ALOPECIA

Grupa 1, MG VI

Budurcă Aura Rodica

Iordache Alexandra

Macovei Cristina

Neagu Andra-Luiza

Puiu Călin
Cuprins
• 1. Definiție

• 2. Epidemiologie

• 3. Etiologie si factori de risc

• 4. Patologie

• 5. Tablou clinic

• 6. Examen Paraclinic

• 7. Diagnostic

• 8. Diagnostic diferential

• 9. Tratament

• 10. Evoluție si prognostic

• 11. Bibliografie
1.Definiție
• Alopecia este o afectiune dermatologica caracterizata prin pierderea partiala sau totala a parului de pe scalp sau alte
zone ale corpului. Alopecia poate afecta uneori sprâncenele, mustața sau barba și, în rare cazuri, chiar pilozitatea
corporală, dar tipurile cel mai des întâlnite de alopecie afectează predominant scalpul păros. Aceasta poate fi
cauzata de diversi factori, inclusiv genetici, hormonali, autoimuni sau stres emotional.

• Epidemiologia alopeciei variaza in functie de tipul acesteia.

• TIPURI DE ALOPECIE:

• Alopecia se poate împărți în forme cu: afectare localizată a pilozității scalpului (leziune unică sau leziuni multiple
dar separate de zone neafectate) și afectare pe întreaga suprafață a scalpului păros (numită alopecie difuză).
• 1.Afectare localizată a pilozității scalpului:

 alopecia areată (sau pelada) - alopecia areată poate afecta atât adulții cât și copiii și, odată declanșată, poate avea o
evoluție ondulantă: perioade de reactivare alternând cu perioade de remisiune (retragere a bolii cu refacere a
pilozității). Remisiunile pot fi datorate tratamentului dar uneori se produc și spontan, fără intervenție terapeutică;

 alopecia androgenică - poate afecta atât bărbații (alopecia androgenică cu pattern masculin sau calviția) cât și femeile
(alopecia androgenică cu pattern feminin) iar odată declanșată evoluția este continuă și lent sau mai rapid progresivă,
fără a se înregistra o încetare spontană a procesului de rărire.

• 2.Afectare pe întreaga suprafață a scalpului păros (alopecie difuză):

 cea mai cunoscută formă este efluviul telogen, care reprezintă o formă de alopecie de tipul unui episod acut de cădere
accentuată și difuză a firelor de păr. Efluviul telogen este cel mai adesea autolimitat: căderea accelerată se oprește
spontan după o perioadă de activitate de câteva luni în timp ce scalpul recuperează progresiv firele de păr pierdute în
cursul bolii. Este o formă de alopecie mai des întâlnită la adulți decât la copii și pare să afecteze mai degrabă sexul
feminin.
2. EPIDEMIOLOGIE:

• Epidemiologic vorbind, studiile arata ca alopecia afecteaza aproximativ 1-2% din populatie la un moment dat in
viata. Aceasta boala poate aparea sub diverse forme, de la forme localizate pana la cele extinse, avand un impact
psihologic semnificativ asupra pacientilor. Cu toate ca alopecia nu reprezinta o amenintare directa la adresa sanatatii,
gestionarea afectiunii necesita o abordare complexa.

• 3. ETIOLOGIE :

• Deși cauza alopeciei este puțin înțeleasă, se presupune că are o etiologie autoimună. Susține această teorie faptul că
limfocitele T CD4 și CD8 activate au fost găsite în infiltratele inflamatorii perifoliculare și intrafoliculare
caracteristice foliculilor de păr anagen ai persoanelor afectate. Diverse gene care au un rol în reglarea imunității au
fost, de asemenea, asociate cu riscul de a dezvolta alopecie. Mai multe rapoarte au indicat o asociere semnificativă
între alopecie și anumite gene ale antigenelor leucocitare umane (HLA), cum ar fi HLA-DRB1*0401 și DQB1.
Această recenzie oferă o privire de ansamblu asupra cunoștințelor actuale despre genetica moleculară a alopeciei.
Revizuirea literaturii de specialitate a arătat modele de gene suprapuse care sugerează mecanisme patogene comune.
• FACTORI DE RISC:

• Alopecia poate fi declansata de o serie de cauze si, de asemenea, poate fi influentata de diferiti factori de risc. Multe dintre
persoanele afectate se intreaba ce boli ascunde caderea parului, astfel ca intelegerea cauzelor este esentiala pentru a
gestiona si trata alopecia corespunzator. Iata câteva dintre cei mai frecventi factori declansatori ai caderii parului:

 factorii genetici – mostenirea genetica joaca un rol semnificativ in alopecia androgenica, atat la barbati, cat si la femei.
Daca parintii sau bunicii tai s-au confruntat cu alopecia, exista sanse crescute sa fii predispus la aceasta afectiune;

 stresul – stresul excesiv poate duce la caderea temporara a parului, aparand fenomenul numit alopecie telogena.
Evenimente stresante, precum pierderea unei persoane dragi, schimbarea locului de munca sau alte incidente neplacute
pot declansa acest tip de alopecie;

 dezechilibrele hormonale – schimbarile hormonale pot cauza caderea parului, fie ca vorbim despre dezechilibre
specifice sarcinii, menopauza sau sindromul ovarelor polichistice. De asemenea, hormonii masculini (androgenii) pot
contribui la alopecia androgenica;
 boli autoimune – alopecia areata este, adesea, asociata cu unele probleme ale sistemului imunitar, printre
care se numara pelada, tiroidita autoimuna si lupusul eritematos;

 medicamente – anumite medicamente, asa cum sunt cele utilizate in chimioterapie, antidepresivele si
anticonceptionalele, pot declansa caderea parului ca efect secundar;

 dieta – deficientele nutritionale, in special deficitul de fier si proteine, pot contribui la caderea parului;

 utilizarea excesiva a produselor de styling – folosirea frecventa a dispozitivelor de coafat pe baza de

caldura, precum uscatoarele de par si placile pentru indreptat parul, poate deteriora parul si pot duce la
caderea acestuia;

 fumatul – acest obicei poate afecta circulatia sangelui catre scalp, ceea ce poate contribui la caderea
parului;

 factori de mediu – expunerea excesiva la radiatii UV, poluare si substante chimice daunatoare poate
afecta sanatatea parului.
• 4. PATOLOGIE:
• Alopeciile temporare/reversibile/necicatriciale sunt rezultatul unor procese endogene sau exogene, cu acţiune
temporară.Alopecia androgenetică (AAG) este o formă de alopecie necicatricială în care are loc o pierdere
progresivă a firelor de păr, cu o distribuţie caracteristică.Alopecia areata sau pelada (AA) este o boală autoimună,
inflamatorie, cronică, care se prezintă clasic sub forma de plăci alopecice circulare la nivelul scalpului.Efluvium
telogen (ET) reprezintă căderea difuză, acută sau cronică a firelor de păr, ca urmare a trecerii premature a acestora
în faza telogen.

• Interpretarea constatărilor histopatologice ale alopeciilor cicatrizante și necicatrizante primare se poate dovedi
dificilă.Formele comune ale alopeciilor cicatriceale sunt entitățile limfocitare (lupus eritematos discoid, lichen
planopilaris, alopecia cicatricial centrifugă centrală, pseudopelada lui Brocq), neutrofilice (foliculita decalvans,
foliculita disecantă) și mixte (acne keloidalis). Alopeciile necicatrizante analizate sunt alopecia androgenică,
efluviul telogen, alopecia areata, tricotilomania și alopecia de tracțiune.
• 5. TABLOU CLINIC:
• 1. ALOPECIE ANDROGENETICA:

• Alopecia androgenetică (AGA) este o cădere progresivă a părului la bărbați si la femei, cu transmitere genetică, dependentă de
androgeni și legată de vârstă. Condiția genetică (ereditară) poate fi moștenită din descendența paternă sau maternă.Testosteronul este
transformat în dihidro-testosteron (DHT) de către enzima 5 alfa-reductază din foliculii de păr. Activitățile enzimei și ale DHT cresc
în zonele susceptibile genetic la căderea părului. Căderea părului este progresivă pe parcursul vieții, dar în general încetinește, se
stabilizează sau uneori chiar se oprește după vârsta de 40 de ani.

• Clasificarea Norwood (NW) împarte căderea părului în diferite tipuri, care sunt atribuite la 7 tipuri de căderea părului. Sistemul de
clasificare al căderii părului:

• Vârsta pacientului

• Mărimea (dimensiunile) capului și a zonei de cădere a părului

• Prezența unei chelie completă sau a unei subțieri parțiale pe zona căderii părului

• Capacitatea zonei donatoare de a furniza numărul maxim de grefe în timpul primei ședințe a transplantului de păr

• Mărimea zonei donatoare și grosimea părului acolo

• Calitatea grefelor donatoare și a părului donator (calibrul părului, culoarea părului – păr sănătos sau atrofiat)
• 2. ALOPECIA AERATA

• se incadreaza in categoria afectiunilor autoimune. Histologic este caracterizata prin aglomerarea de celule imunitare
(limfocite T) in jurul foliculilor firelor de par. Aceste limfocite CD8+ elibereaza citokine (proteine) pro-inflamatorii si
chemochine (proteine semnalizatoare) care produc o reactie locala „de respingere” a parului. Mecanismul exact prin care au
loc aceste fenomene nu este inca complet inteles. Debutul sau recidivele sunt uneori legate de:o infectie
virala,traumatisme,modificari hormonale,stres neuro-psihic si emotional.

• Majoritatea pacientilor sunt asimptomatici, zonele de lipsa a parului fiind descoperite accidental de catre frizer sau coafeza.
Unii acuza senzatii de arsura, intepatura sau disconfort pe zonele afectate – acest fenomen este cunoscut sub denumirea de
tricodinie.

• Sunt descrise mai multe tipare clinice ale alopeciei areata:

• Alopecia areata in placi/”in luminisuri” poate afecta orice zona purtatoare de par a corpului, dar cel mai frecvente apare pe
scalp, sprancene, gene si barbie/barba. Aceasta forma are 3 stadii:

• 1. Pierderea brusca a parului

• 2. Zonele fara par se maresc ca dimensiune

• 3. Parul incepe sa creasca la loc (sub tratament sau chiar spontan).

• Zonele lipsite de pilozitate pot avea o suprafata neteda, lucioasa, complet lipsita de par sau cu fire de par „in semn
de exclamare”. Firele de par „in semn de exclamare” sunt fire rupte cu o lungime de 2-3 mm si o radacina sub
forma de gamalie de ac.La microscop aspectul lor este caracteristic. Firele de par care cresc la loc sunt cel mai des
albe sau gri si pot fi drepte sau carliontate. Poate dura luni sau chiar ani de zile pana cand parul creste la loc in
totalitate. In unele cazuri in timp ce un luminis se repopuleaza cu fire de par apare unul nou in alta zona a
scalpului.
• 3. EFLUVIUM TELOGEN

• Este denumirea medicala pentru o afectiune frecventa, caracterizata printr-o cadere difuza si temporara a parului,
secundara unui soc psiho-emotional sau unei boli acute. La nivelul scalpului unui persoane sanatoase 85% din foliculii
pilosi cresc in mod activ (faza de anagen) si aproximativ 15% sunt in faza de cadere (numita telogen). In efluvium
telogen 70% firele de par trec din faza de crestere activa in faza de cadere.

• Cauze:

• Stres psihic major

• Dieta/cura de slabire

• Sarcina si nasterea

• Menopauza

• Interventii chirurgicale majore

• Afectiuni tiroidiene

• Medicamente
• La examinarea scalpului se observa un numar crescut de fire de par noi. Foliculii pilosi noi au o rata de crestere de
1cm/luna (durata caderii poate fi estimata prin masurarea lungimii noilor fire).

• Testul tractiunii – se grupeaza 50-60 de fire de par si se tractioneaza usor dinspre radacina spre varf. Testul este
considerat pozitiv daca se smulg mai mult de 3 fire de par dupa tractiunea din zone diferite ale scalpului.

• Modificari unghiale – crestera unghiilor si foliculilor pilosi este influentata de aceeasi factori. Efluvium telogen va
asocia aproape intotdeauna si modificari unghiale de tipul liniilor Beau (santuri orizontale ce strabat lama unghiala)
• 8. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:

• 1. Alopecie androgenetică: o formă comună de pierdere a părului legată de factori genetici și hormonali.

• 2. Alopecie areată: o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă foliculii de păr, cauzând chelie în pete.

• 3. Telogen effluvium: o condiție în care un număr mare de fire de păr intră în faza de repaus, determinând
pierderea excesivă a părului.

• 4. Lichen planopilaris: o afecțiune inflamatorie a foliculilor de păr care poate duce la pierderea părului.

• 5. Tricotilomanie: un comportament repetitiv de trăgând sau smulgere a părului, adesea asociat cu stresul sau
anxietatea.

• 6. Deficiențe nutriționale: carentele de vitamine și minerale pot contribui la pierderea părului.

• 7. Infecții ale scalpului: infecții fungice sau bacteriene pot provoca alopecie temporara
• 9. TRATAMENT:
• Tratamentul alopeciei se face in funcție de tipul de afecțiune diagnosticată de medicul specialist. De aceea, în
alopecia areată tratamentul constă în aplicarea de unguente sau soluții cu dermatocorticoizi, cu rol antiinflamator
și imunosupresor, combinate în unele situații cu produse de stimulare a recreșterii firului de păr.

• În alopecia androgenică tratamentul este mai complex și de durată întrucât se încearcă un control al
mecanismelor hormonale ce întrețin afecțiunea. În cazurile avansate ce depășesc posibilitățile tratamentului
medicamentos se apelează la procedura de implant de păr.

• În efluviul telogen se recomandă suplimente orale pentru a stimula regenerarea precum și dermatocosmetice sub
formă de soluții sau loțiuni pentru a tempera căderea accelerată. Este nevoie si de adoptarea unor masuri precum:
evitarea traumatizarii parului si a vopsirii frecvente.

• Tratamentele pentru caderea parului includ administrarea de medicamente si tratamentul chirurgical.

• MEDICAMENTE
• Minoxidil- aplicat de doua ori pe zi la nivelul scalpului, acest medicament care se elibereaza fara prescriptie medicala
este disponibil intr-o concentratie de 2% sau 5% sub forma lichida sau de 5% sub forma de spuma. Solutia cu
concentratie de 5% este mai eficienta la barbati si probabil si la femei, desi cea cu concentratie de 2% este
recomandata pentru femei. Reduce subtierea parului si stimuleaza cresterea parului in zona superioara a scalpului.

• Finasteride- este un medicament eliberat cu prescriptie medicala, care se administreaza pe cale orala. Medicamentul
scade nivelul unuia dintre hormonii asociati cu alopecia androgenetica, dar s-a dovedit a fi eficient doar pentru barbati
si nu este aprobat pentru a fi folosit la femei.

• Alte medicamente pentru barbati, alte optiuni de tratament medicamentos contra alopecieie este dutasterida, iar pentru
femei contraceptivele orale sau spironolactona.
• TRATAMENT CHIRURGICAL

• Transplantul de par - o optiune de tratament a alopeciei este transplantul de par. Interventia implica
transplantul de foliculi de par sanatosi din alte parti ale scalpului in zonele afectate de chelie.
Procedeul implica doua pana la trei sesiuni, la interval de aproape patru luni. Este foarte probabil,
ca in cazul unei alopecii de cauza ereditara, alopecia sa progreseze in ciuda tratamentului
chirugical.

• Alte proceduri chirurgicale sunt reducerea scalpului (eliminarea petecelor de chelie de pe scalp,
aducand laolalta zonele cu par) si transplantul de lambouri de scalp (prin mutarea segmentelor cu
par ale scalpului in zonele cu chelie).
• Solutii pentru regenerarea genelor

• Dupa ce oamenii s-a observat ca un medicament pentru glaucom eliberat pe baza de prescriptie medicala,
bimatoprost (Lumigan), facea genele mai lungi si mai groase, producatorii medicamentului au aplicat
pentru a primi si au obtinut aprobarea din partea Administratiei Statelor Unite pentru Alimente si
Medicamente (FDA) pentru o formula cosmetica a acestui medicament, eliberata cu prescriptie medicala.
In Europa medicamentul se utilizeaza pentru tratamentul galucomului si se elibereaza pe baza de reteta
medicala, datorita posibilelor reactii adverse care pot sa apara. Pe piata sunt comercializate produse
cosmetice care contin bimaprost.
• 9. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
• Acestea variază în funcție de tipul specific de alopecie și de factorii subiacenți. Iată câteva aspecte generale
despre evoluția diferitelor forme de alopecie:

• 1. Alopecie androgenetică: Poate progresa treptat în timp, cu subțierea părului și chelirea în zona fruntei și a
partea superioară a capului. Ritmul de progresie poate varia de la persoană la persoană.

• 2. Alopecie areată: Prezintă pierderi de păr în pete și poate evolua în mod imprevizibil. Unele persoane pot
experimenta o repigmentare spontană, în timp ce altele pot dezvolta forme mai extinse de alopecie.

• 3. Efluvium telogen: În general, este o condiție temporară și reversibilă, cu recuperare atunci când cauza
subiacentă, cum ar fi stresul sau o afecțiune medicală, este gestionată.

• 4. Lichen planopilaris: Poate duce la cicatrizare și distrugerea foliculilor de păr, determinând o pierdere
permanentă a părului în zonele afectate.

• 5. Tricotilomanie: Evoluția poate varia în funcție de capacitatea individului de a controla impulsul de a smulge
părul și de succesul tratamentului pentru gestionarea comportamentului.
• 11. Bibliografie
• 1. “American Hair Loss Association - Types of Hair Loss / Alopecia Areata.” Americanhairloss.org, 2022,
www.americanhairloss.org

• 2. “Understanding Hair Loss -- the Basics.” WebMD, WebMD, Dec. 2001, www.webmd.com

• 3. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hair-loss/symptoms-causes/syc-20372926

• 4. https://www.health.harvard.edu/a_to_z/hair-loss-a-to-z

• 5. https://www.aad.org/why-hair-falls-out

• 6. https://www.injertocapilar-alopecia.es/fr/alopecie/classification-de-lalopecie-par-perte-des-cheveux

• 7. https://drdermatolog.ro/dermatologie/efluvium-telogen-cauze-si-tratament/

• 8. https://bioclinica.ro/blog/afectiuni-dermatologice/alopecia-sau-caderea-parului-cauze-simptome-tratament

• 9. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20055903/