ALOPECIA AREATĂ

Generalităţi: alopecia areata sau pelada este o afecţiune circumscrisă întâlnită frecvent în
practica dermatologică; maladia a fost descrisă de Celsi şi mult timp a fost numită ,,area Celsi”;
se înregistrează mai frecvent la copii (circa 0,1% din populaţie), incidenţa fiind la ambele sexe
aproximativ egală.
Etiopatogenie. Etiologia maladiei este necunoscută. În patogenia maladiei sunt implicaţi mai
mulţi factori:
 factorii genetici – incidenţa familială se constată până la 25% cazuri, în 11% cazuri
observându-se la gemeni; s-a stabilit o corelaţie între antigenele HLA şi alopecia areata –
HLA-DR4, -DR5, -DQ3, etc.
 modificări imune:
- modificări imune celulare prezentate de un înfiltrat inflamator la nivelul foliculului pilos
constituit din limfocite Th1 (CD4) şi T citotoxice (CD8) în raport de la 2:1 până la 8:1
- modificări imune umorale în alopecia areată se caracterizează prin prezenţa unor
depozite granulare de IgM, IgG şi complementului C3, situate în jurul folicului pilos
- modificări autoimune – studiile recente pun în evidenţă autoanticorpii faţă de celulele
tecii epiteliale externe, straturile bazale ale epidermului şi glanda sebacee în focarele
alopecice
- asocierea alopeciei areate cu alte afecţiuni de origine imună sau autoimună – tiroidita
Hashimoto, vitiligo, lupusul eritematos de sistem, lupusul eritematos diseminat, artrita
reumatoidă, colita ulceroasă
 factorul infecţios – alopecia areată se asociează cu focarele cronice infecţioase – caria
dentară, tonzilita cronică, faringita, otita
 factorul psiho-somatic este frecvent constatat ca factor declanşator al alopeciei areate
– perturbările psiho-neurotice au fost stabilite în 80-85% cazuri
 factorul endocrin – pe prim plan sunt citate afecţiunile tiroidiene (hipotiroidism,
tiroidita Hashimoto, hipertiroidism), urmate de anomaliile testiculare
 tulburări ale microcirculaţiei locale – histologic s-au constatat modificări ale capilarelor
papilei foliculare, asociate cu alterări ale intimei vasculare în zonele de bifurcare
 deficitul latent de zinc – rezultatul dereglărilor la nivelul tubului digestive

Clinic:
 In alopecia areată are loc o pierdere accelerate/completă a firelor de păr conducând la
apariţia focarelor alopecice cu diametrul până la 5-7 cm, fără senzaţii subiective.
Rareori se constată un prurit moderat, parestezii, senzaţii de tensiune
 In 50-80% cazuri plăcile alopecice sunt situate pe scalp, în 7-25% cazuri – la nivelul
regiunii occipitale (alopecia ofiazică), în 3-12% – pe bărbie
 Mai rar sunt afectate sprâncenele, genele, axilele şi regiunea pubiană
 Tegumentul în focare are un aspect normal, este uşor deprimat, lipsit de scuame. În
faza acută la palpare se poate determina un înfiltrat moale. Perii la periferia focarelor se
înlătură cu uşurinţă, fără durere, fenomenul care determină avansarea maladiei. Perii
îndepărtaţi au aspect de ,,semn de exclamare” – partea distală are grosime normală,
dar se reduce spre partea proximală, indicând schimbări patologice ale keratinizării la
nivelul folicului pilos.
 Concomitent se reduce pigmentarea părului. Mai frecvent afecţiunea se prezintă de o
singură placă, mai rar de mai multe.
  Pelada ofiazică (occipitală) este mai frecventă la copii. Debutează la nivelul cefei,
avansând lateral în mod simetric până în zona retroauriculară, luând un aspect de
coroană alopecică
 În majoritatea cazurilor cu tratament sau spontan alopecia se vindecă. Primele firele de
păr sunt subţiri şi depigmentate. Cu timpul părul se restabileşte complet fiind mult timp
depigmentat
 Modificări unghiale: în circa 10% din cazuri alopecia – depresiuni punctiforme, striuri
transversale, longitudionale, leuconichie în macule. Aceste modificări pot persista şi
după dispariţia alopeciei

Evoluţie: netratată alopecia areată se remite spontan după 4-10 luni în 30% cazuri, după 1 an –
în 50%, iar după 5 ani – în 70-80% cazuri. Recidevele sunt constatate în până la 50% cazuri.

Diagnostic diferenţial:
 pseudopelada Brocq
 lupusul eritematos
 sarcoidoza
 sclerodermia circumscrisă
 tinea capitis
 tricotilomania
 sifilisul secudar
 alopecia de tracţiune şi alopecia neoplazică (metastaze ale cancerului de sân)

Tratament general:
 Sanarea focarelor de infecţie cronică
 Medicaţia sedativă, neuroleptică şi tranchilizantă pentru corectarea tulburărilor
neuropsihice şi tensiunii intracraniene
 Terapia imunosupresivă şi imunomodulatoare; în faza activă sunt recomandate doze
medii/mari de glucocorticoizi în cure scurte până la obţinerea remisiunii
 Vitaminoterapie – gr.b, acidul nicotinic; polivitamine cu microelemente (novophane,
revalid, fitoval, forcapil, vitrum, etc); sulfat de zinc sau gluconat de zinc
 Puva terapie are un efect imunomodulator prin reducerea populaţiei de limfocite th şi
celule langerhans în înfiltratul perifollicular - se administrează 8- metoxipsoralen 0,6
mg/kg; tratamentul se efectuează de 2-3 ori pe săptămână, cu creşterea gradată a
dozelor, cu iradierea întregii suprafeţi corporale; cura de tratament 20-40 şedinţe,
efectul pozitiv se observă în 40-70% cazuri
 Isoprinosine – determină regenerarea pilară şi reducerea înfiltratului perifolicular, se
administrează 50 mg/kg/zi în 4 prize

Tratament topic: se efectuează în focarele staţionate, când căderea părului s-a stopat:
 Vasodilatatoare topice – tinctura capsica
 Masaj cu azot lichid
 Aplicaţii cu cignolină 0,5-1%
 Aplicaţii cu glucocorticoizi topici
 Soluţie minoxidil de 2% sau 5%, etc