SISTEMUL NERVOS AL ORGANISMULUI UMAN

Chișinău 2016
 CUPRINS
1 Introducere...............................................................................................................................3
1.1 Definirea sistemului nervos..............................................................................................3
1.2 Sistemul nervos central.....................................................................................................5
1.3 Sistemul nervos periferic..................................................................................................5
1.4 Funcția reflex....................................................................................................................5
1.5 Dezvoltarea sistemului nervos..........................................................................................6
1.6 Diferențierea bi- și trilaminară embrionară.......................................................................7
1.7 Maladii și disfuncții..........................................................................................................9
1.8 Investigatii imagistice pentru stabilirea diagnosticului...................................................10
1.9 Afectiunile sistemului nervos..........................................................................................10
1.10 Funcții ale sistemului nervos.......................................................................................11
2 Diagnostic şi pronostic..........................................................................................................12
2.1 Infecţii.............................................................................................................................12
2.2 Tumori.............................................................................................................................13
2.3 Degenerarea....................................................................................................................13
3 Bolile sistemului nervos........................................................................................................13
3.1 Bolile sistemului nervos central......................................................................................14
3.1.1 Simptome.................................................................................................................14
3.1.2 Distonia vegetativa..................................................................................................15
3.1.3 Tensiune intracraniana.............................................................................................18
3.1.4 Cauzele hipertensiunii intracraniene........................................................................19
3.1.5 Simptomele hipertensiunii intracraniene.................................................................20
3.1.5.1 Tratamentul hipertensiunii intracraniene.............................................................21
3.1.5.2 Exercițiile și efortul fizic......................................................................................24
4 Concluzii................................................................................................................................25
5 Bibliografie............................................................................................................................26

2
1 Introducere
Omul, ca sistem biologic, realizeaza schimburi permanente de informatie, energie si
materie cu mediul de viata .Integrarea in acest mediu presupune o colaborare stransa intre
sistemul nervos , organele de simt sistemul endocrin si sistemul locomotor. Toate aceste organe
si sisteme de organe interactioneaza in realizarea functiilor de relatie: sensibilitatea si miscarea.
Sistemul nervos somatic asigura activitatea motorie somatica si sensibilitatea senzitivo-
senzoriala, iar sistemul nervos vegetativ coordoneaza activitatea inconstienta a viscerelor. În
acestă lucrare vom examina sistemul nervos uman, în special din perspectiva afecțiunilor
potențiale ale acestuia.
Tema data este foarte actuală pentru că toate persoanele utilizează regulat sistemul nervos
și menținerea acestui organ în o stare fizică sănătoasă este o prioritate a fiecăruia. Scopul acestei
lucrări este de a examina prin metode de cercetare a bazei informaționale, a literaturii în
domeniu, în scopul cercetării sistemului nervos uman, în special a unor maladii și ma
modalităților de prevenire a acestora. Structura lucrării este destul de simplă: prima parte a
lucrării va relata despre sistemul nervos per general, a doua despre afecțiunile acestora, iar ultima
parte va relata concluziile respective.
1.1 Definirea sistemului nervos
Sistemul nervos al unui animal (incluzând omul) coordonează activitatea mușchilor,
monitorizează organele, primește și prelucrează informațiile primite prin organele de simț și
inițiază acțiuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru menținerea homeostaziei
(echilibrul intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt neuronii și
celulele gliale (cu rol de susținere și de protecție). Cu cât urcăm pe scara de evoluție a
organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex, iar posibilitățile lui de a recepționa,
interpreta și reacționa corespunzător informațiilor din mediul înconjurător sunt tot mai
perfecționate. Elementul principal al sistemului nervos este țesutul nervos, format din neuroni
interconectați prin axoni și dendrite. La organisme mai evoluate (de exemplu, omul) se întâlnesc
și celule gliale, care susțin activitatea neuronilor fără a participa direct în prelucrarea de
informații.

In fiecare moment, corpul nostru este traversat de o multitudine de impulsuri electrice care
transmit, dupa un algoritm complex, diverse informatii sau comenzi. Gandirea, miscarile,
emotiile sunt doar cateva dintre rezultatele activitatii nervoase. Sistemul nervos cuprinde un grup
unitar de organe, impartite, in functie de rolul pe care-l au, in sistemul nervos central (SNC) si
sistemul nervos periferic (SNP). Primul este format din miliarde de neuroni, tesutul de sustinere
al acestora (nevroglie) si cuprinde creierul si maduva spinarii. Sistemul nervos periferic se
intinde de la maduva spinarii pana in varful degetelor de la picioare. Acesta include o
componenta somatica, ce asigura legatura organismului cu mediul, si o componenta vegetativa,
responsabila cu reglarea organelor interne. Prin sistemul nervos somatic sunt colectate informatii
din mediul extern, cu ajutorul organelor de simt, cum sunt ochii, de exemplu, care sunt transmise
prin fibrele senzitive catre creier. Ulterior, mesajele emise de sistemul nervos central sunt

3
transmise prin fibrele motorii catre muschii scheletici, fiind posibila miscarea.
Componenta vegetativa a sistemului nervos asigura, automat, functiile unor organe, precum
inima, plamanii, ficatul, stomacul, vezica urinara, vasele sangvine, fara ca noi sa depunem vreun
efort mental voit.

Fig 1.1.1 Sistemul Nervos

4
 Fig. 1.1.2. Nervi
1.2 Sistemul nervos central
Aceasta este partea principală a sistemului nervos (numit și nevrax) care se ocupă cu
prelucrarea informației venită de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de durere
etc.) și generarea de răspunsuri. SNC este format din encefal(care cuprinde:creierul mare,creierul
mic si trunchiul cerebral) și măduva spinării. Aceste două componente sunt protejate de cutia
craniana și, respectiv, de coloana vertebrală.
1.3 Sistemul nervos periferic
SNP este partea sistemului nervos formată din neuronii și nervii din afara SNC. Aceștia se
găsesc în membre (de exemplu, în mână și picioare) și organe (de exemplu stomac, inimă etc.).
SNP nu este protejat de oase sau de o barieră pentru sânge (fața de creier care este protejat de
bariera hematoencefalică), și poate fi ușor lezat mecanic sau chimic.
SNP se împarte la rândul său în două componente:
1. Sistemul nervos somatic, care este asociat cu controlul voluntar al mișcărilor prin
acțiunea mușchilor scheletici, cât și recepția stimulilor externi (în cazul stimulilor termici,
stimulilor mecanici etc.). Sistemul nervos somatic este format din fibre aferente, care duc
informațiile de la surse externe spre SNC, și fibre eferente, care duc impulsurile nervoase de la
SNC la mușchi.
2. Sistemul nervos vegetativ sau autonom gestionează acțiunile care nu se află sub control
conștient. El controlează de exemplu funcțiile vitale ca respirația și bătăile inimii, dilatarea și
constricția pupilelor, digestia etc. Se împarte în sistemul nervos simpatic și cel parasimpatic.

5
 1.4 Funcția reflex
Activitatea sistemului nervos se realizează prin actul reflex (procesul fiziologic de răspuns
la un stimul care acționează asupra unui anumit câmp receptor). Așadar, la stimulii sosiți din
mediul extern sau intern, sistemul nervos dă un raspuns rapid și adecvat. Acest răspuns se
numește act reflex. Substratul său anatomic este arcul reflex, constituit din receptor, calea
aferentă, centrul reflex, calea eferentă și efectorul.
1.5 Dezvoltarea sistemului nervos
Acesta presupune procesul complex de generare, formare, dezvoltare și individualizare
(specializare) a sistemului nervos1. Dezvoltarea sistemului nervos este afectată pe întreaga durată
a vieții umane, de la primele stagii ale embriogenezei, până la senescența neurală și afecțiunile
care însoțesc senescența generală. Studiul dezvoltării sistemului nervos are ca obiect cunoașterea
și descrierea completă și corectă a bazei microscopice de formare și dezvoltare a creierului uman
și organelor nervoase accesorii creierului, cât și facilitarea înțelegerii depline a mecanismelor de
funcționare ale acestui sistem.
De o importanță deosebită, în raport cu funcția de relație, sistemul nervos impune
cunoașterea atât a bazelor anatomice funcționale indispensabile vieții, cum ar fi reglarea
neuroendocrină, cât și procesele de memorie, stocare și prelucrarea a informației, constituirea
imaginației și crearea limbajelor de asociație. Defectele care apar în dezvoltarea normală și
completă a sistemului nervos pot duce la incapacitare cognitivă, motorie, intelectuală cât și
afecțiuni complexe ca autismul, sindroamele neurologice specifice, retardul mental.

Fig. 1.5.1. Sistemul vezicular neural

1
Creierul este cel mai mare consumator de energie din corp. In ciuda faptului ca ocupa doar 2% din greutatea
noastra, spre creier se indreapta 20% din aportul nostru caloric.

6
 1.6 Diferențierea bi- și trilaminară embrionară

Fig. 1.6.1. Structura sitemului nervos

Asadar, la prima vedere, sistemul nervos este similar unui computer – o retea de neuroni
interconectati, care culeg si introduc in circuite datele, le proceseaza si afiseaza rezultatele
obtinute. Insa exista ceva care-l distinge categoric: creierul decodeaza diferit mesajele, dand
unicitate fiecarui individ.
Cu totii ne raportam la sistemul nervos mai mult prin prisma anumitor disfunctii care ne
fac sa constientizam existenta anumitor componente si importanta acestora pentru noi. Pentru a
intelege de ce nu ne putem concentra atunci cand suntem obositi sau de ce, odata cu inaintarea in
varsta, simturile ni se diminueaza, vom explica in detaliu componentele sistemului nervos.
Neuronii reprezinta unitatea de baza a creierului si sistemului nervos. Neuronul este construit
dintr-un corp celular, o prelungire mai mare unica, denumita axon, si din numeroase prelungiri
mai mici, denumite dendrite. Neuronii se leaga intre ei formand o retea prin intermediul
sinapselor. Un neuron comunica cu alte celule nervoase sau cu alte corpuri celulare prin
impulsuri electrice. Impulsul circula prin corpul neuronal spre butonii terminali ai axonilor, unde
exista mici vezicule ce contin substante chimice denumite neurotransmitatori, cu rol de mesageri
informationali. Sosirea unui impuls electric determina eliberarea de neurotransmitatori in fanta
sinaptica. Acestia se leaga de receptorii celulei care primeste informatia, patrund in celula
receptoare pana la nivelul axonului, iar procesul se reia pana cand impulsul ajunge la destinatie.
Printre cei mai cunoscuti neurotransmitatori sunt: acetilcolina, dopamina, noradrenalina,
adrenalina, glicina, acidul glutamic, acidul gama-aminobutiric (GABA). Pentru a-si pastra buna
functionare, neuronii convertesc substantele nutritive din circulatia sangvina (glucoza, oxigen) in
energie. Neuronii pot fi lezati sau chiar distrusi prin diverse traumatisme sau substante chimice,
insa in ultimele decenii cercetatorii discuta tot mai mult despre capacitatea neuronilor de a se
regenera.
Creierul și Măduva spinării

7
 Creierul sau encefalul este unitatea care da sens lumii in care traim, controlandu-ne
actiunile, gandurile si emotiile. Creierul functioneaza ca un sistem centralizat complex, ce
coordoneaza organismul in functie de informatiile primite. Nervii senzitivi culeg informatiile din
interiorul si exteriorul corpului, apoi le transmit cu o viteza de peste 100 km/h catre creier.
Acesta le proceseaza, le sorteaza si stocheaza, iar la final trimite raspunsurile diverselor parti ale
corpului. Creierul cuprinde intre 85 de miliarde si 100 de miliarde de neuroni si este alcatuit
dintr-o serie de structuri care colaboreaza eficient pentru a raspunde necesitatilor noastre zilnice.
Encefalul cuprinde emisferele cerebrale, diencefalul (talamus, epitalamus, metatalamus,
hipotalamus), cerebelul si trunchiul cerebral (bulb, punte, mezencefal).
Maduva spinarii este o coloana de tesut nervos aproximativ cilindrica, cu lungimea de circa
40 cm, care este situata in interiorul canalului vertebral de la creier pana la vertebrele inferioare.
Este compusa din aglomerari de neuroni (formeaza materia cenusie si are forma literei H in
sectiune transversala) si fascicule de fibre nervoase care urca si coboara (compun substanta alba,
dispusa la suprafata materiei cenusii sub forma de cordoane). Maduva spinarii reprezinta liantul
dintre creier si sistemul nervos periferic, functionand ca un sistem de conducere cu doua sensuri.
Atat maduva spinarii, cat si creierul dispun de mecanisme de protectie formate dintr-o:
Componenta osoasa, vertebrele, care alcatuiesc coloana si adapostesc maduva spinarii, si cutia
craniana, care apara creierul;
Componenta fibroasa, meningele, constituit din trei membrane: dura mater (strat extern),
arahnoida (strat intermediar) si pia mater (strat intern ce adera intim la structurile nervoase);
Componenta lichida, cu rol de amortizare a socurilor, denumita lichid cefalorahidian, situat in
spatiul subarahnoidian, mai exact intre arahnoida si pia mater.
Configuraţia externă:
- formă de cilindru uşor turtit antero – posterior
- prezintă curburile coloanei (cervicală, toracală, lombară)
- nu are aceeaşi grosime pe toată lungimea, prezentând regiunei mai subţiri şi regiuni mai groase.
În regiunea cervicală şi lombară prezintă câte o umflătură. corespund funcţiei mai complexe ale
măduvei de la acest nivel anume coordonarea activităţii motorii a membrelor
- pe faţa anterioară a măduvei se află un şanţ adânc numită fisură mediană anterioară
- pe partea posterioare se află un şanţ mai puţin adânc numită şanţ median posterior
Structura internă a măduvei
În centru prezintă canalul ependimar. Este alcătuită din 2 feluri de substanţe: albă şi cenuşie.
Substanţa cenuşie este alcătuită din corpi neuronali. Este situată la interior având forma literei H
sau a unui fluture cu aripile desfăcute. Prezintă două porţiuni: laterală şi una transversală numită
comisură cenuşie care le uneşte pe cele laterale. Porţiunile laterale corespund aripilor de fluture.

8
Fiecare prezintă trei porţiuni sau coarne: anterior, posterior şi lateral. Cornul anterior este mai
voluminos, scurt şirotunjit, conţine neuroni somato-motori.
Cornul posterior este subţire, lung, ascuţit, ajungând până aproape de suprafaţa măduvei. Conţine
neuroni senzitivi somatici. Coarnele laterale conţin neuroni vegetativi simpatici. În partea
anterioară a cornului lateral se află neuroni viscero-motori, în partea posterioară vor fi neuroni
viscero-senzitivi.
Substanţa albă este format din axoni înconjuraţi de o teacă de mielină. Majoritatea fibrelor sunt
dispuse de-a lungul măduvei în fascicule ascendente şi descendente. Cele ascendente urcă prin
măduvă spre encefal, iar cele descendente coboară dinspre encefal.
Unele fascicule sau fibre trec dintr-o parte în alta a măduvei (din dreapta în stânga) formând
comisura albă situată înaintea celei cenuşii. Substanţa albă se împarte în trei perechi de cordoane:
anterioare, posterioare, laterale. Cele anterioare se află între fisura mediană anterioară şi cornul
anterior, cele posterioare între şanţul median posterior şi cornul posterior. Coarnele laterale se
află între cornul anterior şi cel posterior.
1.7 Maladii și disfuncții
Ca orice masinarie, creierul si sistemul nervos pot inregistra anumite disfunctii, daca nu
suntem atenti la echilibrul si la sanatatea noastra. In primul rand, creierul, maduva spinarii sunt
foarte vulnerabile in fata leziunilor de orice fel. O tumora cerebrala sau un traumatism poate
duce la alterarea structurilor creierului, intreruperea aportului sangvin poate cauza accidente
vasculare cerebrale, degenerarea neuronilor poate determina boli precum Alzheimer, scleroza
laterala amiotrofica sau Parkinson. Crizele epileptice sunt determinate de stimularea anormala a
neuronilor cerebrali, iar lista poate continua. Diagnosticul diverselor afectiuni ale sistemului
nervos se face printr-o evaluare amanuntita de catre medic, dupa un set de investigatii imagistice.

Daca ati fost cel putin o data la un examen neurologic, cu siguranta ati observat ca medicul v-a
ciocanit usor genunchiul sau cotul, s-a uitat cu atentie la pupile sau v-a „gadilat” talpile. Toate
aceste teste, greu de inteles pentru noi, alaturi de o discutie amanuntita despre simptome, ajuta
specialistul sa identifice problemele pe care le aveti.
In ce consta evaluarea neurologica

 Discutie cu pacientul – o discutie ampla despre simptome.

 Evaluarea reflexelor osteotendinoase – sunt evaluate functiile nervoase motorii si senzitive,
conexiunile medulare si cele ale nervilor periferici prin ciocanirea usoara a genunchiului sau cotului
cu un ciocanel special.
 Controlul reflexului Babinski – se face prin stimularea usoara a talpii, ceea ce provoaca o anumita
miscare a degetului mare de la acel picior. Aceasta poate sugera o problema la nivelul tracturilor
nervoase din creier sau maduva spinarii.
 Evaluarea fortei musculare – slabiciunea unui muschi saua unui grup de muschi poate fi o
manifestare a unei boli neurologice. De aceea, medicul testeaza forta anumitor muschi.

9
  Evaluarea tonusului muscular – diferentele de tonus alemuschilor picioarelor, rigiditatea,
spasticitatea indica probleme ale nervilor care-i controleaza.De acee, medicul va roagasa ridicati
bratele, sa faceti anumite miscari cu picioarele.
 Evaluarea functiei senzoriale – medicul va roaga sa spuneti ce simtiti in momentul in care atingeti un
obiect rece, cald sau ascutit. Astfel, este evaluat sistemul nervos periferic si felul in care receptioneaza
mesajele pentru a le transmite catre sistemul nervos central. Testarea senzoriala poate cuprinde si
evaluarea mirosului, pupilelor, auzului si gustului.
 Evaluarea mersului, echilibrului, coordonarea miscarilor – pentru a identifica anumite anomalii,
medicul va va ruga sa mergeti intr-un anumit fel si sa faceti un set de miscari particulare.
 Evaluarea statusului mintal – pentru a descoperi anumite tulburari de memorie, rationament sau
gandire, medicul va va adresa anumite intrebari.

1.8 Investigatii imagistice pentru stabilirea diagnosticului

Pentru stabilirea unui diagnostic, medicul va poate directiona si catre un set de investigatii imagistice si de
laborator. Investigatiile paraclinice utilizate in neurologie cuprind:

Investigatii neuro-radiologice:
Radiologia, computer tomografia (CT), investigatiile prin rezonanta magnetica (RMN),
agiografia cerebrala – investigatiile arata morfologia sistemului nervos si disfunctiile la acest
nivel;
Investigatii electro-fiziologice:
Electroencefalograma (EEG) – informatii despre functionarea creierului si electroneuromiografia
(ENMG) – informatii despre nervii periferici si muschi;
Teste de laborator:
Analizelele uzuale, examinarea lichidului cefalorahidian, biopsie musculara.
1.9 Afectiunile sistemului nervos
Creierul, coloana vertebrala si nervii sunt cei trei piloni ai sistemului nervos, care sustin
functionarea intregului corp. Chiar si cea mai mica problema aparuta la nivelul unei zone a
sistemului nervos ne poate afecta mersul, vorbirea, vederea, respiratia, memoria, capacitatea de
invatare etc.
La ora actuala se cunosc aproximativ 600 de boli neurologice, care pot fi cauzate de:

 Mostenirea unei gene defecte (Boala Huntington, distrofia musculara);

 Anumite disfunctii aparute in procesul de dezvoltare a sistemului nervos (spina bifida);
 Infectii cu bacterii sau virusuri (sindromul postpoliomelitic, meningita)
 Deteriorarea progresiva a celulelor nervoase (Alzheimer, Parkinson);
 Disfunctii ale vaselor sangvine care alimenteaza creierul (atacul vascular cerebral);
 Activitatea electrica anormala a creierului (epilepsia);
 Traumatismele si diversele accidente (leziunile cerebrale si medulare);
 Dezvoltarea anormala a celulelor (tumori cerebrale, medulare etc.).

10
Chiar daca in neurologie si neuropsihiatrie au fost facute progrese majore, in continuare exista
boli a caror cauza nu poate fi identificata, fiind tratate doar simptomatic.
Vestea buna este ca multe dintre afectiunile neurologice pot fi preintampinate printr-un stil de
viata echilibrat, controlul stresului si printr-o atitudine prudenta. Medicina dispune de tratamente
chirurgicale si medicamentoase care contribuie la imbunatatirea calitatii vietii sau care vindeca
afectiunile neurologice. Desi in multe afectiuni solutiile sunt astazi limitate, fiecare zi aduce ceva
nou in acest domeniu, iar lucrurile se schimba rapid.

Tabelul 1.9.1 Afectiuni ale sistemului nervos

Boli cerebro-vasculare Infectii ale sistemului nervos Leziunile traumatice ale
sistemului nervos
Cefaleea Meningita
Hidrocefalia
Epilepsia Encefalita
Tumorile cerebrale
AVC (accident vascular Sindromul Reye
cerebral) Paralizia Bell
Sindromul postpoliomielitic
Abcesul epidural
Afectiuni structurale
Contuzia cerebrala

Afectiuni degenerative Afectiuni medulare si ale Afectiuni neuropsihiatrice

nervilor periferici
Boala Alzheimer ADHD
Traumatismele medulare
Boala Parkinson Autismul
Tumorile medulare
Dementa Tulburarile de somn
Spondiloza celulară
Scleroza multipla Depresia
Neuropatiile periferice
Scleroza laterala amiotrofica Anxietatea
Sindromul Guillan-Barre
Ataxia Friedreich Schizofrenia
Boala Charcot-Marie-Tooth Tulburarile bipolare
Siringomielia
Nevralgiile
Mielomeningocelul

1.10 Funcții ale sistemului nervos

Prin cele doua functii esentiale, reflexa si de conducere, sistemul nervos integreaza
organismul uman in mediul de viata si realizeaza unitatea functionala a acestuia.
Functia reflexa realizeaza legatura intre partile componente ale organsimului si intre
organism si mediu. Este coordonata de catre centrii nervosi din substanta cenusie.

11
 Functia reflexa se realizeaza prin actul reflex, al carui substrat anatomic este arcul reflex.
Arcul reflex este un mecanism cibernetic de autoreglare, prin care organismul isi pastreaza
integralitatea si echilibrul dinamic.
Functia de conducere se realizeaza prin substanta alba, care formeaza cai lungi(de
proiectie) ascendente si descendente si cai scurte(de asociatie si intersegmentare).
2 Diagnostic şi pronostic
Cu tehnologia modernă se pot diagnostica acum hemoragiile cerebrale şi alte boli ale SNC.
Există raze X convenţionale şi metode mai noi de scanare, precum tomografia computerizată
(TC) şi rezonanţa magnetică nucleară (RMN). Acestea permit medicilor să vadă ţesuturile moi
din interiorul cutiei craniene sau a coloanei vertebrale şi să localizeze tipul şi poziţia problemei
cu o precizie mai mare decât razele X. Pronosticul pentru victimele congestiei cerebrale este
variabil. Unele tipuri de celule ale corpului precum cele din piele, se pot multiplica pentru a
reface deteriorările. Celulele nervoase deteriorate prin lezări, infecţii sau alte probleme nu pot
face acest lucru – mai ales cele din sistemul nervos central. Incapacitatea de reconstituire se
datorează parţial formelor şi interconexiunilor lor extrem de complicate. Procesele care se bazau
pe aceste celule nervoase nu mai pot avea loc: mişcarea unei părţi a corpului, interpretarea
mesajelor nervoase provenite de la un organ se simţ sau recunoaşterea unei persoane. În anumite
cazuri, alte celule nervoase şi alte trasee pot prelua sarcinile celor care au fost pierdute. Aşa se
întâmplă că oamenii care au suferit o congestie cerebrală, de exemplu, îşi pot recăpăta treptat
capacitatea de utilizarea a unui membru sau să înveţe din nou să vorbească. Adaptarea şi
refacerea pe această cale necesită de obicei ajutorul psihoterapeuţilor.
2.1 Infecţii
Germenii mici precum bacteriile sau virusurile pot să infecteze sistemul nervos central, aşa
cum se întâmplă şi cu alte părţi ale corpului. Uneori infecţiile pun viaţa în pericol, în special dacă
sunt afectaţi nervii care controlează bătăile inimii, respiraţia sau alte procese vitale. În cazul
meningitei, straturile din jurul creierului (meningele) se infectează şi se inflamează. Germenii
ajung în sânge prin plămâni, sau pot pătrunde în cutia craniană prin urechi sau prin sinusuri, sau
printr-o lezare a capului. Adesea nu există un traseu de intrare evident clar pentru apariţia
infecţie. Simptomele includ greţuri, vărsături, febră, dureri de cap, înţepenirea cefei, teamă sau
durere la vederea luminilor puternice, ameţeală şi pierderea cunoştinţei. Meningita vitală poate să
dispară singură şi să nu lase în urmă efecte. Meningita bacteriană poate fi mult mai gravă, chiar
fatală. Umflarea şi infecţia pot afecta creierul în mod ireversibil şi să ducă la pierderea unor
capacităţi mintale, la surzire sau orbire, în special în cazul bătrânilor sau a celor foarte tineri.
Tratamentul medical urgent este extrem de important la prima suspiciune de meningită.
Encefalita este inflamaţia celulelor creierului (nu a meningelor). Apare singură sau poate fi
complicaţie a oreionului, pojarului sau a mononucleozei infecţioase. Cazurile grave sunt extrem
de rare dar duc la paralizie, pierderea vederii, vorbirii şi a auzului, şi chiar comă. Bebeluşii şi

12
oamenii bătrâni sunt mai ales în pericol. Îngrijirea medicilor experţi este esenţială într-un stadiu
cât mai incipient.
2.2 Tumori
Creşterea unei tumori în creier blochează alimentarea cu sânge şi exercită presiune asupra
celulelor creierului. Poate provoca dureri de cap, greţuri şi tulburări de vedere, şi alte părţi ale
corpului pot fi afectate treptat. Există mai multe tipuri de tumori, dar în ciuda mitului popular,
ele sunt foarte rare. Tumorile de pe măduva spinării implică dureri de spate şi pot afecta
funcţionarea membrelor, intestinelor şi a vezicii. Tratamentele acestor tumori includ o
combinaţie de chirurgie, radioterapie şi medicamente.
2.3 Degenerarea
Multe părţi ale corpului se uzează şi se degenerează cu vârsta. Unele părţi ale SNC –ului
sunt vulnerabile la anumite tipuri de degenerare, care afectează senzaţiile şi mişcările.
În boala Parkinson – o afecţiune cronică progresivă – sunt distruse celulele nervoase sin
anumite părţi ale centrelor motoare ale creierului, specializate pentru controlul mişcărilor. Aceste
celule produc în mod normal substanţa chimică necesară creierului numită dopamină.
Simptomele bolii Parkinson sunt tremurul incontrolabil sau mişcarea repetativă a unei părţi a
corpului, şi o tot mai mare dificultate în mişcări precum mersul şi vorbitul. Scrisul de mână se
schimbă şi devine mai mic. Mintea de obicei nu este afectată-. Această boală afectează oamenii
cu vârste de peste 75 de ani. Boala nu poate fi vindecată, dar simptomele pot fi ameliorate cu
ajutorul medicamentelor, în special L-dopa. Pe lângă acestea, ajutoarele fizice şi aparatele ajută
bolnavul să menţină o viaţă activă.
Coreea lui Hunington ester o boală ereditară a creierului care are ca rezultat mişcări
incontrolabile ale corpului şi schimbări de personalitate. Ea este rară şi nu poate fi vindecată.
Consilierii genetici discută efectele bolii, şi probabilitatea ca copii să fie afectaţi, cu membrii
familiilor în care apare.
Există un alt grup de probleme ale sistemului nervos cunoscut sub numele de tulburări
funcţionale. Acesta înseamnă că boala se naşte din felul în care lucrează sau funcţionează
celulele nervoase, mai ales în acţiunea lor chimică, ţi nu din defecte fizice sau structurale.
Printre tulburările funcţionale ale SNC se numără durerile de cap, migrenele, epilepsia şi
vertijele. Acestea sunt subiecte vaste de discuţie şi sunt tratate separat, la fel ca şi bolile
degenerative cum ar fi demenţa, boala Alzheimer, si scleroza în plăci.
3 Bolile sistemului nervos
Locomoţia, senzaţia, gândirea, vorbirea şi sentimentele se bazează pe structurile complexe
ale celulelor nervoase ce formează sistemul nervos central, care poate fi afectat de o varietate de
disfuncţiuni şi boli. Nervii trimit şi transportă mici semnale electrice prin întregul corp. Ei sunt
implicaţi în toate acţiunile noastre şi în felul în care percepem lumea din jur – prin vedere, auz,
miros, gust şi atingere.
13
 3.1 Bolile sistemului nervos central
Sistemul nervos are două părţi principale. Una dintre ele este sistemul nervos periferic
(SNP). Nervii SNP -ului se ramifică prin corp şi ajung în fiecare parte a acestuia, de la frunte şi
sprâncene până jos la vârful degetelor mâinilor şi picioarelor. Cealaltă parte este sistemul nervos
central (SNC). Acesta este format din creier /centrul de comandă şi de control al sistemului
nervos) şi măduva spinării, care coboară de la creier prin tunelul format de oasele coloanei
vertebrale. SNC, primeşte semnalele nervoase de intrare de la SNP şi transmite semnale de
comandă de ieşire prin SNP către toate părţile corpului. Creierul este şi locul în care oamenii
gândesc, percep şi simt.
3.1.1 Simptome
SNC -ul efectuează multe sarcini, astfel simptomele problemelor legate de SNC sunt foarte
variate. Identificarea sursei problemei în sistemul nervos este dificilă pentru că bolile şi lezările
nervilor într-o parte a sistemului apar ca simptome departe de locul în care se află adevărata
problemă. Câteva dintre simptome sunt pierderea simţului tactil, slăbirea sau dificultatea în
locomoţie, pierderea capacităţii de a vorbi, tulburări de vedere, confuzie, ameţeală şi pierderea
cunoştinţei. Există multe boli care pot să afecteze SNC –ul. Două categorii principale de boli
sunt cele care implică probleme ale alimentării cu sânge şi cele care implică infecţii. Există multe
simptome provocate de o leziune fizică, adesea ea însăşi provocată de boală.
Ca orice parte a corpului, SNC are nevoie de alimentare vasculară. Întreruperea alimentării
cu sânge mai mult de câteva minute provoacă probleme şi celulele nervoase încep să moară. La
creier mai există o problemă – este închis în cutia osoasă rigidă formată de oasele craniului. Dacă
în interiorul craniului se deteriorează un vas sanguin, apare o scurgere de sânge ce măreşte
presiunea asupra creierului. În cazul unei congestii cerebrale alimentarea cu sânge a unei părţi a
creierului încetează dintr-un motiv oarecare şi celulele nervoase ale creierului private se
substanţe nutritive pot să moară. O arteră ce aduce sângele la creier poate fi blocată de tromboză,
sau un cheag de sânge. Acest lucru se poate datora unei probleme existente precum
arterioscleroza, când pereţii arterelor se îngustează şi/sau ateroscleroza, când se depune grăsime
pe interiorul pereţilor arterelor. Altă cauză poate fi embolia – un cheag de sânge sau o bucată de
ţesut din altă parte a corpului, precum inima sau plămânii, e transportat prin sistemul circulator
spre creier şi se blochează în vasele sangvine mai înguste. O altă cauză a congestiei cerebrale
este hemoragia cerebrală- scurgerea de sânge dintr-un vas sanguin deteriorat din cutia craniană.
Sângele poate ţâşni printr-o zonă a peretelui vasului de sânge care este prea subţire şi asemănător
cu un balon – acesta este anevrismul. Diferitele zone ale creierului controlează diferite procese în
anumite părţi ale corpului. Congestia cerebrală are simptome diferite, în funcţie de ce parte a
creierului a fost afectat. Acestea includ pierderea capacităţii de vorbire, paralizia sau amorţirea
unor părţi ale corpului, slăbiciune, confuzie, ameţeală şi poate leşinuri. Paralizia sau înţepenirea
se produce adesea pe o singură parte a corpului, deoarece de obicei doar o parte a creierului este
afectată.

14
 Congestia cerebrală este mai probabilă la cei cu tensiunea arterială mare şi/sau fumători.
Alţi factori de risc sunt diabetul, nivelul înalt de colesterol în sânge, bolile de inimă şi cazuri de
congestie cerebrală în familie. Congestia cerebrală afectează oamenii mai în vârstă, în special
bărbaţii peste 65 de ani. Aproximativ o treime din congestiile cerebrale sunt fatale. Congestia
cerebrală este una dintre cele mai frecvente cauze de deces în lumea occidentală. O altă treime
lasă în urme daune permanente şi infirmităţi. În ultima treime, bolnavii îşi revin la timp, dar
simptomele pot dura mai multe luni.
Şocul ischemic temporar (SIT) sau atacul ischemic temporar (AIT) se numeşte o
minicongestie cerebrală. Simptomele sunt mai puţin grave şi durează un timp scurt – mai puţin
de o zi. Cauza este blocarea temporară a unui vas de sânge din creier, ceea ce duce la lipsă de
sânge (ischemie) în ţesuturile pe care le alimentează. Motivul blocării poate să fie un embolus.
Simptomele depind de regiunile afectate ale creierului. SIT este destul de frecvent la vârsta de
peste 60 de ani. Efectele pot fi vagi şi scurte, şi pot fi puse pe seama unei simple „ameţeli”, dar
de fapt prevestesc o congestie cerebrală.
Presiune asupra creierului
În interiorul cutiei craniene creierul este protejat de trei straturi de membrane, sau meninge.
Ruperea şi sângerarea unui vas sangvin din meninge poate provoca o inflamaţie care exercită
presiune asupra creierului şi îi întrerupe alimentarea cu sânge. Ruperea unui vas sanguin
meningeal poate fi cauzată de anevrism sau de o lovitură asupra craniului. Umflarea este
dureroasă, pentru că meningele conţine nervi care detectează atingerea şi durerea, iar creierul –
surprinzător – nu conţine. Hemoragiile mici pot să treacă şi să se vindece, dar cele mari adesea
necesită intervenţii chirurgicale. Există mai multe tipuri de hemoragii, în funcţie de locul
sângerării. În hemoragia subarahnoidă, sângele se scurge în stratul meningeal interior, pia mater,
şi cel mijlociu, arahnoida. Aceasta apare mai frecvent la vârste între 40 şi 60 de ani, cel mai
adesea, cel mai adesea femei, şi la cei cu tensiune arterială mare. Simptomele includ durere
bruscă de cap şi puternică, greţuri, înţepenirea cefei, incapacitatea de a suporta lumini puternice,
leşinuri ţi pierderea cunoştinţei . Pot apărea şi simptome ale congestiei cerebrale. Este nevoie de
asistenţă medicală de urgenţă, pentru că unele cazuri sunt fatale. Presiunea sângelui poate cauza
vătămări permanente ale creierului. Într-o hemoragie subdurală intervine de obicei o sângerare
lentă din vasele sangvine mici din stratul mijlociu arahnoida şi stratul exterior dura mater.
Simptomele sunt similare cu cele ale congestiei cerebrale, dar apar treptat, în decursul mai
multor săptămâni. Această afecţiune tinde să apară la vârstnici sau în urma unor lezări ale
capului. În cazul unei hemoragii extradurale există o sângerare în jurul stratului exterior , dura
mater. Aceasta se datorează adesea unei fracturi craniene. Simptomele includ durere de cap
puternică care poate să apară cu mai multe ore după rănire, ameţeală, greţuri, vărsături şi
pierderea cunoştinţei. Asistenţa medicală de urgenţă este vitală.
3.1.2 Distonia vegetativa
Chiar si in stare de repaus muschii si sistemul vascular sunttensionati, aceasta stare
poarta denumirea de tonus.Tonusul asigura de exemplu ca inima si arterele sa se dilate si sa se

15
contracte ritmic. Tulburarea tonusului se numeste distonie. Daca tulburarile sunt de origine
nervoasa, vorbim despre distonie vegetativa. Sistemul nervos vegetativ este acea parte a
sistemului nervos care dirijeaza independent de vointa noastra functia organelor vegetative.
Simptome
 senzatie de apasare in zona cardiaca
 frisoane sau transpiratie
 Glossary Link cefalee
 ameteala
 stare de rau
 senzatie de tensiune in abdomen
 dureri de vezica
 probleme intestinale
 agitatie
 iritabilitate
 indispozitie
 teama
 tulburari de somn
Consecinte frecvente ale distoniei vegetative sunt problemele cardiace acute, insotite de
palpitatii, senzatie de apasare, tulburari circulatorii manifestate prin transpiratie, oscilatii de
tensiune. Alte simptome: cefalee, dificultati respiratorii, dureri in zona sacrala si lombara,
probleme gastrice si de vezica, stare de rau, ameteli, la femei probleme menstruale. Persoana
afectata este indispusa, anxioasa, agitata deoarece simptomele sunt destul de neplacute si
infricosatoare irascibila si se confrunta cu probleme sexuale. E obosita continuu fiindca de abia
doarme din cauza tensiunii interioare ridicate.
Distonia vegetativa este o afectiune speciala. In ciuda faptului ca aceasta cauzeaza
probleme cardiace, circulatorii semnificative, organele afectate sunt in realitate complet
sanatoase. Din acest motiv cercetatorii sunt de acord in legatura cu identificarea cauzelor
afectiunii in tulburarile intervenite in viata psihica. Asemenea cauze pot fi stresul, tensiunea
cauzata de exigentele exagerate, nesiguranta si teama de zi cu zi.
Daca simptomele se manifesta sever, medicul incearca tratarea medicamentoasa a
acestora: medicamentele influenteaza functia cardiaca si circulatia. Deoarece tratamentul
medicamentos amelioreaza numai simptomele insa nu elimina cauzele reale, conflictele psihice,
intr-adevar eficienta poate fi numai psihoterapia. In cazuri mai simple, dupa un soc psihic sau
in caz de epuizare si noi putem gasi solutiile corespunzatoare, ca de exemplu plimbarile
regulate, trainingul autogen sau o vacanta. Daca simptomele se manifesta frecvent, trebuie sa
ne gandim ce anume sa schimbam pentru a avea o viata mai linistita. Aceste modificari nu
sunt usoare, deoarece daca lucram mai putin vom castiga mai putin,ceea ce duce la scaderea
nivelului de trai, insa in interesul sanatatii nu trebuie amanate. Merita sa avem in vedere si

16
schimbarea locului de munca, reconsiderarea relatiilor umane. Daca simptomele devin mai
frecvente si mai intense, merita contactat medicul. In special simptomele cardiace si circulatorii
pot fi periculoase. Starea se degradeaza constant insa nu cunoastemn cauza.
Medicul chestioneaza si examineaza amanunutit pacientul pentru a exclude originea
organica a afectiunilor. Daca simptomele sunt puternice si frecvente medicul prescrie
medicamente, insa scopyul real al tratamentului este ca n pacientul sa aiba o viata mult mai
echilibrata fata de cea anterioara. O recomandare frecventa a medicului este evitarea stresului,
fapt recunoscut si de bolnav, insa medicul in acest sens vine cu recomandari concrete si utile.
De regula medicul indruma pacientul la psiholog. Evolutia distoniei vegetative difera de la un
caz la altul. De regula simptomele se manifesta in situatii extreme, ca urmare a unei solicitari
semnificative, de exemplu inainte de examene sau dupa crize de furie.Distonia vegetativa se
poate manifesta si in cursul modificarilor hormonale din organism, astfel la pubertate, pe durata
sarcinii sau dupa sarcina si la menopauza.
Prevenirea distoniei vegetative
Acesta poate fi efectuata printr-un stil de viata linistit, fara stres, care in realitate insa se
obtine dificil.In ciuda acestui fapt trebuie acordata atentie odihnei, relaxarii. Viata armonioasa
de familie sau de cuplu este o sursa importanta de enegie. Asigurarea armoniei poate fi
asigurata in mod constient. Pe termen lung alcoolul si fumatul intensifica simptomele.
Tratarea distoniei neurovegetative
Distonia neurovegetativă este o formă de nevroză manifestată printr-o multitudine de
simptome aparent fără nici o legătură unele cu altele: palpitaţii, lipsă de aer, dureri sau înţepături
în dreptul inimii şi toracelui, senzaţia de nod în gât, dureri abdominale, greaţă, cefalee, ameţeală,
senzaţie de teamă, tremurături sau contracturi musculare, nervozitate, oboseală, furnicături ori
arsuri la nivelul braţelor, degetelor, buzelor sau feţei, frisoane alternând cu senzaţia de căldură,
senzaţia de leşin iminent mergând chiar până la leşin efectiv etc. Situaţia conduce pacientul la
consulturi medicale repetate la specialităţi diferite (deseori la cardiologie, din cauza palpitaţiilor
sau a durerilor de piept) – pe măsura marii variabilităţi a simptomelor.
Distonia neurovegetativă apare la persoane tinere, mai ales la femei, fără probleme reale de
sănătate: analizele la care sunt supuşi pacienţii „se încăpăţânează“ să rămână în limite normale,
contrastând cu aparenta stare de rău a celor afectaţi. Ceea ce leagă simptomele descrise e
mecanismul comun de apariţie: dezechilibrul sistemului nervos vegetativ, care conduce la
conştientizarea activităţii organelor interne; cauzele acestei situaţii sunt oboseala excesivă,
emotivitatea crescută, anxietatea, stresul psiho-emoţional etc.
În nici un caz nu tratând fiecare simptom în parte: e în zadar să administrăm medicamente
antiaritmice pentru regularizarea ritmului cardiac, pentru îmbunătăţirea respiraţiei, antialgice sau
antiemetice – simptomele nu vor dispărea.

17
Altă greşeală frecventă este încercarea combaterii hipocalcemiei (lipsei de calciu). S-a constatat
că distonia neurovegetativă este însoţită în mod constant de scăderea concentraţiei calciului în
sânge, motiv pentru care a mai fost numită şi lipsă de calciu. Iniţial, s-a crezut că hipocalcemia
este chiar cauza acestei stări, de unde ideea tratamentului cu pastile sau injecţii pe bază de calciu.
Mai mult, uneori acest tratament este chiar eficient – datorită unei mari tendinţe la
autosugestionare a pacienţilor. A fost dovedit ulterior că scăderea calciului nu este cauza, ci
efectul distoniei neurovegetative: persoanele distonice, mai ales în timpul exacerbării
simptomelor, au funcţiile vitale accelerate: inima bate mai repede, tensiunea arterială poate
creşte, respiră mai adânc şi mai frecvent etc. Respiraţia mai adâncă şi mai rapidă decât ar trebui
poartă numele de hiperventilaţie, având ca efect eliminarea unei cantităţi excesive de bioxid de
carbon din organism, ceea ce conduce la alcalinizarea temporară a pH-ului sângelui. Ultima
determină legarea calciului şi magneziului ionic din sânge de proteine, conducând la o aparentă
reducere a concentraţiei sanguine a acestora. Scăderea aparentă şi temporară a calciului este într-
adevăr responsabilă de multe dintre simptomele distoniei neurovegetative, dar nu este cauza
primară, ci doar o verigă intermediară a mecanismului de producere a acestora. Astfel se explică
efectul benefic al unei injecţii intravenoase de calciu în timpul crizei de spasmofilie sau atacului
de panică; în schimb, tratamentul pe termen lung al distoniei neurovegetative cu pastile sau
injecţii conţinând calciu este deseori sortit eşecului, întrucât, în realitate, nivelul global al
calciului din sânge este normal. Cu puţine excepţii (sarcina în lună mare, alăptarea), cantitatea de
calciu din alimentaţia unei persoane este de circa zece ori mai mare decât necesarul zilnic, iar
suplimentarea acesteia nu are decât un efect imaginar.
Tratamentul eficient al simptomelor distoniei neurovegetative nu se poate face ignorând
cauza lor: oboseala excesivă, emotivitatea crescută, anxietatea sau stresul psiho-emoţional.
Combaterea acestora, liniştirea şi încurajarea pacientului sunt deci principalele şi cele mai
eficiente măsuri terapeutice. Pacientul trebuie, de asemenea, sfătuit să limiteze analizele şi
investigaţiile medicale în limite rezonabile şi trebuie să i se explice că situaţia reală nu este nici
pe departe atât de gravă pe cât o sugerează simptomele. Consilierea psihologică sau
administrarea temporară (câteva zile) a unor medicamente anxiolitice uşoare (Extraveral,
Distonocalm etc.), bazate în primul rând pe marea predispoziţie la autosugestionare a acestor
persoane (efectul placebo), conduc deseori la dispariţia simptomelor şi la rezolvarea situaţiei.
3.1.3 Tensiune intracraniana
Creierul joaca rolul de centru de control al intregului organism, asa ca e firesc sa devenim
foarte ingrijorati daca vreo afectiune ajunge sa determine modificari aici. Unul dintre
sindroamele frecvente la acest nivel, este hipertensiunea intracraniana. Acesta este un sindrom
caracterizat prin simptome clinice si paraclinice determinate de modificarea raportului normal
care se alfa intre continut si continator la nivelul craniului. Continatorul este cutia craniana, o
cavitate inextensibila la adult si in in conditii normale, formata din oase unite prin suturi care dau
nastere la bolta, respectiv la baza craniului. Cavitatea craniana are un singur orificiu reprezentat

18
de gaura occipital prin care comunica cu exteriorul, dar si prin care encefalul se prelungeste cu
maduva spinarii.
Continutul este reprezentat de:
-encefal insemnand emisfere cerebrale, cerebel, trunchi cerebral;
-vase meningo-cerebrale;
-lichid cefalorahidian.
In mod normal, presiunea intracraniana este de 10 cmc apa daca se masoara cu pacientul stand pe
spate. Ea creste in mod fiziologic la:
-efort fizic;
-somn;
-pozitie decliva a capului.
In producerea hipertensiunii intracraniene, se parcurg 4 pasi:
1) producerea unui process patologic expansiv care sa inlocuiasca spatiul sau care sa determine
expansionarea creierului;
2) cresterea in volum a parenchimului cerebral prin producerea de edem;
3) cresterea cantitatii de lichid cefalorahidian;
4) modificarea patului vascular cerebral.
3.1.4 Cauzele hipertensiunii intracraniene
Cauzele hipertensiunii intracraniene sunt multiuple si variate. Dintre ele, amintim:
- malformatiile congenitale;
- tumori craniene si intracraniene;
- traumatisme cranio-cerebrale;
- parazitoze ceebrale (chist hidatic, cisticercoza);
- afectiuni vasculare (hematoame, anevrisme);
- afectiuni inflamatorii (abces cerebral, meningite, encefalite, sifilis, tuberculoza cerebrala);
- intoxicatiile (cu dioxid de carbon, arsenic, plumb);
- stari alergice;
- hemopatii (leucemii, purpura, policitemii);
- compresiuni medulare;
- SIDA.

19
 3.1.5 Simptomele hipertensiunii intracraniene
Principalele simptome ale hipertensiuniii intracraniene sunt:
1. Cefaleea (durerea de cap)care are urmatoarele caracteristici:
-la inceput este localizata la o anumita regiune;
-ulterior, ea devein generalizata, creste ca intensitate si ca durata;
-nu cedeaza la antialgicele odisnuite;
-este mai puternica in a doua jumatate a noptii si spre dimineata;
-se mai atenueaza dupa varsatura;
-se accentueaza la stranut, tuse si efort.
2. Greata
3. Varsaturi care sunt de tip exploziv, varsaturi in jet.
4. Tulburari de vedere
Simptomele secundare sunt:
-tulburari psihice;
-tulburari de constienta;
-paralizie de nervi craniene care duc la tulburari de vedere, ameteli si tulburari de echilibru;
-tulburari de ritm cardiac .
Diagnosticul hipertensiunii intracraniene
Cefaleea puternica aduce de cele mai multe ori pacientul la medic si sugereaza diagnosticul
de hipertensiune intracraniana. Pentru a-l confirma insa, se apeleaza la:
-radiografia simpla de craniu;
-tomografia computerizata;
-rezonanta magnetic nucleara.
La acestea se mai pot adauga in anumite conditii:
-encefalografia;
-ventriculografia;
-angiografia cerebral;
-electroencefalografia;
-scintigrafia;
-ecoencefalografia.

20
 3.1.5.1 Tratamentul hipertensiunii intracraniene
Tratamentul hipertensiunii intracraniene este adaptat cauzei ce a dus la acest sindrom. El
poate fi:
1.Tratament chirurgical:
-ablatia procesului ce comprima;
-evacuarea hematoamelor;
-extirparea abceselor;
-extirparea chistului hidatic.
2.Tratament medical:
-se administreaza furosemid, manitol 20% pentru edemul cerebral, dexametazona;
-durerea se trateaza cu antialgice;
-se mai pot da anticonvulsivante.
3.Tratament oncologic prin radio- si chimioterapie.
4.Tratament de recuperarea neuro-motorie.
Hipertensiunea intracraniana cere multa grija din partea medicului curant pentru ca poate lasa
sechele severe, dar si mai important este ca pacientul sa nu trateze cu ignoranta durerile de cap
sis a se adreseze din timp medicului.
Tratament naturist pentru tensiune intracraniana
Remedii populare
Capul poate începe să doară chiar și la o persoană absolut sănătoasă din cauza tulburărilor
frecvente, oboseala, stres, depresie, congestie și mulți alți factori. În cele mai multe cazuri,
durerea de cap este însoțită de presiune mare intracraniana. Este destul de gravă și severă boală,
care este direct legată de tensiunea arterială. De aceia privind această boală din interior, e necesar
să atragi o atenție deosebită la măduva spinării si creierul. Ca regulă, ei au loc special, care sunt
umplute cu lichide, acestea sunt numite lichid spinal sau cefalorahidian (LCR). Pentru corecta
funcționare a sistemului nervos al prezenței unui astfel de lichid este foarte important deoarece ia
elimină la timp din organismul uman substanțe metabolice, precum umple țesutul cu elementele
nutritive de bază. Aceasta se datorează circulației mari sau mici de lichid și se produce presiune
intracraniană. Boala presiunii intracraniene este considerată orice abatere a valorii normale a
acestei presiuni, care ca urmare provoacă dureri de cap. De exemplu, în cazul în care lichidul
este într-o cantitate mare, atunci presiunea va crește, dar dacă este prea mic este scăzută.
Abaterile presiunii intracraniene, care este indicatorul ar putea fi precum la copii si adulți
pe un fond de leziuni asociate cu capul, tumori, boli infecțioase, etc. La sugari, apare cel mai
adesea după complicații în timpul sarcinii, dezvoltării fetale.

21
 Hipoxie rezultat în timpul nașterii, de asemenea poate duce cu ușurință la o creștere sau
scădere a presiunii intracraniene la copii, care în viitor este nevoie de un tratament special pentru
a preveni complicații grave. Un copil născut cu hipoxie la care e crescută presiunea
intracraniană, are unele tulburări de dezvoltare, de multe ori capricioase, și foarte sensibile la
orice schimbare a condițiilor meteorologice. În scopul de a scuti în mod eficient de durere, puteți
folosi tratamentul cu remedii populare. Ele ajuta, fără intervenție medicală, pentru a scăpa de
boală, și pentru a atinge corect indicatorul și de-a normaliza presiunea intracraniană, fără a
provoca nici un pericol pentru alte organe interne. Dar dacă exista crize de dureri de cap,
împreună cu oboseala, greata si vărsături, trebuie să vă adresați imediat medicului
dumneavoastră și a începe tratamentul precoce după controlul complet.
Decoct de dud
Cu presiuni intracraniene eficient de tratat durerile de cap se poate cu ajutorul de dud
(agut). Acest copac ajunge la o înălțime de 5 până la 10 de metri. Pentru prepararea unui agent
terapeutic e necesar de colectat doar rămurele tinere de dud. Ramuri uscate sau verzi mutilate în
bucăți de 2-3 cm, este mai bine să se pregătească ramuri subțiri ca groase va trebui să împartă de-
a lungul lungimii sale. Intr-un bol cu un litru de apă pune aproximativ 10-15 grame de crengi
rupte, se aduce la fierbere și se lasă la fiert la foc mic pentru aproximativ 20 de minute. Apoi,
îndepărtează de la foc, înfășurați strâns cun prosop și insista 45-50 de minute. Bea supa gata cu
30 de minute înainte de mese de trei ori pe zi, câte un pahar. În cazul în care boala nu e agravată,
atunci întregul curs de tratament e de o lună, iar în cazul în care boala e agravată trei luni. Dudul
are un diuretic, efect diaforetic, antiseptic si anti — inflamatorii ușoare.
Infuzie din plante
Tratarea presiunii intracraniană cu remedii populare se poate utiliza, de asemenea, tincturi
din plante. Excelent ajuta tinctura din talpa gâștei, valeriană, menta, păducel și eucalipt. Toate se
mărunțesc și punele într-un borcan de sticlă, se toarnă peste ele apă clocotită și bine se închide,
să insiste 14 zile. Primește infuzia gata, se picură pe o bucată de zahăr. O astfel de infuzie ucide
microbii care cauzează boli infecțioase, și are un efect anti-tumoral. După utilizarea unor astfel
de mijloace de presiune intracraniană ricoșează în cele din urmă, normalizează stimularea
formării de sânge.
Cataplasmă pentru presiuni intracraniene
Cea mai populara metoda pentru reducerea presiunii intracraniene crescute este o compresa
făcut din alcool și ulei de camfor, amestecate în proporții egale. Acest ulei poate fi achiziționat
de la orice farmacie locala. Materialul formulat e necesar pentru a unge capul, apoi înveliți-l cu o
pungă de plastic sau o peliculă moale pe partea de sus a capului și înfășurați cu o cârpă caldă sau
un prosop. Această procedură este recomandat să facă pe timp de noapte sau în timpul șederii
ziua. Soluția poate fi îndepărtată ușor cu un simplu șampon de cap. Este de dorit cel puțin 10
ședințe pentru a putea observa oarecare ameliorări sau schimbări de bine. De asemenea, un astfel
de remediu popular promovează eliminarea de mătreață de pe pielea capului.

22
Infuzie din trifoi
Excelent ajuta la normalizarea presiunii intracraniene, si ameliorează durerile de cap
trifoiul obișnuit. Pentru a face acest lucru, smulgă spice de trifoi, stivuite cu grijă într-un borcan
de sticlă și umple cu vodca. Pus într-un loc întunecos și rece, se lasă la infuzat timp de
aproximativ 14 zile. Perfuzie gata să ia câte o lingura, amestecat într-o cană cu apă fiartă. Când
dureri de cap insuportabile și presiuni intracraniene recomandat zilnic bea câte trei pahare.
Baie de aburi pentru a calma durerile de cap
Pentru a pregăti baia ia 25-30 frunze mari de dafin, punele intr-un vas adânc si toarnă 500
ml de apa clocotita. Insista aproximativ 5-7 minute, apoi apliacăte asupra vasului cu infuzie de
abur, capul îl acoperit cu o pânză groasă sau un prosop. Respira vaporii e necesar 15-20 de
minute.
Infuzie de usturoi si lămâie
Prin tratarea cu remedii populare poți pregăti următoarea perfuziei pentru a reduce
presiunea intracraniană. Dă prin răzătoare măruntă doi caței de usturoi și două lămâi. Suspensia
pregătită se toarnă jumătate de litri de apă fierbinte, dar, în nici un caz, amestecat cu clocot.
Recipientul îl închidem ermetic și îl punem într-un loc întunecos, la temperatura camerei, pentru
a insista pe tot parcursul zilei. Apoi se strecoară printr-un tifon curat și stoarce. În termen de 14
zile la noapte o dată pe zi, să ia câte două linguri.
Polen și miere pentru masaj pe scalp
O parte din miere proaspătă bine se amestecă cu două părți polen de flori închide ermetic
borcanul și se lasă într- un loc întunecos timp de 3-4 zile. Soluția infuzată ar trebui să fie frecată
cu mișcări line de la nivelul scalpului, temple, din spate a zonei gâtului, nasului și gâtului. După
efectuarea procedurii, înfășurați capul cu o cârpă caldă sau batista. Acest masaj ar trebui să fie
făcut în fiecare zi, timp de o lună.
Suc de mesteacăn
În fiecare zi, bea 2-3 pahare de proaspăt suc de mesteacăn natural. Acest remediu popular
acceptă nu numai pentru tratament, dar, de asemenea, și pentru profilaxie. Sucul de mesteacăn nu
are limite de vârstă specifice, astfel încât acesta poate fi administrat la copii de orice vârstă,
înlocuindu-le jumătate din necesarul zilnic de aportul de lichide. El are un efect diuretic excelent
și face bună pierderea de vitamine și minerale.
Recomandări pentru reducerea presiunii intracraniene
Mai mult de mers pe jos la aer proaspăt, livrarea la timp a oxigenului în corpul uman
contribuie la îmbunătățirea spectaculoasă a circulației sângelui. De asemenea, mersul pe jos ajuta
la imbunătățirea stării de spirit si eliberarea de stres. Evitați săli de aburi și căzi cu hidromasaj,
deoarece acestea provoacă o creștere bruscă a presiunii intracraniene, motiv pentru care,
probabil, chiar leșin. În general tratamentul cu remedii populare ar trebui să fie efectuate numai

23
atunci când există încredere deplină în siguranță și accesibilitate. Din moment ce orice tulburări
de activitate și boli ale coloanei vertebrale sau creier poate duce la consecințe grave.
Desigur, socotind în ziua de astăzi o situație ecologică complicată, ritm greu de viață, cei mai
mulți oameni preferă să abandoneze complet chiar și cele mai eficiente medicamente în favoarea
medicinii tradiționale.
3.1.5.2 Exercițiile și efortul fizic
Inima unui om bate, in medie, de 115.200 de ori pe zi, iar efortul pe care il depune aceasta
este direct proportional cu presiunea din artere. Daca ai o tensiune arteriala ridicata, adica
hipertensiune, inima ta pompeaza constant impotriva acestei presiuni ridicate, fapt care duce
adesea la probleme medicale serioase. Pe masura ce inima pompeaza impotriva acelei presiuni
ridicate, ea este afectata si devine mai putin capabila sa asigure necesarul de oxigen corpului. Iar
cand organele simt ca nu mai primesc suficient sange, sunt eliberati anumiti hormoni care cresc
si mai mult tensiunea, in incercarea de a oferi necesarul de oxigen organelor, creandu-se astfel un
ciclu daunator. Acest ciclu poate fi insa intrerupt cu ajutorul exercitiilor fizice, deoarece pot
imbunatati rezistenta inimii si dilata vasele de sange.
Exercitiile aerobice sunt esentiale
In timp ce ridicarile de greutati si antrenamentele pentru flexibilitate sunt bune pentru sanatate,
in general, exercitiile aerobice sunt importante indeosebi pentru reducerea tensiunii arteriale.
Concret, orice exercitiu care creste ritmul batailor inimii si ritmul respiratiei poate fi clasificat
drept aerobic. Exemplele variaza de la a munci in gradina pana la a inota, a merge sau a alerga.
Insa este important sa fie si ceva ce iti place, pentru a fi dispus sa repeti zilnic. Chiar si 30 de
minute pe zi de miscare pot micsora tensiunea cu 5-10 mmHg. De asemenea, exercitiile aerobice
facute in mod regulat pot impiedica tensiunea sa creasca pe masura ce inaintezi in varsta - fapt
frecvent chiar si la persoanele sanatoase. Totodata, un alt factor care contribuie la cresterea
tensiunii arteriale este dezvoltarea unor placi in artere. Prin ateroscleroza, arterele se ingroasa in
timp si devin mai rigide. Insa, si in aceasta situatie exercitiile fizice facute in mod regulat pot
aduce beneficii, deoarece pot preveni formarea placilor.
Cercetatorii au descoperit ca exercitii precum mersul pe jos, alergatul sau inotul reduc
semnificativ simptomele aterosclerozei, si, implicit, tensiunea arteriala. Gimnastica in apa ajuta
la scaderea tensiunii arteriale, avand rezultate bune si in cazul celor care nu raspund la
tratamentele medicamentoase, se arata intr-un studiu recent. Un studiu recent efectuat de
specialistii de la Universitatea Sao Paolo din Brazilia si publicat in Jurnalul International de
Cardiologie arata ca persoanele care nu reusesc sa isi scada tensiunea cu ajutorul medicamentelor
pot obtine rezultate bune daca practica gimnastica in apa (aquagym), informeaza Medisite.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, specialistii au realizat un studiu la care au participat 32 de
persoane, barbati si femei, care sufereau de hipertensiune rezistenta la tratament de cinci ani sau
mai mult. O parte dintre acestia au practicat o activitate fizica normala, iar ceilalti au facut
saptamanal cate trei sedinte de o ora de aquagym intr-o piscina cu apa la temperatura de 32 grade

24
Celsius. Toti participantii au luat si tratamentul medicamentos. Dupa 12 saptamani, s-a observat
ca nivelul tensiunii s-a redus la cel de-al doilea grup. Fara a fi siguri care este efectul apei asupra
tensiunii, specialistii spun totusi ca actiunea benefica ar fi pusa pe seama dilatarii vaselor de
sange sub actiunea caldurii, ceea ce duce la imbunatatirea circulatiei sangelui.
Exercitiile fizice reduc tensiunea arteriala la persoanele hipertensive. Desi poate nu ai nici
un fel de simptome si nici nu banuiai ca ai aceasta afectiune, trebuie sa stii ca nu este un lucru de
neglijat, fiindca netratata poate conduce la probleme mult mai grave, cum ar fi accidentul
vascular cerebral. Chiar daca ai primit unul sau mai multe medicamente antihipertensive, nu
neglija antrenamentul ca parte importanta a tratamentului. Multi oameni traiesc cu impresia
gresita ca hipetrensivii trebuie sa evite efortul fizic, insa studii recente au aratat ca exercitiile
fizice aerobe efectuate in mod regulat - cum ar fi mersul pe jos in ritm rapid, pe perioade lungi de
timp de ordinul lunilor de zile, pot reduce intr-o oarecare masura tensiunea arteriala. La o
conferinta a National Institutes of Health s-a aratat ca exercitiile aerobe au capacitatea de a
reduce tensiunea arteriala in repaus, la persoane suferind de hipertensiune arteriala, cu 11 mmHg
pentru TA sistolica si 9 mmHg pentru tensiunea diastolica. In acest fel se poate ajunge la
normalizarea tensiunii arteriale. Totusi inainte de a incepe sa faci antrenamente, e bine sa discuti
cu medicul tau (de familie sau cardiolog) despre situatia ta concreta. In functie de gravitatea bolii
tale, el va decide ce modificari ale stilului de viata trebuie sa faci, cata miscare trebuie sa faci si
ce medicamente trebuie sa iei. In timpul efortului, muschii tai primesc mai mult sange, deci in
acele momente tensiunea ta creste. Desi efectul este temporar, daca tensiunea ta este foarte mare,
va fi nevoie ca medicul tau sa iti prescrie medicamente pentru a o reduce inainte de a incepe sa
faci miscare. Pentru persoanele cu hipertensiune usoara sau medie, de obicei activitatea fizica nu
pune probleme. Daca vei merge la un medic sportiv, acesta iti poate indica exact ce fel de
exercitii ai voie sa faci. Daca nu ai cum sa ajungi la un astfel de specialist, alege mersul pe jos,
fiindca nu ai cum sa gresesti. Studiile au aratat ca efortul fizic aerob de intensitate moderata, cum
este mersul pe jos in ritm rapid este chiar mai eficient decat efortul fizic intens, cum este
alergarea. Incepe sa mergi in orice ritm este confortabil pentru tine. Pe masura ce intri in forma
vei putea creste ritmul si distanta. Obiectivul tau initial este sa mergi pe jos minim de 3 ori pe
saptamana cate 30 de minute. In functie de nivelul conditiei fizice poti sa incerci jogging,
pedalare pe bicicleta stationara sau afara, inot, canotaj, stepper sau sa participi la cursuri de
aerobic.
In completarea mersului pe jos sau a altor activitati aerobe moderate este bine sa faci si
antrenamente cu greutati mici si multe repetari (eventual in sistem circuit). Nu este cazul insa sa
te gandesti la greutati mari. Totusi esti un om bolnav. Antrenamentele cu greutati mari pot creste
tensiunea arteriala la valori periculoase. De asemenea, trebuie sa eviti exercitiile izometrice.
Activitatea fizica are efect pozitiv in cazul hipertensiunii arteriale, insa trebuie sa fi constient ca
acest efect se instaleaza in luni de zile, deci nu te astepta la minuni peste noapte.

25
4 Concluzii
Sistemul nervos reprezintă ansamblul tuturor organelor alcătuite predominant din ţesut
nervos specializat în recepţionarea, transmiterea şi prelucrarea excitanţilor din mediul extern sau
intern. Trebuie menţionat faptul că excitabilitatea nu este o caracteristică exclusivă a sistemului
nervos. Şi un animal primitiv, fără sistem nervos, recepţionează şi prelucrează informaţii din
mediu. Excitabilitatea este o caracteristică generală a lumii vii. Sistemul nervos reprezintă însă
acea parte strict specializată, în urma unui îndelungat proces evolutiv, pentru a îndeplini această
funcţie. Dezvoltarea sa este îndreptată tocmai în direcţia realizării cât mai optime a acestei
funcţii. Sistemul nervos, prin intermediul encefalului, a devenit organul conştiinţei. Funcţionarea
sa generează starea de conştiinţă, capacitatea unei fiinţe vii de a înţelege lucrurile înconjurătoare,
fiind în acelaşi timp sediul personalităţii individului. Aceste funcţii au atins un nivel maxim la
encefalul de om. Encefalul este o formă de organizare a materiei prin care materia se cunoaşte pe
ea însăşi. Encefalul nu trebuie considerat echivalentul personalităţii sau a conştiinţei. Este în
schimb suportul material al acestora, funcţionarea sa generându-le. Sistemul nervos realizează
legătura dintre organism şi mediu. În acelaşi timp sistemul nervos coordonează activitatea tuturor
ţesuturilor, organelor, etc. Ca urmare a faptului că sistemul nervos îndeplineşte aceste două tipuri
de funcţii, este împărţit, dintr-o perspectivă fiziologică, în două componente: sistemul nervos
somatic şi cel vegetativ. Sistemul nervos somatic, sau al vieţii de relaţie, realizează integrarea
organismului în mediul ambiant. Sistemul nervos vegetativ coordonează funcţionarea organelor
interne, numindu-se şi autonom, ca urmare a faptului că activitatea sa nu este coordonată
conştient, fiind astfel autonomă. Din alte puncte de vedere nu este autonom, cele două
componente ale sistemului nervos fiind interconectate morfologic şi funcţional.
În acestă lucrare am examinat sistemul nervos uman, pornind de la definirea acestei noțiuni
și pînă la analiza unei serii de boli ale acestuia. Per general, acesta este un organ foarte important
și ca orecare altul, este supus diferitor procese, unele positive, altele daunatoare. Pentru noi, ca
indivizi este important ca sa îl menținem în o stare cît mai bună, iar în acest sens există o serie de
măsuri de prevenire a bolilor și un set de exerciții care sunt benefice.
5 Bibliografie
Wikipedia, articolul Sistemul Nervos, disponibil la https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_nervos
24.11.2016
Seocom, articolul Sistemul nervos – Supercomputerul corpului uman, disponibil la
https://secom.ro/articles/sistemul-nervos-supercomputerul-corpului-uman.html 24.11.2016
Anatomia corpului omenesc, articolul Sistemul Nervos, 2007,
http://anatomiacorpului.blogspot.md/2007/11/sistemul-nervos.html 24.11.2016
Abacalim, articolul Sistemul Nervos, 2015, disponibil la http://abacalim.blogspot.md/p/sistemul-
nervos.html 24.11.2016

26
Articolul, Introducere in sistemul nervos 2014, dsponibil la
http://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica-kineto/pdf/studenti/cursuri%20master/
note_curs_nervos.pdf 24.11.2016
Referate Ok, articolul Bolile sistemului nervos central, disponibil la http://www.referateok.ro/?
x=referat&id_p=4510 24.11.2016
Preferatele.com, articolul Sistemul nervos central si bolile sale, disponibil la
http://www.preferatele.com/docs/biologie/3/sistemul-nervos-cent14.php 24.11.2016
Sfaturi Medicale, articolul Distonia vegetativa, disponibil la
http://www.sfaturimedicale.ro/articole-medicale/item/42103-distonia-vegetativa 24.11.2016
Ovidiu Vilceanu, Cum tratăm distonia neurovegetativă?, Gazeta de Sud 2010, disponibil la
http://www.gds.ro/Sanatate/2010-08-20/Cum+tratam+distonia+neurovegetativa%3F/
24.11.2016
Farima Maria, Hipertensiunea intracraniana: simptome, diagnostic, tratament, 2011, disponibil la
http://www.divahair.ro/sanatate/neurochirurgie/hipertensiunea_intracraniana:_simptome,_diagno
stic,_tratament 24.11.2016
La Nataly, articolul Tratament naturist pentru tensiune intracraniana 2015, disponibil la
http://lanataly.com/remedii-populare/tratament-naturist-pentru-tensiune-intracraniana.html
24.11.2016
Roxana Nitescu, Ce exercitii fizice sunt indicate pentru scaderea tensiunii arteriale, 2011,
disponibil la http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/inima/ce-exercitii-fizice-sunt-indicate-pentru-
scaderea-tensiunii-arteriale-1083576 24.11.2016

27