sunt prezente insule
comoase, keratozice cu aspect verucoid, intens dureroase, determinand impotenta
functionala. Aceasta forma apare la adolescenta sau la varsta adulta. Se transmite autozomal
dominant.
De regula, keratodermiile palmo - plantare focale se insotesc de hipekeratoza palmo -
plantara difuza, moderata.
Astfel tabloul clinic al sindromului Papillon - Lefevre cuprinde keratodermie palmo -
plantara similara maladiei de Meleda, plus alveolita cu edentatie secundara. Sindromul
Jadassohn- Lewandowsky asociaza keratodermie palmo- plantara, pahionichie, keratoza
foliculara si leucokeratoza linguala.

6. Boala Darier
Survine in jurul varstei de 15 ani (decada 1 sau 2, femei = barbati) si se transmite autozomal
dominant, cu penetrare variabila. Gena este localizata pe cromozomul 12, aproape de
locusul 12q23-24.1. Eruptia este constituita din elemente papulo - keratozice localizate in
zonele seboreice s i la nivelul marilor pliuri.
Boala este agravata de soare (in 60% din cazuri). Anestezicele locale s i carbonatul de litiu pot
avea efect declansant.
Tabloul clinic cuprinde papule keratozice foliculare, vezicule, apoi placarde crustoase, de
culoare bruna, urat mirositoare. In pliuri poate simula un intertrigo, la fata o dermatita
sehoreica. iar la palme si plante o keratodermie punctata. In 10% din cazuri boala Darier
este segmentara.
Unghiile au striuri longitudinale s i hiperkeratoza subunghiala. Mucoasele prezinta papule
albicioase. Uneori boala se asociaza cu retardare psihica.
Diagnosticul histopatologic se bazeaza pe:
- infundari la nivelul infundibulului pilos sau sudoripar;
- lacuna suprabazala in care plutesc 1-2 celule acantolitice;
- prezenta vililor pe fata inferioara a lacunei;
- evidentierea in stratul granulos a corpilor rotunzi, care sunt celule mari, ovoide, cu nucleu mare,
intens colorat. Haloul clar perinuclear si stratul de celule granuloase din jur dau imaginea de
dublu contur (celula cu manta);
- evidentierea de graunti eozinofili in stratul cornos;
- in dermul de sub lacuna se gaseste discret infiltrat limfocitar.
- Hipertrofia stratului granulos este semn histologic indirect de maladie Darier.
Microscopia electronica arata separarea desmozom/ tonofilament si reducerea numarului de
desmozomi.
Imunofluorescenta directa s i imunofluorescenta indirecta sunt negative.
Tratamentul consta in administrarea de Isotretinoin (1 - 2 mg/ kg corp/ zi) sau Acitretin 0,5
mg/kgc . In unele cazuri rezistente la retinoizi s-au obtinut rezultate cu Ciclosporina (3mg/kg
..... -.......-.......

corp/zi). Rez paleative cu adapalene, calciportiol, laser-excimer, 5 fluoro-uracil

4
 7. Pitiriazisul rubra pilaris, forma familiala
AD, mutatii ale genei CARD, debut progresiv in copilarie – tipul V atipic juvenil de pitiriazis rubra
pilaris – evolutie cronica
Clinic este constituit din papule cornoase foliculare, aspre la palpare (senzatie de "razatoare"),
dispuse sirnetric. Initial, leziunile sunt dispuse pe dosul degetelor, coate, genunchi, iar treptat
cuprind membrele si trunchiul. Se mai intalnesc placi si placarde psoriaziforme, onicodistrofii,
keratodermie palrno - plantara.

8. Acanthosisul nigricans juvenil benign

Se transmite autozomal dominant cu expresivitate variabila. Este prezent de la nastere sau
apare in copilarie. Se accentueaza la pubertate. Este de fapt o distrofie cutanata care asociaza:
- hiperkeratoza moderata ;
- papilomatoza - indeosebi la nivelul axilelor, zonelor inghinale si pe partile laterale ale
gatului;
- hiperpigmentatie gri sau bruna -in zonele interesate.
Acanthosisul nigricans juvenil benign se poate asocia cu numeroase sindroame ereditare:
Crouzon, Seip - Lawrence, Berardinelii - Seip, Prader-Willis, Rud, etc.

III. Genodermatoze buloase

Aici vom prezenta epidermolizele buloase ereditare, care sunt afectiuni rare, caracterizate prin
fragilitate anormala a tegumentelor si mucoaselor. In urma traumatismelor minore, apar flictene.
Studiile in microscopic electronica, imunogenetice s i biochimice au condus la descrierea a
23 entitati. Ele apartin celor 3 grupe majore de epidermolize buloase :
1. epidermolize buloase simple (separare intraepidermica a pielii) – clivaj in epiderm
2. epidermoliza buloasa jonctionala (separarea pielii in lamina lucida) – clivaj la JDE inMB
3. epidermoliza buloasa distrofica (separare sublamina bazala) + epidermoliza buloasa
hemidesmozomala (bule la nivel hemidesmozomal in partea sup a MBZ)

1. Epidermolize buloase simple

Se transmit autozomal dominant, iar proteinele/ genele implicate sunt K5 (cr. 17q) , K 14 (cr.
12q) si plectina.
Bulele apar pe zonele de traumatism, in primul an de viata si se vindeca fara cicatrici. Clivajul
este intraepidermic, la nivelul celulelor bazale. Acest grup cuprinde mai multe forme clinice:
a. Epidermoliza simpla usoara Weber-Cockayne – cea mai frecv forma, bule pe palme si talpi
precipitate de traumtisme si insotite de hiperhidroza
b. Epidermoliza simpla severa – bule imediat dupa nastere pe maini, picioare si extremitati.
1. Forma Koebner - Hiperk palmo-plantara si eroziuni.
2. Forma Dowling-Meara implica mucoasa orala si se manif ca bule grupate herpetiforme,
keratodermie palmo-palntara, afectare unghiala
c. EB simpla cu distrofie musc - plectina
d. forma Ogna (la norvegieni), - m u t a t i e a p l e c t i n e i - caracterizata prin aspectul hemoragic al
bulelor.

2. Epidermolize buloase jonctionale

-AR - laminina 5 (332), colagenul XVII (BP180) s i a6 si b4 integrina (genele ITGA6 si ITGB4).
Studiul clivajului arata ca acesta este la nivelul jonctiunii dermo- epidermice, in lamina lucida.
A . forma letala Herlitz (EB atrophicans gravis) –absenta/defect sever al lamininei 5=> exista decolare
severa cu denutritie, anemie, suprainfectii, care conduc in scurt timp la deces.
B. In forma non- letala mitis, apar bule traumatice, cicatrici, anomalii unghiale s i dentare, fara
insa ca distrofia sa fie majora.

5
C. Epidermoliza buloasa generalizata atrofica benigna Hashimoto – bule generalizate de la nastere
al caror numar creste la caldura si se vindeca cu aspect atrofic. Afectarea extracutanata este rara cu
exceptia dintilor (hipoplazia smaltului dentar, distrofii unghiale si alopecie.
Sdr Bart – EBJ, unghii distrofice, complic urologice (hidronefroza etc.), stenoza pilorica
EBJ asoc cu atrezie pilorica, aplazie cutanata, anomalii urinare si retard in dezvoltare

3. Epidermolize buloase distrofice

Este verba de fapt de dermoliza, zona patologica fiind in dermul superficial, sub lamina densa.
Bulele apar precoce, lasa cicatrici s i chisturi de milium (consecinta distructiei foliculi pilosi). Sunt
dispuse indeosebi pe zonele traumatizabile: coate, genunchi, dosul mainilor, picioare. in afara
leziunilor cutaneo - mucoase, exista si distrofii ale parului, unghiilor si dintilor.
Forme AD
– varianta Cocayne-Touraine cu distributie acrala (piele atrofica, milium) si afectare minima orala si a
dintilor, NU pe mucoase
- varianta Pasini – lez albopapuloide pe trunchi si afectare orala, dinti si unghii
Formele AR
– epidermoliza biloasa recesiva mitis loclizata acral, afectare unghii si mucoasa reduse
- forma severa Hallopeau-Siemnes – pseudo-sindactilie, contracturi in flexie, afect mucoase (stricturi
esofagiene, stenoze ureterale, anale etc.)
Epidermolizele buloase distrofice AD au ca proteine/gene implicate, colagenul tip VII (COL7A1).
Epidermolizele buloase distrofice cu transmitere recesiva au un tablou clinic sever, conducand
la handicap si deces, de regula inainte de 30 ani. Printre complicatii mai citam: suprainfectii,
anemie cronica, denutritie, intarzierea cresterii, amiloza viscerala s i carcinoame (SCC), in special
la nivelul mucoasei bucale si esofagiene.
Cat priveste managementul · pacientilor cu epidermolize buloase, acesta presupune prevenirea
traumatismelor, a infectiilor, ingrijirea leziunilor cutanate cu solutii antiseptice si antibiotice
topice. Igiena orala trebuie sa fie riguroasa, iar alimentatia, bogata in continut proteic, sa fie
adaptata tabloului clinic de la nivelul mucoaselor. Este nevoie de suplimentarea vitaminelor C, A,
B6, B 12.
Dg dif
- nou nascuti – impetigo bulos, epidermoliza stafil acuta neonaltala, incontinenta pigm, eritrodermie
ihtioziforma congenitala buloasa, bule palmo-plantare, sifilis congenital

4. Maladia Hailey- Hailey

Este denumita si dermatoza acantolitica familiala sau pemfigusul cronic familial.
Reprezinta o genodermatoza buloasa rara, transmisa autozomal dominant, cu penetranta variabila.
In aproximativ 30 % din cazuri istoricul familial pentru aceasta genodermatoza este negativ.
Debut in decada 2-4.
Defectul genetic este o mutatie a genei ATP2C 1 de pe cromozomul 3q21, ce codeaza pompa de
calciu transmembranara. Un defect asemanator, la nivelul genei ATP2A2, este prezent in boala
Darier. Datorita acestui defect, se produce alterarea coeziunii celulelor epidermice prin ruperea
componentelor intracelulare ale desmozomilor (desmoplakine I/II). Rezulta o fragilitate cutanata care,
din fericire, nu este prezenta s i la nivelul foliculului pilo- sebaceu, permitand reepitelizarea.
Leziunile pot fi declansate de frictiuni, escare, caldura, infectii, substante iritante.
S-a remarcat faptul ca diskeratozele genetice (maladia Hailey - Hailey, boala Darier,
boala Grover) favorizeaza suprainfectiile locale. Cercetarile in domeniu releva pentru unele
cazuri deficit al imunitatii celulare, dar anumiti autori emit ipoteza anomaliei barierei cutanate
s i modificarii functionale a celulelor Langerhans din epidermul perturbat prin tulburari de
keratinizare.
Boala debuteaza de obicei intre 15 - 25 ani. Apar buchete de veziculo-bule pe piele sanatoasa
sau pe fond eritematos. Leziunile sunt pruriginoase. Localizarea de electie este pe partile laterale
ale gatului; regiunile axilara s i inghinala . Bulele se rup repede , apar eroziuni s i cruste ce

6
simuleaza o eczema, la periferie apar noi bule, formandu-se astfel placarde circinate. In pliuri
simuleaza un intertrigo.
Eruptia evolueaza ondulant cu agravare in anotimpurile calde. Un puseu dureaza cateva
saptamani.
La 70 % din cazuri exista afectare unghiala (striuri longitudinale, eroziuni). Desi rar, mucoasele
pot fi afectate.
S-au descris forme particulare de pemfigus familial: vegetanta, hiperkeratozica, lichenificata.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic s i a examenului histo - patologic,
care arata bula acantolitica suprabazala. Se mai remarca proces de papilomatoza si celule
diskeratozice.
Imunofluorescenta directa s i indirecta sunt negative.
Diagnosticul diferential se face cu o micoza, pemfigus vegetant, eczema, boala Grover, boala
Darier s i cu diverse infectii/intertrigo (bacteriene, candidozice).
Tratament
- antibiotice pe cale generala (tetracicline), sulfone (Dapsona), Thalidomida
- Dermatocorticoizi, tacrolimus si topice cu antibiotice (tetracicline, acid fusidic, imidazoli).
– Corticoterapia generala este rezervata formelor grave, la fel ciclosporina si metotrexatul.
- S-au raportat rezultate bune dupa dermabraziune cu laserul CO2 sau YAG si dupa excizie
chirurgicala a zonelor afectate.
Bolnavii trebuie sa evite efortul fizic, transpiratiile excesive s i trebuie sa poarte
imbracaminte comoda din bumbac pentru a absorbi transpiratia.

5. Boala Grover (dermatoza tranzitorie acantolitica)

Intereseaza cu precadere barbatii de varsta medie, indiferent de rasa.
Etiologia este necunoscuta , dar este cert faptul ca radiatiile solare au efect declansator,
asociere frecventa cu caldura si transpiratia => obstructia canale sudoripare ar fi raspunzatoare
Bolnavul prezinta papule keratozice, papulo - vezicule, pustule, leziuni acneiforme s i uneori
leziuni buloase. Leziunile sunt izolate sau grupate, interesand mai ales toracele superior.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului histo - patologic, care evidentiaza
acantoliza s i diskeratoza . Frecvent exista zone de spongioza. Citodiagnosticul Tzanck poate
evidentia celulele acantolitice. Imunofluorescenta nu ajuta diagnosticul.
Electronomicrosopia evidentiaza scaderea numarului de desmozomi, separarea
intradesmozomala, agregarea perinucleara a tonofilamentelor (modificari asemanatoare bolii
Darier).
Ca tratament, se administreaza dermatocorticoizi potenti, calcipotriol, tacalcitrol. Pe cale
generala se adrninistreaza retinoizi. iar in cazurile rebele la tratament se apeleaza la cortizonice
sau metrotexat. Fototerapia (PUVA, UVB cu spectru ingust - 311 nm) poate ameliora situatia
clinica.

IV. Tulburari genetice ale tesutului conjunctiv

1. Elastopatii congenitale
Reprezinta un grup de afectiuni sau sindroame genetic determinate, exprimate clinic prin
atrofie s i modificarea elasticitatii pielii, fenomene secundare modificarilor cantitative s i
calitative ale tesutului elastic dermic. Vom prezenta dintre elastopatiile congenitale,
urmatoarele doua forme:
a. cutis laxa - modificarile de elasticitate dau impresia de piele in exces s i imbatranire
precoce. Transmiterea este autozomal dominanta, recesiva sau legata de sex. Este important
de cautat interesarile sistemice, indeosebi cele pulmonare (emfizem precoce) si cardio-
vasculare (stenoza de artera pulmonara);
b. pseudoxantomul elastic- are tropism cutanat, ocular s i vascular. Se intalneste un caz la
160000 indivizi. Este mai frecvent la sexul feminin (FIB = 2/1). Gena responsabila este

7
localizata pe bratul scurt al cromozomului 16, in pozitia 16p13.1.
Cauza este necunoscuta, dar apare practic o calcifiere si fragmentare progresiva a fibrelor
elastice din piele, membrana lui Bruch si tunica medie a vaselor sanguine, modificari ce sunt
responsabile de manifestarile clinice.
Acest sindrom cuprinde 4 forme, 2 cu transmitere autozomal dominanta s i 2 cu transmitere
autozomal recesiva. Tabloul clinic se instaleaza de la nastere, in copilarie sau adolescenta.
Consta in leziuni cutanate, asociind constant leziuni oculare s i manifestari viscerale. Leziunile
cutanate, intalnite la toate cele 4 forme clinice, sunt papule galbui (pseudoxantoame), cu
diametrul 1 - 3 mm, grupate in placarde, care ocupa simetric gatul si marile plici. Tegumentul
este lax, cutat s i are aspect de "piele de gaina ", datorita papulelor.
Modificarile cutanate trebuie diferentiate de piele citrina a varstnicilor de la nivelul gatului si
de elastoza dermica (descrisa de Rongioletti s i Rebora in 1992).
Interesarea oculara, de regula dupa varsta de 18- 20 ani, consta in striuri angioide, cu mare
valoare diagnostica s i leziuni corioretiniene, care apar mai tarziu s i sunt grave, putand duce
la cecitate.
Manifestarile vasculare sunt precoce, difuze s i severe. Hemoragiile, in special digestive
sau urinare, pot sa apara in prima decada a vietii. HTA la varsta tanara (prin interesarea
arterei renale) s i sindromul de ischemie periferica pot intregi tabloul clinic. Ele sunt
secundare degenerescentei tesutului elastic din media arterelor de calibru mijlociu, urmata de
obliterarea acestora.
Pentru diagnostic s-au emis urmatoarele criterii:
Criterii majore:
- leziuni cutanate flexurale caracteristice. Absenta lor nu exclude diagnosticul;
- HP – elastorexia = fragmentare a fibrelor elastice cu calcifiere;
- aspecte oculare caracteristice (striuri angioide, leopard spotting);
Criterii minore:
- aspecte histologice caracteristice la nivelul tegumentului flexural indemn (la tinerii cu acuze
cardiace, fara context clar de boala cardiovasculara);
- istoric familial de pseudoxantom elastic.

2. Tulburari ale sintezei colagenului

Aici se incadreaza sindromul Ehlers - Danlos, afectiune ce are la baza tulburari genetice de
sinteza a colagenului.
Dupa criterii clinice, genetice s i histochimice, se diferentiaza 10 tipuri ale acestui sindrom. Fara a
intra in detalii, prezentam principalele caracteristici ale tabloului clinic:
- hiperelasticitatea pielii ;
- fragilitatea cutanata;
- hiperlaxitatea articulara ;
- cicatrici atrofice.
Spontan pot sa apara echimoze, hematoame, hemoragii la nivelul mucoaselor.
Varicele se intalnesc frecvent la acesti bolnavi si se instaleaza precoce.

V. Acrodermatita enteropatica (Danbolt Closs)

Acrodermatita enteropatica (A.E.) este o afectiune rara, dar sevedl, a copilului si care se
transmite autosomal recesiv. A fost descrisa prima oara de Brandt in 1936, dar denumirea de
A.B. este data de Danbolt s i Closs in 1942. In 1973, Moynahan s i Barbes aduc in discutie
carenta de zinc in cadrul acestei boli.
In 2001 Wang si colab. au localizat gena acrodermatitei enteropatice pe cromozomul 8
(8q24-3). Kury si colab. au identificat gena SLC39A4. In 2002, au fost identificate 7 mutatii la 8
familii, cuprinzand 36 de indivizi din care 14 aveau acrodermatita enteropatidi. Deja se cunosc, pana
acum, 21 de mutatii responsabile de aparitia acestei genodermatoze.
A.E. debuteaza de regula in perioada de sugar, dupa intreruperea alimentatiei la san. Dupa unii

8
autori aceasta boala este mai frecventa la sexul feminin.
Patogenia ramane neclara. Boala este conditionata de malabsorbtia zincului in tractul gastrointestinal.
Absorbtia este de 2-3%, fata de nonnalul de 25-65%. Tot mai multe date sprijina ideea ca
malabsorbtia este cauzata de deficitul factorului de legare (ligand) a zincului in lumenul intestinal.
Ligandul este secretat de pancreas. El este o prostaglandina sau o substanta prostaglandin-like.
S-a descoperit ca pacientii cu A.E. produc foarte putine prostaglandine, situatie explicata prin faptul
ca acidul arahidonic, precursor in sinteza prostaglandinelor, este el insusi prezent in cantitate
insuficienta la acesti bolnavi. De altfel, pacienti respectivi nu pot converti acidului linoleic in acid
arahidonic.
In laptele matem s-a izolat un ligand de zinc, cu greutate moleculara mica. Spectroscopic, este
identificat cu prostaglandina E2. Acest factor este absent in laptele de vaca. In laptele de mama este
prezent de asemenea zincul (350ug/100ml in primele saptamani, apoi scade la 55ug/l00ml in a 30a
saptamana de alaptare).
Sunt autori care considera prematuritatea factor de risc pentru A.E. Imaturitatea digestiva conduce
la cresterea pierderilor de zinc la acest nivel prin scaderea absorbtiei oligoelementului respectiv.
Asadar, mecanismele intime ale malabsorbtiei zincului nu sunt cunoscute. Amintim, cu aceasta
ocazie, factorii care pot interfera cu absorbtia intestinala a zincului (prin chelare ori prin inhibitie
competitiva): fibrele alimentare, acidul fitic, fosfatii, calciul, cuprul, fierul, molibdenul.
Cantitatea de zinc din organismul unui adult este de aproximativ 2 g, concentratii importante fiind la
nivelul tegumentului s i fanerelor. Cea mai mare parte a zincului din corp (98%) se gaseste
intracelular. Zincul face parte integranta din structura a peste 80 de metaloenzime (anhidraza
carbonica, alcool-dehidrogenaza, fosfataze alcaline etc.), care regleaza echilibrul mediului
intern. El participa la aproape toate aspectele metabolismului si in principal la ciclul de diviziune
celulara. Zincul intra in structura insulinei, participa la metabolismul vitaminei A s i la
absorbtia intestinala a acizilor grasi esentiali. Zincul este cofactor esential al superoxid-
dismutazei si tioreduxin-reductazei care joaca un rol important in eliminarea radicalilor liberi.
Cercetarile au mers pana acolo incat rezultatele au permis asocierea imbatranirii cutanate cu
scaderea zincului in epiderm. Se precizeaza insa ca zincul epidermic s i cel plasmatic sunt doua
sectoare fara inter-relatii evidente.
Zincul interfereaza cu sistemul complement si influenteaza functia macrofagelor. Rasunetul
carentei de zinc asupra functiilor polinuclearelor, in special asupra chimiotactismului, s i asupra
imunitatii mediate celular este responsabila de colonizarea frecventa a leziunilor cutanate cu
bacterii patogene s i de instalarea candidozei muco cutanate cronice la acesti bolnavi. De
asemenea, ei prezinta tulburan ale imunitatii umorale, cu scaderea IgA s i IgG.
Tabloul clinic clasic al A.E. cuprinde:
- leziuni cutaneo-mucoase: dermita relativ simetrica, bulo-eroziva acrala s i periorificiala,
stomatita, balanita/vulvita, anita, conjunctivita, blefarita;
- diaree cronica cu sindrom de malabsorbtie si secundar deficit staturo-ponderal;
- alopecie difuza s i onicodistrofii;
- tulburari neuro-psihice: apatie sau iritabilitate majora prin fotofobie. La adult, tulburarile
psihice pot sa imbrace aspect de sindrom depresiv rebel la terapia obisnuita. Remisia se
obtine decat prin tratament cu zinc.
Subliniem faptul ca tabloul clinic devine complet in timp, dermatita precedand cu mai multe
saptamani tulburarile digestive si cu mai multe luni atingerea fanereior.
Diagnosticul pozitiv este pus pe baza tabloului clinic care cuprinde cele 4 semne cardinale
(dermatita acrala, diaree, alopecie, tulburari psihice) si scaderea zincului plasmatic (N: 11-
l8umol/l sau 50-120ulg/l00ml). Unii autori au semnalat scaderea zincului in parul bolnavilor
cu A.E. (N: 14-280 ug/g), titrul scazut al fosfatazelor alcaline (enzime zinc-dependente) s i
diminuarea zincului din urina (N: 0,l-0,7mg/24h). Aceste ultime date nu sunt necesare pentru
precizarea diagnosticului, iar examenul histopatologic din leziunile cutanate nu este specific.
Diagnosticul diferential se face cu A.E.-like (acrodermatita enteropatica castigata), care
poate sa apara la bolnavii cu maladie Crohn, ciroza hepatica, dupa chimioterapie, penicilamino

9
terapie, alimentatie parenterala prelungita s i totala sau in cadrul infectiei HIV-SIDA s i in
contextul unui limfom malign non-Hodgkinian.
De asemenea, AE-like a mai fost raportata in urmatoarele situatii:
- dieta saraca in zinc sau alimentatie bogata in acid fitic (exces de fainoase, painea
,tanok" folosita in centrul si sudul Iranului);
- deficiente nutritionale cu perturbarea metabolismului aminoacizilor;
- malnutritie proteica severa (Kwashiorkor);
- alcoolism cronic;
- by-pass jejuno-ileal practicat pentru tratamentul obezitatii, interventie lnlocuita azi cu proceduri
chirurgicale la nivelul stomacului.
In evolutia A.E. apar diverse complicatii: retard staturo-ponderal, tulburari ofltalmologice
(blefarita, conjunctivita, opacitate comeana), intarzierea vindecarii plagilor si infectii prin
imuno-incompetenta cauzata de rasunetul carentei de zinc. In lipsa tratamentului, evolutia
bolnavilor cu A.E. este dramatica, ajungand la deces in copilarie.
Cat priveste tratamentul, amintim ca in 1953, Dillaha a introdus terapia cu diiodohidroxi-
chinolina (mexaform), care a dat rezultate prin actiunea sa asupra inflamatiei intestinale. Riscul
era insa de supraincarcare a tiroidei cu iod, de aparitie a nevritelor si a unor eruptii cutanate.
Din 1974, cand A.E. a fost legata de scaderea zincului plasmatic, s-a trecut la terapia de
substitutie cu saruri de zinc (sulfat, gluconat, acetat), administrate per os sau intravenos.
Administrarea sarurilor de zinc per os poate fi urmata de tulburari digestive (greata, varsaturi).
Ca medicamente cu administrare orala sunt comercializate:
- solvezink sub forma de cp efervescente, l cp continand 200 mg de sulfat de zinc, echivalentul a
45mg zinc;
- rubozinc- contine gluconat de zinc, o gelula = 15mg zinc metal;
- zinkit-10, sub forma de drajeuri sau tablete efervescente, continand 44mg sulfat de zinc,
echivalentul a 10mg zinc. Acest medicament se gaseste s i in farmaciile din tara noastra.
Dozele administrate difera dupa varsta pacientului, dar si dupa autor. Astfel, sulfatul de zinc se
re:omanda la sugar 35-100 mg/zi, la copil 30-220 mg/zi, iar la adult in jur de 660 mg/zi.. In
timpul administrarii preparatelor de zinc nu se administreaza tetraciclina, pansamente gastrice
alcaline, medicamente pe baza de calciu, fier, s i nici alimente bogate in acid fitic.
Actiunea asupra leziunilor cutanate este spectaculoasa, disparitia acestora consemnandu-se dupa
4-6 saptamani de tratament.
Tratamentul local consta in aplicarea de topice pe baza de oxid de zinc, tinand cont de absorbtia
percutana a zincului, favorizata la acesti bolnavi s i de existenta eroziunilor.
Alimentatia trebuie sa fie judicioasa si completa, pentru un aport dietetic mai bun de zinc.
Principalele surse de zinc sunt reprezentate de came, ficat, oua, peste. Trebuie evitat excesul de
fainoase.

VI. Dermatoze genetice cu sensibilitate patologica Ia UV

1. Xeroderma pigmentosum
Este vorba de deficit genetic al sistemului enzimatic de reparare a leziunilor fotoinduse la
nivelul ADN - ului. Boala se transmite autozomal recesiv (NER – nucleotide excision repair)
S - au descris 7 subgrupe de xeroderma pigmentosum. Se cunosc genele implicate (XP A -> G), de
asemenea, proteinele codate de aceste gene, ca si modul lor de actiune in sistemul NER
(nucleotide excision repair). Nu exista o corespondenta absoluta intre una din formele genetice ale
bolii si un anume tablou clinic .
Boala debuteaza in primele zile de viata prin eritem si veziculo - bule pe zonele descoperite,
apoi apar lentigine, hipopigmentari, atrofii, telangiectazii, imbracand in timp aspect
poikilodermic. De la 5 - 6 ani, apar papule keratozice veruciforme, carcinoame, melanoame.
Xeroderma pigmentosum este un model exemplar de fotocarcinogeneza. Carcinomul spinocelular
s i carcinomul bazocelular sunt intalnite la aproximativ 50 % din bolnavi inaintea varstei de 10

10
ani. Melanomul survine ceva mai tarziu. Incidenta lui este diferit apreciata (5- 47 %). Totusi,
frecventa melanomului este de circa 2000 de ori mai ridicata decat in populatia generala.
Modificarile oculare sunt constante s i cuprind: fotofobie, blefarita, keratita, etc.
Copiii au statura mica, imbatranire precoce s i prezinta frecvente tulburari neuropsihice.

2. Sindromul Rothmund- Thomson

De la 3 luni se instaleaza eritem telangiectazic cu atrofie, initial la fata, apoi se extinde la
membrele superioare, gat, coapse, fese. Coexistenta leziunilor atrofice, telangiectazice, hiper si
hipopigmentarilor constituie aspectul poikilodermic. In adolescenta sau la varsta adulta apar
papule keratozice pe care se pot dezvolta carcinoame cutanate. Cataracta bilaterala este frecventa.

3. Sindromul Bloom
Tabloul clinic cuprinde eritemul telangiectazic prin fotosensibilitate, care se instaleaza in
primele saptamani de viata. In plus, se constata deficit staturo - poderal, macule cafe au lait (la
jumatate din cazuri), retard mental mediu. La acesti bolnavi s - a remarcat o incidenta crescuta
a infectii s i susceptibilitate la neoplazii.

4. Sindromul Cockayne
Se transmite autozomal recesiv si poate interesa ambele sexe.
Tabloul clinic este complex, insumand nanismul, microcefalia, lipoatrofia la nivelul faciesului,
encefalopatia s i o mare sensibilitate la soare. Foarte precoce apare eritemul facial cu distributie
"in fluture", exacerbat de fotoexpunere. Ulterior se dezvolta hiperpigmentare neuniforma si
atrofie la nivelul tegumentului descoperit (poikilodermie), iar faciesul pare imbatranit prin
pierderea progresiva a tesutului celular subcutanat.
Evolutia este grava, cei mai multi bolnavi decedand pana la pubertate.

VII. Facomatoze
Acest termen defineste afectiunile genetice care intereseaza concomitent organele de origine
ectodermica (pielea, sistemul nervos, retina). Facoma inseamna pata lenticulara pe retina.
Dat fiind faptul ca nu toate afectiunile incluse aici prezinta facoma, pare mai corecta insusirea
denumirii de displazii
TIP neuroectodermice
TRANSMITERE congenitale, MANIFESTARI
propusa de vonCLINICE
Bogaert.
NFl Autozomal Pete ,cafe au lait", efelide, noduli Lisch,
1. Neurofibromatoze dominanta Neurofibroame cutanate, tumori plexiforme,
Prima descriere a fost facuta(17q11.2)
de Friedrich von Recklinghausen
g1iom optic,(1882), pentru ca, 100 de ani mai
leziuni osoase
tarziu, Riccardi NF2
sa propuna Autozomal
impartirea neurofibromatozelor in bilaterale,
Schwanoame acustice 8 tipuri. tumori
Prezentam
multiplein continuare
(dupa V. Benea si colab.)Dominanta
principalele
(gena manifestari clinice si modul
ale SNC (meningioame, de transmitere
astrocitoame, pentru fiecare
hamartoarne
din cele 8 tipuri. 22ql2.2) retiniene etc.)
Autozomal Trasaturi comune NF1 s i NF2. Pete ,cafe au '
NF3 Dominanta sau lait", efelide, putine neurofibroame cutanate,
sporadica tumori SNC, paraspinale, fara noduli Lisch,
schwanoame vestibulare
NF4 Sporadica NF atipici. Debut precoce, neurofi broame
multiple subcutanate sau neurofibroame
plexiforme paraspinale, fara pete ,cafe au
lait", noduli Lisch, gliom optic
NF5 Sporadica sau NFl segmentara. NFl care afecteaza o zona sau
autozomal dominanta numai o jurnatate a corpului, nedepasind
linia de mijloc
NF6 Autozomal Pete ,cafe au lait" numeroase, dificultate in
dominanta invatare, fara alte semne de NFl
NF7 Sporadica Debut Ia varsta adulta, neurofibroame
cutanate cu debut dupa 30 de ani

(apar de regula dupa imunosupresie) pete cafe au

11 efelide, noduli Lisch in numar mic sau
lait",
absenti
NF8 Formele care nu se incadreaza in cele de mai sus
Revenim asupra neurofibromatozei tip I, corespunzator bolii clasice von Recklinghausen, de
altfel cea mai frecventa neurofibromatoza (85 - 90 % din cazuri) - 1 caz/ 3500 nasteri.
Cat priveste etiopatogenia, boala se transmite autozomal dominant. Penetranta este de 100%
pana la varsta de 5 ani. Totusi, aproape jumatate din cazuri sunt sporadice. Apar mutatii la
nivelul genei NFl c a r e codeaza neurofibromina (cr. 17 brat lung zona pericentromerica), proteina
care se leaga de gena Ras si stimuleaza transformarea R a s - guanozin trifosfat (starea activa) in
R a s - guanozin difosfat (starea inactiva). Neurofibromina downreguleaza astfel efectele ulterioare
ale Ras precum promovarea proces de invatare, memoria, plasticitatea sinaptica, cresterea cel si
proliferarea celulara.
Manifestarile cutanate constau in :
- pete ,cafe au lait": pigmentari cutanate, rotunde sau ovalare, de diverse dimensiuni, interesand
cu precadere trunchiul s i pliurile. In prima perioada a bolii pot fi singurele manifestari clinice; -
mai mult de 5 pete la copii mici. Reprezinta colectii epidermale de melanocite intens pigmentate cu
origine in creasta neurala care contin melanosomi giganti.
- pete violine (pete roze, bleu sau albastrui) intalnite la 7,5 % din cazuri. Ele par specifice NF1
si sunt de natura neurofibromatoasa;
- neurofibroame cutanate. Sunt constituite din celule Schwann, fibroblaste, mastocite, elemente
vasculare. Apar ca mase discrete originare din nervii periferici care protruzioneaza sau raman sub
piele cu o nuanta violacee supraiacenta.
- neurofibroame subcutanate – apar din nervii periferici atat in piele cat si in profunzime in viscere
sunt mult mai dure, pot comprima maduva spinarii
- neurofibroamele plexiforme– cele profunde nodulare apar din ramurile nervilor majori. Apar de la
nastere si sunt specifice pentru NF1. Neurofibroamele plexiforme difuze de la nivelul areolei
mamare sunt sugestive pentru aceasta boala;
- efelide: sunt prezente la 70 % din cazuri s i sunt localizate de obicei axilar (semnul Crowe)
Manifestari oculare:
- nodulii Lisch (specifici pentru NFl) = hamartoame melanocitare bine circumscrise ale irisului
- neurofibroame la nivelul pleoapelor;
- hamartoame la nivelul coroidei;
- tumori retiniene ; glioame ale tract optic.
Manifestari neurologice:
-tumori: glioame, neurofibroame, meningioame, schwanoame;
-convulsii;
- retard mintal: tulburari de atentie s i de perceptie;
Manifestari osoase: cifoscolioza, pseudartroza; displazia aripii osului sfenoid
Manifestari endocrine:
- pubertate precoce (asociata cu gliom),
- feocromociton (< 1% din cazuri),
- boala Addison, hiperparatiroidism, tulburari de crestere.
Bolnavii prezinta cefalee (40% din cazuri) s i prurit, uneori sever, indeosebi la cei cu
neurofibroame s i pare a fi in raport cu degranularea mastocitelor.

12
 Prevalenta durerii – 7%, de origine neurogena.
Xantogranulomul juvenil la 18% - papula/nodul bine delimitat, ferm, rotund sau oval cu diametrul
0,5-2 cm de culoare roz-rosie, uneori brun-galbui. Poate ulcera si este unic in 60% din cazuri. Trat =
excizie chirurgicala.
Diagnosticul NFl implica prezenta a cel putin doua din criteriile de mai jos:
1. minimum 6 pete cafe au lait, cu diametrul peste 5 mm la copiii inainte de pubertate
s i cu diametrul peste 15 mm, la persoanele care au trecut de varsta pubertatii;
2. minimum 2 neurofibroame de orice tip sau un neurofibrom plexiform
3. lentigine axilare sau inghinale;
4. gliom al nervului optic;
5. cel putin 2 noduli Lisch (hamartoame iriene), observati la lampa cu fanta;
6. leziune osoasa caracteristica: displazie de sfenoid, subtierea corticalei oaselor lungi,
pseudoartroze;
7. o ruda de gradul I cu NFl.
Dg dif
- sdr Legius – AD, mutatii ale SPRED1 care inh interact RAS-RAF si calea MAPK – lipsesc
neurofibroamele si tumorile SNC
- sdr deficitului constitutional de reparare a mismatch – AR, apar neoplazii hematologice,
glioblastoame si cancer colorectal
- NF tip 2 – petele cafe-au-lait sunt mai rare si lipsesc nodulii Lisch, schwanoamele asociate se
malignizeaza f. rar, nu se asoc cu deficit congnitiv, prevalenta f. mare a schwanoame bilat acustice
Tratamentul presupune excizia tumorilor care au crescut in dimensiuni si sunt dureroase,
administrarea de antihistaminice pentru calmarea pruritului, dar foarte important este sfatul
genetic s i diagnosticul prenatal.
In final, subliniem riscul dezvoltarii de cancere la bolnavii cu NFL Astfel,
neurofibrosarcomul apare ca s i complicatie la 3 % din bolnavii cu aceasta genodermatoza.
Acest lucru implica investigatii periodice (TC/ RMN, examen oftalmologic, radiografii ososase)
pentru evidentierea eventualelor complicatii.

2. Scleroza tuberoasa Bourneville (descrisa in 1880 – asemanarea leziuni cu tuberculii de

cartofi)
Este o afectiune genetica rara, cu transmitere autozomal dominanta. Transmiterea are loc prin
doua gene:
- STl: prezenta la 10- 20 % din pacienti. Se gaseste pe cromozomul 9 si codeaza
hamartina;
- ST2: este prezenta la 80 - 90 % din cazuri. Gena se gaseste pe cromozomul 16 s i
codeaza tuberina.
ST1 si ST2 formeaza un complex care inhiba transmiterea semnalului pe calea mTOR (mamalian
target of rapamicin). Pierderea functiei ST1/ST2 duce la cresterea transm semnalului mTOR si la
crestere celulara accelerata.
Incidenta bolii este de 1/100 000 – 1/10 000 nasteri.
Denumirea, inca acceptata de EPILOIA, vine de la Epilepsy - Low Intelligence - Adenoame
Sebacee.
Clinic
- macule hipomelanotice (0,5-3 cm) (''frunza de artar"), ce pot fi identificate la lampa Wood la nou
nascut. Numar variabil intre 1-20, localizate mai frecv pe trunchi si fese. Pot apare si pe scalp => polioza.
1 -2, max 3 apar la 4,7% din pop. Apar si lez in confetti (multiple macule de 2-3 mm) tipic pe gambe sau
antebrate.
- In jurul varstei de 2 - 5 ani apar angiofibroamele faciale. Sunt reprez de papule cu diam de 1-3 mm cu
supraf neteda la niv fetei centrale frecv concentrale pe santurile nazogeniene extinzandu-se simetric pe
obraji si nas + barbie crutand buza sup si partea lat a fetei. Pot f i de la 1 la 1 00 si se p ot uni
form an d n oduli ma ri.

13
- Pla c a fi br oa sa fac iala – localizata la niv elul frun tii, p oa te apare a di n na ste re sau
sa se dez v in timp. Pr eze nta la 20 -40% din pacie nti. E ste un ne v de t. conj
ne reg ulat, moa le sa u d ur, de c uloa rea pie lii, ro su sa u hipe rpigm.
- Petele shagreen apar in zona sacrala sau fesiera la 50% din pacienti. Sunt reprez de placi ferme sau
elastice cu diam intre 1-10 cm cu supraf nereg cu numeroase papule si noduli = coaja de portocala.
Culoarea pielii sau usor roz sau maro.
- Mult mai tarziu, in jurul varstei de 15 -50 ani, apar fibroamele subunghiale (tumorile Koenen). Sunt
mai frecv la nivelul degetelor de la picioare. Au diam intre 1 mm si 1 cm si apar de la nivelul pliului
unghial proximal (fibroame periunghiale = papule rosii sau noduli) sau de sub platoul unghial (fibroame
subunghiale)
Epilepsia este intalnita la 80 % din cazuri s i apare in mica copilarie. Deficitul mental este
prezent la 60 - 70 % din bolnavi.
Criterii diagn scleroza tuberoasa
1. Majore
- angiofibroame faciale/placa pe frunte
- fibroame periunghiale netraumatizate
- macule hipomelanotice (>= 3)
- placard Shagreen (nev de t. Conj)
- multiple hamartoame nodulare retiniene
- tuberozitate corticala
- nodul subependimal
- rabdomiom cardiac
- limfogranulomatoza
- angio-miolipom renal
2. Minore
- santuri multiple in smaltul dentar
- polipi rectali hamartomatosi
- chisturi osoase
- linii de migrare a substantei albe cerebrale
- fibroame gingivale
- hamartom non-renal
- placa acromica retiniana
- lez cutanate in confetti
- chisturi renale multiple
Dg poz – 2 majore sau unul major + unul minor
Dg dif – acnee, rozacee, nev de t conj, nevus anemicus, vitiligo
Prognosticul in scleroza tuberoasa Bourneville este in raport cu forma bolii. Decesul este cauzat de
leziuni cerebrale sau viscerale. In formele grave decesul survine la 25 %din pacienti pana la 10 ani
s i la 75 % pana la 25 de ani. In formele usoare, pacientii pot avea o viata aproape normala.

3. Angiomatoze cutanate asociate cu anomalii SNC

Spre deosebire de angioamele simple care reprezinta displazii ce intereseaza vasele sanguine,
in angiomatoze este vorba de displazii vasculare complexe, care asociaza localizari
neurologice, viscerale, osoase, etc.
In continuare ne vorn opri asupra a doua dintre angiornatozele cutanate:
a. sindromul Sturge - Weber -Krabbe - se caracterizeaza prin angiom in teritoriul oftalmicului,
asociat cu angiomatoza lepto-meningeana si calcificari cerebrale de aceasi parte. Angiomul
("nevus flammeus") cuprinde fruntea si pleoapa superioara (uneori mai extins) s i este
plan.Tulburarile neurologice sunt reprezentate de convulsii, hemipareza, hemianopsie, intarzierea
mintala, etc. Tulburarile oculare cuprind angioame coroidale, glaucom de partea angiomului,
dezlipire de retina.
Desi boala este congenitala, nu s - au decelat anomalii genetice. Se pare ca este vorba de persistenta

14
plexului vascular din perioada embrionara. Aceste caracteristici pun in discutie corectitudinea
prezentarii acestui sindrom in cazul genodermatozelor;
b. sindromul Klippel - Trenaunay - este o angiodisplazie periferica a carei etiologie nu se
cunoaste precis. Se invoca transrniterea ereditara rnultifactoriala. Acest sindrom a fost descris in
anul 1900 de catre Klippel M. (neurolog) si Trenaunay P. (psihiatru). Este meritul lui Servelle de
a fi atras atentia asupra elementului obstructiv venos in geneza hipertensiunii venoase din
sindrornul Klippel - Trenaunay.
Leziunile ce genereaza hipertensiunea venoasa se gasesc pe sistemul venos profund. S-a remarcat
ca amploare simptomatologiei clinice este in concordanta cu importanta obstacolului congenital
al intoarcerii venoase. Aceste obstacole sunt reprezentate de:
- bride fibroase sau fibromusculare; ,--
- hipertrofii musculare la nivelul spatiului popliteu;
- incorsetari perivenoase prin teci fibroase;
- atrezii (stenozari complete prin hipoplazie) s i agenezii (absenta congenitala a unei vene
profunde s i persistenta anormala a unor vene de tip embrionar).
Boala are topografie monomelica si asociaza:
- angiom plan pe membrul interesat,
- hipertrofia globala a membrului respectiv
- varice datand din copilarie.
Tablou similar se intalneste si in sindromul Parkes-Weber, numai ca aici distrofia vasculara
profunda este arterio - venoasa.
Sindromul Klippel - Trenaunnay se poate asocia cu malformatii vasculare ale maduvei spinarii.
Tratamentul sindromului Klippel - Trenaunay presupune evitarea ortostatismului static
prelungit si folosirea mijloacelor de combatere a stazei venoase, eventual tratament
chirurgical. Totusi, trebuie investigatii complexe pentru stabilirea sediului si naturii
obstacolului. Majoritatea cazurilor cu atrezie s i agenezie reprezinta contraindicatii pentru
tratamentul chirurgical.

15