Lichenul plan Epidemiologie: mai frecvent întâlnită la persoanele

Definiţie: lichenul plan este o afecţiune înflamatorie între 30-60 de ani; se consideră că apare pe un anumit
subacută a pielii şi a mucoaselor cu evoluţie cronică teren constituţional la persoanele cu HLA-A3, A5 ş B7,
benignă, în general, spontan rezolutivă în 1-2 ani, având o pozitivitate haplotipică respectivă de 54%
caracterizată prin prezenţa de papule, prurit şi imagine comparativ cu cea la martori de 30%; în unele cazuri are
histologică tipică. caracter familial; repartiţia pe sexe este aproximativ
egală cu o prevalenţă neînsemnată a sexului feminin în
cazul atingerilor cutanate versus de afectarea orală,
unde prevalenţa femeilor este incontestabil; mai des
debutează şi recidivează în perioada rece a anului.
Clinic: semnele generale lipsesc. Leziunile însă au o mare variabilitate clinică şi nu
> Semnele cutanate: maladia debutează mai frecvent întotdeauna elementele papuloase sunt tipice,
insidios cu afectarea pielii şi a mucoaselor (30-70%); realizând mai multe forme atipice:
procesul patologic cutanat este prezentat de leziuni - LP hipertrofic (verucos) – papulele sunt mai mari,
monomorfe, localizate aproape întotdeauna simetric, formând deseori plăci de culoare roşie-violacee, cu
cu predilecţie pe partea flexorie a membrelor aspect verucos, graţie depozitului hiperkeratozic
superioare, articulaţia pumnului, regiunea lombară, semnificativ; se localizează predilect pe partea
partea anterioară a gambelor. Leziunea elementară anterioară a gambelor, pe laba piciorului; este foarte
este o papulă, foarte caracteristică pentru această pruriginos;
boală, cu diametru de 2-3 mm, de culoare roşu- - LP bulos – se manifestă prin apariţia leziunilor buloase
violacee, cu un contur poligonal, cu suprafaţa plată, pe plăcile licheniene sau în jurul celor din urmă;
netedă şi luciu caracteristic, care este mai evident la - LP eroziv sau ulcerat – de obicei rezultă din leziunile
incidenţa oblică a luminii. Unele papule sunt ombilicate buloase; mai des este prezent pe mucoase, dar în unele
în centru, ce reprezintă un semn patognomonic pentru cazuri se întâlneşte şi pe piele; la bolnavi uneori sunt
acest proces. Suprafaţa papulelor este acoperită de o prezente şi leziuni tipice de LP, ce facilitează stabilirea
scuamă fină şi subţire. La badijonarea leziunilor cu ulei diagnosticului;
de vazelină se observă o reţea albicioasă, graţie - LP atrofic – regresiunea leziunilor papuloase nu se
hipergranulozei neuniforme – semnul Wickham. limitează doar cu hiperpigmentaţie reziduală, dar
Leziunile totdeauna sunt însoşite de un prurit, de la rămân şi sechele punctiforme constante sub aspect de
moderat la intens, uneori chiar insuportabil. Deseori, atrofii hipopigmentate; deseori se asociază cu leziuni de
leziunile sunt produse prin grataj şi au dispunere liniară tip bulos, eroziv sau hipertrofic;
– fenomenul izomorf Kobner. Elementele papuloase - LP folicular (plan-pilar) – se caracterizează prin
confluează frecvent, formând plăci sau placarde ovalare prezenţa concomitentă atât a papulelor poligonale
sau neregulate cu suprafaţa rugoasă şi aspect de “ drum tipice, cât şi a unor papule mici, de formă conică, cu
de caldarâm”. Aranjamentul papulelor poate fi destul localizare perifoliculară; la regresiune pot produce
de variat: în formă de inele (lichen inelar); în formă de atrofia folicului pilos cu alopeţie cicatricială.
arabescuri (lichen serpiginos); în formă de salbe (lichen
moniliform); în formă de striuri (lichen liniar, lichen
zoniform). Pe lângă aceasta se mai disting un şir de
forme clinice ale lichenului plan (LP) în dependenţă de
localizare (LP cutanat, LP al mucoasei bucale, LP genital,
LP palmo-plantar, etc.).

> Leziuni pe mucoase De obicei, leziunile nu sunt însoţite de semne

Mucoasa bucală – de obicei afectarea mucoaselor
însoţeşte leziunile cutanate, mai rar evoluează izolat;
mai des este afectată mucoasa cavităţii bucale unde
leziunile se găsesc la 30-70% din cazuri; debutul este
insidios, dar uneori poate fi brutal; sunt afectate, în
ordine de descreştere, mucoasa jugală, limba, palatul
dur, amigdalele, faringele şi chiar esofagul. Leziunile au
aspect leucokeratozic şi, de obicei, sunt prezentate de
papule mici, de culoare alb-opală, aranjate în reţea sau
cu aspect dendritic de „frunză de ferigă”. În unele cazuri
pot apărea erupţii buloase, erozive şi chiar ulceroase.
Forme clinice la nivelul mucoaselor:
- forma tipică – caracterizată prin noduli mici (2 mm),
subiective, cu excepţia celor erodate sau ulcerate.
Mucoasa genitală – este afectată mai rar (25% din
cazuri); leziunile la bărbaţi se localizează electiv pe
gland, cu o configuraţie inelară sau striată; la femei
predomină localizarea vulvară, cu aspect clinic identic
celui bucal.
Afectarea anexelor – însăşi părul nu se afectează, dar în
urma apariţiei papulelor foliculare pe scalp se poate
produce alopeţie cicatricială de tip pseudopeladă;
unghiile se afectează în 10% cazuri şi îmbracă variate
modificări: subţierea proximală a lamei unghiale, striaţii
longitudionale, hiperkeratoză subunghială, pete
eritematoase pe lunulă, koilonichie, pterigium unghial,
cu aranjament bizar de reţea (network), frunză de
feriga, sau în plăci (în special pe mucoasa obrajilor,
limbii), acoperite cu depuneri alb-gri;
- forma hiperkeratozică – plăci cu limite clare şi
hiperkeratinizare pronunţată, apărute în urma
confluenţei papulelor;
- forma exudativ-eritematoasă: apariţia papulelor pe
un fundal eritematos cu edem, care provoacă senzaţii
neplăcute la folosirea produselor picante şi fierbinţi;
- forma eroziv-ulceroasă ca o complicaţie a formei
tipice sau exudativ-eritematoase în urma traumatizării
papulelor cu apariţia formaţiunilor eroziv-ulceroase; în
unele cazuri această formă este asociată cu boala
hipertonică şi diabet zaharat (sindromul Grinspan).
- forma buloasă, se caracterizează prin apariţia pe
mucoasa obrajilor, pe lângă papule tipice, a leziunilor
veziculo-buloase unice sau multiple cu mărimea 2-3
mm la 1,0-1,5 cm în diametru; plafonul se deschide
repede (24 ore), lăsând eroziuni care au tendinţă la
epitelizare rapidă;
- forma atipică, cu afectarea mai frecventă a buzei
superioare şi a gingiilor respective unde apar focare de
infiltraţie şi edem cu depuneri albicioase, uşor
sângerânde la excitare mecanică.
Tratament general:
- glucocorticoizi – 30-40 mg prednisolon, 5-6 săptămâni;
- antipaludice albe de sinteză – clorochină 500 mg/zi;
hidroxiclorochină 400 mg/zi, 4-6 săpt;
- ciclosporina – 2,5-5 mg/kg/zi;
- micofenolat mofetil – 1-1,5 g, două ori/zi;
- sulfasalazina – 2,5 g/zi, 6 săptămâni;
- grizeofulvina – 750 mg/zi, 6-12 săptămâni;
- tranchilizante şi sedative – diazepam, alprozolam,
tinctură de valeriană, tinctură de bujor, 10-20 zile;
- antihistaminice – difenhidramină 25-50 mg, 3 ori/zi;
loratadina 10mg/zi, până la o lună, etc.
- retinoizi aromatici – acitretin, 1 mg/kg corp/zi, 2 luni.
Tratament topic: se aplică creme sau unguente cu
glucocorticoizi de potenţă medie sau înaltă –
metilprednisolon aceponat 0,1% ung, betametazon
dipropionat, clobetazol propionat 0,05% ung, etc.;
keratolitice (în forma verucoasă) – unguent cu acid
salicilic 1-2%, cremă cu uree 5-10%; creme calmante –
mentol 1-2% , anestezină 2-10%, etc.
melanonichie, decolarea unghiei sau chiar onicoliză
Paraclinic
Histopatologic:
în epiderm – ortokeratoză, hipergranuloza neuniformă,
acantoza discontinuă, cu crestele interpapilare ascuţite
(aciculare) cu aspect de „dinţi de ferestrău”;
degenerescenta hidropică a stratului bazal cu apariţia
clivajelor dermo-epidermice Max-Joseph;
în derm – este prezent un infiltrat dens, omogen,
dispus „în bandă”, compus din celule mononucleate
(limfocite şi histiocite), papilele dermice sunt lărgite,
luând aspect de cupolă; infiltratul invadează stratul
bazal pe care aproape îl distruge, astfel încât limita
dintre derm şi epiderm este greu de apreciat.
Imunofluorescenţa directă – depozite de
imunoglobuline M, G, A cu sau fără complement,
situate imediat sub membrana bazală.
Imunofluorescenţa indirectă – prezenţa în epiderm a
autoanticorpilor împotriva unui antigen specific
lichenului (LPSA).
Diagnostic diferenţial: papule sifilitice, psoriazis
gutat.
Tratamentul radio-fizioterapeutic: tratamentul radio-
fizioterapeutic prevede PUVA, UVB-terapie în bandă
îngustă; radioterapie radiculo-medulară pe ganglionii
simpatici paravertebrali (6 săptămâni); Rx-terapie
superficială şi criomasaj cu azot lichid în formele
verucoase.
Evoluţia şi pronosticul: evoluţia este variabilă; unele
forme regresează în câteva săptămâni, altele evoluează
timp de mai mulţi ani; în 60% cazuri boala se vindecă
spontan în decurs de un an; unele forme (verucoase sau
cu atingere a mucoasei bucale) involuează mult mai
greu, în medie 1,5-2 ani, mergând însă şi până la 4-8
ani; după vindecare, boala poate recidiva în 1/5 din
cazuri; formele eroziv-ulceroase uneori se pot
transforma în cancer.