Barbara de Angelis - Metamorfozele Sufletului

METAMORFOZELE
SUFLETULUI
Alte cărți de Barbara De Angelis
HOW DID I GET HERE? Finding Your Way to Renewed Hope

and Happiness When Life and Love Take Unexpected Turns
(Cum am ajuns aici? Cum să îți găsești drumul spre o nouă
speranță și fericire atunci când viața și dragostea
iau întorsături neașteptate)
SECRETS ABOUT LIFE EVERY WOMAN SHOULD KNOW:

Ten Principles for Total Emotional and Spiritual Fulfillment
(Secrete despre viață pe care ar trebui să le știe orice femeie.
Zece principii pentru o împlinire emoțională și spirituală totală)
WHAT WOMEN WANT MEN TO KNOW

(Ce vor femeile să știe bărbații)
REAL MOMENTS: Discover the Secret for True Happiness

(Momente reale. Descoperă secretul adevăratei fericiri)
REAL MOMENTS FOR LOVERS

(Momente adevărate pentru îndrăgostiți)
PASSION
(Pasiune)
CHICKEN SOUP FOR THE COUPLE’S SOUL

(Supă de pui pentru sufletul cuplului)
CHICKEN SOUP FOR THE ROMANTIC SOUL

(Supă de pui pentru sufletul romantic)
ASK BARBARA: The 100 Most-Asked Questions
About Love, Sex & Relationships
(Întreab-o pe Barbara: 100 cele mai adresate
întrebări despre dragoste, sex și relații de cuplu)
CONFIDENCE: Finding It and Living It*

(Încrederea: găsește-o și trăiește-o
THE REAL RULES: How to Find the Right Man for the Real You
(Adevăratele reguli: Cum să găsești bărbatul potrivit
pentru tine, cea adevărată)
ARE YOU THE ONE FOR ME?: Knowing Who’s Right

and Avoiding Who’s Wrong
(Ești tu jumătatea mea? Cum să știi cine
ți se potrivește și cine nu)
SECRETS ABOUT MEN EVERY WOMAN SHOULD KNOW

(Secrete despre bărbați pe care ar trebui să le știe orice femeie)
HOW TO MAKE LOVE ALL THE TIME

(Cum să faci dragoste tot timpul*)
* Volum apărut sub acest titlu la Editura Amaltea, București, 2011. (n.red.)
Soul Shifts
Original English language edition published by Hay House, Inc.
Copyright © 2015 by Barbara De Angelis, Ph.D.
Romanian edition copyright © 2015 by Barbara De Angelis, Ph.D.
All rights reserved.
© 2020 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro/blog
Traducător: Alina Grozea

Redactor: Vasilica Turculeț
Editor: Camelia Zara
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Marian Iordache
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DE ANGELIS, BARBARA
Metamorfozele sufletului / Barbara De Angelis; trad.: Alina Grozea. -
Bucureşti: ACT şi Politon, 2019
ISBN 978-606-913-534-1
I. Grozea, Alina (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a aces-

tei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor
normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le
promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o trans-
miteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de
respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea
acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu
ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat
din acest material, într-un mod corect și responsabil.
Dr. Barbara De Angelis
METAMORFOZELE
SUFLETULUI
Învățături revoluționare pentru

o conștientizare autentică, libertate emoțională
și spiritualitate practică
Traducere din limba engleză de

Alina Grozea
2020
Autoarea acestei cărți nu oferă sfaturi medicale și nu pre-
scrie folosirea vreunui medicament sau vreunei tehnici ca
formă de tratament pentru probleme fizice, emoționale
sau medicale fără sfatul unui medic, direct sau indirect.
Intenția autoarei este numai aceea de a oferi informații
de natură generală care să vă ajute în căutarea bunăstă-
rii emoționale și spirituale. În cazul în care folosiți oricare
dintre informațiile din această carte, autoarea și editorul
nu își asumă nicio responsabilitate.
Oferită cu cea mai mare dragoste,
în onoarea profesorilor mei iubiți.
Oferită cu cea mai mare dragoste,

în onoarea cursanților mei iubiți,
care mi-au oferit privilegiul de a le fi profesor
și care mi-au fost profesori, la rândul lor.
Oferită cu cea mai mare dragoste, în onoarea tuturor

celor care vor să-și amintească cu mult curaj.
CUPRINS
Prefață: În serviciul Sinelui tău Suprem 11
Introducere: Înainte de a începe 17
PARTEA ÎNTÂI
POARTA CĂTRE ADEVĂRATA CONȘTIENTIZARE
1. Trecerea peste prag 31

2. Cum să transformi zidurile în uși:
trecerea de la căutător la văzător 61
3. De la uitare la amintire 91
4. Mai adânc și mai sus: transformarea din interior 113
PARTEA A DOUA
METODA TRANSFORMĂRII
5. Dansul cosmic: fizica spirituală și secretul

transformării vibraționale 139
6. Cum vibrezi? Trecerea de la funcționalitate la prezență 179
7. Totul contează: cultivarea credibilității vibraționale 215
PARTEA A TREIA
SPIRITUALITATEA PRACTICĂ
8. Ia atitudinea în vederea conștientizării:

de la contracție la extindere 255
9. Măiestrie în fiecare moment: exercițiul spiritual
al alegerii 293
10. Cum să-ți găsești drumul înapoi spre Sinele tău Suprem 315
PARTEA A PATRA
CUM SĂ TRĂIEȘTI METAMORFOZELE SUFLETULUI
11. Realizările sufletești și CV-ul cosmic 345

12. Iubire sacră, timp sacru 361
13. Recunoștință și deschiderea către har 377
14. De ce ești aici: să aduci o schimbare la nivel
de vibrație 405
15. Iubirea pe care o lași moștenire 419
Metamorfozele sufletului 437

Mantra pentru metamorfoza sufletului 443
Mulțumiri 445
Despre autor 449
Răspândeşte iubire şi fă o schimbare în lume 451
Mai multe lucrări de Dr. Barbara De Angelis 453
Contact 455
PREFAŢĂ
În serviciul Sinelui tău Suprem
Propria realizare de sine este cel mai bun serviciu pe care îl poți face lumii.
– Ramana Maharshi
Sinele meu Suprem î�i urează bun-venit Sinelui tău Suprem

în această călătorie de trezire spirituală!
Mă bucur nespus că ț�i-ai amintit de î�ntâlnirea noastră ș� i,
chiar mai mult, că ai respectat î�ntâlnirea cu tine î�nsuț�i ș� i cu
dezvăluirea libertăț�ii tale emoț�ionale ș� i spirituale.
Mă pregătesc de mulț�i ani pentru sosirea ta, timp î�n care
am creat un sanctuar de vindecare, revelaț�ie ș� i amintire,
sub forma acestei cărț�i. Acum este completă ș� i totul este pre-
gătit. E timpul să î�ți� deschid larg uș� ile ș� i să te invit î�năuntru.
Asta facem noi, profesorii: ne pregătim să ne punem
în slujba elevului și apoi așteptăm ca acesta să apară.
Este, deci, un moment minunat de sărbătoare când, î�n
sfârș� it, î�ț�i putem oferi ceea ce am păstrat pentru tine. Pro-
fesorii mei erau, la rândul lor, î�n slujba măreț�iei mele. Sunt
onorată că am ocazia să mă pun î�n slujba măreț�iei tale, î�n
slujba libertăț�ii ș� i a Sinelui tău Suprem.
12 METAMORFOZELE SUFLETULUI
Timp de 40 de ani am fost autor, orator, prezentator

radio-TV ș� i profesor. Dar, îndeosebi, eu sunt un mistic. Un
mistic este cineva care descoperă, î�nț�elege ș� i leagă drumu-
rile invizibile din interiorul nostru. Î�ncă de când eram co-
pil, m-am simț�it la fel de confortabil să călătoresc pe aceste
autostrăzi lăuntrice pe cât de uș� or mi-a fost să mă deplasez
î�n planul exterior al existenț�ei. Se pare că î�mi fac apariț�ia
î�n viaț�a oamenilor chiar atunci când aceș� tia sunt gata să
treacă pragul către o mai mare conș� tientizare, vindecare ș� i
revelaț�ie.
Î�n ultimele patru decenii, munca mea de profesor trans-
formaț�ional* a suferit mai multe schimbări majore de para-
digmă. De fiecare dată, aceste schimbări externe au luat
naș� tere din schimbarea mea spirituală fundamentală, din
transformările interioare semnificative care mi-au permis
să fiu un canal al iubirii ș� i î�nț�elepciunii mai puternic ș� i mai
transparent ș� i, ulterior, să pot transmite aceste energii vin-
decătoare cursanț�ilor mei, pentru a le ridica vibraț�ia ș� i a le
grăbi î�ntoarcerea la plenitudine.
Mă aflu î�ntr-un moment al vieț�ii mele î�n care simt că
pot oferi ș� i altora din î�nț�elepciunea mea. Această î�nț�elep-
ciune autentică nu poate lua naș� tere decât dintr-un miste-
rios proces de alchimie î�ntre o contemplare profundă, o
experienț�ă intensă mistică ș� i personală, trecerea timpului
ș� i o legătură strânsă a acestora.
Imaginaț�i-vă un explorator care ș� tie că există o desti-
naț�ie uimitoare, ș� tie că î�i va lua ani î�ntregi să ajungă acolo,
* Profesorul transformațional ajută oamenii să-și conștientizeze tipa-

rul prin care își privesc viața și lumea și să-și transforme atitudinea,
valorile, convingerile și aptitudinile, încurajând astfel creșterea perso-
nală. (n.ed.)
Prefaţă 13
ani î�ntregi să exploreze locul acela ș� i ani î�ntregi să se î�n-

toarcă; cu toate acestea, promisiunea a ceea ce va găsi acolo
e irezistibilă. Aș� a că pleacă, ș� i, la î�ntoarcere, nu mai e ace-
eaș� i persoană. Aceasta este captivanta mea aventură; timp
de opt ani am lăsat scrisul deoparte ș� i m-am dedicat activi-
tăț�ii de profesor ș� i aprofundării călătoriei mele. De aici a
luat naș� tere Metamorfozele sufletului.
Este cea mai importantă lucrare din viaț� a mea. M-a
transformat pe mine, mi-a transformat cursanț�ii, iar acum
sper să te transforme ș� i pe tine. Tipul acesta de î�nț�elepciu-
ne cere să fie transmisă ș� i altora; aceasta este natura ei.
Pentru un adevărat profesor, sentimentul de entuzi-
asm înflăcărat ce îl însoțește nu este: „Uită-te la mine“,
ci: „Uită-te la asta! Uită-te la acest pocal de aur al înțe-
lepciunii! Uită-te la această bijuterie a înțelegerii! Vreau
să ți-o dăruiesc!“.
Cărț�ile ajung î�n viaț�a noastră ca niș� te daruri aduse de
binefăcători misterioș� i – un prieten, un articol, un e-mail,
un afiș� dintr-un magazin. Ceva din interiorul tău î�ț�i ș� opteș� te:
„Trebuie să o citeș� ti“. Simț�i că ea conț�ine mesajele ș� i î�ndru-
marea pe care le-ai aș� teptat. Este răspunsul la o rugăciune,
la o î�ntrebare sau o dorinț�ă, uneori mai ales la acele dorin-
ț�e pe care nu vrei să le recunoș� ti sau să le rosteș� ti răspicat.
Este ca ș� i cum sufletul tău decide că vrea cartea î�nainte să
intervină mintea. Recunoaș� te o piesă a puzzle-ului de care
ai nevoie, ș� i o ia.
Unele cărț�i ne oferă informaț�ii, iar altele ne invită î�ntr-o
călătorie. Metamorfozele sufletului are menirea să facă am-
bele lucruri. Când scriu, intenț�ia supremă este aceea de a
crea un „refugiu de cuvinte“ virtual, un loc î�n care toț� i
cursanț� ii mei – trecuț�i, prezenț�i ș� i viitori – pot veni pentru
î�ndrumare, inspiraț�ie ș� i practici care să-i ajute pe calea lor

spre libertate.
Fructele se coc încet, dar cad brusc și fără întoarcere.
– Nisargadatta Maharaj
Pe când aveam 20 de ani, î�n 1971, am petrecut ș� ase luni

î�ncântătoare î�n insula Mallorca, î�n largul coastei spaniole,
cu primul meu profesor spiritual, Maharishi Mahesh Yogi,
ca parte a unui program de formare pentru profesori de
meditaț�ie. Maharishi a fost un maestru luminat ș� i o ființ�ă
radioasă. Î�n fiecare seară, stătea cu noi ș� i ne î�mpărtăș� ea î�n-
văț�ături profunde, capabile să-ț�i schimbe viaț�a. Timp de ș� ase
luni, am scris fiecare cuvânt spus de el î�n mai multe caiete.
Ieri, ceva m-a î�ndemnat să caut unul dintre aceste pre-
ț�ioase caiete ș� i să-l răsfoiesc. Aș� a am dat peste această
frază pe care mi-am notat-o ș� i care a făcut parte dintr-un
discurs pe care l-a ț�inut grupului nostru cu o zi î�nainte de
terminarea cursului, când fiecare urma să plece î�n diferite
părț�i ale lumii pentru a preda meditaț�ia. A spus:
„Când fructul apare pe ramură, arborele se î�nclină“.
Există atât de multă î�nț�elepciune î�n această frază apa-
rent simplă, dar uluitor de profundă. Fructele coapte î�ș�i
exercită greutatea pe ramuri, făcându-le să se î�ncline pen-
tru a oferi mai uș� or roadele celor care le aș� teaptă. Pomul e
plin de roade, dar nu se simte mândru, ci se apleacă umil,
cu veneraț�ie faț�ă de miracolul manifestat.
Profesorul ne î�nvăț�a cum să fim profesori: să ne amin-
tim mereu că meseria de profesor este un act de slujire; și să
Prefaţă 15
nu ne simțim superiori, ci mai degrabă umili datorită coacerii

propriei noastre treziri interioare, despre care știa că avea
să se manifeste pentru mulți dintre noi, odată cu trecerea
anilor.
Patruzeci de ani mai târziu, sunt copleș� ită de roadele
î�nț�elepciunii ș� i ale revelaț�iei care mi-au crescut pe ramuri
ș� i mă î�nchin cu umilă recunoș� tinț� ă pentru ocazia de a-i
ajuta pe alț�ii î�n drumul lor, de a le fi cale spre vindecare.
„Instrumentul este binecuvântat de ceea ce trece prin el“, a
spus Paramahansa Yogananda. Această carte este fructul
meu copt, pe care ț�i-l ofer cu toată dragostea. Mă simt pro-
fund binecuvântată că am fost instrumentul prin care a
luat naș� tere Metamorfozele sufletului ș� i sunt onorată ș� i î�n-
cântată să dau mai departe darurile, î�ndrumările ș� i harul
pe care le conț�ine.
Responsabilitatea noastră ca ființ�e conș� tiente, căutători
sinceri ș� i pioneri ai transformării planetei este să renaș� tem
permanent.
Fie ca aceste principii de metamorfoză a sufletului să
te binecuvânteze ș� i să te elibereze aș� a cum m-au binecu-
vântat ș� i eliberat pe mine.
Oferită cu multă dragoste, î�n slujba Sinelui tău Suprem,
Barbara De Angelis,
august 2014
Santa Barbara, California
INTRODUCERE
Înainte de a începe: unele îndrumări care te vor

ajuta să primești cât mai mult de la această carte
Toate gândurile cu adevărat înțelepte au fost deja gândite de mii de ori;

dar, pentru a le face cu adevărat ale tale, trebuie să le gândești din nou,
sincer, până când se vor înrădăcina în experiența ta personală.
– Johann Wolfgang von Goethe
Există o alchimie misterioasă, dar inconfundabilă, care

are loc atunci când î�ț�i acorzi timp să guș� ti o carte, să o tră-
ieș� ti ca ș� i cum ar fi nu doar o culegere plăcută de cuvinte,
ci o „navă spaț�ială vibraț�ională“ care aș� teaptă să te ducă
î�ntr-o călătorie uimitoare spre locurile nevizitate î�ncă din
interiorul tău. Ai putea spune, presupun, că eu activez î�n
domeniul transportului spiritual!
Pentru mine, scrierea este etapa finală a unui proces
profund, mistic ș� i sacru: crearea unui vortex intens de ener-
gie transformaț�ională care se va numi „carte“. Petrec ani de
zile structurând această energie î�n „camere“ de î�nț�elepciu-
ne, revelaț�ii, claritate ș� i vindecare, proces asemănător cu
proiectarea ș� i decorarea unui frumos sanctuar sau refugiu
î�n care să se retragă toț�i cei care vor să crească spiritual
ș� i să se metamorfozeze. Dar cuvintele cu rolul de navă
spațială vibrațională nu reprezintă destinația, ci sunt

doar niște vehicule energetice sau puncte de lansare,
căi verbale către experiența reală a transformării care
este cuprinsă în vortexul cunoscut sub numele de carte.
Aș� adar, ce te poț�i aș� tepta să găseș� ti aici? Metamorfozele
sufletului prezintă două tipuri de conț�inut: informațional
și vibrațional. Conț�inutul informaț�ional este menit să-ți
influențeze mintea ș� i este ceea ce te aș� tepț�i î�n mod normal
să primeș� ti atunci când citeș� ti o carte; spre exemplu, idei,
concepte ș� i explicaț�ii care î�ț�i oferă noi modalităț�i de a te
î�nț�elege pe tine ș� i de a î�nț�elege lumea.
Conținutul vibrațional, pe de altă parte, este menit
nu numai să fie înțeles de minte, ci și simțit de inimă
și conștiință, în așa fel încât să aibă un impact real și
semnificativ la nivel de energie. Este diferenț�a dintre
procesul intelectului de a culege informaț�ii despre ceva
(o experienț�ă mentală) versus a simț�i efectiv visceral acel
lucru (o experienț�ă vibraț�ională). Vei afla mai multe des-
pre vibraț�ii mai târziu, dar, mai simplu spus, scopul acestui
conținut vibrațional este să te ajute să te transformi din
interior.
Imaginează-ț�i diferenț�a dintre a auzi despre un bol de
î�ngheț�ată versus a o savura efectiv, sau diferenț�a dintre a
auzi despre o mare tropicală turcoaz versus a pluti liniș� tit
î�n acele ape calde. Despre prima experiență doar auzi; pe a
doua o simți. Are un efect asupra ta. Aceasta este suprema
mea intenț�ie pentru atunci când vei citi Metamorfozele su-
fletului – nu doar să o auzi, ci să o simț�i, să-i permiț�i să aibă
un efect asupra ta ș� i să te bucuri de variatele experienț�e
transformaț�ionale pe care este menită să ț�i le ofere.
Introducere 19
MAI MULT DECÂT INFORMAȚII:

CUM SĂ PRIMEȘTI TRANSMITEREA ENERGIEI
Aș� vrea să î�ț�i sugerez să fii deschis ș� i să priveș� ti cartea
nu doar ca pe o simplă informație, ci și ca pe o transmitere
de energie. Î�n aceste pagini sunt multe lucruri î�ntreț�esute
pe care mintea nu le va putea localiza numai prin î�nț�elege-
rea cuvintelor. Poate că ai citit deja alte cărț�i scrise de mine
sau de alț�i autori ș� i î�nț�elegi ce î�nseamnă să simț�i alchimia
despre care vorbesc. Dacă nu, te invit să te deschizi pentru
a privi această carte î�n mod diferit ș� i vezi ce se î�ntâmplă.
Cuvintele care izvorăsc nu de la nivelul inte-

lectului, ci din conștiința extinsă a scriitorului
sau a profesorului și îți sunt apoi oferite ție,
nu sunt simple cuvinte inerte – ele sunt animate
și vibrează cu o frecvență reală de transformare
și revelație.
Dacă le primești cu această înțelegere, te poți
conecta la înțelepciunea, experiențele și reali-
zările din care au apărut, care vor activa apoi
aceleași experiențe în interiorul tău.
Un alt mod de a î�nț�elege acest lucru este să te gândeș� ti
că te conectezi pe tine la o priză pentru ca dispozitivul tău
electronic să meargă, sau că stabileș� ti o conexiune cu o re-
ț�ea Wi-Fi, astfel î�ncât să ai acces la internet ș� i să primeș� ti
informaț�ii.
Dacă doreș� ti să ai parte de această experienț�ă, e sufici-
ent să ai intenț�ia să te deschizi în fața energiei vibraționale
pe care o conține cartea, chiar dacă acum nu ș� tii exact ce
î�nseamnă asta. Î�ț�i poț�i imagina, pe măsură ce citeș� ti, că nu
doar priveș� ti cuvintele î�n plan fizic, ci le absorbi energia, ca

ș� i cum din pagină ar ieș� i un val de lumină care-ț�i pătrunde
î�n ochi.
De asemenea, poți conștientiza că această carte nu este
doar o sumă de cuvinte și idei, ci o ființă vie pe care o vizitezi,
o energie binefăcătoare care a apărut în viața ta pentru a-ți
oferi îndrumare, compasiune și dragoste. Când citeș� ti, î�ț�i poț�i
imagina că stai de vorbă cu o ființ�ă î�nț�eleaptă, că simț�i cum
energia vibrantă a cuvintelor î�ț�i inundă inima.
De asemenea, poț�i vizualiza un fir de aur care leagă car-
tea și înțelepciunea pe care o conține în paginile ei de inima ta
sau, dacă vrei, care î�ț�i conectează inima la a mea. Vei simț�i
ceva profund.
Bineî�nț�eles, eș� ti liber să nu faci nimic din toate astea ș� i
să citeș� ti Metamorfozele sufletului strict pentru informaț�ii-
le pe care le oferă ș� i care sper sincer că-ț�i vor fi de ajutor,
î�ntru inspiraț�ie ș� i î�nălț�are. Totuș� i, din aceste pagini poț�i
obț�ine mult mai mult decât simplele informaț�ii, aș� a că nu fi
surprins dacă simț�i că se î�ntâmplă ș� i altceva.
CAUTĂ PORȚILE
Metamorfozele sufletului conț�ine adevărate Porți Vibra-
ționale și energetice. Eu folosesc cuvinte, fraze sau idei care
vor crea î�n interiorul tău deschideri vibraț�ionale, lucru pe
care î�l voi explica pe măsură ce mergem mai departe. Aceste
Porț�i Vibraț�ionale ț�i se vor arăta î�n timp ce citeș� ti, aș� a că fii
atent la ele ș� i nu-ț�i fie teamă să le treci pragul.
Cum ar trebui să faci asta? Pur și simplu observând, când
citești, ce anume stârnește în tine o emoție sau creează un
sentiment de deschidere, entuziasm sau chiar agitație. Asta
Introducere 21
înseamnă că ai o reacție vibrațională la cuvinte. Ai ajuns la

o Poartă:
Cuvintele din această carte sunt mai mult decât

cuvinte – ele sunt Poduri Vibraționale pe care
să le traversezi și Porți Vibraționale prin care
să treci.
Nu vreau să pierzi nicio Poartă. Adesea te voi atenț�iona
asupra a ceea ce consider că este o Poartă importantă, prin
simpla î�ngroș� are a cuvintelor, aș� a cum am făcut mai sus.
Î�ț�i sugerez ca, atunci când simț�i că eș� ti î�n faț�a unei Porț�i,
să citeș� ti partea respectivă cu voce tare sau, dacă citeș� ti
î�mpreună cu un prieten sau partener, să vă citiț�i pasaje pe
rând unul altuia. Când te vei auzi rostind cuvintele respec-
tive, vibraț�ia ta va fi influenț�ată de vibraț�ia î�nț�elepciunii
oferite ș� i te va face să primeș� ti energia care se î�ndreaptă
spre tine. De asemenea, te invit să citeș� ti cartea de mai
multe ori, oricând poț�i, pentru a te putea bucura din plin
de ceea ce are de oferit. Poate vei dori să ai la î�ndemână o
agendă î�n care să iei notiț�e sau să treci informaț�iile care
ajung la tine î�n timp ce citeș� ti.
Ca orice dar, o carte precum Metamorfozele sufletului
este menită nu doar să fie privită ș� i admirată, ci ș� i deschisă,
folosită ș� i trăită. De-a lungul acestor pagini, voi prezenta
multe exerciț�ii ș� i tehnici. Pe măsură ce î�ncepi să utilizezi
unele dintre tehnicile pe care le î�mpărtăș� esc, vei î�ncepe să
î�nț�elegi informaț�iile despre care citeș� ti ș� i î�n interiorul tău,
nu numai la nivel intelectual. Conștientizările și revelați-
ile tale nu vor avea loc datorită cuvintelor mele, ci dato-
rită propriilor experiențe de a pune ideile în practică.
CARTOGRAFIEREA CĂLĂTORIEI
DE METAMORFOZĂ A SUFLETULUI
Am scris Metamorfozele sufletului sperând să fie pentru
tine o călătorie lină, uș� oară, clară ș� i interesantă. Informaț�i-
ile ies la iveală sistematic, rând pe rând, fiecare concept
bazându-se pe cel precedent, astfel î�ncât, citind, simț�i că
urci pe o scară fascinantă care te duce tot mai sus.
Am structurat Metamorfozele sufletului î�n patru părț�i:
Partea I: Poarta către adevărata trezire spirituală

Gândeș� te-te la această primă parte ca la o sală de aș� -
teptare de la î�nceputul călătoriei noastre; aici ni se dau
hărț�ile ș� i proviziile ș� i ne orientăm cu privire la drumul pe
care ne pregătim să mergem. Vei afla de ce o transformare
reală poate avea loc numai din interior, ș� i că nu-ț�i lipseș� te
nimic – eș� ti deja conectat ș� i pregătit pentru această reve-
laț�ie! Conș� tiinț�a este panoul de control al vieț�ii tale ș� i vei
descoperi cum să ț�i-o schimbi, astfel î�ncât să nu mai încerci
să-ți controlezi viața, ci să trăiești cu o deplină cunoaștere.
Partea a II-a: Metoda transformării

Transformarea nu se î�ntâmplă din senin; există o meto-
dă care poate face asta mai rapid ș� i mai uș� or. Eu o numesc
„fizică spirituală“. Î�n partea a II-a vei afla de ce atât ș� tiinț�a
modernă, cât ș� i textele spirituale antice spun acelaș� i lucru:
că eș� ti o ființ�ă vibraț�ională ș� i că tot ce ț�i se î�ntâmplă este o
experienț�ă vibraț�ională. Pentru a-ți transforma viața, gân-
durile și relațiile la exterior, trebuie să-ți recalibrezi vibrația
din interior, trecând prin metamorfozele sufletești pe care le
Introducere 23
voi explica. Vei î�nvăț�a cum să cultivi o credibilitate vibraț�io-

nală autentică, care va avea un efect profund asupra î�ncre-
derii î�n propria persoană ș� i care î�ț�i va transforma radical
relaț�iile cu toț�i cei din jur.
Partea a III-a: Spiritualitatea practică

Această parte a cărț�ii oferă multe tehnici extrem de efi-
ciente pentru metamorfoza sufletului care te vor ghida să
te conectezi cu Sinele tău Suprem ș� i să trăieș� ti î�n acord cu
el nu doar o parte din timp, ci mereu. Vei descoperi cum să
pui în practică tot ce ai învățat în prima și a doua parte, în
moduri care produc schimbări reale și durabile în toate as-
pectele vieții tale. Spiritualitatea practică î�ț�i va explica felul
î�n care poț�i ajunge să-ț�i sabotezi singur fericirea fără să-ț�i
dai seama ș� i cum î�ț�i poț�i recalibra instantaneu conș� tiinț�a
către sinele tău cel mai luminat, indiferent de modul î�n
care te simț�i sau de ceea ce ț�i se î�ntâmplă.
Partea a IV-a: Cum să trăiești metamorfozele sufletului

Cum poț�i să-ț�i î�mplineș� ti scopul î�n fiecare zi? Ce trebuie
să se î�ntâmple ca să poț�i avea parte de mai multă iubire ș� i
libertate î�n toate circumstanț�ele? Î�n partea a IV-a vei des-
coperi cum să trăieș� ti metamorfozele sufletului. Vei afla
despre „realizările sufletești“ și despre „CV-ul cosmic“ și îți voi
oferi mai multe exerciții pentru metamorfoza sufletului, care
îți vor deschide inima și îți vor înălța spiritul. Aceste capito-
le finale te vor inspira pe măsură ce-ț�i vei da seama că poț�i
influenț�a î�n bine ș� i chiar influenț�ezi î�n bine lumea din jurul
tău mai mult decât î�ț�i poț�i imagina.
STILUL MEU DE PREDARE PANORAMIC

Imaginează-ț�i că te duci la muzeu să vezi o celebră sculp-
tură antică, de dimensiuni enorme. Vrei să o cunoș� ti pe de-
plin, să-i î�nț�elegi frumuseț�ea. Oare alegi un loc ș� i rămâi acolo,
să priveș� ti sculptura din acelaș� i unghi, fără să te miș� ti, fără
să o vezi din lateral sau din spate? Desigur, răspunsul este nu.
Cu toate acestea, majoritatea oamenilor tind să-ș� i pri-
vească viaț�a din aceeaș� i perspectivă – exact cum ai privi o
sculptură dintr-un singur unghi, sau cum ai parca mereu î�n
acelaș� i loc de fiecare dată când vrei să te bucuri de prive-
liș� tea unui munte, a unui oraș� sau a unei zone pitoreș� ti.
Credem că vedem tot ce este de văzut și ne bazăm înțe-
legerea realității pe acele presupuneri, dar, de fapt, nu
facem decât să privim sculptura, muntele sau pe noi
înșine dintr-un singur unghi. Eu numesc asta „să vezi
lumea prin ochii problemelor tale“.
Stilul meu de predare este ceea ce am numit „vedere
panoramică“. Î�mi iau cursantul, auditoriul sau cititorul, „ș� i
î�l mut mai î�ncolo“ cu câț�iva centimetri î�n ce priveș� te per-
cepț�ia ș� i contemplarea ș� i î�i spun: „Din locul acesta, anali-
zează-te pe tine sau situaț� ia ta. Acum ai o cu totul altă
perspectivă, nu-i aș� a?“. Apoi găsesc un alt punct avantajos
care î�l face să se „miș� te“ din nou î�n alt unghi ș� i î�l invit să
privească de acolo. Apoi î�l iau î�n ceea ce putem numi „o
plimbare conceptuală cu elicopterul“ până la un punct avan-
tajos aflat mult deasupra problemei sau situaț�iei ș� i î�i spun:
„Acum, priveș� te-te din locul acesta!“. Odată ce am făcut asta,
luăm un ascensor care ne duce î�n adâncuri, până la rădăci-
na problemei respective, ș� i o privim de la baza ei.
Introducere 25
Acest stil panoramic de predare este ca ș� i cum aș� oferi

un tur complet care î�ț�i permite să te vezi cu totul pe tine ș� i
problemele tale, să vezi inclusiv ceea ce te limitează î�n ori-
ce sens, pentru a descoperi căile care există deja pentru a
ieși din aceste limite și a avea mai multă libertate. Vei ob-
serva că folosesc multe metafore ca parte a acestui „tur“,
deoarece ele oferă diferite căi de a privi acelaș� i lucru, care
sunt excelente instrumente pentru î�nț�elegerea principiilor
î�ntr-o manieră uș� oară ș� i practică.
SĂ CINSTIM TOATE CĂILE CARE DUC

LA SINELE SUPREM
Î�n călătoria mea personală ș� i spirituală, am câș� tigat
mare valoare ș� i inspiraț�ie din î�nț�elepciunea, simbolurile ș� i
poveș� tile oferite de numeroase culturi ș� i religii ș� i î�ț�i voi î�m-
părtăș� i aceste lucruri de-a lungul Metamorfozelor sufletu-
lui. Vei observa că unele dintre aceste povestiri ș� i imagini
se vor referi la fundamentul ș� i studiul meu î�n gândirea
orientală, dar vreau să subliniez ș� i să te asigur că această
carte nu se bazează pe o cale spirituală anume, nici nu este
derivată din î�nvăț�ătura sau filosofia vreunei alte persoane
î�n afară de mine. Este universală prin faptul că te invită să
fii mai prezent, ceea ce cred că este scopul tuturor practici-
lor spirituale.
Nu este vorba despre a urma calea mea, ci mai degrabă
este un dar respectuos de instrumente care, sper, te vor ajuta
să te orientezi mai bine pe propria ta cale ș� i să-ți pui cu suc-
ces în practică propriile convingeri. Am cursanț�i din toate
culturile religioase imaginabile – creș� tini, evrei, musulmani,
hinduș� i, budiș� ti, agnostici ș� i altele. De-a lungul anilor, mulț�i
dintre ei s-au apropiat mai mult de religia lor, trăind-o la

nivel emoț�ional. Respect toate căile care ne conduc către
Sinele Suprem, sau oricare ar fi numele pe care î�l dai tu
acestuia.
MERGI ÎN PROFUNZIME
Î�ntr-o vară, pe când aveam vreo 20 ș� i ceva de ani, mă
î�ntorceam dintr-un centru de meditaț�ie din Europa ș� i, î�m-
preună cu o prietenă, am decis să vizitez unele situri arhe-
ologice sacre. Î�ntr-una dintre opririle noastre, s-a î�ntâmplat
ceva ce nu voi uita niciodată. Ni s-a povestit despre o mâ-
năstire frumoasă ș� i izolată ș� i am mers până acolo, pentru
a ne bucura de liniș� te ș� i de arta rafinată. Sosind î�n locul
respectiv, ne-am despărț�it ș� i am luat-o pe drumuri separa-
te. Timp de o oră am explorat multe capele mici ș� i grădini
de rugăciune, sperând să absorb din atmosfera sfinț�ită care
î�nvăluia mănăstirea datorită a sute de ani de rugăciune ș� i
î�nchinare.
La ora stabilită, m-am revăzut cu prietena mea, care
efectiv strălucea.
— Nu-i aș� a că a fost minunat? am î�ntrebat-o. Mă bucur
tare mult că am venit.
— E incredibil, a răspuns ea. Bineî�nț�eles, preferata mea
a fost acea î�ncăpere cu lumânări ș� i cu statuia imensă a Sfintei
Fecioare.
— Î�ncăpere cu lumânări ș� i cu Sfânta Fecioară? Glumeș� ti!
am suspinat. Nu am văzut-o. Cum de am ratat-o?
— Era jos de tot, î�n capătul scărilor. E o uș� ă mică la
etajul de sub noi, care duce la o scară î�ngustă din piatră ș� i,
coborând, ajungi la cea mai sacră parte a mânăstirii.
Introducere 27
— Am coborât un etaj, dar nu ș� tiam că mai era încă

unul, am răspuns tristă.
Prietena mea s-a uitat cu compasiune la mine ș� i mi-a spus:
— Cred că nu ai coborât suficient.
Ani mai târziu, când mi-am î�nceput cariera de profesor

transformaț�ional ș� i de scriitoare, mi-am amintit acel mo-
ment miraculos ș� i de acele cuvinte pline de î�nsemnătate:
Cred că nu ai coborât suficient. Nu mi-aș� fi putut imagina pe
atunci cât de mult ar putea deveni o parte semnificativă a
mesajului ș� i darului meu pentru ceilalț�i. Privind î�napoi la
acea zi, î�mi dau seama că totuș� i am primit harul Sfintei
Fecioare!
Acum că pornim împreună în această călătorie,

te invit cu drag să găsești curajul de a merge
în profunzime – în adâncul locurilor din inte-
riorul tău în care te va duce această carte; în
adâncul darurilor de înțelepciune pe care le-am
adunat aici pentru tine; în adâncul sanctuarelor
ascunse ale grației divine și adevărului îngropat
în inima ta.
Pentru adevărata vindecare, adevărata transformare

ș� i adevărata trezire spirituală e nevoie de o profundă ex-
plorare, o profundă deschidere ș� i deplin abandon.
Asta e ceea ce te aș� teaptă.
O meriț�i pe de-a-ntregul.
PARTEA ÎNTÂI
POARTA
CĂTRE
ADEVĂRATA
CONȘTIENTIZARE
1
Trecerea peste prag
Dacă [profesorul] este într-adevăr înțelept, el nu vă invită să intrați

în casa înțelepciunii sale, ci vă călăuzește spre pragul minții voastre.
– Kahlil Gibran
Î�n toate religiile, pe toate căile spirituale, unul dintre

cele mai sacre ș� i mistice locuri din planul fizic este pragul
pe care î�l treci pentru a intra î�ntr-un templu, o catedrală,
o sală de rugăciune, o sinagogă sau un loc de î�nchinare. Un
prag este o uș� ă î�ntre lumi, o graniț�ă mistică î�ntre lumea
de zi cu zi ș� i cea divină ș� i, prin urmare, un loc de putere ș� i
graț�ie divină.
Î�n majoritatea culturilor răsăritene, oamenii onorează
această semnificaț�ie a pragului necălcând niciodată direct
pe el, ci trecând î�ntotdeauna peste ș� i lăsându-ș� i î�ncălț�ă-
mintea afară, î�n semn de reverenț�ă ș� i respect. Î�n pelerina-
jele mele la templele indiene, am văzut adesea un om stând
ghemuit lângă pragul uș� ii, pentru a se asigura că nimeni,
î�n special niciun turist occidental neavizat, nu face teribila
greș� eală de a călca pe această zonă despărț�itoare.
Acum mulț�i ani, când mi-am î�nceput călătoria spirituală,

am fost î�nvăț�ată ca ori de câte ori intru î�ntr-un templu sau
î�ntr-o sală î�n care se află profesorul, să mă aplec pentru a
atinge pragul cu mâna dreaptă ș� i apoi să-mi duc mâna la
inimă. Mi s-a mai spus să fac la fel ș� i la ieș� irea din templu
sau din sala de rugăciune. Nimeni nu mi-a explicat semni-
ficaț�ia acestui lucru, dar m-am conformat oricum, pentru
că asta făceau toț�i ceilalț�i – ș� i pentru că am fost mereu o
elevă foarte conș� tiincioasă!
Cu toate acestea, î�n timp, pe măsură ce profesorul î�mi
oferea darul de a pătrunde î�n cele mai intime tărâmuri ale
conș� tiinț�ei mele, am î�nț�eles acest gest de respect ș� i de ce
trebuia să-mi duc mâna de la podea la inimă. Pentru mine
a devenit o modalitate de a spune: Fie ca ceea ce mă așteaptă
în această cameră, peste acest prag, să-mi meargă direct în
inimă. La ieș� ire, era o modalitate de a spune: Sunt recunos-
cătoare pentru harul pe care l-am primit în acest loc sacru!
Fie ca el să se manifeste pe deplin în mine.
Această metaforă de a trece pragul este o reflectare a
călătoriei tale de transformare personală ș� i spirituală: ai
fost pe calea asta din momentul în care ai venit pe lume
și ai traversat deja, curajos, multe praguri semnificati-
ve. Toț�i căutătorii trebuie să meargă pe aceste drumuri in-
vizibile din interiorul lor, distanț�e care nu pot fi măsurate
î�n kilometri, dar care, cu toate astea, reprezintă cea mai
dificilă ș� i mai solicitantă parte a aventurii umane: distanț�a
de la obiceiul de a da î�napoi la stăruinț�a de a merge î�nainte;
distanț�a de la acea parte î�nspăimântată a ta, care spune:
Nu vreau să mă uit la mine, nu vreau să mă confrunt cu ni-
mic, nu vreau să simt nimic, până la acea parte neî�nfricată
Trecerea peste prag 33
din tine care, î�n cele din urmă, proclamă: Voi face tot ce este
necesar pentru a fi liber.
Trecem peste pragul rezistenț�ei noastre, î�napoi î�n spa-
ț�iul sacru al î�ncrederii.
Trecem peste pragul temerilor noastre, î�napoi î�n spa-
ț�iul sacru al viziunii.
Trecem peste pragul confuziei noastre, î�napoi î�n spa-
ț�iul sacru al adevărului.
Trecem peste pragul uitării noastre, î�napoi î�n spaț�iul
sacru al amintirii.
Ș� i, cu fiecare pas î�ndrăzneț� , curajos, ne apropiem tot
mai mult de marea reunire cu plenitudinea sinelui nostru
conș� tient.
Te afli în fața acestui prag al metamorfozelor sufle-

tului și îți urez bun venit în pelerinaj.
Te întâmpin ca pe un mare căutător.
Îți ofer o ghirlandă virtuală de flori și ți-o pun cu
respect la gât, așa cum faci cu un oaspete mult așteptat
și venerat, care a sosit în sfârșit.
Intră…
Când îți dai seama că ești adormit,

în acel moment ești deja pe jumătate treaz.
– P. D. Ouspensky
Pentru toate ființ�ele umane, viaț�a este o lungă serie de

î�ntrebări. Este î�n natura noastră să ne dorim mai mult ș� i să
ne î�ntrebăm cum obț�inem acele lucruri. Aceste î�ntrebări
există din momentul î�n care putem vorbi ș� i evoluează odată
cu noi.
Când suntem copii, î�ntrebările noastre se concentrează
asupra confortului ș� i plăcerii proprii:
Poți să mă iei în brațe? Îmi mai dai bomboane? De ce tre-
buie să mă spăl pe dinți? De ce trebuie să merg la școală? De ce
nu-mi iei jucăria aia? De ce nu pot să mă mai uit la televizor?
Pe măsură ce ne apropiem de adolescenț�ă, î�ntrebările
noastre nu se mai concentrează pe lumea noastră izolată,
ci include ș� i lumea din jurul nostru:
De ce nu pot să dorm la prietena mea? De ce mă urăște
profesorul acela? Cum pot să-l fac pe băiatul ăla să mă placă?
De ce este acea persoană atât de rea cu mine? Oare dacă mă
înscriu în acel grup, oamenii vor crede că sunt un tocilar? Ce
trebuie să fac pentru a intra la facultate? De ce nu-mi place
niciodată cum arat? Ce vreau să devin când voi fi mare?
Vârsta adultă vine cu î�ntrebări mai serioase:
Unde vreau să locuiesc? Este aceasta persoana potrivită
pentru mine? Cum pot să-mi deschid propria afacere? Oare
suntem pregătiți să ne întemeiem o familie? Cheltuiesc prea
mulți bani? De ce nu mă înțeleg cu fiul meu? Ar trebui oare
să renunț la acest loc de muncă și să-mi caut altceva? De ce
nu reușesc să slăbesc? Fac oare destule economii?
Uneori, î�ntrebările noastre sunt greș� ite, pentru că nu
sunt î�ntrebări reale, ci lamentări deghizate î�n î�ntrebări care
nu aș� teaptă de fapt un răspuns:
De ce mi se întâmplă asta? De ce e așa de ticălos? Când o

să se termine cu toate astea? De ce copiii mei nu se pot com-
porta civilizat? De ce totul merge mereu prost? De ce mă dez-
amăgește toată lumea? De ce oamenii nu se înțeleg între ei?
O modalitate de a ști că ți-ai început cu adevărat
drumul de căutător este să-ți dai seama că întrebările
pe care ți le puneai până acum s-au schimbat. Începi
să-ți pui „întrebări sacre“, după cum le numesc eu, adică
acele întrebări care nu se mai concentrează pe exterio-
rul vieții tale, ci pe tărâmul din interior:
Care este menirea mea în această viață? De ce este atât
de greu să mă iubesc pe mine însumi și să îi las pe ceilalți să
mă iubească? De ce nu trăiesc așa cum ar trebui? De ce reac-
ționez la oameni și situații în moduri care știu că nu vin de
la Sinele meu Suprem? Care este adevărul despre existență?
Cum pot găsi un refugiu de pace înăuntrul meu? Care este
Sursa a tot ce există și cum sunt conectat la ea?
Ș� i, poate cea mai importantă î�ntrebare dintre toate:
Ce trebuie să fac pentru a găsi răspunsurile la aceste
întrebări?
Unii dintre voi ș� i-au pus aceste î�ntrebări toată viaț�a, aș� a
cum am făcut eu. Alț�ii au î�nceput să reflecteze asupra lor
abia î�n ultimii ani sau luni. Aceste î�ntrebări provin din
adâncul ființ�ei tale ș� i, fie că î�ț�i dai seama, fie că nu, sunt un
indiciu că ceva profund a avut deja loc î�n interiorul tău.
Curajul de a-ți pune întrebări sacre este ceea

ce face din tine un căutător al adevărului și
este un semn că ai pornit deja pe drumul spre
trezirea spirituală.
E TIMPUL SĂ TE TREZEȘTI:
A PORNIT ALARMA CEASULUI TĂU COSMIC
Ce este această î�ntorsătură interioară de evenimente
care te face să porneș� ti pe drumul creș� terii spirituale? Eu o
numesc ceas cosmic deș� teptător. Este ca ș� i cum o alarmă se
declanș� ează brusc î�n interiorul tău ș� i î�ț�i dai seama că ai
fost adormit toată viaț�a ș� i că trebuie să te trezeș� ti. Adesea
tresari ca din somn: Oh, am dormit? Ia stai puțin… Ce caut
eu aici, pe această planetă? Oare nu trebuia să fac ceva?
Mă simt așa de confuz… Nu pot să mai pierd timp! Trebuie
să mă trezesc acum!
Treaba cu ceasul cosmic deș� teptător este că, odată ce
porneș� te alarma, indiferent de câte ori apeș� i butonul de
snooze ș� i î�ncerci să o ignori, ea va continua să sune până î�i
vei acorda atenț�ie. Poate unii dintre voi citesc acum aceas-
tă carte pentru că ș� i-au dat î�n sfârș� it seama că nu au cum să
tot amâne deș� teptarea!
Asta ne aduce la următoarea î�ntrebare importantă:
Cine a setat alarma de la bun început?

Răspunsul, desigur, este: Tu!
Sinele tău Suprem, sufletul tău, a setat o alarmă

cosmică pentru a se asigura că te trezești la timp ca să
participi la marea schimbare care are loc pe planeta
noastră. Ai stabilit să te trezești acum, în acest mo-
ment, în această viață, într-un moment în care mulți
alții se trezesc și în care mulți alții au nevoie să fie tre-
ziți de cei care s-au trezit primii.
Recent, î�n studiile mele spirituale, am fost uimită să
descopăr că acest concept despre care tot vorbesc de ceva
timp, cu ceasul cosmic deș� teptător din interiorul nostru,

este descris î�n textele vechi ale Shaivismului din Kashmir,
o filosofie hindusă care a luat naș� tere î�n secolul al IX-lea î�n
Kashmir, regiune aflată î�n partea de nord-vest a ceea ce nu-
mim astăzi India. Aceste texte au fost scrise cu peste o mie
de ani î�n urmă ș� i explică faptul că vine un moment profund
î�n viaț�a unui suflet când individul î�ncepe brusc să aibă
ceea ce ei descriu ca fiind un „gând de trezire spirituală”:
Ar trebui să aflu mai multe despre adevărul vieții. Cred
că sunt aici pentru ceva, pentru a face ceva, pentru a căuta
ceva. Trebuie să aflu. Am nevoie de un profesor. Am nevoie
de înțelepciune. Trebuie să mă trezesc.
Aceste gânduri apar, spun textele, pentru că o revelație
interioară s-a petrecut deja spontan, ca un eveniment
cosmic în cele mai adânci regiuni ale individualității tale,
o trezire care te face să te îndrepți spre iluminare, spre
înțelepciune, spre libertate. Acest eveniment se manifestă
î�n interiorul tău ca un impuls de a î�ncepe să cauț�i adevărul,
iar asta te face să te î�ndrepț�i spre un ghid sau un profesor,
spre scopuri spirituale sau religioase, spre citire, spre studiu
ș� i, î�n final, spre atingerea scopului.
Așa cum un cutremur din adâncul oceanului

duce la un tsunami la suprafață, un „cutre-
mur“ la nivel sufletesc duce brusc la întrebări,
dorințe, căutări și, în cele din urmă, la găsirea
a ceea ce cauți.
Î�mi amintesc cât de emoț�ionată am fost atunci când
am auzit pentru prima dată aceste versete antice, deoare-
ce semnificaț�ia lor e răvăș� itoare: ele spun că o întâlnire cu
un profesor, un ajutător, un preot, un vindecător, o cale, un
eveniment transformator sau chiar o carte ca aceasta nu

este niciodată întâmplătoare. Nu ai fi intrat î�n contact cu
astfel de experienț�e dacă î�n interiorul tău nu ar fi avut deja
loc o schimbare profundă, chiar dacă nu-ț�i aminteș� ti sau
nu-ț�i dai seama! Datorită acestei schimbări interioare la
nivelul sufletului, eș� ti apoi atras, ghidat sau „condus“ î�n mod
magic de indivizi, profesori, î�nvăț�ături sau situaț�ii care te
vor ajuta să te trezeș� ti spiritual.
Dacă ai pornit pe drumul spre trezirea spiri-

tuală, înseamnă că ai avut deja o revelație
interioară.
Personal, am avut primele „frânturi de revelaț�ie“ con-

ș� tiente la o vârstă foarte fragedă, chiar dacă la acea vreme
nu î�nț�elegeam ce trăiam. Î� mi amintesc că aveam 10 sau
11 ani, scriam poezii frumoase, dar deprimante, ș� i mă î�n-
trebam ce î�nseamnă viaț�a ș� i unde aș� putea găsi pe cineva
care să mă ajute să descopăr adevărul, convinsă fiind că era
ceva î�n neregulă cu mine, pentru că nimeni altcineva din-
tre cei cunoscuț�i nu părea să-ș� i pună aceste î�ntrebări.
Î�mi aduc aminte cum credeam, î�ntr-o oarecare măsură
cu naivitate, că, cu cât î�nvăț� mai mult, cu atât ajung mai
repede la iluminare. Mergeam la biblioteca locală î�n fieca-
re săptămână ș� i î�mprumutam 10-15 cărț�i despre filosofie.
Noaptea, când mama credea că dorm, eu citeam cu lanter-
na. Î�ncă simt mirosul vechilor volume legate cu sfoară, văd
legitimaț�ia de bibliotecă cu titlurile scrise de mână ș� i ș� tam-
pila cu data ș� i simt entuziasmul de a î�ncepe primele călătorii
î�mbătătoare î�nspre î�nț�elepciune. Ș� i atunci speram cu dispe-
rare să găsesc niș� te răspunsuri la î�ntrebări pe care nu ș� tiam
cum să le articulez î�ncă.
Asta se î�ntâmpla pe la î�nceputul anilor ‘60, când nu

exista nicio miș� care de creș� tere personală, nici literatură
de self-help, nici seminarii de transformare ș� i nici o conș� ti-
entizare la nivel de populaț�ie cu privire la lucrurile care azi
sunt la ordinea zilei. Mama ș� i-a făcut atâtea griji din cauza
mea, că m-a trimis la un psihiatru pediatru, care, desigur,
nu putea î�nț�elege căutările mele sufleteș� ti ș� i le-a catalogat
drept „tulburări preadolescentine“. Totuși, trezirea inte-
rioară nu dispare cu timpul, și din fericire, nu e reversi-
bilă. Ș� i, după cum am ajuns să î�nț�eleg citind textele acelea
vechi, 40 de ani mai târziu, drumul meu spre spiritualitate
ducea inevitabil către o î�ntâlnire cosmică, binecuvântată.
Î�n toamna lui 1969, când am î�mplinit 18 ani, am părăsit
cuibul părintesc pentru a urma o facultate la Universitatea
din Wisconsin. Eram acolo de numai două săptămâni când,
î�ntr-o după-amiază, am văzut un afiș� pe care scria Î�NVAȚ� Ă�
SĂ� MEDITEZI, ș� i fotografia unui indian frumos, zâmbitor,
î�mbrăcat î�ntr-o robă albă. Nu aveam habar despre ce era
meditaț�ia, cine era acel indian, ș� i nici nu citisem vreodată
ceva despre filosofia orientală. Totuș� i, î�n acel moment, ini-
ma mea a recunoscut cumva că ceea ce vedeam era ceea ce
căutam ș� i n-am avut niciun dubiu că î�ncepuse călătoria
mea spirituală.
Poate î�ț�i aminteș� ti primul gând care te-a î�ndemnat să
mergi pe calea transformării. Pentru unii dintre voi, poate
a fost cu mult timp î�n urmă ș� i v-aț�i transformat conș� tient
î�ncă de atunci. Alț�ii, poate, au descoperit doar recent că do-
resc să î�nț�eleagă mai mult, că vor mai multă î�nvăț�ătură ș� i
mai multe experienț�e spirituale profunde. A trecut peste
jumătate de secol de când mi-am î�nceput căutarea de sens,
iar acum, î�n secolul XXI, există multe feluri prin care
căutătorii pot porni pe drumul de explorare. Una dintre

cele mai mari realizări ale mele din această viaț�ă este fap-
tul că am fost printre primele persoane care au populari-
zat ideea de self-help, î�ncă de la î�nceputul anilor ‘80, ș� i că
am scris cărț�i ș� i am realizat programe de televiziune care
aș� teaptă să pornească alarma ceasului cosmic deș� teptător
al oamenilor.
Nu î�ntâmplător m-am î�nscris chiar la acea universitate
sau am văzut acel afiș� ș� i am decis să particip la conferinț�a
care avea să mă ducă spre primul meu î�nvăț�ător spiritual ș� i
pe o cale profundă, mistică, de trezire spirituală, fără de
care nu aț�i citi acum aceste cuvinte. Nu î�ntâmplător ai
ajuns poate să deschizi un e-mail care să anunț�e un semi-
nar de dezvoltare personală la care ai decis să participi ș� i
care te-a dus pe o cale cu totul nouă de î�nț�elegere. Nu î�n-
tâmplător ai î�nceput poate o relaț�ie cu cineva care practică
meditaț�ia ș� i ai decis să î�ncepi ș� i tu, ceea ce te conduce la o
profundă explorare de sine. Nu î�ntâmplător te-ai acciden-
tat la spate ș� i ai decis să urmezi un curs de yoga, curs care
ulterior te va face să devii chiar tu instructor de yoga. Nu
întâmplător citești această carte.
Acesta este un moment minunat de sărbătoare

pentru călătoria sufletului tău. Prima ta
metamorfoză sufletească și cea mai importantă
s-a produs deja: n-ai uitat că aveai o progra-
mare de aducere aminte. Și ai respectat-o!
Acordă-ț�i un minut pentru a î�ncerca să î�nț�elegi asta cu
adevărat ș� i să-ț�i dai seama cât e de minunat. Cea mai grea
parte din călătoria ta s-a î�ncheiat deja. Te-ai trezit! Acum
trebuie doar să-ți amintește ce ai uitat.
Ceva miraculos și profund a avut deja loc în

interiorul tău. Este un eveniment cosmic de
importanță supremă. Faptul că ai început să
cauți înseamnă că ai găsit deja ceva. Actul de
căutare reprezintă trezirea interioară în acțiune.
Gândul trezirii spirituale înseamnă că,
în sfârșit, ești pe drumul spre casă.
***
Ș� tiu că toate aceste lucruri la care trebuie să te gân-
deș� ti sunt foarte intense ș� i importante, chiar din primul
capitol! Din moment ce umorul este o modalitate foarte
bună de a ne ancora î�n realitate, iată o mică anecdotă pe
care am scris-o pentru tine:
Un suflet a intrat într-un corp nou și, fiindcă a uitat ime-
diat de ce era aici, a adormit la începutul vieții.
Omul care a devenit și-a văzut de viață ca o ființă uma-
nă, complet inconștient că ceva nu era în regulă. Au trecut
75 de ani și timpul sufletului pe Pământ s-a încheiat.
Îngerii responsabili cu însoțirea sufletelor în Viața de
Apoi au sosit la patul de moarte și au luat în brațe sufletul
încă adormit.
Deodată, sufletul s-a trezit și a văzut îngerii. „Vai de mine,
cred că am ațipit”, spuse el. „Ce mi-a scăpat?”
Sper că răspunsul pentru noi toț�i va fi: Din ce în ce mai
puțin în fiecare zi.
SĂ FACEM CUNOȘTINȚĂ
CU METAMORFOZELE SUFLETULUI
Odată ce sufletul se trezește, începe căutarea și nu te mai poți întoarce.
De acum înainte, ești stăpânit de o dorință specială, care nu te va mai
lăsa niciodată să rătăcești pe tărâmul satisfacțiilor mărunte și
al împlinirii parțiale. Eternitatea te face degrabă doritor.
– John O’Donohue
O lună aurie se ridica peste apa strălucitoare din Back

Bay, când m-am urcat î�n maș� ina pe care o chemasem să mă
ducă de la hotel la aeroportul internaț�ional din Mumbai.
Mă î�ntorceam î�n California dintr-o călătorie magnifică î�n
India ș� i, deș� i mă bucuram să plec acasă, nu aș� teptam cu
nerăbdare cele 30 de ore de călătorie. Mi-am petrecut ur-
mătoarele 20 de minute uitându-mă pe fereastră la acest
oraș� fascinant.
Dintr-odată mi-am revenit din reverie, realizând că de
ceva timp vehiculul nostru mergea la jumătate din viteza
altor maș� ini de pe ș� osea ș� i î�ncă ne aflam departe de locul
unde trebuia să ajungem. Dacă am fi continuat î�n acest
ritm, aș� fi pierdut avionul.
— Conduceț�i extrem de î�ncet, domnule, am spus. Pu-
teț�i merge, vă rog, mai repede?
— Nu vă faceț�i griji, domniș� oară, mi-a răspuns ș� oferul
vesel. Relaxaț�i-vă, cu siguranț�ă vom ajunge î�n cele din urmă.
— Nu mă î�ndoiesc, am răspuns eu. Dar nu vreau să ajung
acolo în cele din urmă. Vreau să ajung acolo mult mai devreme
decât în cele din urmă.
Există momente de cotitură î�n viaț�a tuturor căutători-

lor când ne dăm seama că am î�naintat pe calea transformă-
rii, î�nsă vrem să mergem mai repede. Nu mai este confortabil
ș� i nici acceptabil să rămânem unde suntem sau să continuăm
î�n ritmul cu care ne-am obiș� nuit. Simț�im o chemare î�nspre
ceva mai semnificativ, autentic ș� i măreț� ș� i, ca mine pe dru-
mul către aeroport, vrem să ajungem acolo mai devreme, nu
î�n cele din urmă. Devenim nerăbdători la nivel spiritual.
Î�n aceste momente esenț�iale, nu avem nevoie doar de
mai multă schimbare, ci de o transformare profundă; nu
doar de o ajustare a vieț�ii noastre exterioare, ci de o repo-
ziț�ionare din interior. Nu vrem doar să rearanjăm piesele
din noi î�nș� ine, p entru a arăta mai bine o vreme. Noi nu
vrem nici mai mult, nici mai puț�in decât renaș� terea. Sun-
tem pregătiț�i pentru metamorfozele sufletului.
Ce înseamnă metamorfozele sufletului? Sunt acțiuni
interioare transformatoare care provin din cele mai înal-
te adevăruri spirituale și se produc în acord cu acestea. În
loc să ne concentrăm pe rearanjarea sau revizuirea lu-
crurilor din exterior, învățăm cum să facem schimbări
însemnate în ce privește înțelegerea, sentimentele și
conștientizarea din interior, transformându-ne astfel
viața.
Aceasta este diferenț�a dintre simpla schimbare ș� i ade-
vărata transformare. Cei mai mulț�i dintre noi î�ncearcă să se
schimbe fie pe ei î�nș� iș� i, fie relaț�iile lor, fie circumstanț�ele,
abordând lucrurile la suprafaț�ă – gestionând, controlând
sau chiar acoperind ceea ce nu ne mulț�umeș� te. Pentru a ne
schimba cu adevărat, trebuie să mergem dincolo de mani-
festarea exterioară, vizibilă, a vieț�ii noastre, către „rădăcini”.
Pentru ca transformarea să fie semnificativă ș� i durabilă, ea
trebuie să înceapă din interior, aș� adar, î�n loc să controlăm

totul î�n mod constant, trebuie să stăpânim cel mai profund
nivel al ființ�ei noastre, cel sufletesc.
Metamorfozele sufletești nu sunt schimbări în

gândire sau în comportament pe care le facem
și de care trebuie să ne amintim să le facem în
continuare.
Ele sunt transformări radicale, vibraționale,
care provin din interior și care transformă în
mod spontan și inevitabil modul în care ne
raportăm la noi înșine, la alții și la lume.
Care sunt „acț�iunile interioare” care duc la o metamor-
foză a sufletului? Vei afla î�n detaliu despre acest lucru de-a
lungul cărț�ii. O primă explicaț�ie ar putea fi că o acț�iune in-
terioară nu este o acț�iune comportamentală î�n modul î�n
care î�nț�elegem termenul acțiune – să î�ncercăm să „acț�io-
năm” cu mai multă grijă, de exemplu – ș� i nu este nici o ac-
ț�iune mentală, cum ar fi o schimbare de atitudine, adică să
î�ncercăm să gândim mai pozitiv.
Acțiunile interioare pe care eu le numesc metamorfoze
sufletești sunt alegeri interioare, impulsuri emoționale și
perspective care, prin natura lor, au o frecvență vibraționa-
lă mai ridicată, pentru că sunt în acord cu cele mai înalte
principii spirituale. De aceea, vibrația acestor acțiuni interi-
oare este expansivă, eliberatoare, îmbunătățește viața și în-
nobilează spiritul, creând condițiile pentru o recalibrare
profundă și permanentă a câmpului nostru energetic.
Când î�nvăț�ăm cum să facem aceste schimbări sufleteș� ti,
poziț�ia noastră interioară sau punctul de vedere intern se
schimbă inevitabil, ș� i automat se schimbă ș� i felul î�n care ne
vedem pe noi î�nș� ine ș� i î�n care ne trăim viaț�a. E ca și cum

ne-am pune o pereche nouă de ochelari și ne-am vedea dife-
rit pe noi și lumea din jurul nostru, nu pentru că încercăm să
facem asta, ci pentru că asta este ceea ce vedem acum!
Dintr-odată, ceea ce percepem atunci când ne analizăm
munca, relaț�iile, lumea exterioară ș� i pe noi î�nș� ine este ra-
dical diferit. Zonele î�n care ne-am simț�it blocaț�i sau î�mpot-
moliț�i ș� i chestiunile neclare sau faț�ă de care am fost confuzi,
toate se lămuresc datorită unei noi î�nț�elegeri. Ni se arată
căi acolo unde nu vedeam niciuna, obstacolele se transfor-
mă î�n posibilităț�i, zidurile se transformă î�n uș� i, provocă-
rile se preschimbă î�n hărț�i uimitoare care ne conduc spre
noi teritorii interesante, ș� i toate astea pentru că am făcut
schimbări la nivel sufletesc.
Ai trecut deja prin multe schimbări sufletești în
viață fără să-ți dai seama, schimbări exterioare stimu-
late de schimbări interne sau de „acțiuni interioare”:
Poate că, după ani î�n care ai î�ncercat să controlezi to-
tul, a trebuit să „laș� i de la tine” î�ntr-o anumită situaț�ie ș� i
curând ai găsit un nou drum – cel către tine.
Poate că ai fost foarte dur cu o persoană pe care o iubeai
ș� i, la un moment dat, ai obosit să mai î�ncerci să o schimbi,
iar î�n acel moment, persoana respectivă a î�nceput să se
uite mai profund la sine î�nsăș� i.
Poate că, î�n loc să î�ncerci să te convingi cât de mult î�ț�i
place slujba pe care o ai, ț�i-ai dat permisiunea să conș� tien-
tizezi că eș� ti nefericit ș� i, brusc, ai văzut o soluț�ie care până
atunci fusese ascunsă vederii.
Î�n toate aceste exemple, din punct de vedere energetic,
ceva s-a schimbat î�n interiorul tău, ceva invizibil ș� i neex-
primat nimănui decât ț�ie, ori poate nici măcar tu nu ai fost
conș� tient de ce s-a î�ntâmplat ș� i, datorită acestui lucru, a

avut loc o schimbare semnificativă la exterior.
Metamorfozele sufletești și transformările

interioare se vor manifesta în transformări
profunde la exterior, în toate zonele vieții tale.
Aceasta este formula pentru a-ți stăpâni viața
din interior.
SUFERI CUMVA DE DISCONFORT DIVIN?

„Eternitatea te face degrabă doritor”, a scris poetul ș� i
preotul John O’Donohue î�n citatul pe care l-am menț�ionat
mai devreme. Ca să spunem asta î�ntr-un mod mai colocvi-
al, î�n contextul lucrurilor la care reflectăm, odată ce porneș� te
alarma ceasului cosmic deș� teptător, te trezeș� ti, te ridici ș� i
î�ț�i dai seama că eș� ti nerăbdător să î�ncepi să faci lucrurile
pentru care te afli aici ș� i să î�nveț�i tot ce trebuie să î�nveț�i. Am
simț�it această „presiune divină” de când mă ș� tiu. Eu o nu-
mesc „disconfort divin”, o presiune care vine din ceva
dinăuntrul tău care încearcă să iasă la lumină în viața
ta și în lume și care, în efortul de a ieși, se ciocnește de
obstacolele și de zidurile tale interioare.
Cum apare acest disconfort divin? Cred că toț�i venim
pe această planetă cu ceea ce eu numesc „pachete cosmice
de livrat” – pachete de î�nț�elepciune, de servicii, de daruri,
de dragoste. Noi promitem că vom face aceste livrări î�n
timpul vieț�ii, fiind contribuț�ia noastră adusă planetei. Aș� a
cum un curier î�ș�i î�ncarcă dimineaț�a camioneta ș� i ș� tie că
până la 6 seara trebuie să livreze totul, aș� a ș� i noi venim cu
o „î�ncărcătură” de pachete pe care am promis să le livrăm

până la sfârș� itul „zilei” noastre.
Cu toate acestea, sarcina noastră cosmică de a livra
aceste pachete nu este aș� a de simplă precum sună. Avem
probleme cu „vehiculul”; avem î�ntârzieri pe traseu care ne
descurajează; ne lăsăm distraș� i de aspecte superficiale ș� i
uităm că avem de făcut livrări; pierdem harta ș� i ne rătăcim
pe drum; obosim să mai conducem de colo-colo ș� i nu vrem
decât să tragem un pui de somn; ni se pare că nimeni nu
apreciază lucrurile pe care le livrăm ș� i ne dăm bătuț�i.
Pe măsură ce î�mbătrânim, se face târziu î�n ziua noas-
tră cosmică ș� i ne dăm seama că nu am făcut livrările pe
care trebuia să le facem. Pachetele î�ncep să devină grele ș� i
î�mpovărătoare, iar sentimentul de frustrare e tot mai in-
tens. Ș� tim că suntem î�n î�ntârziere ș� i ne temem că am dat
greș� . Este un caz serios de disconfort divin.
Ori de câte ori vorbesc despre disconfortul divin, oa-
menii din auditoriu reacț�ionează foarte puternic. Unii plâng.
Unii î�ncep să râdă. Unii arată de parcă toată greutatea
lumii tocmai li s-a luat de pe umeri. Unii mă privesc cu ochi
mari ca niș� te felinare. Am dat nume unui lucru pe care l-au
trăit fără să ș� tie ce este. După aceea, aud î�ntotdeauna ace-
leaș� i comentarii:
N-am fost niciodată deprimat, dar în ultima vreme nu

pot scăpa de senzația că ceva din mine este blocat.
Simțeam că o să explodez, dar nu știam de ce.
Soțul meu îmi tot spune că am o criză a vârstei de mij-
loc, dar știam că nu asta era problema. Simt că vreau să iasă
ceva din mine. Nu e de mirare că mănânc prea mult – mă
face să nu mai simt atât de acut disconfortul.
Nu contează cât meditez sau cât mă rog, nu am putut

să-mi liniștesc stările de anxietate și nu-mi dau seama ce mă
face să mă simt atât de nebun.
Am o soție grozavă și copii minunați, și am și destul suc-
ces financiar, așa că nu avea niciun sens să mă simt atât de
nefericit.
Dacă bănuieș� ti că suferi de disconfort divin, nu dispera,

nu eș� ti singurul. Cred cu tărie că suntem î�n toiul unei epi-
demii de disconfort divin, î�n special î�n rândul celor dintre
noi aflaț�i pe o cale conș� tientă de creș� tere, care simt presiu-
nea de a livra mai mult ș� i să o facă acum:
Timpul accelerat în care trăim te propulsează

la nivelul următor de „livrare” – să slujești, să
oferi, să ajuți și să iubești.
Tot mai mulți oameni încearcă să se trezească
și au nevoie de „pachetele” lor.
Energia cosmică din tine crește și astfel ia naș-
tere o bătălie internă între ceea ce dorește să
se exprime prin tine și obiceiurile, modelele,
programele psihologice depășite și blocajele
emoționale care îți stau în cale.
Coliziunea dintre ceea ce încearcă să iasă la
suprafață și ceea ce-i stă în cale produce o agi-
tație interioară enormă, un disconfort care
are o sursă „divină”.
Precum mulț�i profesori ș� i ghizi dinaintea mea, am tre-
cut ș� i eu prin lungi perioade de disconfort divin, pentru a
deveni ceea ce sunt astăzi. Î�n acest proces, am dezvoltat
metode de transformare care au devenit „livrările” pe care
le fac acum prin munca mea. Metamorfozele sufletului este

cea mai recentă dintre livrări ș� i mă bucur nespus să ț�i-o ofer.
Aș� adar, aceasta este intenț�ia plină de afecț�iune din spa-
tele cărț�ii: să te ajute să-ț�i depăș� eș� ti mai uș� or disconfortul
divin ș� i să scoț�i la iveală ceea ce aș� teaptă î�nlăuntrul tău.
Este o invitaț�ie să-ț�i accelerezi transformarea personală ș� i
spirituală î�n aceste vremuri î�n care viteza planetară este
intensificată, când e imperios necesar să păș� eș� ti către Sinele
tău Suprem.
Poate crezi că trebuie să aș� tepț�i trecerea timpului sau
efectul unor circumstanț�e exterioare semnificative pentru
ca ceva remarcabil sau magic să apară, dar nu e aș� a. Poți să
accelerezi acest proces de transformare, să înveți cum
să-l pornești, să te deschizi în fața lui, să îți dai seama că
i te împotrivești, să renunți la împotrivire și să treci cu
măiestrie prin el, pentru a-ți crea un nou mod de a trăi,
de a iubi și de a te pune în slujba lumii care va depăși
orice ți-ai imaginat sau ai sperat vreodată că e posibil.
Un mesaj de la BELL ROCK

Dezvoltarea sufletului ar trebui să aibă prioritate față de toate lucrurile.
– Edgar Cayce
Unul dintre locurile mele preferate de pe Pământ este

Sedona, Arizona, unde organizez adesea tabere de retragere
spirituală. Sedona este o zonă extraordinar de frumoasă,
caracterizată de formaț�iuni din roci roș� ii impresionante ș� i
nepământene ș� i este cunoscută ca fiind un loc de vindecare
metafizică, datorită a ceea ce se spune că ar fi misterioasa
putere emanată de vortexurile vibraț�ionale. Mai simplu
spus, un vortex este considerat a fi un loc din care izvorăsc

niș� te energii spirituale subtile extrem de concentrate, ceea
ce creează un mediu favorabil pentru rugăciune ș� i medi-
taț�ie ș� i ne dezvoltă capacitatea de a ne conecta cu Sinele
nostru Suprem.
Vortexul meu preferat din Sedona este o formaț�iune de
roci cunoscută sub numele de Bell Rock. Am fost la Bell
Rock de zeci de ori ș� i când sunt acolo, mă simt î�ntotdeauna
conectată la o antenă cosmică enormă, prin care mă reî�ncarc
spiritual. Vibraț�ia intensă este inconfundabilă ș� i destul de
greu de ratat.
Recent, am ț�inut un seminar la Sedona ș� i am decis să
vizitez Bell Rock î�nainte de sosirea cursanț�ilor mei. Există
o cărare care ajunge la baza muntelui ș� i, pe măsură ce mă
apropiam de el, aveam deja sentimentul clar că mă î�nalț� .
Apoi, am observat un cuplu care venea spre mine. Mi-a atras
atenț�ia pentru că e foarte neobiș� nuit să vezi oameni nefe-
riciț�i la Bell Rock, mai ales atunci când se î�ntorc de acolo,
iar bărbatul părea foarte supărat ș� i nemulț�umit. Mergea cu
câț�iva metri î�n spatele soț�iei, î�ncruntându-se, dând din cap
ș� i bombănind, î�n timp ce ea mergea î�n faț�ă, î�ntorcându-se
nervoasă spre el o dată la câteva secunde. Mi-a fost clar,
chiar ș� i de la distanț�ă, că nu-i plăcuse deloc la Bell Rock!
Când s-au apropiat de mine, l-am auzit pe bărbat spu-
nând ceva ce nu am să uit niciodată.
„Nu î�nț�eleg ce mare scofală e aici”, s-a plâns el. „N-am
simț�it nici pe naiba!“ Ș� i, ca pentru a se asigura că soț�ia a pri-
ceput, a repetat: „Ai auzit ce-am spus? Nu înțeleg ce mare
scofală e aici! N-am simțit absolut nimic!”.
Realizând că am auzit comentariile soț�ului, femeia mi-a
zâmbit jenată, parcă cerându-ș� i scuze, când a trecut pe lângă
mine, observând, din beatitudinea de pe faț�a mea, faptul că

eram unul dintre acei oameni care cu siguranț�ă simțiseră
ceva!
Dintr-odată am î�nț�eles că, deș� i nici măcar nu î�ncepu-
sem să urc, vortexul î�mi oferise deja o î�nvăț�ătură profundă:
existenț�a noastră pe această planetă este ca o excursie la
Bell Rock. Sosim și ne pregătim să urcăm și să vedem ce ne
așteaptă. Totul este posibil pe acest enorm vortex spiritual
numit Pământ: peisaje frumoase; experienț�e uimitoare, î�năl-
ț�are ș� i î�ncântare; nenumărate momente de bucurie ș� i opor-
tunităț�i de vindecare profundă. La sfârș� itul vieț�ii, ieș� im din
vortex. Vizita noastră s-a terminat.
Ce vom spune când vom coborî de pe muntele aces-
tei existențe? Câț�i dintre noi trecem prin viaț�ă ratând ceea
ce se î�ntâmplă pentru că nu ne dăm voie să vedem, să sim-
ț�im, să ne conectăm, să ne emoț�ionăm? Câț�i dintre noi
ajung să creadă la fel ca acel bărbat: Nu înțeleg ce e așa de-
osebit. N-am simțit nimic. Ce e așa de grozav în a fi o ființă
umană? Ce e așa de grozav în legătură cu dragostea? Ce e așa
de grozav să avem un corp? Ce e atât de grozav în a face o
diferență în viața altora? Ce e atât de grozav la planeta asta?
Î�n ziua aceea am simț�it multă compasiune pentru acel
om. A venit acolo aș� teptând să se î�ntâmple ceva, dar nu
putea primi ceea ce era acolo, pentru că nu era deschis față
de ceea ce se întâmpla. Aș� a trăiesc foarte mulț�i oameni. Ei
aș� teaptă să apară ceva care să-i facă să se deschidă, î�n loc
să se deschidă singuri faț�ă de ceea ce î�i aș� teaptă.
În loc să aștepți ceva care să te deschidă, des-

chide-te tu primul.
Doar atunci vei putea primi ce este de primit.
DESCHIDE-TE FAȚĂ DE ÎNȚELEPCIUNEA

CARE TE AȘTEAPTĂ
Imaginează-ț�i că există o mare comoară ascunsă î�n tine
– amintirea ta, puterea ta, pacea ta, toate aș� teptând cu răb-
dare să fie descoperite. Acum imaginează-ț�i că î�n tine se
află un î�nvăț�ător î�nț�elept – î�nț�elepciunea ta, dragostea ta,
integritatea ta – care te aș� teaptă să soseș� ti.
Cum găseș� ti această comoară, acest î�nvăț�ător? Mintea
î�ț�i spune că trebuie să cauț�i, să scotoceș� ti, să alergi după
fiecare indiciu ș� i să nu renunț�i până nu reuș� eș� ti. Dar dacă
ți-aș spune că nu trebuie să cauți nimic și nici să alergi
după ceva? Tot ce trebuie să faci este să te deschizi. Tre-
buie doar să te deschizi către î�nț�elepciunea care te aș� teaptă.
Î�ncearcă să-ț�i spui uș� or, timp de un minut, următoarea
frază:
„Mă deschid către înțelepciunea

care mă așteaptă”.
Acum inspiră adânc, î�ncet ș� i, când expiri, spune cu voce

tare: Mă deschid către înțelepciunea care mă așteaptă.
Inspiră ș� i expiră din nou ș� i rosteș� te iar fraza. Fă asta de
câteva ori, apoi relaxează-te. Observă cum te simț�i.
Afirmaț�ia „mă deschid” provoacă o schimbare majoră
î�n vibraț�ia ta. Când spui „mă deschid”, ceva î�n tine chiar
face asta. Ț� i se deschide gura. Ț� i se deschide energia. Ț� i se
deschide inima. Î�n acel moment, inviț�i spre tine vindecarea.
Inviț�i graț�ia divină. Î�n acelaș� i timp, dărâmi zidurile ridicate
de teamă, anxietate, scepticism, rezistenț�ă ș� i neî�ncredere.
Eliberezi calea pentru a primi.
„Mă deschid către î�nț�elepciunea care mă aș� teaptă

î�năuntrul meu, î�n Sinele meu Suprem.” O invoci – nu este o
î�nț�elepciune după care trebuie să alergi; nu este o î�nț�elep-
ciune care se află departe; nu este o î�nț�elepciune care nu
vrea să vină către tine, ci te aș� teaptă să te deschizi către ea,
pentru a o primi.
Iată primul principiu de metamorfoză a sufletului:
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A CĂUTA LA A TE DESCHIDE
Nu tu aștepți înțelepciunea.
Ea te așteaptă pe tine.
Nu tu aștepți ca ea să se arate.
Ea așteaptă ca tu să te deschizi către ea.
Această carte are o destinaț�ie: reunirea cu ceva din in-
teriorul tău care se află deja acolo ș� i te aș� teaptă: propria ta
î�nț�elepciune, iubirea ta, Sinele tău Suprem. Aș� adar, nu cău-
tăm nimic din ce nu se află deja î�n noi, ci mai degrabă ne
amintim cum să ne deschidem către acel lucru. Aș� a cum
am î�nvăț�at de la omul dezamăgit de la Bell Rock, dacă te
străduiești prea mult să cauți ceva, vei rata totul.
Când citești, amintește-ți că te deschizi nu doar față
de înțelepciunea mea, ci și față de înțelepciunea ta. Har-
ta ș� i cheile pe care ț�i le ofer î�n aceste pagini sunt menite să
te î�ndrume î�n direcț�ia cea bună ș� i să te ajute să deblochezi
ghidul care există deja î�n interiorul tău, indicatorul către

libertate care a aș� teptat cu răbdare să fie descoperit.
Pe măsură ce traversezi vortexul acestei cărț�i, lasă-te
ghidat de această nouă î�nț�elegere:
Spune-ți că nu trebuie să faci nimic altceva decât să pri-
mești ce-ți vor oferi aceste pagini. Nu trebuie să încerci să
înțelegi; nu trebuie să încerci să înveți, deoarece crezi că tre-
buie să repari ceva în tine; nu trebuie să muncești din greu
pentru a obține ceva.
Doar deschide-te, și apoi primește. Doar deschide-te, și
apoi primește.
ÎNVĂȚĂTURILE TUBEROZEI
Există doar un colț al universului de care
poți fi sigur că îl poți face mai bun, iar acesta e sinele tău.
– Aldous Huxley
Î�mi plac florile, iar tuberoza este una dintre preferate-

le mele. Florile ei albe ș� i delicate cresc pe o tulpină lungă ș� i
răspândesc un parfum tropical î�mbătător, care î�mi amin-
teș� te de Hawaii ș� i India, două dintre cele mai sacre desti-
naț�ii de pelerinaj. Cursanț�ii mei î�mi oferă î�ntotdeauna cu
afecț�iune ghirlande de tuberoze ș� i, ori de câte ori le găsesc
aici, î�n Santa Barbara, î�mi umplu casa cu ele.
Un lucru care m-a intrigat mereu la tuberoze e că simt
că mă tachinează deschizându-ș� i doar câteva flori pe o tul-
pină. Când le cumpăr ș� i le aduc acasă, sunt mereu câteva
flori deschise, dar mulț�i dintre boboci sunt î�nchiș� i ș� i nu se
deschid niciodată. Nu-mi dădeam seama de ce se î�ntâmplă
asta ș� i mă uitam rugător la bobocii î�nchiș� i, î�ntrebându-mă

ce pot să fac să-i conving să se deschidă.
Î�ntr-o zi, când am fost la piaț�ă, am văzut un bărbat î�n
spatele unei tarabe î�nconjurate de găleț�i pline cu tuberoze.
Era Omul Tuberozelor! M-am apropiat î�ncântată de taraba
cu atât de multe flori frumoase ș� i mi-am spus că nu o să iau
doar un fir sau două, ci câteva buchete, să pun î�n toată casa.
M-am prezentat ș� i i-am povestit omului despre pasiunea
mea pentru tuberoze, ceea ce l-a î�ncântat, de vreme ce ș� i-a
făcut o meserie din a cultiva aceste flori.
— Este atât de plăcut să î�ntâlneș� ti pe cineva care le
apreciază cu adevărat, mi-a spus el zâmbind. Am să vă fac
câteva buchete frumoase.
Pe dată s-a î�ntors ș� i mi-a î�nmânat un buchet de aproxi-
mativ 50 de fire de tuberoze.
— Uitaț�i, acestea sunt perfecte, a spus el cu mândrie.
M-am uitat la florile pe care mi le-a dat ș� i am î�ncercat
să-mi ascund dezamăgirea. Păreau exact ca cele pe care le
cumpăram mereu, fiecare fir având doar câteva flori des-
chise, iar restul de boboci î�nchiș� i. Fermierul a observat
probabil tristeț�ea de pe chipul meu, pentru că m-a î�ntrebat
dacă era vreo problemă.
— Î�mi pare rău dacă par nerecunoscătoare, i-am spus,
doar că am sperat la un buchet cu mai multe flori deschise.
Aici au î�nflorit doar câteva ș� i, din moment ce ș� tiu că
bobocii nu se vor deschide, nu vor mirosi atât de mult cum
î�mi doream.
Omul Tuberozelor s-a uitat fix la mine pentru o clipă,
apoi a spus:
— Dumneavoastră nu î�nț�elegeț�i cum funcț�ionează tu-

berozele, nu? Haideț�i să vă spun secretul lor.
Mi-a luat un fir din mână ș� i mi-a arătat un boboc.
— Vedeț�i acest boboc? Pare închis, dar de fapt, e gata
să se deschidă. Acest mic punct roz din vârful bobocului î�n-
seamnă că s-a î�nmuiat. Dacă doar apăsaț�i aș� a, uș� or, pe el,
vedeț�i… floarea se deschide.
M-am uitat la el cu uimire ș� i î�ncântare cum deschidea
delicat cu degetul boboc după boboc. Tuberozele î�mi î�nflo-
reau î�n faț�a ochilor.
— Au nevoie doar de atenț�ie ș� i de un mic ajutor pentru
a se deschide la momentul potrivit. Î�n felul acesta veț�i avea
mai multe flori. Dar trebuie să aveți grijă: dacă apăsați prea
devreme, înainte ca bobocii să fie pregătiți, nu numai că nu
se vor deschide, dar chiar se vor rupe. Deci momentul opor-
tun este esențial și, în plus, amintiți-vă întotdeauna să fiți
delicată.
Acum aveam un zâmbet atât de larg pe faț�ă, î�ncât Omul
Tuberozelor a fost î�ncurajat să-ș� i continue lecț�ia:
— Iată un alt secret: vedeț�i aceș� ti mici boboci uscaț�i de
culoare maronie? Ei secătuiesc tulpina de energie ș� i hrană.
Trebuie să-i rupeți, ca să nu mai consume seva, și astfel bobocii
noi vor avea mai multă hrană și se vor deschide.
— Nu ș� tiam nimic din toate astea.
— De aceea avem profesori î�n viaț�ă, mi-a spus el făcân-
du-mi cu ochiul. Deș� i cred că majoritatea oamenilor se
gândesc la mine ca la un florar. Aț�i spus că locuiț�i aici, î�n
oraș� . Păreț�i o doamnă cumsecade. Pot să vă î�ntreb ce faceț�i,
cu ce vă ocupaț�i?
I-am zâmbit.
— Ei bine, dacă mă î�ntrebaț�i, sunt profesoară. Ș� i cred

că aț�i putea spune că sunt ș� i florăreasă, doar că florile mele
sunt oamenii. Ș� i ceea ce tocmai m-aț�i î�nvăț�at dumneavoas-
tră să fac cu tuberozele, este exact ceea ce î�i î�nvăț� eu pe
oameni să facă cu sine, ca să î�nflorească.
— Va trebui să mă gândesc mai mult la asta, dar sună
bine, a spus Omul Tuberozelor.
Am plătit florile ș� i i-am mulț�umit cu entuziasm fermi-
erului. Mi-am luat rămas-bun ș� i i-am spus că de acum î�nco-
lo voi transmite mai departe cursanț�ilor mei ceea ce m-a
î�nvăț�at el despre î�nflorirea tuberozelor ș� i că voi scrie des-
pre asta î�n următoarea mea carte. Ceea ce am și făcut.
Î�n acea zi, mi-am dat seama de ce mi-au plăcut mereu
tuberozele. Probabil am simț�it la nivel inconș� tient că ele
ascund o î�nvăț�ătură puternică despre transformare.
Chiar ș� i floarea umilă se bucură să fie profesor…
Să ne î�ntoarcem de unde am plecat, la î�ntrebările noastre

sacre:
Cum să renaștem? Cum să trecem de disconfortul divin?
Cum ne pregătim să facem livrările cosmice? Cum să mergem
mai repede, nu în cele din urmă, ci acum, pe drumul către
libertate? Și, odată ce ne trezim, ce să facem pentru a înflori
pe deplin?
Î�nț�elepciunea tuberozei ne oferă răspunsul. Trebuie să
rupem din noi părț�ile vechi, uscate, inutile, cele care ne se-
cătuiesc de energie ș� i hrană. Intenția noastră de a crește
nu este suficientă, trebuie să învățăm să recunoaștem
ceea ce nu ne mai este de folos din punct de vedere
al energiei, acele lucruri care ne secătuiesc de nectar
grădina sufletului, și să le eliminăm. Apoi, trebuie să re-

direcț�ionăm acea energie vitală astfel î�ncât să poată ajunge
acolo unde este nevoie de ea, î�n acele părț�i din noi care
aș� teaptă hrană pentru a î�nflori.
Dacă pe de o parte renunțăm la unele lucruri, pe de
altă parte trebuie să ne ajutăm să ne deschidem. Să î�n-
văț�ăm să recunoaș� tem acele locuri care sunt gata să se
transforme, precum bobocii gata să î�nflorească. Metamor-
fozele sufletului ne va î�nvăț�a cum să ne uităm la ceea ce
pare a fi un zid până reuș� im să vedem î�n el o uș� ă ascunsă,
cum să apăsăm î�ncet punctele care sunt gata să se deschidă,
cum să î�nț�elegem sincronizarea divină ș� i să căutăm sem-
nele de transformare ș� i progres, astfel î�ncât să ne aliniem
cu ele ș� i să î�nflorim.
Înțelepciunea este peste tot.

Oportunități pentru revelație sunt peste tot.
Metamorfozele sufletești se pot întâmpla
oriunde dacă suntem deschiși către înțelep-
ciunea care așteaptă să ni se dezvăluie.
Cu cât ne trezim mai mult, cu atât vom avea
parte de minunata experiență în care toți și
toate conspiră în mod misterios la trezirea
noastră deplină.
Ieri eram deștept, așa că îmi doream să schimb lumea.

Astăzi sunt înțelept, așa că mă schimb pe mine.
– atribuită lui Rumi

Fie că eș� ti pe un vârf de munte metafizic din Sedona,

î�ntr-o piaț�ă din Santa Barbara sau conduci î�n miez de
noapte pe o autostradă din Mumbai, curriculumul cosmic
te aș� teaptă oriunde ai fi î�n acest moment. Pe măsură ce
treci unul câte unul pragurile acestei cărț�i, vei descoperi î�n
tine propriul templu al î�nț�elepciunii ș� i vei ajunge la adevă-
rata destinaț�ie a acestei călătorii de metamorfoză a sufle-
tului, care nu î�nseamnă nici mai mult, nici mai puț�in decât
integritatea, î�mplinirea ș� i libertatea ta.
Când treci pragul,

Fie ca tot ceea ce cauți și tot ceea ce încă nu știi
că ai căuta, să te aștepte cu bucurie de cealaltă parte,
și să te întâmpine la sosirea ta Acasă…
2
Cum să transformi zidurile în uși:

trecerea de la căutător la văzător
Cel ce îi cunoaște pe alții este înțelept, dar cel ce se cunoaște

pe sine este iluminat. Cel ce învinge pe alții este puternic,
dar cel ce se învinge pe sine este încă și mai puternic.
– Lao-tzu
Toț�i suntem căutători. Chiar ș� i acei oameni care nu se

consideră astfel î�ș�i petrec viaț�a căutând. Căutăm putere,
succes, bani, progres, relaț�ii, bunuri ș� i prestigiu. Căutăm să
obț�inem lucruri, să realizăm lucruri, să facem ș� i să experi-
mentăm lucruri. Căutăm iubire, fericire, respect, acceptare,
î�nț�elegere ș� i admiraț�ie. Căutăm dreptate, iertare, mântui-
re, recunoaș� tere, aprobare ș� i laudă. Dacă ne considerăm
a fi căutători spirituali, mai căutăm ș� i iluminare, pace inte-
rioară, î�nț�elepciune, răspunsuri, revelaț� ie ș� i legătura cu
Dumnezeu sau Duhul Sfânt.
Totuș� i, pentru a fi cu adevărat î�mpliniț�i ș� i liberi î�n aceas-
tă viaț� ă, trebuie să facem schimbarea de la a căuta la
a vedea.
Cu ș� apte ani î�n urmă, î�ntr-o perioadă de profundă in-

trospecț�ie ș� i revelaț�ie, eram î�n deplasare să ț�in un seminar
pentru cei de nivel avansat ș� i, după o lungă zi de muncă,
am căzut î�ntr-un somn adânc. Î�n noaptea aceea am avut un
vis care mi-a schimbat viaț�a.
Am visat că mă aflam î�ntr-o cursă cu obstacole foarte
dificilă ș� i complicată. Nu-mi aminteam de ce trebuia să par-
ticip, dar cumva ș� tiam că nu am de ales. Erau garduri mari
peste care trebuia să sar, labirinturi din care trebuia să ies
ș� i gropi pe care trebuia să le evit. Totul era foarte greu, dar
am continuat.
Deodată, am ajuns la o construcț�ie enormă din lemn ș� i
oț�el care se ridica î�naintea mea. Era atât de î�naltă î�ncât nu-i
vedeam vârful, ca ș� i cum s-ar fi î�nălț�at la infinit. Ș� i era atât
de lată î�ncât nu-i vedeam nici marginile laterale.
Ș� tiam că trebuie să ajung de cealaltă parte a zidului ș� i
că era o chestiune de viaț�ă ș� i de moarte. Nu mă puteam
î�ntoarce, aș� a că trebuia să merg î�nainte. Mai ș� tiam ș� i că
ceva miraculos avea să se producă dacă reuș� eam să trec de
acel obstacol, că de partea cealaltă mă aș� tepta ceva uimitor
ș� i că, dacă rămâneam pe loc, ar fi avut loc o tragedie cum-
plită. Eram foarte speriată, pentru că nu ș� tiam cum aș� fi
putut duce la bun sfârș� it acea sarcină imposibilă.
M-am apropiat de zidul enorm ș� i am observat că pe su-
prafaț�a lui atârnau ici-colo mici mânere din frânghie. „Cred
că aș� a trebuie să urc”, mi-am spus. Aș� a că am î�nceput să es-
caladez peretele, căutând puncte de care să-mi sprijin mâi-
nile ș� i picioarele, pe măsură ce ajungeam î�ncet tot mai sus.
Pentru o vreme, chiar dacă urcuș� ul era anevoios, am
făcut progrese. Curând, î�nsă, când am ajuns la o anumită
î�nălț�ime, am observat că frânghiile de care mă foloseam
Cum să transformi zidurile în uși 63
pentru a urca erau din ce î�n ce mai puț�ine, ș� i am î�nceput

să-mi fac griji. Apoi am ajuns î�ntr-o zonă unde frânghiile
dispăruseră complet. Nu mai aveam unde să-mi pun pi-
cioarele. Nu mai era nimic de care să mă agăț� . Mi-am spus:
„Trebuie să fie o greș� eală. Ș� tiu că trebuie să urc. Trebuie să
trec de zid ș� i să ajung î�n cealaltă parte! Sigur am urcat pe
unde nu trebuia. Trebuie să cobor ș� i să găsesc un punct
mai bun.”
Am coborât î�napoi până la bază, la fel cum urcasem.
Eram epuizată, dar am mers o vreme până la o altă porț�iu-
ne din zid care părea promiț�ătoare, ș� i am î�nceput din nou
să urc. Totul s-a î�ntâmplat exact ca î�nainte: am ajuns la o
anumită î�nălț�ime ș� i, dintr-odată, funiile au dispărut. A tre-
buit să cobor iar ș� i să î�ncep din nou urcuș� ul, î�n altă parte.
Am î�ncercat alte ș� i alte porț�iuni din zid. De fiecare dată
ajungeam î�n acelaș� i punct fără frânghii ș� i am simț�it o dis-
perare totală.
Apoi, pe când aveam de gând să î�ncep să urc din nou,
am auzit o voce mistică, î�n vis, care î�mi spunea: „De data
asta, când funiile dispar, privește cu mai multă aten-
ție”. Nu ș� tiam de unde venea vocea sau ce î�nsemna mesa-
jul. Ș� tiam doar că nu mă puteam opri. Cu ultimele puteri,
am î�nceput să urc până am ajuns î�n punctul unde nu mai
era nimic de care să mă agăț� ș� i unde aș� fi fost nevoită să o
iau din nou î�n jos.
Mi-am amintit ce mi-a spus vocea misterioasă: De data
asta, când funiile dispar, privește cu mai multă atenție. M-am
uitat î�n sus, deasupra mea, cât de atent am putut, dar nu
am văzut nicio funie. M-am uitat î�n lateral la fel de atent,
dar nici acolo nu am văzut ceva. Eram pe cale să renunț� ș� i
să mă predau teribilei sorț�i care eram sigură că mă
aș� teaptă. „Priveș� te cu mai multă atenț� ie”, î�mi spuneam

î�ntr-una, când brusc mi-a dat seama că nu mă uitasem de-
loc la peretele de dinaintea mea.
Aș� a că am inspirat profund ș� i am privit direct î�n faț�ă.
Acolo, î�n zid, unde î�nainte credeam că nu e nimic, am zărit
o crăpătură mică. Ș� i, spre uimirea mea, î�n crăpătură era o
cheiț�ă. Apoi mi-am dat seama că la câț�iva centimetri dea-
supra, practic invizibilă, era o mică gaură de cheie.
Î�n vis, vocea s-a auzit din nou ș� i, cu bunătate, a spus:
„Draga mea, acesta nu este un zid, este o ușă.

Acesta nu este un zid, este o ușă.”
Dintr-odată, adânc î�n inima mea, am î�nț�eles ceea ce nu

î�nț�elesesem î�nainte: Zidul nu era acolo ca să-l urc, ci ca
să trec prin el! Arăta ca un zid, dar fusese tot timpul o
ușă. Părea a fi solidă și impenetrabilă, dar, cu cheia po-
trivită, avea să se deschidă.
Am luat cheia, am băgat-o î�n î�ncuietoare ș� i am deschis
ceea ce crezusem a fi un zid, dar care era, î�ntr-adevăr, o
uș� ă. Zidul a dispărut instantaneu și am fost inundată de
extaz, fericire și o lumină strălucitoare. Nu mai era decât
lumină. Nu mai era decât iubire. Eu eram lumină și iubire.
Apoi m-am trezit.
Când m-am î�ntors î�n prezent, î�n corpul meu, î�n patul
meu, î�n casa mea, î�n această viaț�ă, am ș� tiut imediat că toc-
mai trecusem printr-o puternică iniț�iere, că primisem o
lecț�ie profundă de la ghizii ș� i maeș� trii mei invizibili. Visul
fusese un dar, o metamorfoză a sufletului. Visul în sine
era cheia. Iar acum î�ț�i ofer ț�ie această cheie.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A CĂUTA LA A VEDEA
Mulț�i dintre noi trăiesc la fel cum am făcut eu î�n vis.

Vedem viaț�a ca pe o serie de obstacole care trebuie depăș� i-
te, escaladate, dominate, î�nvinse, rezolvate. Ne stabilim obiec-
tive ș� i apoi î�ncercăm să le î�ndeplinim, aș� a cum am î�nceput
eu să mă caț�ăr pe zid.
Î�ncercam să ajung de cealaltă parte, dar abordam gre-
ș� it situaț�ia. Nu mi-am dat seama că existau uși în perete
pentru că nu le căutam. Nu căutam, de fapt, nimic, pentru că
eram prea ocupată să-mi ating scopul. Urmăream un rezul-
tat – acela de a trece zidul. Când nu mi-a reuș� it, am î�ncercat
din alt loc ș� i iar am dat greș� . Abia când am ascultat vocea ș� i
mesajul pe care mi l-a transmis m-am oprit din căutat ș� i am
î�nceput să văd, iar atunci a avut loc deschiderea profundă.
Trebuia să trec de la a fi doar un căutător la a deveni
un văzător.
Pereții care crezi că sunt în fața ta acum nu sunt ziduri,
ci uși. Nu trebuie să-i escaladezi sau să-i ocoleș� ti, ci să treci
prin ei.
Credem că trebuie să trecem peste obstacole

și provocări, să căutăm modalități de a le
depăși, dar, de fapt, trebuie să trecem prin ele.
Trebuie să vedem ușile ascunse în perete.
Trebuie să trecem de la a fi doar căutători
la a fi văzători.
Tocmai problemele de care ai dori să scapi reprezintă

uș� a care duce la o î�nț�elepciune extraordinară, vindecare
deplină ș� i o libertate nemaipomenită. Nu sunt blocaje sau
ziduri pe care să le blestemi, cu care să te lupț�i sau pe care
să le dobori la pământ. Sunt acolo ca să treci prin ele.
Nu o viață ușoară sau convenabilă este ceea ce caut,

ci o viață trăită până la limita a tot ceea ce pot fi.
– Mary Anne Radmacher
Într-o zi însorită, în mijlocul oceanului, doi pești tineri

înotau împreună, nerăbdători să ia micul dejun delicios de
alge care-i aștepta și discutau despre treburile lor.
Un pește mai în vârstă înota în direcția opusă și, fiind un
domn, a decis să fie politicos cu tinerii și să-i salute. „Bună
ziua, băieți”, a spus el trecând pe lângă ei. „Cum e apa?”
Cei doi tineri nu i-au răspuns și au înotat mai departe în
tăcere. În cele din urmă, unul dintre ei s-a uitat la celălalt și
a spus: „Ce naiba e aia apă?”.
Am auzit o versiune a acestei poveș� ti cu mulț�i ani î�n urmă.

Persoana respectivă o spusese ca pe o glumă, dar eu am
perceput-o ca fiind ceva mult mai semnificativ. Pentru mine,
ilustrează faptul că drumul spre trezirea spirituală ș� i des-
coperirea de sine î�ncepe î�ntotdeauna î�n momentul î�n care
realizăm că nu ș� tim sigur unde ne aflăm, cine suntem sau
de ce viaț�a noastră este aș� a cum este. Mai întâi trebuie să
ne trezim și să vedem ce anume nu am văzut.
Până nu ne trezim și începem să fim conști-

enți, nu realizăm în câtă inconștiență am trăit.
Să îți dai seama că te-ai rătăcit este primul pas
spre a te regăsi.
Faptul de a descoperi că te-ai rătăcit departe de casă

este chiar călătoria spre casă. Durerea de a î�ntreba: „Ce s-a
î�ntâmplat? Cum am ajuns î�ntr-o astfel de uitare? Cum m-am
rătăcit din drumul meu?” este primul pas pe drumul către
libertate. Când î�ț�i dai seama, deja a trecut. La fel ca peș� tele,
dacă nu-ț�i dai seama că eș� ti î�n apă, nu te poț�i î�ntreba: „De
ce sunt î�n apă?”. Doar eș� ti î�n ea ș� i atât.
Când te î�ntrebi ce naiba este aia apă, î�ncepi să-ț�i dai
seama că ai î�notat î�n ceva ce nici măcar nu ș� tiai că există.
Nu doar cauți – ci vezi.
„De ce am fost deconectat?”

este începutul conexiunii.
„De ce am fost atât de blocat?”
este începutul deblocării.
„De ce evit adevărul?” este începutul adevărului.
„De ce îmi este atât de greu să iubesc?”
este începutul iubirii.
Oamenii călătoresc pentru a se minuna de înălțimile munților,

de valurile uriașe ale mării, de cursurile lungi ale râurilor,
de vasta întindere a oceanului, de mișcarea circulară a stelelor,
și totuși trec pe lângă sine fără să se minuneze.
– Sfântul Augustin
Cu ceva timp î�n urmă, mă uitam la un documentar in-

teresant despre unul dintre cei mai mari violonceliș� ti din
lume, Yo-Yo Ma. Poate că l-ai văzut la televizor sau live, aș� a
cum am avut eu privilegiul să o fac. Este un muzician de
geniu, cu un spirit expansiv ș� i plin de iubire. Î�ntr-un inter-
viu, el a spus ceva profund ș� i remarcabil:
„În fiecare zi fac eforturi să merg spre ceea ce nu
înțeleg”.
Când am spus acest lucru unuia dintre grupurile mele
de cursanț�i de nivel avansat, mi-au mărturisit care au fost
motto-urile lor î�nainte de a porni pe acest drum:
„Î�n fiecare zi î�ncerc să fug de ceea ce nu î�nț�eleg”.
„Î�n fiecare zi î�ncerc să ascund ceea ce nu î�nț�eleg”.
„Î�n fiecare zi pretind că î�nț�eleg ceea ce nu î�nț�eleg, î�n
speranț�a că nimeni nu observă”.
E amuzant, dar, din păcate, adevărat – majoritatea din-
tre noi nu mergem spre ceea ce nu înțelegem cu privire la noi
înșine, ci ne îndepărtăm. Nu avem răbdare faț�ă de ceea ce
nu î�nț�elegem, î�i opunem rezistenț�ă sau ne î�nspăimântă.
Uneori pretindem că ceea ce nu î�nț�elegem nu există, chiar
ș� i atunci când cineva ne atrage atenț�ia asupra a ceva ce ne
stânjeneș� te.
Mergem î�n direcț�ia greș� ită. Când simțim un discon-
fort interior înseamnă că ceva ne cheamă. Ceva ne cere
să ne îndreptăm atenția asupra lui, să îl vedem. Nu tre-
buie să-l ignorăm. Este un semnal. Este o ușă. De fapt,
este un pod.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A REGLA FELUL ÎN CARE PRIVEȘTI,

LA A VEDEA TOTUL
De curând m-am î�ntors cu avionul din San Francisco

acasă, î�n Santa Barbara. M-am urcat ș� i m-am aș� ezat pe sca-
unul de lângă fereastră. Zborul deasupra coastei californi-
ene este o călătorie extrem de frumoasă pentru că se văd
munț�ii ș� i oceanul, ș� i î�ntotdeauna î�mi place să admir prive-
liș� tea spectaculoasă.
Când avionul a decolat ș� i a î�nceput să facă un ocol deasu-
pra oraș� ului, atenț�ia mi-a fost atrasă de omul care stătea pe
scaunul din faț�a mea ș� i care se comporta foarte ciudat. Fe-
reastra lui avea parasolarul tras aproape complet, lăsând
la vedere doar câț�iva centimetri din geam, iar el se cocoș� ase
ș� i-ș� i ț�inea capul strâmb, chinuindu-se să se uite prin acea
mică porț�iune din fereastră.
„Poate că este pe cale să adoarmă ș� i vrea doar să arun-
ce o privire rapidă la peisaj”, m-am gândit. Î�nsă, spre uimirea
mea, omul a rămas aș� a, aplecat ș� i cu gâtul lungit, î�n cea mai
inconfortabilă poziț�ie, ca să privească prin fanta î�ngustă
din geamul neacoperit. Uitasem complet că ș� i eu voiam să
mă uit pe fereastră, perplexă î�n faț�a acestei scene bizare.
Pur ș� i simplu nu reuș� eam să-mi explic ceea ce vedeam.
Mintea mea a î�nceput să î�ncerce să rezolve acest mister
printr-o serie de explicaț�ii ridicole: Poate că este din altă
țară și nu știe cum să-l ridice. Poate că are o dizabilitate și
nu-și poate folosi mâinile. Poate că nu a mai fost niciodată
cu avionul. Poate că este un contorsionist. Aceste teorii au

fost spulberate atunci când î�nsoț�itoarea de bord l-a î�ntre-
bat dacă doreș� te să ridice parasolarul, iar el a asigurat-o
î�ntr-o engleză perfectă că e bine aș� a cum e. L-am văzut sco-
ț�ându-ș� i iPod-ul ș� i punându-ș� i căș� tile, ș� i aș� a am aflat că î�ș�i
poate folosi mâinile. Ce se î�ntâmpla?
Timpul trecea ș� i acest om rămânea î�nclinat î�n aceeaș� i
poziț�ie, uitându-se prin porț�iunea î�ngustă de fereastră. Cu
cât î�l vedeam mai mult î�n acea postură inconfortabilă, cu
atât mă simț�eam eu mai inconfortabil! Ca să fie ș� i mai rău,
de fiecare dată când î�ș�i corecta poziț�ia bizară, se lovea de
scaunul meu.
Acum am î�nceput să-l î�ndemn î�n gând să ia măsuri:
„Ridicaț�i-vă parasolarul. Vă rog! Ridicaț�i-vă parasolarul”,
î�mi repetam. Am î�ncercat să mi-l imaginez ridicându-l. Nimic.
Î�n cele din urmă, slavă Domnului, zborul de o oră s-a termi-
nat. Pe toată durata călătoriei, acest om s-a uitat pe fereas-
tră prin deschiderea aceea minusculă. Când ne-am ridicat
să plecăm, m-am uitat la el să văd dacă totuș� i exista ceva
care să-mi lămurească motivul acelei situaț�ii surprinză-
toare, dar era un tânăr complet normal, î�mbrăcat î�n blugi
ș� i cu un rucsac.
Dintr-odată, mi-am dat seama ce văzusem ș� i de ce avu-
sese un efect atât de puternic asupra mea. Acest episod
ilustra modul î�n care atât de mulț�i oameni î�ș�i trăiesc viaț�a.
Tragem oblonul peste percepția noastră, peste dorința noas-
tră de a vedea. Privim situațiile printr-o mică fâșie de conști-
ință și ne întrebăm de ce ne simțim pierduți și confuzi. Uităm
că putem ridica oblonul.
Mulți dintre noi își trăiesc viața cu oblonul

conștiinței tras, un oblon care acoperă fereastra
adevărului, fereastra prin care putem vedea,
fereastra prin care putem simți. În loc să ridi-
căm oblonul, ne schimbăm poziția și ne chi-
nuim să vedem unde ne aflăm printr-o fâșie
îngustă de adevăr, prin fanta îngustă
a limitărilor noastre.
Pur ș� i simplu acelui om nu i-a trecut prin cap să ridice
parasolarul ca să poată sta mai confortabil. La fel ș� i noi, de
cele mai multe ori, nu ne gândim să ne lărgim perspectiva
ca să vedem mai mult din ceea ce este de văzut sau să rea-
lizăm că ceea ce credem noi că vedem ar putea fi doar o
percepț�ie foarte limitată a tot ce există.
Uneori ne gândim: „Am impresia că ar trebui să ridic
oblonul, dar nu sunt sigur cum o să mă descurc”, sau „Ș� tiu
ca este timpul să ridic oblonul, dar mă tem ca nu-mi va plă-
cea ceea ce o să vad, aș� a ca o să-l las tras”. Rezultatul este
că ne condamnăm să trăim, să relaț�ionăm ș� i să facem totul
stând inconfortabil, cocoș� aț�i ș� i î�ncordaț�i.
Poate că ai crescut cu oblonul tras. Poate cineva l-a co-
borât spunând-ț�i cine eș� ti sau cine nu eș� ti, ce ai voie să vezi
ș� i să simț�i sau ceea ce nu ar trebui să exprimi. Poate că tu
singur ai tras oblonul la un moment dat î�n viaț�ă pentru a te
proteja, pentru că nu doreai să dai piept cu durerea de a
vedea ce se î�ntâmplă î�n copilărie sau, mai târziu, cu cineva
la care ț�ineai. Poate că ai tras oblonul pentru a evita cir-
cumstanț�ele din viaț�ă pe care ș� tii că trebuie să le schimbi
sau cu care î�ț�i este frică să te confrunț�i.
Este firesc să ne protejăm respingând durerea sau dis-
confortul. Problema este că uităm să ridicăm oblonul
și, precum acel pasager, credem că este perfect normal

să vedem viața printr-o fâșie îngustă de conștiință.
Eu spun mereu că există profesori peste tot dacă suntem
pregătiț�i să-i recunoaș� tem. Sunt foarte recunoscătoare ace-
lui călător pentru că mi-a demonstrat acest principiu, un
principiu pe care l-am î�mpărtăș� it cu zeci de mii de oameni
ș� i pe care acum î�l î�mpărtăș� esc cu tine. Slavă Domnului, mi-am
ridicat cu totul oblonul conș� tiinț�ei, astfel că am î�nț�eles ș� i am
primit minunatul dar de î�nț�elepciune pe care Inteligenț�a
Cosmică mi l-a oferit î�n acea zi!
Această carte este menită să te ajute să ridici oblonul,

astfel î�ncât să poț�i vedea mai mult din ceea ce ai de văzut și
să începi să trăiești nu ca un simplu căutător, ci ca un văzător.
Poț�i î�ncepe de pe acum să-ț�i priveș� ti relaț�iile prin „fâș� ia ta
de percepț�ie”. Poate simț�i deja cum oblonul se ridică tot mai
sus, chiar acum, când citeș� ti aceste cuvinte!
Iată câteva î�ntrebări pentru studiu, păstrare, discuț�ii ș� i
reflecț�ie, care î�ț�i vor servi drept poartă către metamorfoza
sufletului:
Întrebări-portal de metamorfoză a sufletului
În ce domenii din viața mea este tras oblonul?

De cât timp e tras?
Când l-am tras?
De ce l-am tras?
Când am oblonul ridicat,
ce fel de lucruri mă fac să-l trag repede în jos?
Ce-mi spun că se va întâmpla dacă aș ridica oblonul de tot?
Ce mi-e teamă că voi vedea dacă aș sta
cu oblonul ridicat tot timpul?
Mă simt confortabil cu oamenii care
au oblonul mai ridicat decât al meu?
Stau cu oblonul tras pentru a-i face pe oameni
să se simtă mai confortabil în jurul meu?
CE POȚI VEDEA, POȚI SCHIMBA

De obicei, nu privim. Trecem cu vederea.
– Alan Watts
— Sunteț�i minunată!
Tocmai ț�inusem un discurs la o conferinț�ă de afaceri
acum câț� iva ani ș� i urma să mă î�ntorc la workshop-ul pe
care-l organizam, când un bărbat din apropiere a strigat
î�nflăcărat aceste cuvinte ș� i s-a î�ndreptat repede spre mine:
— O spun cu toată sinceritatea, chiar sunteț�i minuna-

tă! a repetat el cu un zâmbet larg. Sunt cel mai mare fan al
dumneavoastră ș� i sunt foarte î�ncântat să vă î�ntâlnesc î�n
persoană. Discursul dumneavoastră a mers drept la ț�intă!
— Mulț�umesc, i-am răspuns. Mă bucur că asta credeț�i.
Urmează să mă duc la workshop, ș� i cum amândoi mergem
î�ntr-acolo, sunteț�i binevenit să mă î�nsoț�iț�i.
— Oh, nu, nu particip la workshop, a spus el, aproape
cu mândrie. Sunt ceea ce aț�i putea numi genul „rezolvă pro-
blema”. Nu prea mă pasionează să-mi petrec timpul î�ncer-
când să î�nț�eleg lucruri despre mine sau să mă autoanalizez.
Eu sunt pentru acț�iune! Pentru rezultate! Pentru progres!
Oricum, a fost grozav să vă î�ntâlnesc ș� i nu uitaț�i: sunteți
minunată!
Mulț�i oameni sunt exact ca „Dl. Minunat” – ne place ideea
de a fi căutători, dar nu vrem să fim văzători. Ne place ideea
de transformare, de a trăi o viaț�ă mai plină ș� i mai reuș� ită ș� i
de a ne spune că suntem pregătiț�i să ne schimbăm, dar vrem
să ocolim lucrurile care sunt necesare pentru o schimbare
cu adevărat autentică: înainte să ne schimbăm, trebuie să
vedem. Î�nainte să te gândeș� ti cu precizie la ceea ce doreș� ti
să schimbi la tine sau la viaț�a ta, trebuie să se î�ntâmple
altceva: trebuie să vezi.
Ce poți vedea, poți schimba

Iată cum funcț�ionează schimbarea:
Î�n primul rând, devenim î�ndeajuns de curajoș� i pentru
a ne ridica oblonul conș� tiinț�ei sau al percepț�iei; vedem ce
trebuie să vedem despre noi î�nș� ine sau despre o situaț�ie.
Apoi simțim cum ne simțim cu privire la ceea ce vedem, după
care devenim motivați să ne schimbăm. Aș� a funcț�ionează.

Vedem. Simț�im ce simț�im faț�ă de ce am văzut. Apoi spunem:
„Bine, sunt gata de schimbare.”
Care este opusul?
Ceea ce nu poți vedea, nu poți schimba.
Ceea ce nu poț�i vedea, de exemplu, despre afacerea ta

ș� i despre cum o conduci, nu poț�i schimba. Ce nu poț�i vedea
despre ceea ce provoacă conflicte emoț�ionale î�ntr-o rela-
ț�ie, nu poț�i schimba. Ce nu poț�i vedea despre tine, nu poț�i
schimba.
Pus aș� a î�n cuvinte, sună cât se poate de evident. E logic
că, pentru a ș� ti ce să schimbăm, trebuie să fim dispuș� i să
vedem ceea ce nu este echilibrat, î�n acord cu Sinele nostru
Suprem ș� i nu ne foloseș� te. Fie că ne dăm seama sau nu,
împotrivirea și reticența de a ne vedea sinele și viața cu to-
tală onestitate și claritate va duce inevitabil la o rezistență
la schimbare și transformare. O atitudine precum cea ex-
primată de Dl. Minunat nu ne va ajuta: „Vreau să mă schimb,
dar nu vreau să văd”. Trebuie să facem trecerea de la cău-
tător la văzător.
Când avem o atitudine de tipul:

„Nu vreau să văd nimic, nu vreau să mă uit
la adevăr”, este ca și cum am spune:
„Nu vreau să mă schimb. Nu vreau să cresc.
Nu vreau să mă înalț. Nu vreau să fiu liber.”
Unii dintre noi, după cum vom vedea, au fost progra-

maț�i psihologic să nu vadă, pentru a putea supravieț�ui din
punct de vedere emoț�ional. Adesea, a trebuit să nu mai ve-
dem lucrurile ca niște copii neputincioși – doar că am uitat
că ne-am acoperit ochii și că trebuie să vedem din nou, ca să

ne putem redescoperi cunoașterea, puterea, capacitatea de
a relaționa pe deplin cu lumea.
Pentru a î�ncepe să facem această trecere de la căutător
la văzător, putem să ne reamintim că văzul este un har. Să
arunci lumină asupra ta este un har. Este neplăcut pe mo-
ment? Uneori. Este mai inconfortabil ș� i derutant să trăieș� ti
î�n î�ntuneric? Absolut.
Iată o î�ntrebare la care să reflectezi: Ai probleme în
viață și faci mai multe greșeli din cauza a ceea ce nu vezi
sau din cauza a ceea ce vezi? Gândeș� te-te la asta pentru
o clipă. Desigur, ș� tim răspunsul: toț�i am fost răniț�i, am su-
ferit ș� i am greș� it mai mult din cauza a ceea ce nu am văzut,
nu am î�nfruntat ș� i de care nu ne-am î�ngrijit. Toț�i am trecut
prin asta î�n lumea fizică – nu vedem jucăria copilului pe
podea ș� i ne î�mpiedicăm de ea; nu observăm o gaură î�n tro-
tuar ș� i călcăm î�n ea. Ajungem să suferim din cauza a ceea
ce nu am putut vedea sau nu am văzut.
Este periculos să îți dorești să nu vezi.

Ceea ce nu vezi îți controlează viața și
este cauza multor suferințe.
De câte ori te-ai trezit spunând: „Nu mă aș� teptam la asta”,
„Nu am văzut că minte”, „Nu am văzut că ea voia doar banii
mei”, „Nu am văzut că ș� eful meu se simț�ea ameninț�at de mine”,
„Nu am văzut că î�n companie nu e loc de promovare”, „Nu
am văzut că ea acț�iona pe la spate î�n defavoarea mea”. Ș� i
pentru că nu ai văzut, s-a î�ntâmplat ceva neplăcut.
Niciunul dintre noi nu s-ar simț�i confortabil rătăcind
î�n î�ntuneric fără o lanternă sau mergând pe jos pe o stradă
neluminată, î�ntr-un cartier străin. Î� n acelaș� i mod, este
firesc să fii reticent î�n a te aventura î�n casa conș� tiinț�ei tale
ș� i a ființ�ei tale interioare, când simț�i că te vei î�mpiedica î�n
î�ntuneric. Este firesc să ai o aversiune de a ridica oblonul
percepț�iei pentru a te vedea ș� i a te explora pe tine î�nsuț�i
dacă te temi că nu te vei putea deplasa î�n siguranț�ă î�ntr-un
loc ce pare slab luminat, enigmatic ș� i necunoscut. Bineî�n-
ț�eles că î�ț�i este frică să mergi undeva unde nu vezi nimic
fiindcă nu e suficientă lumină.
De câte ori î�n viaț�ă nu ai mers pe un drum slab luminat,
nu un drum fizic, ci o relaț�ie, o carieră sau o decizie impor-
tantă? A fost ca ș� i cum ai merge pe o cărare î�ntunecată din
interiorul tău, fără mângâierea unei licăriri. Pericolul te
pândeș� te pe drumurile î�ntunecoase ale inimii ș� i ale minț�ii
dacă nu eș� ti călăuzit de lumină. De câte ori te-ai împiedicat
în viață pentru că nu ai avut suficientă lumină, luciditate,
înțelepciune interioară?
Avem nevoie de cât mai multă lumină cu putință,

ca să nu ne împiedicăm pe calea creșterii.
MANTRA PENTRU METAMORFOZA SUFLETULUI

Î� n visul meu cu zidul acela, vocea m-a î�ndrumat să
privesc mai î�ndeaproape ș� i am primit cheia care mi-a per-
mis să trec prin perete, descoperind o uș� ă care nu ș� tiam că
există. Acum e rândul meu să î�ț�i ofer o cheie vibraț�ională
foarte puternică, pe care o numesc „mantra metamorfozei
sufletești”.
Mantra este un cuvânt sanscrit ș� i se referă la niș� te su-
nete sacre care, atunci când sunt pronunț� ate sau folo-
site î�n meditaț� ie, au un efect profund asupra vibraț�iei
practicantului. Cuvântul conț�ine rădăcina man, care î�nseam-

nă „a gândi”, „a medita”, sau „minte”, iar sufixul tra se referă
la ideea de instrument sau la un „vehicul”, „o unealtă”. Deci,
o mantră ar putea fi considerată un instrument sau o unealtă
pentru gândire, contemplare și meditație.
O precizare: acum 40 de ani, când am î�nceput practica
meditaț�iei, am auzit cuvântul mantra doar de la profesorul
meu spiritual ș� i cu siguranț�ă nu făcea parte din cultura
noastră populară. Pentru mine a fost ș� i este î�ncă ceva sacru
ș� i ritualurile mele cuprind repetarea mantrei tradiț�ionale.
Î�n ziua de azi, am mereu sentimente contradictorii când
văd cuvântul „mantră” folosit î�n reclame TV, î�n discuț�ii des-
pre bursa de valori ș� i aproape peste tot, î�ntr-un mod foarte
colocvial. Î�mi dau seama că a ajuns să aibă un î�nț�eles mult
mai general ș� i laic ș� i că majoritatea oamenilor î�l privesc ca
pe o „zicală”, aș� a că î�l folosesc î�n acest fel aici.
Iată mantra pentru metamorfoza sufletului:
ASTĂZI VOI VEDEA CEEA CE ESTE DE VĂZUT,

VOI SIMȚI CEEA CE ESTE DE SIMȚIT
ȘI VOI ȘTI CEEA CE ESTE DE ȘTIUT.
Mantra pentru metamorfoza sufletului este o hartă a

î�nț�elegerii de care să te foloseș� ti î�n viaț�ă. Este un crez, un
instrument, ș� i cea mai puternică tehnică pe care ț�i-o voi
oferi ș� i pe care o poț�i folosi ca o practică pentru recalibra-
rea conș� tiinț�ei. Funcționează ca un portal puternic, o ușă
vibrațională prin care poți trece, care te va duce la adevăr,
autenticitate și libertate.
Aceasta este practica de bază folosită de toț�i cursanț�ii

mei avansaț�i. Prin practică nu vreau să spun că aceste cu-
vinte ar trebui să fie scrise sau repetate ca o mantră sau
gând pe care î�l vei folosi î�n meditaț�ie, sau proclamate ca
afirmaț�ii pozitive. Ele nu sunt destinate acestui lucru. Gân-
deș� te-te la mantră mai mult ca la o promisiune ș� i intenț�ie
pe care le poț�i folosi pentru a găsi direcț�ia cea bună.
Cu toate acestea, experienț�a mea, precum ș� i cea a mul-
tor cursanț�i care au folosit mantre, este că acestea nu sunt
doar simple cuvinte, ci chei vibraționale care te vor face
să ridici mai ușor oblonul ferestrei și să găsești ușa din
perete.
Să explorăm fiecare parte din mantra metamorfozei
sufleteș� ti:
„Azi voi vedea ceea ce este de văzut”
„Voi vedea” î�nseamnă că î�mi iau angajamentul să văd.

De aceea este exprimată astfel. „Voi vedea” e diferit de „voi
î�ncerca să văd”, „voi face tot posibilul să văd”, „s-ar putea să
văd dacă voi avea chef.” Acestea sunt toate afirmaț�ii condi-
ț�ionate. Dar „voi vedea” nu este o speranță și nici măcar o
intenție – este ceva necondiționat. Vibraț�ia acestor cuvinte
trezeș� te ceva diferit î�n tine. Simț�i? Spune: „voi vedea” cu
voce tare ș� i subliniază cuvântul voi. Este o energie care î�ț�i
dă putere ș� i care î�ț�i transformă voinț� a ș� i intenț� ia ta inte-
rioară î�n acț�iune. Î�ț�i faci ț�ie o promisiune.
„Ceea ce este” î�nseamnă exact asta – că, indiferent ce
trebuie să văd, indiferent cu ce mă confrunt, indiferent ce
se î�ntâmplă, eu voi vedea. Asta include lucrurile pe care nu
am vrut să le văd, lucrurile care au î�ncercat să-mi atragă
atenț�ia, lucruri care vor apărea de-a lungul zilei ș� i care
mi-au „î�mpuns” conș� tiinț�a, sperând ca eu să le observ. Aces-

ta este „ceea ce este”. Este neutru.
Î�nseamnă că nu voi alege ce să văd î�n funcț�ie de ce î�mi
place sau nu. Î�nseamnă că nu o să-mi dau voie să văd doar
acele lucruri care nu-mi pun probleme, ci că nu voi mai
ignora ș� i nu voi mai pretinde că nu văd ceea ce mă deran-
jează. Pentru a vedea ceea ce e de văzut, trebuie să fii
deschis să vezi, fără judecată, fără prejudecăți, fără
cosmetizare, fără nicio rezistență, fără nicio reținere.
Indiferent ce este, voi vedea. Chiar dacă e ceva ce se cioc-
nește cu imaginea mea de sine sau cu ceea ce mi-am spus
mie însumi că este adevărat, eu voi vedea. Chiar dacă
mă sperie, voi vedea.
Î�n primul rând, voi vedea ce trebuie să văd despre mine.
Voi acorda atenț�ie la ceea ce se î�ntâmplă î�n mine, la modul
î�n care mă comport, la alegerile pe care le fac, cum acț�ionez
ș� i reacț�ionez.
De asemenea, voi vedea ce este de văzut despre toț�i cei
din jurul meu – î�nț�elepciunea pe care trebuie să mi-o ofere,
reacț�iile pe care le au la ceea ce am făcut, comportamente
pe care le observ ș� i de la care pot î�nvăț�a – totul.
„Să simt ceea ce e de simțit”
O să simt ceea ce trebuie să simt, indiferent ce anume.

Această frază urmează acelaș� i model ca ș� i prima, pe care
tocmai am analizat-o. Înseamnă să nu alegi ce vei simți.
Î�nseamnă să nu simț�i doar ceea ce este plăcut, comod sau
ce nu stârneș� te teamă, ci să simț�i totul. Înseamnă să observi
ce vrea să fie simțit și să nu dai deoparte; să nu minimizezi,
să ascunzi sau să pretinzi că nu simți. Î�nseamnă să nu î�ncerci
să stingi focul a ceea ce simț�i că î�năbuș� e emoț�iile cu scuze

intelectuale, raț�ionamente ș� i motivaț�ii.
Î�nseamnă să accepț�i ceea ce simț�i, pentru a permite
energiei acelui sentiment să circule prin tine. Î�nseamnă să
inviț�i sentimentele să se exprime, pentru a te ajuta să vezi mai
multe, să î�nț�elegi mai multe ș� i să-ț�i corectezi direcț�ia ori de
câte ori este necesar. Înseamnă să ai curajul să simți
totul și să-ți amintești că numai simțind ne putem vin-
deca și putem transforma sentimentele în dragoste și
înțelepciune.
Mai târziu î�ț�i voi spune mai multe despre felul î�n care
„vede“ inima. Pentru a fi precisă, trebuie să spun că atunci
când vom reuși să vedem pe deplin „ceea ce e de văzut” în ori-
ce moment, vom vedea și ce se întâmplă în inima noastră.
Iar faptul de a „vedea” trăirile inimii ne va face automat să
„simț�im ceea ce e de simț�it”.
„Și să știu ceea ce e de știut”
Această parte a mantrei este rezultatul primelor două

fraze. Mai î�ntâi trebuie să văd ce e de văzut. După ce î�nț�eleg
ce î�nseamnă asta, pot observa cum mă simt î�n legătură cu
asta. Apoi, când sunt conș� tient de ceea ce simt despre ceea
ce văd, voi ajunge automat la cunoaș� tere. Voi permite ve-
derii ș� i simț�irii mele să se unească printr-o alchimie pro-
fundă, din care izvorăș� te î�n mod natural cunoaș� terea.
„Să ș� tii ceea ce e de ș� tiut” nu î�nseamnă să ajungi la o
î�nț�elegere prin intermediul minț�ii sau al intelectului. Nu
este acelaș� i lucru cu „a-ț�i da seama de cum stau lucrurile”.
Când vezi îndeajuns și simți îndeajuns,

cunoașterea crește spontan în tine.
Metamorfoza sufletească se va produce datorită

dorinței tale de a vedea și de a simți și
înțelepciunii produse de ceea ce vezi și simți.
Mulț�i oameni trăiesc conform unei mantre diferite de an-

gajament. Eu o numesc „mantra anti-metamorfozei sufleteș� ti”:
„Astăzi, voi ignora complet tot ceea ce este neplăcut sau
inconfortabil, mă voi î�nchide complet î�n faț�a oricărui sen-
timent care mă supără sau mă deranjează, voi pretinde cât
de mult pot că nu ș� tiu ce se î�ntâmplă cu mine sau cu cei din
jurul meu”.
Poate că sună dureros de familiar? Poate că aș� a obiș� -
nuiai să trăieș� ti sau din asta î�ncerci să ieș� i acum. Poate că
aș� a trăieș� te cineva cunoscut ț�ie. Este trist, dar adevărat că
literalmente miliarde de oameni î�ș�i duc zilele î�n felul acesta:
nu mă uit la asta, nu am de-a face cu asta, nu, nu simt asta,
oh, nu, cu siguranță nu vreau să ajung acolo…
Iată ceva important la care să reflectăm:
Când ai intenția de a nu dori să vezi, de a nu

dori să simți și de a nu dori să știi, atunci mintea,
voința și alegerile tale îți structurează viața
pentru a contribui la această intenție
de a rămâne inconștient.
Când nu vrei să te uiți la lucruri, trebuie să-ți formezi

obiceiuri și activități care să te împiedice să vezi, să simți și
să știi. Atunci s-ar putea să mănânci prea mult, să bei prea
mult, să dormi prea mult, să cumperi prea mult, să petreci
prea mult, să-ț�i abaț�i prea mult atenț�ia, să ajuț�i prea mult,
să faci sport prea mult, să te cerț�i prea mult, să dramatizezi
prea mult. Cine mai are timp să vadă sau să simtă, cu toate
astea pe cap?
Nu judec aceste comportamente. Nu fac decât să subli-
niez că vor deveni din ce î�n ce mai necesare ș� i va fi tot mai
greu să renunț�i la ele dacă servesc intenț�iei tale inconș� ti-
ente de a nu vedea ce e de văzut, de a nu simț�i ce e de simț�it
ș� i de a nu ș� ti ce e de ș� tiut.
Uneori, îți poți da seama că ai atras în viața ta oameni
despre care știi că vor contribui la intenția ta de a nu vedea,
a nu simți și a nu ști. Până la urmă, dacă nu vrei să vezi, să
simț�i ș� i să ș� tii, nu te vei î�ntovărăș� i cu cineva care vrea să
facă aceste lucruri, corect? Până ș� i mediul î�n care alegem
să lucrăm, prietenii cu care alegem să ne petrecem timpul ș� i
activităț�ile sau hobby-urile î�n care ne implicăm pot reflecta
dacă suntem sau nu dispuș� i să vedem, să simț�im ș� i să ș� tim.
CUM SĂ FOLOSEȘTI MANTRA PENTRU

METAMORFOZA SUFLETULUI
Această mantră poate părea î�nș� elător de simplă, dar te
asigur că este un puternic portal de transformare. Angaja-
mentul verbal de a vedea, a simți și a ști ridică imediat
oblonul conștiinței, deschide inima și te recalibrează
în mod profund și esențial.
Te invit să î�ncepi să foloseș� ti această mantră ca pe una
dintre primele practici de metamorfoză a sufletului. Iată
câteva sugestii:
* În fiecare dimineață, înainte de a-ți începe ziua,
rezervă-ți o clipă să citești mantra pentru metamorfo-
za sufletului, cu voce tare dacă e posibil. Î�ncepe prin a
respira adânc de câteva ori. Gândeș� te-te atent ș� i profund la

î�nț�elesul ș� i intenț�ia din spatele fiecărei părț�i, pe măsură ce
o citeș� ti sau o reciț�i lent ș� i conș� tient. Poț�i face acest lucru
de mai multe ori dacă doreș� ti. Trei repetări creează o energie
puternică.
Ț� ine minte: cuvintele nu sunt magice. Nu obț�ii nimic
dacă le rosteș� ti fără simț�ire ș� i conș� tientizare. Aceasta nu
este o afirmație. Este o poartă vibrațională verbală, care te
va pune în acord cu Sinele tău Suprem.
* Păstrează-ți în conștiință mantra pentru metamor-
foza sufletului punând memento-uri acolo unde le poți
vedea cu ușurință: pe computer, pe birou la locul de
muncă, pe frigider, în mașină, oriunde. Am inclus un ș� a-
blon grafic pentru mantre la finalul cărț�ii, dacă vrei să faci
copii pentru a le plasa oriunde doreș� ti.
* Ori de câte ori te simți stresat, confuz, supărat sau
speriat, poți repeta această mantră pentru a te ajuta
să vezi, să simți și să afli clar mai multe despre ceea ce
se întâmplă cu adevărat. Urmează aceeaș� i procedură pe
care am sugerat-o pentru dimineaț�ă, dar schimbă cuvinte-
le de la î�nceput din „astăzi” î�n „chiar acum”. Aceasta î�ț�i va
atrage î�n momentul prezent energie conș� tiinț�ei ș� i î�ț�i va da
stabilitate:
Chiar acum, voi vedea ceea ce e de văzut,

voi simți ceea ce e de simțit,
voi ști ceea ce e de știut.
Am avut cursanț�i care mi-au spus că recită MMS î�n timp
ce sunt î�n drum spre o prezentare importantă de afaceri,
î�n toaleta unui restaurant când sunt la prima î�ntâlnire cu
cineva, î�n sala de aș� teptare a unui spital î�n timpul unei
urgenț�e ș� i î�n orice altă situaț�ie. Am auzit de cupluri care se

opresc când o discuț�ie î�ncepe să se transforme î�n ceartă, se
iau de mână ș� i spun cuvintele î�mpreună, cu voce tare. S-ar
putea să fii surprins să descoperi cât de repede te poate
scoate asta din vârtejul agitaț�iei sau dintr-o dramă, lumi-
nându-te instantaneu, cu orice ai avea de-a face.
* Copiii adoră mantra pentru metamorfoza sufle-
tească. Mulț�i cursanț�i ai mei au spus familiei lor despre ea
ș� i ș� i-au făcut un obicei din a o repeta î�mpreună cu copiii
lor. Î�i î�nvaț�ă cuvintele ș� i o recită î�mpreună ș� i apoi, mai târ-
ziu, povestesc pe rând ceea ce au văzut, au simț�it ș� i au ș� tiut.
E minunat pentru un copil să î�nceapă să î�nț�eleagă ce î�n-
seamnă să vezi ce este de văzut ș� i să simț�i ce este de simț�it!
* Repetă această mantră pentru a te ajuta să te des-
chizi mai mult față de experiențele pozitive cu energie
înaltă. Uneori ne e greu să rămânem deschiș� i ș� i prezenț�i
atunci când interacț�ionăm cu o energie pozitivă foarte in-
tensă. Putem suferi un „scurtcircuit” emoț�ional ș� i ne putem
î�nchide î�n noi când simț�im prea multă intimitate, entuziasm
sau chiar fericire. Primesc adesea mesaje de la cursanț�i
spunându-mi că au folosit această mantră pentru a reveni
cu picioarele pe pământ chiar î�nainte de un eveniment
mare, cum ar fi o vacanț�ă specială, o sărbătoare de familie,
o nuntă sau chiar naș� terea unui copil!
Dacă ar fi să rămâi cu un singur lucru din această carte,
acela să fie mantra pentru metamorfoza sufletului. Te va
aduce î�napoi acasă, către tine î�nsuț�i.
Trezirea spirituală este pentru cei curajoși.

Să devii un văzător și nu doar un căutător nu
este pentru cei cu inima slabă.
Este pentru vizionari, pentru cei treziți

spiritual, pentru cei carenși-au metamorfozat
sufletul, membrii curajoși ai echipei cosmice
avansate. Este pentru tine.
Nu este î�ntotdeauna uș� or să vezi. Nu este prea plăcut să
te confrunț�i cu lucruri de care nu eș� ti mulț�umit, cu blocaje-
le tale sau cu lecț�iile pe care trebuie să le î�nveț�i. Dar, ca să
ne schimbăm, să ne transformăm ș� i să devenim conș� tienț�i,
trebuie să vedem. Ca î�n visul meu iniț�iatic, odată ce o facem,
vom găsi cheia spre libertate.
Suntem binecuvântaț�i să facem acest lucru. Sunt bine-
cuvântată că tu citeș� ti aceste cuvinte. Suntem binecuvântaț�i
să devenim conș� tienț�i.
DE LA ÎNTUNERIC LA LUMINĂ
Din ireal, condu-mă la real.
Din întuneric, condu-mă la lumină.
De la moarte, du-mă la nemurire.
– Brihadaranyaka Upanishad
Î�n 1968, când aveam 17 ani, am descoperit acest verset

din Brihadaranyaka Upanishad. Upaniș� adele sunt o culegere
de texte vedice revelate î�ntre secolele IX ș� i III î�.Hr. î�n regiu-
nea numită acum India. Cuvântul veda î�nseamnă „cunoaș� -
tere” î�n sanscrită, iar Vedele sunt considerate cea mai veche
literatură spirituală din lume. Acestea au fost iniț�ial răs-
pândite prin viu grai până î�n anul 1000 î�.Hr. ș� i conț�in ade-
văruri despre natura realităț�ii ș� i existenț�ei umane. Vedele
au fost compuse sau le-au fost revelate î�nț�elepț�ilor cunos-
cuț�i sub numele de „Rishi” – proroci sau poeț�i inspiraț�i,
care au primit cunoaș� terea direct de la Sursa Universală,

sau la nivel sufletesc.
Când am citit pentru prima dată acest verset, eram î�ncă
î�n liceu. Nu ș� tiam absolut nimic despre gândirea sau filoso-
fia orientală ș� i, sincer, nu simț�eam că e pentru mine. Î�ncă
nu-mi î�ntâlnisem î�nvăț�ătorul spiritual ș� i nici măcar nu î�nț�e-
legeam ce e aia cale spirituală. Cu toate acestea, am simț�it
imediat puterea acestor cuvinte, ca ș� i când ar fi rezonat î�n
mod misterios cu ceva adânc, uitat, din mine; și, desigur,
așa era.
Să aruncăm o privire mai atentă la fiecare rând al
versetului:
„Din ireal, condu-mă la real.”
Ce este ireal ș� i inexact la percepț�ia ta despre tine ș� i

lume? Ce programare veche funcț�ionează î�ncă î�n interiorul
tău ș� i te î�mpiedică să vezi clar? Unde este tras oblonul con-
ș� tiinț�ei tale? Ce bagaj emoț�ional continui să cari după tine?
Ce te î�mpiedică să vezi cât eș� ti de magnific, cât de mult meriț�i
să fii iubit? Aceste lucruri reprezintă irealul.
De la ireal condu-mă la real – către î�nț�elepciunea mea,
integritatea mea, autenticitatea mea, către ceea ce e desăvâr-
ș� it ș� i neî�ntinat î�n mine.
„Din întuneric, condu-mă la lumină”
Când Vedele vorbesc de î�ntuneric ș� i lumină, se referă

la ignoranț�ă ș� i la adevărata cunoaș� tere. Ignoranț�a provine
din inconș� tienț�ă, din acele obiceiuri care ne î�ndepărtează
de starea noastră naturală de iubire ș� i expansiune ș� i ne
duc î�n î�ntunericul limitării ș� i uitării. Aș� a cum î�ntunericul
ascunde lumina, ignoranț�a ș� i inconș� tienț�a ascund î�nț�elep-

ciunea ș� i î�nț�elegerea adevărată.
Când vrem să îndepărtăm întunericul, aprindem lumina.
Când dorim să eliminăm ignoranța, aducem adevărul, dar
nu acel adevăr pe care îl aflăm dintr-o carte sau doar prin
intermediul minții, ci cunoașterea care se naște din actul
„vederii”.
Din î�ntuneric, condu-mă către lumină: fie ca eu să văd
tot ce e de văzut pentru a putea trăi ș� i a fi adevăr.
„De la moarte, condu-mă la nemurire.”
Nu este vorba despre viaț�a veș� nică î�n sensul religios.

Moartea î�nseamnă aici uitarea, orbirea ș� i moartea î�nț�elegerii,
care ne face să credem că suntem mici, limitaț�i ș� i deconec-
taț�i de la Marea Conș� tiinț�ă.
De aici, condu-mă la amintirea a ceea ce sunt cu adevărat,
care va fi libertatea mea. Pot să mă trezesc complet ș� i per-
manent din somnul uitării.
Asta vom face î�n această călătorie, vom trece de la ireal

la real ș� i de la î�ntuneric la lumină.
Î�n primul rând, te î�ntrebi: Ce este ireal, inutil, inexact,
incorect la modul în care văd lumea, modul în care mă văd
pe mine și pe ceilalți? De unde vin aceste percepții ireale?
Cum pot găsi în mine calea care să mă conducă de la identi-
ficarea cu ceea ce este ireal la ceea ce este real, să mă condu-
că înapoi la Sinele meu cel mai înalt și cel mai adevărat?
Apoi, î�ntrebi: Unde sunt în întuneric? Unde sufăr sau tră-
iesc o viață mai puțin măreață și împlinită din cauza acestui
întuneric? Unde strălucea lumina, dar eu m-am îndepărtat
de ceea ce încerca să îmi reveleze? Ce pot face pentru a aduce

mai multă lumină, pentru a vedea totul mult mai limpede?
Ș� i, î�n cele din urmă: Ce părți ale mele au fost ascunse
sau latente, ca și cum ar fi murit, și cum pot să mă ridic ca să
trăiesc în libertate?
Asta î�nseamnă să fii văzător!
Cu cât alegem mai mult să vedem,

cu atât ne trezim mai mult.
Cu cât ne trezim mai mult,
cu atât descoperim mai mult adevărul.
Cu cât descoperim mai mult adevărul,
cu atât ne amintim mai mult cine suntem
cu adevărat.
Cu cât ne amintim mai mult cine suntem cu
adevărat, cu atât devenim cu adevărat liberi.
Unde odată a fost confuzie, poți descoperi chei.

Unde odată erau ziduri, poți descoperi uși.
Unde odată a fost întuneric, poți descoperi Lumina.
3
De la uitare la amintire
Cosmosul este și în noi. Suntem pulbere de stele.

Suntem calea prin care cosmosul se cunoaște pe sine.
– Carl Sagan
Imaginează-ț�i că ț�i-ar spune cineva că o comoară de o

valoare inimaginabilă e ascunsă undeva î�n cealaltă parte a
lumii, î�ntr-o peș� teră neș� tiută, adâncă, dintr-un munte ne-
cunoscut. Această persoană î�ț�i spune că nimeni nu mai are
aceste informaț�ii î�n afară de tine ș� i că, dacă poț�i să găseș� ti
cumva acel loc, comoara va fi a ta. Cum te-ai simț�i? Frustrat?
Confuz? Nerăbdător? Unde este peștera? În ce țară se află?
Cum aș putea să o găsesc? Vreau comoara, dar nici măcar nu
știu de unde să-mi încep căutările.
Acum imaginează-ț�i că altcineva ar veni la tine cu altă
poveste. Acesta te anunț�ă că sub casa ta e î�ngropat un cufăr
î�n care se află o avere colosală. Nu trebuie să mergi nicăieri
pentru a o găsi. Nu trebuie să descifrezi indicii care să-ț�i
dezvăluie locaț�ia. Trebuie doar să sapi, iar bogăț�iile vor fi
ale tale.
Această a doua poveste este adevărată. Atunci, ce este

comoara? Este minunata ta memorie. Dacă î�ț�i aduci amin-
te, ce ai uitat? Este adevărul despre cine ești cu adevărat:
un recipient uman pentru inteligența cosmică divină.
Adevărul e că tu nu eș� ti corpul tău, personalitatea, abi-
lităț�ile sau talentele tale. Adevărul despre cine eș� ti nu sunt
nici măcar evenimentele din viaț�a ta, sau ceea ce ș� tii, sau
ceea ce ai făcut. Adevărul despre cine eș� ti nu sunt gânduri-
le din mintea ta sau emoț�iile din inima ta. Adevărul despre
cine eș� ti transcende toate aceste lucruri.
Cine crezi tu că ești este doar deghizarea egoului

tău, costumul tău special care servește ca reci-
pient unic pentru Conștiința Supremă.
Deghizarea spune: „Acesta este numele meu. Locuiesc

aici. Arăt î�n felul acesta. Mă ocup cu asta”. Totuș� i, sub cos-
tumul uman pe care-l porț�i se află ceva extraordinar. Este
nucleul tău: Conș� tiinț�a, Lumina, Energia Divină, Spiritul,
Dumnezeu – orice cuvânt cu care poț�i rezona. Tot ce crezi
că eș� ti emană ș� i vibrează din acest centru.
Dacă vrei, lasă aceste cuvinte ș� i această energie să te
pătrundă ș� i să atingă cea mai profundă parte a sufletului
tău, pe măsură ce recunoș� ti faț�ă de tine că, î�ntr-un fel, ai
ș� tiut asta dintotdeauna. Ai căutat mereu Marea Amintire.
De la uitare la amintire 93
NU LIPSEȘTE NIMIC ÎN TINE

Momentul în care oamenii își amintesc că au uitat
este un moment de grație.
– Barbara De Angelis
Î�n copilărie ș� i î�n anii care au urmat, am avut mereu

senzaț�ia inexplicabilă că ceva era î�n neregulă î�n viaț�a mea:
Că am uitat ceva important și trebuie să-mi amintesc. Că e
ceva ce nu văd și trebuie să văd. Că simt cum ceva lipsește.
Poate că alți oameni înțeleg ceva ce eu nu înțeleg sau au
ceva ce eu nu am. Dacă aș putea să-mi amintesc ce lipsește
sau să găsesc acel lucru, aș putea fi cu adevărat fericită.
Poate că ș� i tu ai trecut prin asta la un moment dat, ai
avut senzația că ar trebui să-ți amintești ceva, să faci
ceva, sau că lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie,
dar nu erai sigur ce anume lipsește. Vrei să mergi
„acasă”, dar nu ești sigur unde se află.
Când mi-am î�nceput drumul formal spre trezire, mi-am
dat seama că ceea ce simț�isem tot timpul era dorul de casă.
O parte din mine ș� tia că am uitat secretul vieț�ii ș� i adevărul
despre cine eram cu adevărat. Asta era ceea ce-mi lipsea.
Fusesem deconectată de la întregul meu și încercam să-mi
găsesc calea înapoi.
Dorinț�a mea era o dorinț�ă spirituală, nu una emoț�io-
nală. Adevărul suprem î�mi fusese cumva ascuns ș� i ș� tiam că
trebuie să-l găsesc. Locul de care îmi era dor nu era undeva
în afara mea. Nu era „acolo”, ci chiar „aici”.
Aceasta este a doua jumătate din povestea despre comoa-
ră: o parte din tine a simț�it mereu că este „aici”. O parte din
tine a simț�it î�ntotdeauna că e ceva ce ai uitat. Î�nț�elepciunea
spirituală din toate tradiț�iile ne spune că această deconec-

tare de la Sinele tău Suprem, această separare de adevărata
ta casă a conș� tiinț�ei, această uitare a vieț�ii cosmice este ca-
uza tuturor suferinț�elor. Î�n inima ta, ș� tii că e adevărat.
Nu lipsește nimic în tine. Nu suferim din cauza

a ceea ce nu avem și din cauza a cine nu suntem,
ci pentru că am uitat ce avem și cine suntem.
Eu am o vorbă: „Ignoranț�a este doar pierderea memo-

riei”. Am uitat că sunt divin și magnific. Am uitat că știu să
iubesc. Am uitat că am ceva important de dăruit lumii. Am
uitat că am atât de multă înțelepciune înăuntrul meu. Ș� i este
cel mai grozav sentiment din lume să-mi amintesc. Este ca
o întoarcere acasă, pentru că mă întorc acasă.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A CĂUTA, LA A-ȚI REAMINTI
Ne-am î�nceput călătoria de metamorfoză a sufletului

trezindu-ne. Apoi, ne-am dat seama că trebuie să ne trans-
formăm din căutători î�n văzători ș� i să î�nvăț�ăm să vedem ce
este de văzut. Acum, care este primul lucru pe care trebuie
să-l vedem pentru a ne continua călătoria? Este următorul:
Nu ne lipsește și nu trebuie să obținem nimic.

Trebuie doar să ne amintim ce am uitat.
Drumul spre trezirea spirituală nu înseamnă să găsim

ceva ce nu avem, ci să ne amintim ce se află deja în noi. Aceas-
ta este perspectiva care reprezintă fundamentul călătoriei
mele, esenț�a lucrurilor pe care le fac pentru alț�ii ș� i ceea ce
oferă această carte.
Orice transformare nu este o căutare a ceva, ci o î�ntoar-
cere la ceva ce eș� ti deja. Este o descoperire a ceea ce este
deja î�n tine ș� i e intact. Este amintirea a ceea ce eș� ti cu ade-
vărat, o parte din Marea Unitate.
Această schimbare î�n ce priveș� te î�nț�elegerea schimbă
radical dinamica procesului de creș� tere. Când credem că
trebuie să găsim ceva ce nu avem sau ne lipsește, acționăm
prin prisma presupunerii că avem o deficiență. Dacă într-adevăr
există ceva care ne lipsește, atunci există și posibilitatea să nu
reușim să găsim acel ceva. Suntem alimentați de frică și de
senzația de lipsă.
Când treci de la căutare la reamintire, î�ncepi să î�nț�elegi
ș� i să simț�i că nu cauț�i o destinaț�ie necunoscută, ci reveni-
rea la plenitudinea ta, la casa ta. Este deja intactă î�n interi-
orul tău, nu poate să nu fie intactă! Este imposibil să fii mai
puț�in decât divin.
Orice conștientizare este o amintire.

Nu trebuie să te transformi în ceva ce nu ești.
Nu trebuie să cauți ceva ce n-ai avut niciodată.
Redescoperi plenitudinea a ceea ce ești cu
adevărat. Redobândești ceva ce ai uitat că ai
pierdut și îți amintești că ai avut tot timpul.
Ai văzut vreodată un anunț� de la o firmă care ajută oa-
menii să găsească bani de care au uitat? Firmele de genul
acesta merg pe ideea că toț�i avem conturi bancare de
existenț�a cărora am uitat, investiț�ii de care nu am profitat

niciodată sau rambursări pe care nu le-am î�ncasat. Există
î�ntotdeauna o fotografie cu cineva vesel care spune: „Com-
pania XYZ m-a ajutat să găsesc 1500 de dolari pe care nici
măcar nu ș� tiam că-i am.”
Probabil că te gândeș� ti: „Nu poate fi adevărat, cine ar
putea să uite de banii lui? Cine ar putea avea ceva de valoa-
re pe undeva ș� i să nu-ș� i amintească?”. Răspunsul la această
î�ntrebare este: tu! Tu ai o mare comoară î�n interiorul tău,
care aș� teptă să fie revendicată. Deci o modalitate de a
privi calea transformării personale este să-ți amin-
tești și să localizezi activele cosmice rătăcite și să le
recuperezi.
MAREA ÎNTOARCERE
Una dintre primele prelegeri pe care le-am auzit când
mi-am î�nceput călătoria spirituală î�n adolescenț�ă s-a numit
„Calea marii î�ntoarceri”. Nu ș� tiam la acea vreme ce î�nseam-
nă, dar suna exotic ș� i interesant! Ș� i chiar este.
Spiritualitatea din Orient foloseș� te adesea expresia „ca-
lea marii î�ntoarceri” pentru a se referi la călătoria sufletească.
Î�ncepi să î�nț�elegi ce este marea î�ntoarcere? Este î�ntoarce-
rea la centrul tău cosmic, revenirea la integralitatea ta, care
nu este departe, ci este î�nsăș� i esenț�a ta. Este drumul spre
acasă.
Cei mai mulț�i oameni au avut o străfulgerare î�n acest
sens. Poate că te afli î�n rugăciune sau meditaț�ie, poate faci
o plimbare liniș� tită, stai lângă cineva drag, î�ț�i ț�ii copilul î�n
braț�e sau asculț�i corul bisericii, poate mângâi pisica ori
câinele, sau admiri un peisaj spectaculos – când, deodată,
simț�i ca ș� i cum tocmai ai ieș� it din tine ș� i te contopeș� ti cu

ceva mai măreț� , ceva deosebit. Valuri de pace, iubire ș� i cu-
noaș� tere vin peste tine fără a fi determinate de vreun gând
anume. De fapt, nu te gândești la nimic, doar exiști.
Astfel de momente sacre apar de obicei

pentru că, timp de o clipă misterioasă, „uiți de
uitarea ta” și îți amintești. Depășești limitele
propriei conștiințe și devii conștiința însăși.
Î�mi amintesc de prima dată când am trăit această amin-
tire, această expansiune de conș� tiinț�ă. Aveam 18 ani ș� i toc-
mai fusesem iniț�iată î�n practica meditaț�iei. Stăteam cu ochii
î�nchiș� i ș� i î�mi amintesc limpede că gândeam: „Acest lucru
este extraordinar. Mă simt atât de fericită. Dar e ciudat că mi
se pare perfect normal. De fapt, este cel mai normal lucru
pe care l-am simțit vreodată.”
Pentru prima dată î�n viaț�a mea, nu am simț�it că lipseș� -
te ceva; pentru un moment am trecut de limitele uitării mele
și am pășit în amintire. Î�n sfârș� it, am văzut adevărul sufle-
tului meu, iar inima plină de bucurie mi-a ș� optit: „Asta e!”
Î�n acel moment, nu m-am mai identificat cu recipientul
individual de conș� tiinț�ă cunoscut sub numele de „Barbara“,
ci cu conș� tiinț�a care era cuprinsă î�n ea. Nimic nu s-a schim-
bat, de fapt. A fost doar o schimbare de identificare.
Orice transformare și trezire spirituală este

doar o schimbare de identificare – nu o schim-
bare intelectuală, ci o schimbare vibrațională.
Această primă experienț�ă de conexiune cu Sinele meu
Suprem nu a avut loc pentru că am făcut o schimbare î�n
gândire. Nu s-a î�ntâmplat pentru că mi-am spus: „Sunt
divină”. Nu era o impresie sau o toană, ci o realitate vibra-

ț�ională. A fost o experienț�ă reală î�n care am vibrat î�n acord
cu plenitudinea mea, nu cu limitele mele.
Orice transformare autentică este doar asta: o schim-
bare î�n identificare de la ce credeai că eș� ti la cine eș� ti î�n
deplinătatea ta, o trecere de la uitare la amintire. De aceea
se numeș� te Marea Î�ntoarcere ș� i de aceea spun că drumul
spre creștere înseamnă mai mult să „desfaci” decât să faci.
Î�nvăț�ăm să „desfacem” uitarea, amorț�eala, să „desfacem”
obiceiul de a ne retrage î�n noi, care ne î�mpiedică să lăsăm
să se manifeste adevărata noastră natură expansivă. Odată
ce anulezi ș� i elimini straturile care î�ț�i acoperă plenitudinea,
descoperi conș� tiinț�a radioasă ce a fost mereu dedesubt.
Vom vorbi mult mai mult pe parcursul cărț�ii despre
cum să-ț�i schimbi felul î�n care te identifici. Acesta este un
concept foarte important pentru metamorfoza sufletului.
Răspunde î�ntrebării pe care ne-o adresăm adesea, ș� i anu-
me de ce simț�im că e ceva greș� it cu noi. Iată ce le-am spus
cursanț�ilor mei:
Orice suferință este un caz de identitate

greșită!
SCOATE-ȚI LA IVEALĂ STRĂLUCIREA

Recent, am vrut să-mi modernizez o parte din structu-
ra din lemn a casei ș� i am hotărât să o vopsesc î�ntr-un auriu
frumos, strălucitor. Am angajat pe cineva care să suprave-
gheze proiectul cât timp eu eram plecată ș� i, î�nainte să plec,
am pus să se vopsească o porț�iune cu vopseaua aurie me-
talizată, ca să fiu sigură că acea culoare era aș� a cum mi-am
imaginat, ș� i dădea foarte bine. Am plecat să predau un se-

minar ș� i am fost î�ncântată când am primit mesajul că zu-
gravii ș� i-au terminat treaba ș� i, deci, totul va fi gata când mă
voi î�ntoarce. Am ajuns acasă foarte târziu, pe timp de noap-
te, obosită, dar ardeam de nerăbdare să-mi văd lemnul
proaspăt vopsit.
De î�ndată ce am intrat pe uș� ă, am ș� tiut că ceva nu era
î�n regulă. Culoarea aurie delicată era mohorâtă ș� i ternă ș� i
nu avea nimic din strălucirea mostrei. „Poate că sunt prea
obosită să o apreciez corect”, m-am gândit. „Voi vedea cum
arată dimineaț� ă”. Cu toate acestea, când m-am trezit ș� i
m-am uitat la vopsea pe lumină, părea la fel de spălăcită ca
î�n seara precedentă.
L-am sunat pe responsabilul cu supravegherea ș� i i-am
explicat ce se î�ntâmplă.
— Nu este bine, i-am spus. Nu are strălucire, e tern.
— E imposibil. Am fost acolo când s-a aplicat primul ș� i
al doilea strat de vopsea ș� i arăta exact ca mostra.
— Ș� i al treilea strat? I-ai văzut aplicându-l?
— Nu, a recunoscut el, dar au folosit aceeaș� i vopsea,
aș� a că nu-mi pot imagina ce a mers prost. O să vin să arunc
o privire.
A ajuns la mine ș� i imediat a văzut despre ce vorbeam.
— Aveț�i dreptate, a spus el. Chiar este tern. Singura ex-
plicaț�ie care î�mi vine î�n cap este că au folosit o cutie de vop-
sea cu defect.
— Ș� tiu doar că zugravii au făcut ceva diferit la al treilea
strat, am continuat. Intuiesc aceste lucruri ș� i de obicei nu
greș� esc.
— Vă cred, a spus el, dar este un mister pentru mine.

Chiar am sunat zugravii ș� i m-au asigurat că au aplicat trei
straturi.
Brusc, am avut un gând:
— Au cumpărat cumva un rând nou de vopsea la un
moment dat?
— Da, cred că ș� eful echipei mi-a spus că au nevoie de
câteva cutii î�n plus pentru a termina treaba.
S-a dus la garaj ș� i s-a î�ntors cu o cutie de vopsea:
— Uitaț�i, e aceeaș� i vopsea pe care au folosit-o pentru
primele două straturi, aceeaș� i culoare.
— Ia să văd.
Am luat cutia ș� i am citit eticheta. Scria METALLIC PAINT
– CHAMPAGNE, ceea ce era corect. Dar chiar sub acesta, î�n
loc de SHIMMER (strălucitor), am văzut cuvântul MATTE
(mat).
— Kevin, vezi asta? Ș� tiam că nu era doar î�n capul meu.
Au cumpărat vopsea mată î�n loc de strălucitoare. Nu-i de
mirare că e ternă.
Când Kevin l-a sunat pe zugrav, acesta a recunoscut că
ș� i-a trimis fratele mai mic la magazin, cu cutia goală, ca să
cumpere alta. Fratele a luat o cutie care arăta la fel ca cea
pe care o avea cu el, dar nu a citit eticheta. Apoi zugravii
au aplicat pe tot lemnul vopseaua mată, acoperind toată
strălucirea.
Odată misterul rezolvat, zugravii au mai aplicat un strat
din vopseaua care trebuia. Când au plecat, cum stăteam
acolo ș� i admiram strălucirea lemnului, mi-am dat deodată
seama că tocmai primisem o lecț�ie de î�nț�elepciune chiar
î�naintea ochilor.
Venim cu toții din aceeași sursă strălucitoare. Sun-

tem luminoși, strălucitori și radianți. Suntem făcuți să
strălucim. După cum vom vedea, totuși, strălucirea noas-
tră se opacizează. E î�ncă acolo, dedesubt, dar nu o putem
vedea nici noi, nici ceilalț�i. Uneori, dacă facem eforturi, pu-
tem scoate la iveală puț�ină strălucire î�ntr-o mică porț�iune
ș� i, î�n acel moment, vedem cine suntem cu adevărat. Apoi
ne uităm la restul sinelui nostru care e î�ncă opac ș� i ne î�n-
toarcem la uitare.
Nu lipsește nimic în tine.

Strălucirea ta inițială a fost doar acoperită,
dar este încă acolo.
Sunt foarte recunoscătoare acelui ajutor cosmic care a

orchestrat „greș� eala” zugravilor, pentru că, de fapt, a fost un
mare dar al î�nț�elepciunii. Î�n fiecare zi mă uit la lemnul stră-
lucitor ș� i mă simt binecuvântată să fiu î�n această călătorie
de descoperire a strălucirii sufletului meu ș� i să am privile-
giul de a-i î�nvăț�a pe atâț�ia alț�ii cum să o descopere pe a lor.
TRANSFORMAREA ESTE UN EVENIMENT EMPIRIC

Căutarea înțelepciunii este o mare provocare:
să acționezi înțelept este o provocare și mai mare.
– Jagad Guru Siddhaswarupananda
Cum trecem de la opac la strălucire?

Cum trecem de la uitare la amintire?
Cum schimbăm felul î�n care ne identificăm?
Cum ne î�ntoarcem la plenitudine?
Răspunsul se află î�n următorul principiu de metamor-

foză a sufletului ș� i reprezintă fundaț�ia pentru restul acestei
cărț�i.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A TE GÂNDI LA TRANSFORMARE,

LA A TE TRANSFORMA
Transformarea este un eveniment empiric – de fapt,

o serie lungă de evenimente. Nu este un mod nou de a
privi viaț�a. Nu este adunarea de noi informaț�ii. Nu este un
mod mai î�nț�elept de a te comporta sau de a trăi pe care să-l
adopț�i, cum ar fi schimbarea alimentaț�iei sau decizia de a
te purta mai frumos cu oamenii. Nimic nu este î�n neregulă
cu aceste intenț�ii sau alegeri, dar î�ntre ele ș� i transformare
nu poate fi pus semnul egalităț�ii.
Adevărata transformare nu este ceva ce trebuie

să înțelegi. Trebuie să o faci. Nu înseamnă să te
simți mai bine. Înseamnă să fii mai bun.
Este vorba despre conștiința ta care își schimbă
vibrația.
Poate că pare ceva elementar, dar viața ta trebuie să se

schimbe dacă vrei să te transformi. Pe acest drum ajungi la
un punct când î�ț�i dai seama că trebuie să te schimbi. Nu poț�i
vorbi despre asta, sau să speri că se va î�ntâmpla. Trebuie
să o faci.
Î�n plus, reamintirea este un eveniment empiric. Nu este

un concept intelectual sau o schimbare de atitudine. Mă bu-
cur să știu că, în sinea mea, sunt divin și strălucesc, așa că am
terminat. Sunt iluminat! Nu a fost atât de greu! Sună î�ncân-
tător, cu excepț�ia unui singur lucru: î�ncă mai eș� ti acoperit
cu vopsea mată.
Transformarea reală ș� i amintirea autentică trebuie să
fie schimbări vibraț�ionale. Când faci aceste schimbări î�n
centrul tău, te vei percepe î�n mod diferit pe tine ș� i totul din
jurul tău. Nu trebuie să te gândeș� ti la asta – o vei trăi.
Să părem că ne schimbăm și să ne schimbăm

cu adevărat sunt două lucruri foarte diferite.
Adevărata amintire trebuie să înceapă cu o
explorare sinceră și cu descoperirea tuturor
căilor prin care uitarea noastră s-a insinuat
în fiecare aspect al vieții noastre.
Vestea bună este că ai î�nceput deja explorarea sinceră,

pentru că citeș� ti această carte. Pe măsură ce mergem mai
departe, vei î�nvăț�a mult mai multe despre modul î�n care poț�i
face schimbări vibraț�ionale semnificative ș� i permanente.
DE LA CUMPĂRĂTURI ȘI ACHIZIȚII LA TRANSFORMARE

Î�mi place să ies la cumpărături. Când am timp, este una
dintre modalităț�ile mele preferate de a lua o pauză de la
programul meu foarte agitat ș� i intens. Î�mi place să caut chi-
lipiruri ș� i obiecte unice, cadouri pe care să le păstrez pentru
zile de naș� tere sau pentru alte ocazii speciale. Î�mi place să
văd toată creativitatea, culoarea ș� i ingeniozitatea care se
manifestă î�n atât de multe desene, obiecte ș� i opere de artă.
Cumpărăturile spirituale sunt, totuș� i, altă poveste, ș� i

este ceva ce văd tot timpul. Există un fel de „spiritualitate
pentru î�ncepători”, la care oamenii iau parte adesea î�n nu-
mele dezvoltării personale: „Da, sunt pe o cale spirituală.
Am citit câteva cărț�i. Am cumpărat niș� te cristale. Am un CD
cu incantaț�ii pe care î�l ascult uneori î�n maș� ină. Odată am
fost la un curs de trei ore de Reiki. Pentru ziua mea de naș� -
tere, mi-am făcut astrograma. Reciclez. Sunt o persoană
spirituală!”.
Trebuie să subliniez că nu este absolut nimic în neregu-
lă cu niciunul dintre aceste lucruri, dintre care multe fac și
eu. Cu toate acestea, ele nu înseamnă transformare, sunt
doar activități și achiziții. Poț�i să te gândeș� ti la ele ca fiind
„aperitive spirituale”. Poate că servesc ca impuls pentru a
porni la drum. Problema este că mulț�i oameni se blochează
ș� i deviază de la cursul principal – nu fac o muncă de reală
transformare în toate aspectele vieții lor, să fie reflecții vii
ale celei mai înalte conștiințe.
O altă versiune a cumpărătorului spiritual este „co-
lecționarul spiritual”, cineva care adună informații
spirituale și se autoconvinge că acest lucru înseamnă
de fapt transformare. Am î�ntâlnit mulț�i colecț�ionari spi-
rituali de-a lungul anilor. Ei participă la cursuri ș� i seminarii
ș� i au rafturi î�ntregi cu agende pline de informaț�ii pe care
nu le asimilează niciodată î�n comportament. Când vorbeș� ti
cu ei, conversaț�ia este plină de platitudini spirituale ș� i de
citate, ca ș� i cum dacă rostesc aceste lucruri ar fi suficient
pentru ca ele să devină reale. E ca ș� i cum cineva î�ț�i prezintă
o broș� ură ș� i vorbeș� te despre cât de fantastic este un loc
anume, dar nu a fost niciodată acolo.
Să spui ceva pozitiv nu este același lucru cu să

vibrezi în mod pozitiv. Să descrii ceva nu este
același lucru cu să trăiești. Meriți să fii o ființă
superioară, să trăiești într-o stare spirituală
matură și solidă.Pentru a deveni astfel, trebuie
să te schimbi din interior. Iar asta cere muncă.
Toț�i î�ncepem de la grădiniț�a spirituală. Cu toate acestea,
trebuie să î�nț�elegem că pentru o transformare spirituală și
emoțională autentică, de durată, trebuie să frecventezi școala
spirituală. Acestui lucru mi-am dedicat viaț�a ș� i este muncă
grea. Nu î�nseamnă o serie de activităț�i distractive. Nu este
„lumină spirituală”. Este nevoie de o metamorfoză sufleteas-
că radicală, metamorfoză fiind cuvântul de ordine.
Transformarea spirituală reală nu este

o activitate sau o atitudine.
Nu este vorba doar despre a avea o serie
de practici în care ne implicăm, gânduri
înălțătoare pe care le cultivăm, sau valori
pe care să ni le amintim.
Este o stare de conștiință solidă, integrată,
vibrațională.
Practicile spirituale regulate, instrumentele de inspira-

ț�ie ș� i atitudinea conș� tientă sunt importante. Aceste lucruri
au făcut parte din viaț�a mea pentru mai mult de 45 de ani.
Cu toate astea, trebuie să mergem dincolo de ele ș� i să fa-
cem alegeri care ne vor schimba nu numai comportamentul,
ci ș� i conș� tiinț�a.
Transformarea spirituală autentică nu este ceva ce
trebuie să-ți amintești să faci. Nu e ca ș� i cum ț�i-ai spune:
„Ș� tiu că judec pripit ș� i că nu dau oamenilor o ș� ansă, aș� a că
voi î�ncerca să fiu mai amabil” sau: „Ș� tiu că am tendinț�a să

controlez totul, aș� a că am să î�ncerc să număr până la zece
ș� i să-i las pe alț�ii să vorbească î�naintea mea”. Acesta este un
bun î�nceput, dar pentru o transformare autentică ș� i o me-
tamorfoză sufletească de durată e nevoie de mai mult: de
vindecare oriunde este control, vindecare oriunde e jude-
cată pripită sau insecuritate sau orice altceva ce ar trebui
să se schimbe. Te schimbi din interior.
Poate citeș� ti asta ș� i te gândeș� ti: „Oh, nu, cred că am fost
un cumpărător spiritual! Ce fac acum?”. Î�n primul rând, te
feliciț�i că ai î�nceput călătoria, care este mai mult decât ce
vor face vreodată majoritatea oamenilor. Apoi, te feliciț�i
pentru că ț�i-ai dat seama că deja te transformi din căutător
î�n văzător. Apoi, cu emoț�ie ș� i entuziasm, continui să citeș� ti
ș� i să î�nveț�i cum să faci adevărate metamorfoze sufleteș� ti.
Toată lumea vrea să se transforme,

dar nimeni nu vrea să se schimbe.
– Frederica Mathewes-Green
La un moment dat, trebuie să fim brutal de sinceri cu

noi î�nș� ine: ne-am transformat cu adevărat sau doar vorbim
ca și cum am fi făcut-o? Ne-am schimbat tiparele sau doar am
devenit experți în ele? Ne-am mutat sau doar am rearanjat
mobila?
Strângerea și rearanjarea revelațiilor

nu este transformare.
Uneori, este doar încercarea ego-ului
de a arăta mai inteligent in ce privește
suferința și problemele tale.
Ține minte: nu trebuie doar să te simți mai

bine. Trebuie să fii mai bun. Nu este nimic în
neregulă cu rearanjarea mobilierului, dar nu
este același lucru cu mutarea într-o casă nouă.
Ai multe instrumente pe care le-ai deprins din studii ș� i
de la profesori minunaț�i ș� i, sper, vei obț�ine multe altele din
aceste pagini. Foloseș� te-le pentru a construi un pod spre
libertate. Nu le privi cu mândrie ca să spui: „Uitaț�i-vă câte
instrumente am adunat!”. Asta ar î�nsemna că eș� ti un colec-
ț�ionar, nu un transformator.
Asta înseamnă să iei tot ce ai scris în agende și jurnale
și să aplici în viață. Î�nseamnă să muț�i informaț�iile din cap
î�n celule, să treci de la a le î�nț�elege la a le trăi, a te compor-
ta conform lor, a le conș� tientiza. Acesta este modul î�n care
î�ncepem tranziț� ia de la cumpărători ș� i colecț� ionari la
transformatori.
Schimbarea din punct de vedere vibraț�ional din interi-
or este reală ș� i durabilă. Trebuie să aibă ș� i chiar va avea
efect asupra vieț�ii tale, asupra alegerilor, relaț�iilor ș� i a tot
ce te priveș� te. Pe măsură ce te schimbi, totul se va schimba.
CUM SĂ PREPARI PRĂJITURA CONȘTIENTIZĂRII

Numai ideile în virtutea cărora trăim sunt de valoare.
– Hermann Hesse
Imaginează-ț�i că te-ai hotărât să faci o prăjitură delicioa-

să ș� i vrei să foloseș� ti cele mai bune ingrediente din lume.
Mai î�ntâi, vizitezi o mânăstire de unde cumperi făină
organică foarte scumpă, făcută de călugări care au spus
rugăciuni î�n timp ce au măcinat grâul. Apoi, iei avionul

până î�n Hawaii ș� i mergi la o cascadă sacră pentru zahăr
special, care este cultivat numai î�n acel loc.
Apoi, mergi î�n America de Sud după cacao rară, recol-
tată din pădurea tropicală ș� i care poate fi achiziț�ionată nu-
mai de la un bătrân care locuieș� te î�ntr-o colibă ascunsă î�n
junglă. Apoi, î�n drum spre casă, te opreș� ti î�n California de
Nord ș� i cumperi ouă de la găini care au beneficiat de trata-
mente regulate de acupresură ș� i li s-a citit î�n fiecare zi din
scripturi antice, astfel î�ncât ouăle să emane energie divină
ș� i binecuvântată.
Î�n sfârș� it, te î�ntorci acasă cu toate aceste ingrediente
exotice. Le pui pe masa din bucătărie ș� i decizi să inviț�i niș� te
prieteni la tine. „Bună, dragii mei”, le spui. „Am mers prin
toată lumea, ca să pot să vă fac o prăjitură nemaipomenită.
Vedeț�i această cacao incredibilă? Î�mi amintesc că am stat
î�n baracă cu omul care mi-a vândut-o. Uite o fotografie cu
noi. Cred că el m-a ș� i vindecat. Apoi, drumul după zahăr a
fost cu adevărat magic. Să vă povestesc ziua petrecută la
cascadă. Era foarte cald ș� i am î�notat î�ntr-o piscină sacră
pentru a ne răcori. Iar aceste ouă – aț�i mai auzit de găini
cărora li s-a citit toată Biblia ș� i Bhagavad Gita*? Era acolo
un tip extrem de interesant care mi-a zis ce am făcut î�ntr-o
viaț�ă anterioară, î�n timp ce eu aș� teptam ca găinile să ter-
mine de ouat.”
Le spui tuturor povestea acestor ingrediente, cât de in-
teresant a fost să le obț�ii ș� i cât de speciale sunt ele. Dar
există o singură problemă: unde e prăjitura?
Prăjitura nu e totuna cu ingredientele.
* Literatură spirituală hindusă. (n.ed.)

Ai toate ingredientele, dar î�ncă nu există prăjitura. Tre-

buie să o faci. Prăjitura nu are de-a face cu eforturile făcute
pentru adunarea ingredientelor. Nu este călătoria captivantă
î�ntreprinsă pentru obț�inerea ingredientelor. Nu î�nseamnă
ingredientele aliniate pe masă, cu poza unui desert finit
lângă ele, ș� i nici nu este o afirmaț�ie despre cât de delicioa-
să va fi viitoarea prăjitură. Prăjitura reprezintă mai mult
decât ingredientele. Este ceea ce se întâmplă când ingre-
dientele sunt puse la cuptor. Trebuie să coci blatul.
Am formulat această metaforă cu câț�iva ani î�n urmă ș� i
î�mi place s-o spun oamenilor, deoarece ilustrează faptul că
orice transformare trebuie să fie empirică, nu intelectuală.
Mulț�i dintre noi adunăm ingredientele de care credem că
avem nevoie pentru transformare, cum ar fi î�nvăț�ături, cita-
te, inspiraț�ie, unelte ș� i tehnici. Dar nu punem ingredientele
la cuptor ș� i nu facem schimbările vibraț�ionale necesare pen-
tru ca prăjitura – sinele nostru transformat – să fie gata.
Ce trebuie să faci pentru a o prepara? Este nevoie de foc,
î�n acest caz, focul spiritual interior care ne luminează și ne
disipează reziduurile emoționale, după care combină toate in-
gredientele într-o formă nouă, permanentă. Voi explica mai
departe cum poț�i aprinde acest foc ș� i î�ț�i voi da instrucț�iuni
de preparare care au dus la mii de „prăjituri de conș� tienti-
zare” delicioase.
Toată lumea, inclusiv tu, coace ceva. Poate că eș� ti la î�n-
ceput. Poate că ai făcut-o mult timp ș� i simț�i deja aroma de-
licioasă a faptului că î�ncepi să creș� ti. Poate ai petrecut ani
î�ntregi cu prepararea ș� i ai niș� te straturi finisate, dar lucrezi
la altele noi pentru a face o prăjitură mai complexă. Poate
ai fost nerăbdător, î�ndoindu-te de procesul de coacere: De
ce ia atât de mult timp? Am folosit ingredientele potrivite?

De ce trebuie să fie atât de greu?
Stăm î�mpreună î�n bucătăria metamorfozelor sufleteș� ti.
S-a î�ncălzit cuptorul? Absolut. La urma urmei, este „cuptorul
transformării”. Din adâncimile sale cresc cele mai delicioa-
se prăjituri ale iluminării.
Nu scoate din cuptor prăjitura conștientizării.

Las-o să se coacă în continuare.
Coacerea pecetluiește înțelepciunea
în suflet, așadar, odată aflată înăuntru,
nu mai poate fi eliminată.
Când prăjitura s-a copt, se va produce o alchimie mis-

terioasă ș� i miraculoasă: toate lucrurile cu care ai început
vor dispărea și tot ce va rămâne va fi întregul. Când ai făcut
prăjitura, mai ai ouăle? Zahărul? Făina? Bineî�nț�eles că nu.
De ce? Ingredientele s-au transformat î�n ceva nou ș� i mai
uimitor decât forma lor originală.
Aceasta este ceea ce face coacerea spirituală. Î�ț�i pecet-
luieș� te î�nț�elepciunea. Î�ț�i pecetluieș� te iubirea. Pecetluieș� te
tot ceea ce ai câș� tigat î�n călătoria ta, pentru ca tot ce ai ob-
ț�inut să nu poată fi distrus sau pus la î�ndoială de nimic din
ce ț�i s-ar î�ntâmpla. Nimic nu-ți poate lua vreodată ceea ce a
fuzionat cu tine și a devenit una cu tine.
Sunt aici să vă spun că am fost î�n cuptor ș� i, chiar dacă
nu este î�ntotdeauna uș� or, merită î�ntotdeauna. Vă bucuraț�i
de rezultatele coacerii chiar acum, de prăjitura proaspătă
din cuptorul conș� tiinț�ei mele, preparată doar pentru voi.
Suntem aici pentru a ne reaminti.

Acum știi că nu cauți nimic și nu vei putea
găsi nimic, pentru că ai avut mereu totul.
Nu lipsește nimic în tine. Doar ai uitat că este
acolo. Ești o pulsație a Conștiinței Supreme.
Indiferent ce te-a acoperit, sau ce ți-a mătuit
strălucirea, stai liniștit, știind că sub umbre,
ești strălucire.
Nu poți fi altceva decât sclipire…
4
Mai adânc și mai sus:

transformarea din interior
Cine privește în afară, visează.

Cine se uită înăuntru, se trezește.
– Carl Jung
De la o vârstă fragedă, tot ce am vrut a fost să fiu con-

ș� tientă. Nu cunoș� team î�ncă acest cuvânt ș� i nu î�nț�elegeam
conceptul, dar ș� tiam că vreau să trăiesc o viaț�ă plină de
iubire, de libertate, ș� i î�n care să fiu î�n slujba celorlalț�i. Planul
meu era să-mi dau seama cumva de tot ce era î�n neregulă
cu mine, să muncesc din greu pentru a rezolva fiecare pro-
blemă î�n parte ș� i, î�n cele din urmă, să mă perfecț�ionez ca
ființ�ă umană.
Dar de unde să î�ncep? Părea un job cu normă întreagă să
fiu atentă la tot ce gândeam, tot ce făceam și tot ce spuneam.
Când am ajuns la adolescenț�ă eram deja epuizată emoț�ional
de cât mă autosupravegheasem ș� i nu eram nici pe departe
„reparată”. Ce să fac?
Din fericire, am avut o î�ntâlnire cosmică cu primul meu

profesor spiritual care mi-a prezentat principiul care mi-a
schimbat viaț�a:
Pentru a schimba ceea ce este la suprafață,

găsește sursa și schimbă lucrurile pornind de
acolo. Mergi la interior, până la rădăcină, și
totul se va schimba.
Nu voi uita niciodată momentul î�n care am auzit prima

oară metafora simplă, dar profundă, folosită de Maharishi
pentru a ilustra acest principiu: dacă ai o plantă cu frunze
uscate, cum o faci să-ș� i revină? Î�ț�i spui, oare: „Are frunzele
uscate, așa că le voi uda”? Răspunsul, desigur, este nu. În
loc de asta, mergi la sursa problemei, la rădăcină și la
sol și hrănești planta începând de acolo, oferindu-i apă
și alte nutrimente. Curând, frunzele se vor însănătoși
și vor fi din nou verzi.
Acest lucru mi s-a părut foarte logic. Numai cineva care
nu î�nț�elege că ceea ce hrăneș� te planta se află dedesubt ar
î�ncerca să o vindece udând frunzele ș� i apoi s-ar î�ntreba de
ce a murit. Până în acel moment, eu eram acea persoană
care nu înțelesese! Credeam că va trebui să-mi petrec viaț�a
uitându-mă la mine ș� i udând fiecare frunză. Atunci mi-am
dat seama că dacă aș� putea ajunge la sursa din mine, aș�
putea să obț�in libertatea ș� i î�mplinirea pe care le căutam.
Maharishi vorbea despre practica meditaț�iei când m-a
î�nvăț�at acest principiu ș� i, aș� a cum am mai spus, atunci mi-
am î�nceput formal călătoria spirituală. Odată cu trecerea
anilor, am aflat că mesajul său despre sursa nevăzută nu
a fost descris numai î�n vechile texte indiene, ci a fost pre-
zent dintotdeauna î�n religie ș� i filosofie. Iisus spunea că
Mai adânc și mai sus: transformarea din interior 115
„Î�mpărăț�ia cerurilor este î�n noi”. Buddha a spus: „Calea nu

este î�n cer. Calea este î�n inimă.”
Cu cât studiam mai mult, cu atât vedeam că viața
este într-adevăr structurată de la interior. Acest lucru
este valabil chiar ș� i la nivel celular. Pentru ca o ființ�ă să
funcț�ioneze la exterior, trebuie să-i funcț�ioneze bine celu-
lele. Respiri datorită celulelor din plămâni. Gândeș� ti datorită
celulelor din creier. Ceea ce este în interior controlează ceea
ce se întâmplă la suprafață.
Invizibilul guvernează lumea vizibilă.

Invizibilul permite vizibilului să funcționeze.
Prin urmare, atunci când intrăm în contact
cu invizibilul din noi înșine,
Intrăm în contact cu Marea Sursă a tuturor
lucrurilor. De acolo vin toate schimbările
autentice și durabile.
Acesta a fost răspunsul pe care î�l căutam ș� i a devenit
temelia muncii mele ca profesoară. Singura modalitate de
a permanentiza schimbările pe care vrem să le facem în afa-
ra vieții noastre este de a face aceste schimbări în interior.
Cu cât intrăm mai mult î�n contact cu acest câmp infinit de
conș� tiinț�ă din interior, cu atât vom fi mai î�n acord cu carac-
teristicile ei: expansiune, inteligenț�ă, creativitate, î�nț�elep-
ciune ș� i plinătate.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A ÎNCERCA SĂ CONTROLEZI

EXTERIORUL, LA TRANSFORMAREA INTERIOARĂ
Nu rearanjarea lucrurilor din afară va avea
un impact permanent, ci rearanjarea
lucrurilor din interior.
Când faci schimbări în interior,
totul din exterior se va schimba.
ACȚIONEAZĂ DIN CAMERA DE CONTROL A CONȘTIINȚEI

Iată câteva î�ntrebări la care să reflectezi:
La ce te referi atunci când spui: „Vreau să mă schimb”?

Speri că viața ta va fi diferită.
Ce anume îți face viața să fie așa cum este?

Viața ta exterioară este un produs al alegerilor pe care le
faci în fiecare moment – alegeri în comportament, alegeri în co-
municare și așa mai departe. Cum arată viața ta este o reflexie
a acestor alegeri.
Ce anume duce la aceste alegeri exterioare?

Alegerile tale exterioare reprezintă o reflexie a calității și
clarității gândurilor și emoțiilor tale interioare.
Ce anume creează calitatea și claritatea gândurilor și emo-

țiilor? De unde vin ele?
Gândurile și emoțiile vin din starea interioară a conștiinței
tale. Calitatea și claritatea gândurilor și a emoțiilor sunt o
reflexie directă a calității conștiinței.
Î�n căutarea î�mplinirii ș� i fericirii, depunem eforturi să

dobândim abilităț�i ș� i să stabilim obiective, dar uităm cel
mai important ingredient din reț�eta pentru atingerea exce-
lenț�ei: conș� tiința. Fiecare parte a vieț�ii noastre exterioare
ș� i interioare – comportamentele, alegerile, sentimentele ș� i
gândurile – nu este doar o reflexie directă a calităț�ii conș� ti-
inț�ei noastre, ci este creată și recreată de această conștiință
clipă de clipă.
Prin definiț�ie, dacă conș� tiinț�a ta este la originea a tot
ceea ce crezi, simț�i ș� i faci, nu poț�i să transformi definitiv
niciunul dintre aceste lucruri fără a-ț�i transforma mai î�ntâi
conș� tiinț�a. Poț�i î�ncerca să reglezi, să monitorizezi, să con-
trolezi ș� i să-ț�i supraveghezi sentimentele, gândurile ș� i acț�i-
unile, dar din moment ce ele provin din î�nsăș� i conș� tiinț�a
ta, nu se vor schimba definitiv decât dacă acț�ionezi la nive-
lul de bază al sursei.
Pentru a-ți îmbunătăți calitatea vieții, trebuie

să-ți îmbunătățești calitatea alegerilor.
Pentru a-ți îmbunătăți calitatea alegerilor,
trebuie să îmbunătățești calitatea gândurilor
și a emoțiilor care duc la aceste alegeri.
Pentru a îmbunătăți calitatea gândurilor
și a emoțiilor, trebuie să-ți îmbunătățești
calitatea conștiinței.
Pentru a schimba totul,
trebuie să-ți schimbi conștiința.
La fel cum rădăcina este panoul de control al plantelor,

conș� tiinț�a este panoul de control pentru tot ce este î�n viaț�a
ta. Transformarea lucrurilor pornind de la nivelul conș� tiin-
ț�ei este ca ș� i cum ai acț�iona dintr-o cameră de control. Poț�i
î�ncerca să controlezi lucrurile unul câte unul, sau poț�i găsi

camera de control responsabilă de tot. Î�nț�elegi ș� i practici
deja acest lucru î�n multe alte aspecte din viaț�a ta. Pe măsu-
ră ce tehnologia modernă a progresat, acest principiu de a
schimba ceva la sursă a fost adoptat î�n multe domenii:
Dacă ești mai în vârstă, îți amintești că pentru a închide
geamurile unei mașini trebuia să dai de manivelă, la fiecare
geam în parte. Acum apeși un buton care este sursa comen-
zilor și toate ferestrele se ridică și se coboară automat.
Dacă vrei să închizi computerul, nu trebuie să închizi
fiecare program unul câte unul. Mergi la sursă, ceri com-
puterului să închidă totul și el o face.
Pe vremuri, dacă voiai să scrii unei liste de oameni, tre-
buia să trimiți mesajul fiecăruia în parte. Acum, compui un
mesaj pe computer și el poate trimite ceea ce vrei la toată
lumea deodată.
Mergi la sursă și schimbă lucrurile de acolo.
DE LA GESTIONARE LA ÎNȚELEGERE ABSOLUTĂ

Problemele nu pot fi rezolvate
la același nivel de conștientizare care le-a creat.
– Albert Einstein
Următorul principiu de metamorfoză a sufletului î�ț�i va

economisi foarte mult timp ș� i energie:
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A GESTIONA LA A ÎNȚELEGE
Î�ntâlnesc mulț� i oameni a căror idee de transformare

personală este de a se gestiona permanent pe ei î�nș� iș� i. Î�n-
cep cu o listă de reguli: azi trebuie să am încredere în mine,
în special la interviu. Trebuie să mă asigur că nu am niciun
gând care nu e pozitiv. Trebuie să văd ce e mai bun în acea
persoană, indiferent cât de îngrozitoare este. Nu trebuie să
mă supăr pe copii, chiar dacă mă scot din minți. Voi fi răbdă-
tor cu secretara mea, nu contează cât de tare mă enervează.
Nu voi fi sarcastic când voi discuta cu fratele meu. Nu trebuie
să judec nimic pripit. Trebuie să-mi amintesc că sunt o ființă
de lumină și totul este posibil. Trebuie să rămân pe poziții,
indiferent ce se întâmplă.
Nu oboseș� ti doar când citeș� ti această listă? Asta se î�n-
tâmplă când „vopsim frunzele î�n verde”, î�n loc să mergem
la rădăcină, pentru a vindeca planta. Î�ncercăm să monito-
rizăm ș� i să ne gestionăm gândurile, sentimentele, acț�iunile
ș� i speranț�a de mai bine. Este ca ș� i cum ne-am supraveghea
24 de ore din 24, 7 zile din 7, fără pauză. Cu toate acestea,
când acest lucru nu mai funcționează și simțim că pierdem
controlul, recurgem la măsuri extreme și începem să supri-
măm, să reprimăm și să negăm.
Ai fost vreodată î�ntr-un parc de distracț�ii? Ai văzut jocul
„Prinde-cârtiț�a”? Este un aparat cu mai multe găuri ș� i î�n
fiecare se află câte o cârtiț�ă de plastic care iese pe neaș� tep-
tate. Obiectivul este să le bagi la loc î�n gaură lovindu-le cu
un ciocan î�n cap. Bineî�nț�eles, odată ce bagi una, apare
imediat alta î�n altă parte ș� i trebuie să fii foarte rapid să le

nimereș� ti pe toate ș� i să câș� tigi un premiu.
Mulți oameni petrec mult timp jucând un astfel de
joc emoțional, încercând să controleze și să scape de
orice gând, senzație sau problemă inconfortabilă res-
pingând-o. Putem scăpa de un sentiment inconfortabil,
dar apoi apare altul. Dăm î�n cap unui gând negativ ș� i, exact
când ne spunem că suntem bine ș� i stabili – frica apare din
nou, î�n altă parte. Î�ncercăm să ne ascundem nesiguranț�a,
sperând că nimeni nu o vede, ș� i brusc, când ne aș� teptăm
mai puț�in, apare din nou. Î�ncercăm să rămânem pozitivi ș� i
optimiș� ti, reprimându-ne î�ndoielile ș� i neliniș� tea, dar ele
î�ncep să reapară cu î�ncăpăț� ânare peste tot, mai repede
decât le putem noi prinde.
Acest „Prinde-cârtiț�a emoț�ional” este obositor, frustrant
ș� i consumă timp. Te secătuieș� te de energie ș� i nu î�ț�i dă voie
niciodată să te relaxezi. Chiar când reuș� im să ascundem o
emoț�ie sau să ne controlăm gândurile, nu e nicio satisfac-
ț�ie, pentru că ș� tim că nu am rezolvat nimic – am alungat-o
doar temporar. Aș� teptăm deja să vedem unde urmează să
se manifeste disconfortul.
Ar fi ca ș� i cum ai pune un plasture pe o rană infectată,
î�n loc să afli care este cauza ei ș� i să tratezi sursa, cu anti-
biotice. Indiferent cât de frumos este plasturele, el nu va
rezolva problema.
Dezvoltarea personală nu înseamnă să-ți mo-

nitorizezi orice sentiment, acțiune și alegere,
încercând constant să-ți controlezi gândurile
și emoțiile. Nu este transformare și,
cu siguranță, nu este stăpânire a situației.
Când înveți cum să pătrunzi adânc în conștiință,

îți poți transforma viața vindecând sursa pro-
blemelor. În caz contrar, devii doar un supra-
veghetor permanent al tău și al tiparelor tale
comportamentale.
Ca să ne transformăm din interior trebuie să descope-

rim sursa comportamentului: care este sursa împotrivirii
mele? Care este sursa neîncrederii mele? Care este sursa fricii
mele de intimitate? Mergem la rădăcină ș� i schimbăm por-
nind de acolo.
Desigur, nu este greș� it să faci î�mbunătăț� iri la toate
nivelurile vieț�ii. Dacă faci schimbări de la sursă nu î�nseam-
nă că nu mai trebuie să faci î�n altă parte. Există multe
schimbări esenț�iale pe care putem ș� i trebuie să le facem î�n
numeroase domenii, ș� i mai târziu vă voi oferi sugestii pen-
tru a face acest lucru.
Uneori, este ușor să ne convingem (să ne amăgim!)
pe noi înșine și pe alții că suntem stăpânii propriei
vieți, pentru că părem ocupați și importanți, când
adevărul este că ne învârtim în jurul cozii, încercând
să ne reprimăm senzația că pierdem controlul. A trăi
deț�inând controlul nu este acelaș� i lucru cu a avea succes.
Când nu trăieș� ti conș� tient iei decizii proaste, ignori eviden-
ț�ele, te abaț�i din drum ș� i petreci o groază de timp făcând
ordine î�n urma ta. Conștientizarea te ajută să economisești
timp!
Î�n loc să î�ncerci să gestionezi situaț�ia doar prin a con-
trola totul la exterior, caută să devii mai ancorat î�n interior
ș� i să-ț�i cultivi stăpânirea de sine.
Economisește timp. Fii conștient.

REARANJAREA VALORILOR SPIRITUALE

Î�mi place să mă gândesc la trecerea de la gestionare la
î�nț�elegere ca fiind o „rearanjare a valorilor spirituale”, o
trecere de la a pune accentul pe controlarea vieț�ii la exterior
la a pune accentul pe conectarea cu interiorul ș� i acț�ionarea
din profunzime.
Oamenii cred că să deții controlul înseamnă

să te autogestionezi, controlându-te pe tine
însuți și pe alții. Nimic mai neadevărat.
Adevăratul control transcende necesitatea
de a gestiona. Când trăim în acord cu vibrația
Sursei noastre, nu trebuie să supraveghem
constant exteriorul.
Cu cât treci prin mai multe metamorfoze sufleteș� ti, cu
atât vei face spontan alegeri mai î�nț�elepte, nu pentru că-ț�i
reaminteș� ti să faci asta, ci pentru că ele reprezintă o reflec-
tare firească a schimbărilor la nivelul conștiinței. Nu-ț�i mai
ț�ii problemele sub control, ci le demontezi, iar energia pe
care ai fi consumat-o pentru a le controla o poț�i folosi acum
pentru expansiune, creativitate ș� i putere adevărată.
Acesta este bonusul când stăpâneș� ti mai mult ș� i con-
trolezi mai puț� in. Când nu mai consumi atâta timp să
controlezi, să judeci, să verifici, să reverifici, să evaluezi,
să reprimi, să ascunzi, să acoperi ș� i să compari, eș� ti liber să
fii mai conș� tient ș� i mai prezent. Aceasta este un mod mult
mai bun de a-ț�i folosi valorile spirituale.
Cu câț�iva ani î�n urmă, am vorbit la o î�ntrunire a consi-

lierilor financiari. Prezentarea mea a fost despre
leadershipul transformaț�ional ș� i a fost foarte bine primită.

La prânzul de după, un bărbat s-a apropiat de mine ș� i s-a
prezentat î�n calitate de CEO al unei mari corporaț�ii.
— Am o î�ntrebare importantă pentru dumneavoastră,
a î�nceput el.
Gândindu-mă că mă va î�ntreba ceva despre discursul
meu sau î�mi va cere un sfat personal, am zâmbit ș� i am spus:
— Sigur. De asta sunt aici.
El s-a apropiat ș� i mai mult ș� i, cu voce tare, m-a î�ntrebat:
— Pe ce anume se concentrează investițiile dumnea
voastră?
M-am uitat la el o clipă, realizând că el credea cumva că
o să-i dau sfaturi financiare, ceea ce ar fi fost ridicol, ț�inând
cont că eu am o echipă foarte bună care face asta pentru
mine. Văzându-mă că ezit, el a î�ncercat din nou:
— Există o zonă a pieț�ei sau o industrie î�n care vă con-
centraț�i investiț�iile?
— Da, există. Conștiința.
— Scuzaț�i-mă, cred că nu v-am auzit bine.
— Conș� tiinț�a, am repetat. Mi-am petrecut viaț�a inves-
tind î�n conș� tiinț�a mea ș� i î�n iluminare, cu un profit excelent,
apropo!
Ș� i tu vei avea beneficii excelente ș� i dividende divine
dacă î�ț�i vei repoziț�iona activele spirituale ș� i le vei transfera
de la Fondul de Gestionare la Fondul de Control.
MAI ADÂNC ȘI MAI SUS

Cu cât merg mai profund în mine,
cu atât mai departe ajung în lume.
– Chaiwat Thirapantu
Î�mi plac copacii. Copacii sunt gardienii ș� i protectorii

noș� tri, î�nalț�i, graț�ioș� i, devotaț�i. Trecem tot timpul pe lângă
ei, uitând că nu sunt doar de decor ș� i pentru simpla plă-
cere vizuală; ei ne țin în viață. Fără copaci, am muri, literal-
mente. Ca ființ�e umane, inspirăm oxigen ș� i expirăm dioxid
de carbon. Copacii transformă dioxidul de carbon î�n oxigen,
pentru ca noi să trăim. Fără copaci, am termina foarte re-
pede oxigenul de care avem nevoie ca să respirăm. Suntem
î�n cea mai intimă relaț�ie cu copacii ș� i cu plantele din jurul
nostru. Dacă te simț�i vreodată neacceptat sau singur, uită-te
la un copac ș� i ia aminte î�n acel moment că el este î�n slujba
ta î�n cel mai profund mod imaginabil.
Când ne gândim la un copac, ne gândim la partea vizi-
bilă de deasupra – măreț�ul sequoia, palmierul graț�ios, ste-
jarul puternic, pinul viguros. Dar partea cea mai importantă
a copacului nu este vizibilă: rădăcina. Rădăcina unui copac
se întinde pe o suprafață de două, trei ori mai mare decât
mărimea coroanei. Pe măsură ce creș� te, caută î�n sol sub-
stanț�e nutritive ș� i apă, ș� i se î�ntinde mult pentru a le găsi.
Cu cât rădăcina ajunge mai departe ș� i mai adânc, cu atât
devine mai puternică, mai stabilă ș� i mai sigură ș� i susț�ine
copacul.
Rădăcina ancorează un copac î�n sol, făcându-l să fie sta-
bil ș� i puternic, astfel î�ncât să nu-l doboare furtunile. Fără
rădăcină, un copac s-ar clătina ș� i ar creș� te strâmb. Când
rădăcina nu e sănătoasă, un copac mare poate fi smuls uș� or

doar la o simplă adiere de vânt sau când plouă.
Copacii sunt î�nvăț�ători spirituali magnifici, guru ș� i ghizi
care ne dezvăluie continuu secretul vieț�ii. Natura ilustrează
un puternic principiu de metamorfoză sufletească prin fap-
tul că ne oferă copaci. Acest principiu este harta pe care am
urmat-o î�n drumul meu ș� i am arătat-o celor î�n slujba căro-
ra mă aflu:
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA ÎNAINTE LA ÎNĂUNTRU

ȘI DE LA DEPĂRTARE LA PROFUNZIME
Când ne gândim la succes, control, fericire ș� i realizări,

majoritatea dintre noi dorim să mergem î�nainte ș� i mai de-
parte. Vrem să avem mai mult, să facem mai mult ș� i să fim
mai mult. Vrem să ne miș� căm din locul î�n care suntem ș� i ne
uităm cu nerăbdare î�n faț�a noastră. Vrem să avem mai
mult, aș� a că ne uităm mai departe, deoarece credem că nu
avem destul acolo unde suntem deja.
Aș� a cum un arbore care pentru a creș� te ș� i a se î�nălț�a
tot mai mult î�ș�i afundă rădăcinile tot mai adânc, tot aș� a ș� i
noi ne putem metamorfoza sufletul. Î�n loc să ne concen-
trăm doar pe a merge din ce în ce mai departe, să învățăm
să mergem î�n interior, tot mai adânc.
Dacă ar fi să-ț�i dau o singură cheie care să exprime aceas-
tă transformare, ea ar fi:
MAI ADÂNC ȘI MAI SUS

Ce î�nseamnă asta? Înseamnă că, atunci când mergem
în profunzime, ne putem înălța. Înseamnă că, cu cât ne
dorim să mergem mai departe, cu atât trebuie să să-
păm mai profund. Cursanț�ii mei folosesc mult acest lucru
pentru recalibrarea vibraț�ională, despre care voi vorbi ime-
diat. Dacă te acordezi la vibraț�ia acestei fraze, vei vedea că
te ajută să mergi mai î�n adânc ș� i să te simț�i mai î�nalt. Cu-
vântul adânc te aduce î�n tine ș� i cuvântul î�nalt te ridică mai
sus.
„Adânc” înseamnă să mergi cât poți de mult în interior
și să te înrădăcinezi în cea mai extinsă conștiință a ta. Î�n-
seamnă să î�nveț�i cum să prinzi rădăcini î�n î�nț�elepciune, î�n
autenticitate vibraț�ională ș� i î�n iubire. A merge adânc î�nseam-
nă să sapi adânc după adevăr, să vezi ceea ce e de văzut ș� i
să simț�i ceea ce e de simț�it. Î�nseamnă să reperezi proble-
mele ș� i blocajele de la suprafaț�ă ș� i să le demontezi pornind
de la sursă. Î�nseamnă să dai voie rădăcinilor angajamentu-
lui tău faț�ă de libertate să se î�ntindă î�n adâncime, astfel î�ncât,
atunci când furtunile temerilor ș� i provocărilor vor veni, să
nu te clatini, să nu te abaț�i din drum.
„Înalt” înseamnă că, cu cât mergi mai adânc în tine, cu
atât poți urca mai mult. Î�nseamnă să î�nveț�i cum să treci
dincolo de micimile tale ș� i să-ț�i depăș� eș� ti limitele. Î�nseam-
nă să î�nveț�i cum să ajungi la Sinele tău Suprem, nu din
punct de vedere intelectual, ci vibraț�ional.
Un copac este un exemplu magnific de adâncime ș� i î�năl-
ț�ime. Cu cât rădăcinile sale se î�ntind mai adânc î�n sol, cu atât
copacul poate creș� te mai î�nalt. Acelaș� i principiu se aplică
peste tot î�n jurul nostru. Dacă vrei să construieș� ti o casă fără
etaj, nu ai nevoie de o fundaț�ie adâncă, doar de o placă de

fundaț�ie. Dar dacă vrei să construieș� ti un zgârie-nori, ai ne-
voie de o fundaț�ie mult mai adâncă ș� i trebuie să sapi până
ajungi la acel strat din sol care asigură clădirii stabilitate.
Care este stratul pe care trebuie să îl găsim și în
care să stabilim fundația? Este conștiința. Conș� tiinț�a
este fundaț�ia pe care poț�i construi o viaț�ă cu adevărat con-
ș� tientă. Î�nrădăcinat fiind î�n conș� tiinț�ă, vei î�nflori î�ntru totul.
Singura și cea mai adevărată temelie în viață

este conștiința. Pe fundamentul de neclintit al
conștiinței poți fi orice, poți face orice și poți
construi orice. Din cel mai adânc loc din tine,
vei putea să te ridici. Așa vei putea servi
lumea într-un mod semnificativ.
Toate conceptele ș� i practicile pentru metamorfoza su-
fletului prezentate î�n această carte sunt concepute pentru
a te ajuta să mergi î�n adânc, să te î�nalț�i ș� i să construieș� ti o
fundaț�ie a conș� tiinț�ei care te va face puternic ș� i stabil din
interior. Conștiința este echipa ta supremă de sprijin.
Viaț�a este plină de lucruri imprevizibile. Nu ț�i s-a î�n-
tâmplat nici un eveniment î�n ultimele luni pe care chiar nu
aveai cum să-l prevezi? Toț�i păț�im aș� a.
Nu te poți pregăti pentru fiecare lucru de care te-ai
putea lovi în viață, ar fi imposibil. Asta î�i scoate din minț�i
pe mulț�i oameni ș� i î�i transformă î�n niș� te obsedaț�i de con-
trol care î�ș�i supraveghează viaț�a î�n mod cronic. Trăiesc î�ntr-o
stare perpetuă de teamă, ș� tiind că nu sunt pregătiț�i pentru
necunoscut, pentru că nu pot ș� ti exact la ce să se aș� tepte.
Pentru noi, este important să î�nț�elegem că există o pre-

gătire liniară, ș� i o pregătire globală. Pregătirea liniară
î�nseamnă să te pregăteș� ti pentru un anumit eveniment,
obiectiv sau dificultate dobândind abilităț�ile necesare pen-
tru a te descurca î�n situaț�ia respectivă: cum să supravieț�u-
ieș� ti î�n natură dacă plănuieș� ti o excursie cu cortul; cum
să-ț�i ajuț�i corpul să se vindece dacă urmează să faci o in-
tervenț�ie chirurgicală; cum să adopț�i obiceiuri de studiu
mai bune, dacă intenț�ionezi să mergi la facultate; cum să ai
grijă de un nou-născut dacă intenț�ionezi să ai un copil.
Pregătirea globală, pe de altă parte, înseamnă să te pre-
gătești pentru orice. Cum e posibil așa ceva? E posibil dacă
îți pregătești conștiința.
Ca să te transformi din interior trebuie să faci

muncă interioară, ca să fii întotdeauna pregătit.
Te pregătești ca să fii pregătit în orice situație.
Pregătirea conștiinței este cea mai bună
pregătire pentru tot.
Î�ț�i cultivi calităț�ile ș� i abilităț�ile despre care vom discuta:
viziune, î�nț�elepciune intuitivă, stabilitate, compasiune ș� i
multe altele.
Asta î�ț�i pregăteș� te bazele, astfel î�ncât, orice ai face, să
aduci un maximum de conș� tientizare î�n î�nfăptuirea acelui
lucru. Să aduci stabilitate, integrare, integritate, stăpânire
de sine, concentrare ș� i să te eliberezi de tiparele care ar
putea să te saboteze. Aceasta este adevărata pregătire.
Fii pregătit:
Extinde-ți conștiința.
Mă simt binecuvântată pentru faptul că am ș� tiut cum-

va de la o vârstă fragedă că trebuie să caut mai adânc î�n
mine. Î� nainte de orice, am lucrat la conș� tiinț�ă. Î� nainte de
a căuta succesul, am căutat conș� tiinț�a. Arborele care sunt
eu a î�nflorit frumos ș� i a făcut fructe din abundenț�ă prin
serviciile ș� i î�nț�elepciunea pe care le-am oferit multor oa-
meni. Nimic din toate astea nu s-a î�ntâmplat pentru că am
vopsit frunzele cu verde, ci pentru că mi-am udat rădăcini-
le conș� tiinț�ei. Am căutat î�n adâncurile mele, pentru a mă
putea î�nălț�a.
De ce vrei să deschizi ușa din afară, când există o ușă interioară?

Totul este înăuntru.
– Satguru Siva Yogaswami
De când au fost găsite primele diamante î�n minele din

India î�n urmă cu peste 3000 de ani, această nestemată este
simbolul veș� niciei, misticului, luminii ș� i a ceea ce este in-
destructibil. Cuvântul diamant vine din grecescul adamas,
care se traduce prin „indestructibil, inalterabil, invincibil”.
(Se poate vedea evoluț�ia cuvântului-rădăcină î�n cuvântul
din engleza modernă adamant*.) Poate că ai un inel cu dia-
mant sau i-ai cumpărat unul partenerei când v-aț�i căsătorit.
Poate că ai moș� tenit unul de la mama sau bunica ta, la fel ca
mine. Dacă î�l porț�i chiar acum, uită-te la el ș� i reflectează la
originile lui miraculoase.
* Ferm, inflexibil, de neclintit. (n.ed.)

Fiecare diamant are o vechime î�ntre 990 de milioane ș� i

3,3 miliarde de ani. Diamantele s-au format î�n condiț�ii ex-
traordinare de căldură ș� i presiune la cca. 160 de km adân-
cime, î�n mantaua Pământului, î�n primele câteva miliarde
de ani de existenț�ă a acestuia. Î�n timp, erupț�iile vulcanice
le-au făcut să vină mai aproape de suprafaț�ă. Î�n procesul
minier, pentru fiecare carat de diamant pur, trebuie exca-
vate ș� i cernute jumătate de milion de kilograme de pământ
ș� i de rocă.
Ș� tii de ce sunt atât de strălucitoare? În mod normal, vi-
teza luminii este de cca. 300.000 kilometri pe secundă, dar
un diamant este atât de dens, încât o încetinește la mai puțin
de jumătate. Lumina pătrunde î�n diamant ș� i rămâne capti-
vă î�n interior, refractându-se î�n toate culorile curcubeului
ș� i creând acea strălucire extraordinară.
După părerea mea, diamantul, la fel ca multe alte da-
ruri ale naturii, ne oferă o schemă profundă pentru î�nț�ele-
gerea călătoriei noastre de transformare:
* S-a născut din foc și presiune inimaginabile, din
care au apărut strălucirea și perfecțiunea.
* Este nevoie de eforturi enorme, de săpături la
mare adâncime, pentru a fi scos la suprafață.
* Odată ce l-ai găsit, ai ceva prețios, de valoare
incomensurabilă.
Merită să sapi după lumină, adevăr și libertate.

Diamantele transformării nu se găsesc la
suprafața conștiinței. Se află în adâncurile tale.
Merită să faci orice efort pentru a da la
o partece te împiedică să ajungi la ele.
Aceasta este marea călătorie î�n care am pornit. Mersul

înainte înseamnă mersul în adânc. Când un arheolog caută
o comoară sau un obiect sacru, el î�nț�elege că, la î�nceput, va
fi mai mult de săpat decât de descoperit. El ș� tie că acea
comoară este acolo, aș� a că sapă după ea până î�n adâncuri.
Apoi găseș� te o bucăț�ică de artefact antic sau o parte dintr-o
statuie. Este doar un mizilic, dar el ș� tie că, dacă l-a găsit,
restul comorii nu poate fi departe. Ceea ce a fost greu devi-
ne acum incitant ș� i entuziasmul ia avânt.
Cel care se transformă este aidoma unui arheolog
spiritual care sapă după propria lumină, iubire, înțe-
lepciune și plenitudine. De fiecare dată când descoperi o
bucată de ceva, spui: trebuie să existe mult mai mult acolo
și, dacă e mai mult, nu mă voi opri din săpat până nu găsesc
tot. Deodată, treci de la sentimentul că trebuie să rezolvi ce
e î�n neregulă cu tine la bucuria conș� tientizării că eș� ti î�n
toiul unei vânători de comori cosmice, de cea mai divină
natură.
SĂPĂTURI ÎN CĂUTAREA SACRULUI

Nu cu mult timp î�n urmă, am fost î�ntr-un pelerinaj pe
Big Island î�n Hawaii, casă a cinci vulcani, dintre care trei
sunt activi. Kilauea este cel mai activ vulcan din Hawaii ș� i
unul dintre cei mai activi de pe Terra. Are undeva î�ntre
300.000 ș� i 600.000 de ani; ș� i, conform mitologiei hawaiiene,
este reș� edinț�a zeiț�ei vulcanice Pele, despre care se spune
că trăieș� te î�n adâncimea craterului de foc ce scuipă lavă î�n
fiecare zi.
Î�ntotdeauna mă gândesc la Hawaii ca la o insulă a focu-

lui care vindecă. De câte ori ajung acolo, mă simt ca ș� i cum
vulcanul mă duce î�năuntrul lui, iar Pele mă inundă cu focul
ei, purificându-mă de tot ce nu aparț�ine inimii ș� i sufletului
meu.
Î�n cel mai recent sejur petrecut acolo, am avut privile-
giul de a vizita un ashram î�nființ�at î�n onoarea muncii unui
indience sfinte, renumite ș� i iubite, Sri Ma Anandamayi,
pentru care am avut î�ntotdeauna un mare respect. Chiar dacă
nu mai este î�n forma pământească, prezenț�a ei se simț�ea
puternic oriunde mergeam pe proprietatea amenajată cu
gust ș� i m-am simț�it onorată să mă aflu acolo pentru a primi
binecuvântările care izvorau din acel pământ ș� i dinspre de-
votaț�ii ei urmaș� i.
Î�n timp ce făceam un tur al grădinilor luxuriante, privirea
mi-a fost atrasă spre culmea unui deal. Ghidul mi-a obser-
vat interesul ș� i a spus:
— Cred că aț�i zărit arborele Rudraksha.
— Aveț�i un arbore Rudraksha? am î�ntrebat cu mare
entuziasm.
— Da. Sunteț�i binevenită să urcaț�i ș� i să-l vedeț�i. Cred
că seminț�ele s-au copt ș� i au căzut pe pământ până acum.
Puteț�i lua câteva dacă vreț�i.
Am mulț�umit cu mult entuziasm omului ș� i am î�nceput
imediat să urc dealul. Aveam de mulț�i ani un ș� irag de măr-
gele Rudraksha, dar gândul de a vedea o sămânț�ă care toc-
mai căzuse din copac, ca să nu mai vorbim că le ș� i puteam
aduna, m-a umplut de bucurie.
Arborele Rudraksha este un copac foarte mare, mereu
verde, originar de la poalele munț� ilor Himalaya ș� i din
alte părț� i ale Asiei. Este unic ș� i misterios prin faptul că

seminț� e le sale sunt acoperite de un strat albastru-cobalt
nepământean atunci când sunt coapte. Sub acest strat se
găseș� te sămânț�a î�nchisă la culoare pe care apar niș� te cres-
tături ce formează un model geometric misterios cu o
anumită semnificaț�ie î�n funcț�ie de numărul lor. Lucrul cu
adevărat miraculos la Rudraksha este că majoritatea semin-
țelor au o gaură în centru, ca și cum divinitatea ar fi vrut ca
noi să facem șiraguri de mărgele din ele, și este exact modul
în care sunt folosite.
Seminț�ele de Rudraksha au fost folosite de hinduș� i, bu-
diș� ti ș� i sikhi pentru mala (un ș� irag de mărgele de rugăciune,
asemănătoare unui rozariu) de peste o mie ani, ca ajutor î�n
timpul incantaț�iilor sau recitării mantrelor ș� i ca o legătură
î�ntre pământ ș� i ceruri. Rudraksha se traduce prin „lacrimi-
le lui Shiva” ș� i se referă la o poveste din vechiul text Shiva
Purana, care spune că zeul Shiva a intrat î�n starea de medi-
taț�ie de dragul tuturor creaturilor vii ș� i, când a ieș� it, a fost
miș� cat până la lacrimi, iar aceste lacrimi au devenit semin-
ț�e de Rudraksha.
Pe măsură ce mă grăbeam spre vârful dealului, eram
conș� tientă de prezenț�a mea acolo ș� i zâmbeam. Ce creatură
interesantă ești, Barbara. În timp ce altcineva ar fi încântat
să meargă la un restaurant de fițe sau să întâlnească un star
de cinema, iată-te pe tine, surescitată de parcă ai fi câștigat
la loterie, urcând pe o creastă alunecoasă ca să scormonești
în noroi după semințe de Rudraksha.
Î�n sfârș� it, am ajuns pe culmea dealului ș� i am văzut ma-
iestuosul arbore Rudraksha. M-am apropiat de el ș� i, când
m-am uitat cu atenț�ie, am zărit pe jos, pe jumătate î�ngropate
printre rădăcinile ieș� ite î�n afară, câteva seminț�e. Ș� tiam că,
dacă am văzut câteva, erau acolo sute, acoperite de pământ.

Mă simț�eam ca î�n rai!
M-am aș� ezat î�n genunchi ș� i am î�nceput să sap cu mâi-
nile î�n pământul umed. Solul era plin de frunze, crengi ș� i
pietre ș� i a trebuit să le dau la o parte ca să sap sub ele ș� i să
dezgrop seminț�ele mici, rare, care se ascundeau adesea sub
un morman de noroi ș� i frunze proaspăt căzute după ultime-
le ploi. Pe măsură ce scoteam fiecare mărgică, o curăț�am ș� i
o băgam î�n buzunar.
Un timp, am scormonit î�n tăcere, singurele sunete care
se auzeau fiind adierea vântului printre copaci ș� i serenada
păsărilor tropicale care ciripeau voioase. Am î�nceput să cânt
unul dintre cântecele mele sanscrite preferate, onorând
marea Conș� tiinț�ă Supremă care mă adusese î�n acel mo-
ment extraordinar.
Dintr-odată, am fost copleș� ită de o senzaț�ie de î�nălț�are
sufletească binecuvântată ș� i mi-am simț�it inima inundată
ș� i emoț�ionată de o cunoaș� tere atemporală.
Așa mi-am petrecut toată viața, mi-am zis, săpând
cu bucurie în căutarea sacrului.
Acolo, la poalele sfântului copac Rudraksha, am văzut
î�n mine căutătorul sincer ș� i neobosit care fusesem toată
viaț�a – în genunchi, ignorând disconfortul și noroiul, săpând
adânc în mine însămi după semințele Divinității. Știam că
trebuie să fiu acolo; nu-mi păsa de ceea ce trebuia sacrificat,
știam doar că trebuia să-mi recuperez plenitudinea; și
apoi, să curăț cu grijă și să adun laolaltă mărgelele împlinirii
mele, astfel încât să le pot oferi cu umilință, iubire și respect
lumii, ca un colier de înțelepciune.
Mă uit la seminț�ele Rudraksha chiar acum. Sunt î�ntr-un

bol de sticlă pe altarul de pe biroul meu, pentru a-mi aminti
că sunt aici să î�ț�i reamintesc:
Totul este ascuns în adâncurile tale.

Du-te în adânc. Sapă adânc.
Prinde rădăcini adânci în pământul amintirii.
Conștiința ta măreață te așteaptă acolo.
PARTEA A DOUA
METODA
TRANSFORMĂRII
5
Dansul cosmic: fizica spirituală și

secretul transformării vibraționale
Știința nu doar că este compatibilă cu spiritualitatea;

este o sursă profundă de spiritualitate.
– Carl Sagan
Probabil că acum citeș� ti aceste cuvinte stând pe scaun

sau î�ntins î�n pat ș� i crezi că eș� ti complet nemiș� cat. Dar nimic
nu poate fi mai departe de adevăr. În realitate, te învârți în
jurul Soarelui cu 107 mii de kilometri pe oră! Aceasta este
viteza orbitală a Pământului. Dacă nu te-a luat deja ameț�eala,
ia î�n considerare că sistemul nostru solar – soarele ș� i toate
planetele, inclusiv casa ta de pe Pământ – sunt o parte infi-
nitezimală a enormei galaxii numite Calea Lactee. Î�nsuș� i
sistemul nostru solar se roteș� te î�n jurul centrului galaxiei
cu circa 777 de mii de km pe oră! Asta î�nseamnă că nu ne
î�nvârtim doar î�n jurul soarelui, ci ș� i că soarele ne poartă
î�ntr-o plimbare nebunească prin spaț�iu, cu aproximativ
220 de km pe secundă! Ș� i nu am terminat: galaxia noastră
se deplasează prin univers cu aproximativ 2 milioane de km
pe oră.
Asta înseamnă că, în acest moment, străbați

spațiul cu o viteză de milioane de km pe oră.
În timpul în care ai citit aceste două paragrafe,
te-ai deplasat 1.796 km în jurul soarelui
și 13 mii de km prin galaxie!
Mâine-dimineaț�ă când te trezeș� ti, dacă ai rămas î�n pat
aproximativ opt ore, vei fi călătorit aproape 6,5 milioane de
km prin galaxie și peste 16 milioane de km în univers în timp
ce dormeai! Nu-i de mirare că, î�n ciuda a cât de mult ne
odihnim, deseori ne simț�im epuizaț�i!
Poate că ceea ce este ș� i mai uimitor î�n legătură cu aceste
fapte ameț�itoare este că nici măcar nu simț�im ceva. Totul
pare complet nemiș� cat. Fizica spune că aceasta se datorea-
ză faptului că vitezele sunt constante. Cu toate acestea, nu
este bizar că nu suntem deloc conș� tienț�i de ceea ce se î�n-
tâmplă î�n realitate?
Pe măsură ce reflectăm la acest lucru, î�ncepem să ne dăm
seama din ce î�n ce mai mult că trăim într-un Univers mis-
terios, miraculos și că noi, tu, eu și toți ceilalți suntem,
prin definiție, o parte din acest miracol. Cu toate astea,
doar î�n ultimii 25 de ani, odată cu realizarea telescopului
spaț�ial Hubble ș� i datorită capacităț�ii sale de a vedea la dis-
tanț�e mari, teoriile astronomice s-au dovedit a fi realităț�i.
Ceea ce era invizibil a devenit acum vizibil.
Dar aș� a a fost î�ntotdeauna î�n î�ntreaga istorie a civilizaț�iei:
Ca ființe umane, presupunem că ceea ce vedem

este adevărul, iar dacă nu putem vedea sau
înțelege ceva, înseamnă că nu e adevărat
sau chiar că nu există.
Dansul cosmic 141
Iată câteva exemple:

* Oamenii erau siguri că Pământul e plat, până când s-a
dovedit că e rotund. Oamenii de ș� tiinț�ă ș� i î�nvăț�aț�ii religioș� i
credeau că Pământul era centrul Sistemului solar ș� i că soa-
rele ș� i celelalte planete se roteau î�n jurul lui, până când au
descoperit că soarele era, de fapt, î�n centru.
* Î�n secolul al XIX-lea, când Thomas Edison a anunț�at că
lucrează la inventarea becului electric, un comitet parlamen-
tar britanic a numit ideea „nedemnă de atenț�ia oamenilor
practici sau de ș� tiinț�ă”.
* Până î�n 1800, nimeni, nici chiar comunitatea medicală,
nu credea î�n „teoria germenilor” î�n privinț�a bolilor ș� i atri-
buiau acestora cauze precum „miasma” sau aerul rău. Chi-
mistul Louis Pasteur a fost considerat un ș� arlatan pentru
că a declarat că bacteriile ș� i germenii cauzează bolile ș� i a
sugerat ca medicii să se spele pe mâini ș� i să sterilizeze in-
strumentele pentru a distruge microbii care i-ar putea
afecta pe pacienț�i.
Fiind genul de persoană care caută mereu adevărul
dincolo de ceea ce e evident, î�mi place acest citat de Arthur
Schopenhauer, filosof german din secolul al XIX-lea:
Orice adevăr trece prin trei etape.

Mai întâi, este ridiculizat.
Apoi, este combătut vehement.
În final, este acceptat ca fiind evident.
Care este adevărul pe care trebuie să î�l avem î�n vedere

î�n călătoria metamorfozelor sufletului?
Este acesta:
Ești o ființă vibrațională. Ești energie cosmică

ce vibrează într-un anumit fel care reprezintă
ceea ce consideri a fi „tu”. Pentru a te transfor-
ma pe tine sau a-ți transforma viața, trebuie
să te transformi la nivel vibrațional.
INTRODUCERE ÎN FIZICA SPIRITUALĂ

Dacă vrei să afli secretele Universului,
gândește în termeni de energie, frecvență și vibrație.
– Nikola Tesla
Aminteș� te-ț�i când a fost ultima oară când ai decis să

asculț�i muzică pentru a-ț�i ridica moralul. Poate că erai î�n
maș� ină, acasă sau la birou, sau făceai cine ș� tie ce treburi. Ai
ales ceva ce î�ț�i place ș� i, î�n doar câteva minute, te-ai simț�it
mai liniș� tit, mai fericit sau mai vesel. Dacă un prieten ar
veni la tine câteva momente mai târziu, când î�ncă mai asculț�i
muzică, ș� i ar spune: „Văd că eș� ti binedispus. Ce ț�i-a schim-
bat dispoziț�ia?”, i-ai putea arăta iPod-ul sau CD player-ul,
dar nu dispozitivul a avut influenț�ă asupra ta – el a fost doar
sistemul de livrare a muzicii. Deci, unde era muzica? Ai pu-
tea să o atingi sau să o vezi? Bineînțeles că nu, pentru că
nu un obiect fizic a avut un efect atât de puternic asu-
pra ta, ci o vibrație.
Vibraț�ia acelei bucăț�i muzicale a fost creată de artist
pentru a evoca o vibraț�ie unică î�n tine, ca ascultător. De
aceea ai ales-o î�n mod special ș� i nu ai ales altceva. Dacă vrei
să te simț�i romantic, de exemplu, ai alege o anumită piesă
Dansul cosmic 143
muzicală. Dacă vrei să te simț�i reverenț�ios sau inspirat, ai

alege alta. Dacă ai vrea o melodie care să te ajute să plângi,
iar ai alege altceva. Fiecare cântec sau bucată muzicală te
afectează î�n alt fel, ș� i nu din cauza titlului sau a ceea ce ș� tii
că vrea să transmită, ci pentru că vibraț�ia muzicii î�ț�i afec-
tează direct propria vibraț�ie.
Dacă asculț�i muzică, ciripitul păsărilor din copac, valu-
rile care se sparg de mal, torsul pisicii sau vocea cuiva drag
care-ț�i spune: „Te iubesc”, atunci deja ai experienț�a directă
a ceea ce urmează să explorăm: realitatea vibrațională a
vieții și efectul ei asupra ta în fiecare clipă.
Aceasta e ceea ce numim „fizică spirituală”.
Adevărul nr. 1: Tot ce există în Univers este energie care

vibrează.
Această afirmaț�ie rezumă adevărul vieț�ii aș� a cum o ș� tim.
Ș� tiinț�a modernă confirmă că totul î�n Univers – sunet, lumi-
nă ș� i materie, inclusiv tu – totul e energie pură care vibrea-
ză la diferite frecvenț�e. Ceea ce noi vedem ca materie solidă
este solid și nemișcat doar prin lentila simțurilor noastre,
dar când o privim la nivel subatomic și dincolo de el, nu este
deloc vorba de ceva solid, ci de energie pură care vibrează
cu o anumită viteză.
Uită-te î�n jur, oriunde te-ai afla acum. Cu simț�urile tale
limitate, totul î�ț�i pare solid ș� i nemiș� cat, dar, î�n realitate, tot
ceea ce vezi se miș� că ș� i vibrează, pulsează de energie. Spre
exemplu, această carte sau tableta pe care o ț�ii î�n mână
poate că pare solidă, dar de fapt este alcătuită din milioane
ș� i milioane de particule subatomice aflate î�ntr-o continuă
miș� care. Copacul de la fereastră pare nemiș� cat, dar vibrează
ș� i pulsează. Nu există nimic care să nu se miște încontinuu!
Când te priveș� ti î�n oglindă, ț�i se pare că eș� ti o formă

solidă făcută din carne ș� i oase, corect? Î�n realitate, eș� ti
energie cosmică formată din neutroni, electroni ș� i protoni
ce vibrează formând un anumit tipar, tipar pe care î�l iden-
tificăm ca fiind „o ființ�ă umană”.
Iată cum defineș� te realitatea Michio Kaku, fizician ș� i te-
oretician american futurist ș� i cofondator al teoriei câmpului
corzilor (care este una dintre ramurile teoriei corzilor):
„Ce este Universul? Universul este o simfonie de

corzi care vibrează... Deci, î�nainte de toate, noi sun-
tem melodii. Nu suntem altceva decât muzica cos-
mică cântată pe membrane și corzi vibrante.”
Î�mi place această descriere. Nu este uimitor să ne gân-
dim că n-a existat niciodată o „melodie” la fel ca tine ș� i nici
nu va mai exista?
Adevărul nr. 2: Tot ce există în Univers vibrează cu o

frecvență unică.
Dacă totul din Univers derivă din aceeaș� i energie vi-
brantă, de ce arăț�i diferit de un copac, de o pisică sau de o
stea? Motivul este că fiecare ființă/obiect are propria
sa frecvență vibrațională unică sau caracteristică, în
funcție de viteza cu care vibrează. Tu vibrezi la o frecvenț�ă
diferită de cea a unei mese, a unei plante sau a unui nor.
Î�n ce fel viteza de vibraț�ie determină modelul specific
al unui obiect?
Când frecvența vibrațională a materiei scade, materia
devine mai densă și solidă.
Dansul cosmic 145
Când frecvența vibrațională a materiei crește sau vibrea-

ză mult mai rapid, aceasta devine tot mai puțin densă, tot
mai puțin solidă, ajungând în cele din urmă eterică.
Un exemplu simplu pe care probabil î�l vezi î�n fiecare zi
este apa ș� i diferitele stări ale ei. Ceea ce considerăm a fi
apă este de fapt compusul chimic H2O: fiecare moleculă de
apă este formată din doi atomi de hidrogen legaț�i de un
atom de oxigen.
Fizica ne spune că răcirea î�ncetineș� te vibraț�ia, iar î�n-
călzirea o accelerează. Ce se î�ntâmplă atunci când pui un
lichid î�n congelator? Î�ncetineș� ti vibraț�ia apei ș� i aceasta se
transformă î�n materie solidă cunoscută sub numele de
gheaț�ă. Dacă, dimpotrivă, î�i accelerezi vibraț�ia î�ncălzind-o,
se transformă iar din gheaț�ă î�n lichid. Dar dacă vrei să o
î�ncălzeș� ti ș� i mai mult ș� i să accelerezi frecvenț�a vibraț�iona-
lă a apei, acum î�n formă lichidă, punând-o î�ntr-o oală pe
aragaz ș� i lăsând-o să fiarbă pe termen nelimitat? Lichidul
se transformă î�n aburi ș� i, î�n cele din urmă, pare să dispară!
Forma cu „vibraț�ia î�ncetinită” a compusului H2O – gheaț�a
– pare foarte solidă ș� i densă. Imaginează-ț�i că vrei să treci
cu mâna printr-un ț�urț�ure – te-ai tăia! Cu toate acestea,
forma cu „vibraț�ia rapidă” – aburul – este o formă de mate-
rie mult mai puț�in densă, atât de puț�in, î�ncât nu o poț�i ve-
dea aproape deloc ș� i-ț�i poț�i trece uș� or mâna prin ea, ca ș� i
cum nu ar exista.
A dispărut oare apa? Nu, ea î�ncă există, dar î�ntr-o formă
atât de subtilă, î�ncât este invizibilă pentru ochi. Vibrează
prea repede pentru a fi solidă ș� i reală, dar ea totuș� i este
prezentă. Nu și-a schimbat esența, și-a schimbat doar
forma.
Adevărul # 3: Sursa supremă de energie nu se schimbă

niciodată.
Să rezumăm ceea ce am constatat până acum: toată
materia e energie vibrantă ș� i această energie vibrează la
diferite viteze ș� i frecvenț�e care o fac fie mai densă, mai gro-
sieră ș� i mai evidentă, fie mai subtilă, rafinată ș� i invizibilă.
Cu toate acestea, ș� i subliniez, chiar dacă această sursă de
energie își schimbă forma, manifestându-se în tot ceea ce
există în creație, inclusiv în tine, nu-și schimbă niciodată esen-
ța. Este întotdeauna aceeași Energie Supremă.
ACOLO UNDE ȘTIINȚA ȘI SPIRITUL SE ÎNTÂLNESC

Doar î�n ultimii o sută de ani ș� tiinț�a modernă a fost ca-
pabilă să observe ș� i să î�nț�eleagă acest fenomen al materiei
ca energie vibraț�ională. Ș� tiind asta, s-ar putea să fii uimit
să afli că, î�n urmă cu o mie de ani, acest adevăr despre na-
tura realităț�ii a fost descris î�ntr-un text sacru cunoscut sub
numele de Spanda Karikas, adică „Doctrina vibraț�iei ș� i a
pulsaț�iei divine”. Această culegere de versuri este una din-
tre cele mai vechi texte ale Șivaismului* din Cașmir.
Î�n sanscrită, cuvântul spanda se traduce prin „zvâcnire
sau pulsaț�ie”, ș� i este un termen tehnic pentru pulsul sau
vibrația divină din care, conform acestor versete, se formea-
ză toată materia și care străbate tot ce există în creație. Cu
mult timp î�nainte de existenț�a fizicii moderne, î�nț�elepciunea
Ș� ivaită prezentată î�n Spanda Karikas a exprimat ceea ce
ș� tiinț�a acceptă acum drept adevăr:
* Șivaismul este una dintre cele mai vechi secte ale hinduismului. (n.ed.)
Dansul cosmic 147
Spanda este pulsația conștiinței absolute, su-

preme, acea energie primordială care se află
la originea sursei întregii creații manifestate.
Când pulsația sau vibrația „se îngroașă” și se
condensează în vibrații tot mai lente, ceea ce
nu are formă prinde formă și, în cele din
urmă, conștiință individualizată.
Această idee arată că energiile vibratorii care ne alcă-

tuiesc corpul, planeta ș� i î�ntreaga realitate sunt „expresii
î�ncetinite” ale aceleiaș� i vibraț�ii sau pulsaț�ii esenț�iale, î�n
acelaș� i mod î�n care gheaț�a e vibraț�ia î�ncetinită a apei.
Din acest punct de vedere, tu și cu mine suntem doar
forme foarte, foarte, foarte condensate ale Conștiinței
Supreme!
Î�mi amintesc când am aflat prima dată de Spanda Kari-

kas ș� i am î�nceput s-o studiez. Practicam meditaț�ia de peste
25 de ani ș� i î�mi concepusem deja cursul despre transfor-
marea vibraț�ională, dar nu auzisem niciodată de acest text
străvechi. Aș� adar, când am citit traducerea acestor versete,
am fost uimită să-mi dau seama că î�n secolul al IX-lea un
mare î�nvăț�at a exprimat această î�nț�elepciune profundă
despre adevărul vieț�ii care spune exact ceea ce explică as-
tăzi ș� tiinț�a.
Hai să ne î�ntoarcem din secolul al IX-lea până î�n prezent,
î�n secolul XXI, ș� i să citim cuvintele a doi fizicieni renumiț�i,
care descriu Universul folosind aceeași idee ca înțelepții in-
dieni care au trăit cu 1200 de ani în urmă. Î�n primul rând,
despre Albert Einstein, considerat cel mai influent fizician
din secolul XX, se crede că a spus:
„În ceea ce privește materia, am greșit cu toții. Ceea

ce am numit materie este o energie a cărei vibrație
a fost atât de redusă, cât să poată fi percepută de
simțuri. Nu există materie.”
Fizicianul teoretician David Bohm, pe care Albert Einste-

in l-a numit succesorul său intelectual, a descris la rândul
lui realitatea î�ntr-un mod care oglindeș� te ș� i mai î�ndeaproa-
pe mistica antică:
„Materia, așa cum e ea, este lumină condensată sau

înghețată.”
Mă trec fiori când citesc aceste citate ș� i simt că sunt la
o răscruce atemporală, cosmică, unde ș� tiinț�a î�ntâlneș� te
conș� tientizarea de sine. Sunt exemple bulversante ș� i minu-
nate ale convergenț�ei dintre cunoș� tinț�ele spirituale antice ș� i
fizica modernă.
Fritjof Capra, un fizician ș� i autor american de origine
austriacă, a descris î�n mod elocvent această convergenț�ă
î�n cartea sa The Tao of Physics* (Taoismul fizicii):
„Misticul și fizicianul ajung la aceeași concluzie, unul

plecând de la tărâmul interior, celălalt din lumea
exterioară. Armonia dintre opiniile lor confirmă în-
țelepciunea antică indiană că Brahman, realitatea
supremă iluzorie, este identică cu Atman, realitatea
interioară.”
Ce vremuri uluitoare trăim, când oamenii de ș� tiinț�ă au
cele mai avansate instrumente ș� i tehnologii pentru a vedea
* Volum apărut sub titlul Taofizica – o paralelă între fizica modernă și

mistica orientală la Editura Tehnică, București, 2004. (n.ed.)
Dansul cosmic 149
ș� i a dovedi ceea ce maeș� trii luminaț�i au aflat prin meditaț�ie

profundă ș� i au scris pe frunze de palmier î�n secolul al IX-lea!
Fie că ne î�nț�elegem pe noi î�nș� ine datorită î�nvăț�ăturilor din
textele antice sau preferăm să vedem viaț�a prin ochii ș� tiinț�ei
moderne, adevărul inconfundabil și spectaculos este același:
Suntem ființe vibraționale și, în adâncul nos-

tru – sau, mai precis, la nivelul nostru cel mai
subtil, mai profund –, pulsează aceeași esență
originală a Sursei Supreme, în forma sa ne-
schimbată. Nu numai că este acolo, dar este și
„aici”, la suprafața a ceea ce părem a fi perso-
nalități de sine stătătoare. Așadar, prin definiție,
nu avem cum să nu fim acea Pulsație Supremă
care, prin definiție, este Totul.
S-ar putea să crezi că Pulsaț�ia Supremă este ceea ce
numeș� ti Dumnezeu, Hristos, Shiva, Buddha, Allah, Prezen-
ț�a sau Lumina Divină sau altceva care are sens pentru tine.
Indiferent de credinț�a ta, eu am speranț�a că această expli-
caț�ie î�ț�i provoacă aceeaș� i uimire ca ș� i mie de fiecare dată
când reflectez la semnificaț�ia ei.
Este uluitor să î�ț�i dai seama că tu ș� i cu mine suntem
doar forme î�ngheț�ate, versiuni mai condensate ale vibraț�iei
Supremei Surse de Energie. Î�mi place să le spun cursanț�i-
lor mei că noi suntem î�ngheț�ate pe băț� cu conș� tiinț�ă!
TRANSFORMAREA GÂNDURILOR PRIN

TRANSFORMAREA CONȘTIINȚEI
Acum ajungem la scopul a ceea ce a fost, sperăm, o lec-
ț�ie care te pune pe gânduri din fizică ș� i metafizică ș� i, de
fapt, principiul spiritual care este fundamentul î�nvăț�ături-
lor mele ș� i al acestei cărț�i:
Cei mai mulți dintre noi încearcă să

se schimbe la nivelul gândurilor,
al sentimentelor sau al comportamentului.
Dar asta înseamnă control, nu transformare.
Adevărata transformare, pentru a fi autentică
și permanentă, trebuie să se întâmple
și se poate întâmpla doar la nivel de vibrație.
Î�nț�elegi ce spun? Asta am vrut să zic mai devreme când
am prezentat ideea de a face schimbări la sursă, de a te
metamorfoza de la interior ș� i de a trece de la a te controla
la fi stăpân pe viaț�a ta.
Pentru a te transforma nu trebuie să dobân-

dești informații sau concepte noi. Nu trebuie
doar să gândești sau să te comporți diferit.
Trebuie să fii diferit.
De fapt, trebuie să funcționezi diferit din
adâncul conștiinței tale. Trebuie să-ți
transformi vibrația ca ființă umană.
Una dintre amintirile mele preferate din copilărie este

de când mă uitam la televizor la Peter Pan, adaptarea mu-
zicală din 1954 a romanului lui J.M. Barrie, ș� i mă jucam.
Î�mi amintesc clar cum stăteam pe jos î�n faț�a unui televizor
Dansul cosmic 151
mic alb-negru (cu antene urechi-de-iepure), fascinată de

Peter ș� i Tinkerbell care intrau pe fereastră să ia copiii ș� i
să-i ducă î�n Ț� ara de Nicăieri. Peter arunca cu praf de zâne
peste familie ș� i î�i instruia „să aveți gânduri frumoase, minu-
nate și fericite. Și zburați!”. Ce mi-aș� fi dorit ș� i eu să zbor!
Nu ar fi fantastic să avem mereu gânduri pozitive, supe-
rioare, expansive, să nu fim niciodată chinuiț�i de negativism,
limitări, spaime sau î�ngrijorări? Am avea parte imediat de
mai multă liniș� te sufletească, mai multă î�ncredere ș� i mai
multă bucurie. Cred că este important să ne propunem să
avem gânduri „frumoase, fericite ș� i minunate”, atât de minu-
nate, î�ncât să ne dea aripi. Totuș� i, pentru a ne transforma
cu adevărat, nu e suficient doar să gândim diferit, ci trebu-
ie să fim diferiț�i. Aș� adar, cum putem realiza asta?
Te-ai î�ntrebat vreodată de unde vin gândurile? Gându-
rile noastre vin din conștiință, din acel câmp de conști-
entizare dincolo de gândirea specifică, la un nivel mult
mai subtil al ființei. Gândurile sunt doar etapa finală sau
produsul finit al conș� tiinț�ei după ce vibraț�ia acesteia trece
prin mai multe filtre, pe care le vom analiza mai î�ndeaproa-
pe mai târziu.
Imaginează-ț�i că conș� tiinț�a este un tren care î�ș�i î�ncepe
călătoria din staț�ia principală ș� i face numeroase opriri î�n
mai multe staț�ii de legătură, până ajunge la capătul liniei.
Ultima oprire de pe traseu este mintea ta. Acolo, „pasagerii”
– gândurile – coboară.
Poț�i î�ncerca oricât vrei să controlezi aceș� ti „pasageri”,
poț�i să le dai alte haine, mai frumoase, ș� i să î�i ascunzi, ș� i
poate chiar vei reuș� i s-o faci pentru câteva clipe. Dar ghici
ce? Din Conș� tiinț�a Centrală soseș� te deja următorul tren,
plin cu alț�i noi pasageri. Prin urmare, este un efort frustrant,
obositor și inutil să încerci să-ți schimbi sau să-ți controlezi

gândurile odată ce ele au ajuns din conștiință. E prea târziu
– ele s-au format deja!
Așa cum un val se formează din ocean, gându-

rile se formează din oceanul tău interior de
conștiință. Nu poți separa un val de sursa lui,
de ocean. Și așa cum nu poți schimba calitatea
apei unui singur val fără să schimbi calitatea
apei din ocean, tot așa nu-ți poți transforma
calitatea gândurilor și emoțiilor fără să trans-
formi conștiința din care se formează.
Iată un alt mod de a î�nț�elege acest lucru:
Să presupunem că ai o fabrică ce foloseș� te lână de cu-
loare verde pentru multe articole vestimentare. Ce culoare
va avea tot ce iese din fabrică? Verde, desigur! Poț�i să-ț�i spui
cât de mult vrei că î�mbrăcămintea e roș� ie. Poț�i să-ț�i imagi-
nezi că, î�n momentul î�n care lâna se transformă î�n palton,
ea devine roș� ie î�n loc de verde. Poț�i să pui etichete pe î�m-
brăcăminte pe care să scrie că ACESTA ESTE DE FAPT UN
PULOVER ROȘ� U. Dar dacă î�mbrăcămintea e făcută din lână
verde, ea este verde.
Singura soluție ar fi să te duci la sursa problemei și să
schimbi materia primă din care sunt fabricate toate artico-
lele de îmbrăcăminte.
Aceasta este una dintre cele mai importante transfor-
mări de perspectivă pe care le poț�i face ș� i care, cred eu, ț�i-ar
putea schimba viaț�a – aceea că, pentru a-ți transforma
într-adevăr mintea și vibrația gândurilor pe care le
produce, trebuie să mergi dincolo de minte, la izvorul
ei, conștiința, și să o transformi la nivel fundamental.
Dansul cosmic 153
DINCOLO DE GÂNDIREA POZITIVĂ,

LA VIBRAȚIA POZITIVĂ
Gândirea pozitivă este o practică minunată. Dar cum
mergem dincolo de a fi o simplă persoană cu gânduri pozi-
tive și cum devenim o ființă pozitivă din punct de vedere vi-
brațional? Acesta este fundamentul muncii pe care am
făcut-o timp de multe decenii ș� i pe care o voi explica î�n ur-
mătoarele capitole. Este, de asemenea, una dintre cele mai
importante metamorfoze sufleteș� ti la care poț�i ajunge.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA GÂNDIREA POZITIVĂ,

Nu-ți poți schimba permanent gândirea fără

a-ți schimba vibrația conștiinței.
Corpul ș� i mintea noastră sunt create î�n aș� a fel î�ncât să

î�ncerce să pună totul î�n armonie ș� i echilibru. Prin urmare,
chiar dacă î�ncercăm să ne controlăm conș� tient mintea
ș� i atitudinea din afară, aceste eforturi vor eș� ua inevitabil
dacă nu au o bază solidă î�n conș� tiinț�a interioară. Este ade-
vărat că te poț�i forț�a să ai unele gânduri pozitive pentru o
vreme, dar dacă acele gânduri nu sunt în acord cu cea
mai profundă vibrație a inimii și sufletului tău, nu vei
putea să le susții.
Mintea nu poate susține gânduri de afecțiune față de tine

dacă, în sinea ta, te judeci aspru.
Mintea nu poate susține gânduri despre bunăstare dacă,
în sinea ta, vibrează sentimente de nevrednicie.
Mintea nu poate să susțină gânduri despre a fi capabil și
sigur pe tine dacă, în sinea ta, vibrează îndoiala și nesiguranța.
Mintea nu poate susține gânduri despre o relație care să te
împlinească dacă, în sinea ta, vibrează teama și neîncrederea.
De exemplu, ai putea î�ncerca să păstrezi un gând î�n
minte, cum ar fi: „Merit succes ș� i bunăstare”, dar dacă acel
gând nu vibrează î�n acord cu adevărul din adâncul tău, va
fi înlocuit de gânduri cu o vibrație mai puțin armonioasă,
cum ar fi cele de frică, frustrare și resentiment. Oricât de
sincer te-ai vedea î�ntr-o lumină pozitivă î�ntr-o situaț�ie, te
poț�i simț�i frustrat, confuz sau chiar poț�i avea sentimentul
că eș� ti oarecum defect, pentru că nu vei putea „opri” arma-
tele de gânduri limitative să-ț�i mărș� ăluiască prin minte ș� i
să preia comanda.
EȘTI ÎNTR-O BĂTĂLIE VIBRAȚIONALĂ CU MINTEA?

Recent, î�n timp ce eram la o conferinț�ă, una dintre asis-
tentele mele mi-a spus că un om aș� tepta să vorbească cu
mine de ore î�ntregi ș� i că părea foarte necăjit.
— A citit toate cărț�ile tale ș� i e un mare fan al tău, mi-a
explicat ea. Pare foarte amabil, dar spune că î�ș�i doreș� te cu
disperare să vorbească cu tine cinci minute.
Prezentarea mea era peste câteva ore, aș� a că i-am zis
să mi-l prezinte.
Dansul cosmic 155
Mi-a plăcut de Craig din clipa î�n care l-am î�ntâlnit. Era
speaker motivaț�ional î�n lumea afacerilor ș� i a finanț�elor ș� i
avea o energie foarte sinceră.
— Cred că e ceva î�n neregulă cu mine, mi-a zis, iar dum-
neavoastră sunteț�i singura persoană î�n care am î�ndeajuns
de multă î�ncredere pentru a vă spune acest lucru. Mă simt
stânjenit să vorbesc despre asta.
— Sunt onorată că aveț�i atâta î�ncredere î�n mine, deș� i
nu ne-am mai î�ntâlnit, i-am răspuns. Spuneț�i-mi, ce anume
vă provoacă atât de multă agitaț�ie?
Craig s-a uitat î�n jur pentru a se asigura că nimeni nu-l
auzea ș� i apoi, cu o mină foarte vinovată, s-a aplecat spre
mine ș� i a ș� optit:
— Oricât m-aș strădui, nu am întotdeauna gânduri
pozitive.
— Nu î�nț�eleg, am răspuns, uș� or alarmată. Vreț�i să spu-
neț�i că aveț�i gânduri rele pe care nu le puteț�i controla ș� i vă
temeț�i că veț�i face ceva periculos?
— Oh, nu, nimic de genul ăsta, mi-a zis el. Vreau să spun
că am lucrat cu mine de ani de zile ș� i chiar sunt plătit pentru
a-i î�nvăț�a pe alț�ii cum să-ș� i î�mbunătăț�ească afacerea ș� i pe
sine. Mă străduiesc din greu pentru a gândi doar pozitiv, ast-
fel î�ncât să atrag î�n viaț�a mea lucruri bune. Dar, indiferent
cât de mult î�ncerc, câteodată mă î�ngrijorez pentru cariera
mea sau mă î�nfurii pe prietena mea ș� i, chiar dacă î�ncerc să-mi
î�năbuș� gândurile negative cu cele pozitive, ele nu dispar î�n-
totdeauna. Sunt înspăimântat că nu reușesc să fiu o persoană
bună și că ceva e teribil de greșit în legătură cu mine.
M-am î�ntins ș� i i-am luat mâinile î�ntr-ale mele.
— Vreau să fiț�i foarte atent la ceea ce vă voi spune, pen-
tru că v-o spun din inimă, i-am zis. Nu e nimic î�n neregulă cu
dumneavoastră! Nu greș� iț�i ș� i nu aveț�i nicio vină că vă sim-

ț�iț�i î�n acest fel; doar vă lipsesc câteva informații cruciale
care vă vor ajuta să vă î�nț�elegeț�i mintea ș� i pe dumneavoas-
tră î�nș� ivă.
— Bine, răspunse el puț�in ezitant. Ce fac acum?
— Aveț�i grijă să fiț�i prezent la prelegerea mea ș� i să as-
cultaț� i foarte atent tot ce voi explica. Căutaț� i-mă apoi la
următoarea pauză ș� i vom vorbi din nou.
Î�n timpul discursului am prezentat multe din ceea ce
am spus aici despre transformarea vibraț�ională ș� i despre
recalibrarea conș� tiinț�ei, astfel î�ncât gândurile care decurg
din ea să vibreze cu Sinele Suprem. L-am văzut pe Craig aș� e-
zat î�n al doilea rând, notând de zor î�n agendă ș� i aprobând
din cap cu entuziasm.
La sfârș� itul sesiunii de autografe pentru cartea mea,
Craig mă aș� tepta ș� i era un alt om: zâmbea, era plin de ener-
gie ș� i abia î�ș�i putea reț�ine entuziasmul.
— Mulț�umesc, mulț�umesc, mulț�umesc! Tot ce aț�i spus
are atât de mult sens! Simt că tocmai am pierdut 500 de
kilograme de anxietate. Î�n timpul prelegerii dumneavoas-
tră, mi-am dat brusc seama că am fost în război cu mine
și cu gândurile mele. Poate de-aia eram atât de epuizat
tot timpul?
— Da, exact din cauza asta. E nevoie de multă energie
să lupț�i î�n mod constant î�mpotriva minț�ii, î�n loc să te trans-
formi din interior. V-am spus că nu e nimic î�n neregulă cu
dumneavoastră! Acolo lipseau doar niș� te informaț�ii de care
aveaț�i nevoie. De aceea ador să predau.
— Iar eu vă ador pe dumneavoastră! a spus el zâmbind.
Dansul cosmic 157
Am î�ntâlnit sute de „Craig” până acum, căutători sinceri

care se torturau singuri sau simț�eau că ceva e î�n neregulă
cu ei pentru că nu puteau să respecte standardele pe care
ș� i le-au stabilit pentru sine. Vei fi poate surprins să afli, aș� a
cum a fost Craig, că intenț�iile tale sincere de a gândi pozitiv,
fără a te schimba ș� i la nivel de conș� tiinț�ă, creează adesea o
bătălie vibraț�ională î�n interior, una despre care nici nu ș� tii
că are loc.
Vibrația gândurilor conștiente se ciocnește cu

vibrația gândurilor inconștiente, iar rezultatul
este ca o luptă corp la corp între vibrații!
Două părți ale tale se luptă pentru supremație,
iar viața și visurile sunt prinse la mijloc.
Imaginează-ț�i că gândurile pozitive sunt exprimate de
o parte din tine, iar gândurile limitate inconș� tiente sunt ex-
primate de o altă parte. Tu, cel pozitiv, spui: „Vreau să am o
afacere de succes”. Tu, cel limitat, răspunzi: „Nu meriț�i. Mereu
amâni ș� i ai fost un soț� ș� i un tată rău î�n prima căsătorie,
pentru că ai băut prea mult”. Tu, cel pozitiv: „Nu-mi mai spu-
ne că sunt rău, ș� tiu că am făcut greș� eli, dar merit bunăstare
ș� i î�mplinire! Pot fi mai bun de data asta.” Tu, cel limitat:
„Recunoaș� te că te simț�i vinovat pentru toate situaț�iile î�n
care n-ai fost integru. Ai dezamăgit pe toată lumea! Nu eș� ti
vrednic de fericire. O să dai iar chix.”
Acum eș� ti î�n război cu tine, un război î�ntre vibraț�iile
emoț�ionale inconș� tiente ș� i vibraț�iile gândurilor conș� tien-
te. Care este impactul pe care î�l au asupra ta aceste bătălii
vibraț�ionale?
1. Bătăliile interioare consumă o cantitate enormă de

energie.
Am lucrat cu foarte mulț�i oameni care, precum Craig, nu
aveau habar de ciocnirile lor interioare, care î�i epuizau.
Adesea, energia vitală pe care trebuie să o inves-
tim în expansiune, creativitate și succes se risipește în
efortul pe care trebuie să-l facem în mod constant,
conștient sau inconștient, încercând să ne luptăm cu
temerile, îndoielile și nesiguranța noastră.
2. Bătăliile interioare creează o stare cronică de tulbu-

rare și anxietate.
Imaginează-ț�i că stai î�ntre doi oameni care se ceartă ve-
hement ș� i sunt î�ntr-o luptă continuă. Cât de calm sau echili-
brat te simț�i? Nu foarte! Eș� ti distras de haos ș� i de scandal, ș� i
chiar dacă nu ș� tii sau nu-ț�i pasă de lupta dintre acei oameni,
tot eș� ti afectat de vibraț�iile lor agresive. Asta se î�ntâmplă
cu noi când trăim î�ntr-o „zonă de război” vibraț�ională.
3. Bătăliile interioare dau Universului – și tuturor ce-

lorlalți – semnale vibraționale duble.
„Merit lucruri bune./Nu merit lucruri bune.”
„Vreau să reuș� esc ș� i să fiu î�n frunte, aș� a că dă-mi o res-
ponsabilitate./Nu am î�ncredere î�n mine că voi reuș� i să fiu
î�n frunte, aș� a că nu trebuie să ai nici tu î�ncredere î�n mine.”
„Vino aici, vreau iubire./Pleacă, mă tem că voi fi rănit.”
„Poț�i conta pe mine că fac o treabă bună./Sunt inconsec-
vent ș� i mi-e teamă că o să te î�ncurc ș� i o să te dezamăgesc.”
Dansul cosmic 159
Ca un computer care se blochează când îi dai co-

menzi contradictorii, viața ta poate rămâne blocată
atunci când nu ești coerent din punct de vedere vibrați-
onal și poate că nici măcar nu știi ce se întâmplă. Aces-
tui fapt de a oferi universului/celor dragi/oamenilor pe
care îi cunoști/șefului, colegilor sau potențialilor clienți
i-am dat numele de „semnale vibraționale duble”.
Cunosc mulț�i oameni bine intenț�ionaț�i a căror carieră
ș� i situaț�ie financiară au ajuns victimele acestor războaie
vibraț�ionale invizibile. Aveau un vis, o viziune sau un obiec-
tiv de afaceri, dar, fără să-ș� i dea seama, acesta nu era î�n
acord cu vibraț�ia emoț�ională din inima ș� i conș� tiinț�a lor.
Unii nu au putut nici măcar să-ș� i urnească proiectul. Alț�ii
au avut succes, dar apoi l-au pierdut, pentru că au existat
două comenzi diferite transmise din camera lor vibraționa-
lă de control: „Merit/Nu, nu merit”.
Transformarea reală înseamnă recalibrare

vibrațională: „îndepărtarea” din conștiință a
vechilor tipare disonante de vibrație, modele
care nu-ți sunt de folos, și „resetarea” sau
transformarea vibrației într-una care reflectă
frecvențe mai mari de energie.
Ce se î�ntâmplă când î�ț�i schimbi vibraț�ia? După cum am
văzut mai devreme î�n capitolul „Mai adânc ș� i mai sus”, vei
avea spontan mai multe gânduri și emoții în acord cu cel
mai înalt adevăr și cele mai înalte principii. Te vei prezenta
diferit lumii. Oamenii simt asta instantaneu. Cine eș� ti î�n in-
terior ș� i cum te prezinț�i î�n afară vor fi două aspecte coerente
ș� i aliniate.
Asta este exact ceea ce s-a î�ntâmplat cu Craig. S-a hotă-

rât să vină la câteva workshop-uri ale mele pentru a se reca-
libra vibraț�ional iar realitatea lui interioară să corespundă
celor mai î�nalte gânduri ș� i viziuni ale sale. Mai târziu mi-a
trimis un mesaj entuziasmant despre progresele făcute.
Iată un extras:
Vă scriu din Londra, unde fac primul training pen-

tru o mare organizație internațională de care am
încercat să mă lipesc timp de cinci ani. Nu e incredi-
bil? M-au plăcut de la început, dar îmi spuneau me-
reu că „nu sunt omul potrivit” pentru ei. După ce am
lucrat cu dumneavoastră, îmi dau seama că ei au
simțit cumva inconștient că, în ciuda bravadei mele
și a spectacolului de încredere de la exterior, pe dină-
untru eram mult mai agitat decât lăsam să se vadă.
La trei săptămâni de la ultimul seminar cu dumnea-

voastră, m-am întâlnit iar cu consiliul lor de condu-
cere și de data aceasta m-au angajat foarte repede.
Am fost extaziat. Nu am făcut nimic diferit și nu am
spus nimic diferit, dar sunt sigur că am vibrat dife-
rit, datorită seminariilor dumneavoastră. Știu că
mi-ați spus că, odată ce scap de disonanța inte-
rioară și îmi recalibrez energia, oamenii vor simți
acest lucru, și nu-mi vine să cred că a fost chiar
așa. Cred că nu le-am mai trimis mesaje energetice
ambigue așa că am obținut contractul, iar asta se
traduce în dublarea profiturilor companiei mele
pentru anul următor!
Mesajele de genul acesta mă fac mereu să mă bucur

că sunt profesoară. Craig a trecu printr-o metamorfoză a
Dansul cosmic 161
sufletului extraordinară când ș� i-a dat seama că trebuie să

facă mai mult decât să gândească pozitiv; trebuia să vibreze
pozitiv din interior.
Acest concept de „recalibrare” a sinelui î�ți� sună compli-
cat, misterios sau imposibil? Nu ar trebui. Aminteș� te-ț�i: toț�i
suntem ființ�e care vibrează, pulsaț�ii ale Conș� tiinț�ei Supreme.
Tot ce ni se întâmplă din afară sau dinăuntru

este doar o vibrație care ne afectează vibrația
proprie – ce gândim, ce facem, ce simțim, ce
auzim, ce vedem, cu cine ne petrecem timpul
– toate acestea au un impact vibrațional
asupra noastră, care ne schimbă, literalmente,
clipă de clipă.
După cum vom vedea, î�nvăț�ând ce experienț�e vibraț�io-
nale au cea mai mare frecvenț�ă ș� i cel mai benefic impact ș� i
făcând apoi aceste experienț�e, ne vom schimba direct de la
sursă.
Îți poți recalibra vibrația trecând prin

experiențe vibraționale puternice,
care îți vor restabili cea mai înaltă frecvență
vibrațională.
Aceasta este emoț�ionanta călătorie către metamorfoza
sufletului.
TOTUL VIBREAZĂ CU TOT

Fiecare acțiune, gând și alegere se adaugă la mozaicul permanent:
deciziile noastre se răsfrâng prin universul conștiinței, pentru a afecta
viața tuturor. Orice acțiune sau decizie luată care susține viața, susține
toate viețile, inclusiv pe a noastră.
– David R. Hawkins, doctor în medicină, doctor în filosofie
Pentru câț�iva ani la sfârș� itul anilor ’60 ș� i î�nceputul ani-

lor ’70, parcă î�ntr-o altă viaț�ă, am fost un fel de hippie (nu
genul care ia droguri, ci genul care meditează!). Am mers
cu autostopul pe coasta californiană de la un capăt la altul,
am trăit câteva săptămâni î�ntr-o rulotă Volkswagen ș� i mi-am
gătit orez brun pe marginea drumului, am participat la mar-
ș� uri anti-război ș� i am dat flori soldaț�ilor din garda naț�ională,
am dansat sub lumina lunii la festivaluri ale dragostei ș� i la
evenimentele Human Be-In (caută să citeș� ti despre ele,
dacă ai mai puț�in de 50 de ani!).
Era ceva obiș� nuit pe atunci să porț�i inscripț�ii care zi-
ceau: TOȚ� I SUNTEM UNA. Nu eram sigură ce î�nsemna, dar
î�mi plăcea. Rezona cu ceva adânc din mine, cu dorinț�a de a
găsi o modalitate de a transcende sentimentul de separare
ș� i deconectare care mă bântuia de când mă ș� tiam.
Nu aveam nici cea mai vagă idee pe atunci, î�n primele
mele zile de căutător, că toț�i suntem î�ntr-adevăr una!
Dacă tu și cu mine suntem alcătuiți din energie

care vibrează și totul în jurul nostru este alcătuit
din aceeași energie, atunci suntem conectați
cu toata lumea și cu tot.
Chiar și din punct de vedere al fizicii, dacă nu
al metafizicii, separarea nu este doar o iluzie,
este o imposibilitate!
Dansul cosmic 163
Facem cu toț�ii parte dintr-un ocean de energie care vi-

brează – acelaș� i misterios, incredibil câmp de energie. Asta
înseamnă că tu nu exiști într-un vid din afara acestei unități.
Nu poți fi separat de ea, chiar dacă așa ți se pare.
Pe măsură ce ne gândim la ce î�nseamnă transformarea
vibraț�ională, următorul principiu de metamorfoză a sufle-
tului ne indică o nouă direcț�ie importantă.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A TE CONSIDERA O FIINȚĂ

EMOȚIONALĂ/INTELECTUALĂ, LA A ÎNȚELEGE
CĂ EȘTI O FIINȚĂ VIBRAȚIONALĂ
Aceasta este una dintre cele mai importante metamor-

foze sufleteș� ti pe care sper să ț�i le ofer: o invitație spre a
începe să te privești nu ca pe o ființă intelectuală sau emoțio-
nală, ci ca pe o ființă vibrațională.
Chiar dacă tu crezi că relaționezi cu lumea din

punct de vedere intelectual sau emoțional,
modul principal în care relaționezi cu tot ce
există este vibrațional. Felul în care vibrezi cu
lumea și cu tine însuți reprezintă ceea ce ești
„tu” ca entitate.
Din punctul de vedere al fizicii, te poț�i gândi la lume ca
la o interacț�iune de câmpuri de energie sau vibraț�ii, care
interacț�ionează constant unele cu altele. Am arătat că, î�n

esenț�a ta, eș� ti materie vibrantă, Conș� tiinț�ă care a fost „î�n-
groș� ată” sau condensată î�ntr-o ființ�ă umană. Ești un câmp
vibrațional de energie care se află într-un dans perpetuu cu
alte câmpuri vibraționale de energie, nu doar cu energiile
cu care eș� ti conș� tient că interacț�ionezi, cum ar fi alț�i oameni,
ci cu tot ce există!
FACI MEREU VALURI

Să abordăm o altă lecț� ie de fizică spirituală, de data
aceasta concentrându-ne asupra modului î�n care energia
sau vibraț�ia ta esenț�ială interacț�ionează cu energia vibra-
ț�ională a lumii.
Ai aruncat vreodată o pietricică î�n apă? Dacă da, ai văzut
fizica î�n acț�iune, energia ei interacț�ionând cu apa ș� i creând
valuri circulare, care se propagă din centru. Pietricica a
atins apa î�ntr-un singur punct ș� i, totuș� i, impactul vibraț�iei
nu s-a limitat la acea zonă, ci a mers dincolo de ea. Asta din
cauza naturii vibraț�iei: fizica ne spune că orice energie sau
vibrație se deplasează în unde.
Unda este o pulsaț�ie sau o oscilaț�ie a energiei care că-
lătoreș� te prin spaț�iu ș� i prin materie, cum ar fi aerul sau
apa. Undele sunt felul î�n care energia, cum ar fi sunetul ș� i
lumina, este transportată ș� i răspândită pornind de la sursa
ei. Pe unele le putem vedea, precum undele energiei fizice
create de impactul pietricelei asupra apei sau anumite va-
luri de lumină, din spectrul vizibil cu ochiul liber. Altele
(cum ar fi microundele, razele X, undele radio sau undele
electromagnetice) există, dar nu le putem percepe. Aces-
tea sunt invizibile ochiului uman ș� i pot fi măsurate numai
Dansul cosmic 165
cu ajutorul unor instrumente speciale care le pot detecta

sau le pot „vedea”.
Cu toț�ii am văzut valurile oceanului spărgându-se unul
de altul, transformându-se î�n mii de stropi. Acesta este un
exemplu al „dansului” vibraț�ional î�ntre două câmpuri de
energie – î�n acest caz, apa –, dar interacț�iunea î�ntre undele
de energie este ceea ce face de fapt viaț�a aș� a cum o ș� tim.
Dansul energiei cosmice are loc peste tot în

jurul nostru – totul se află într-un dans vibra-
țional cu totul, de la cele mai mici particule
subatomice la atracția gravitațională a stelelor
și a galaxiilor și la tot ce există între ele.
Dansezi întotdeauna cu tot ce te înconjoară!
Dacă totul este energie vibraț�ională care călătoreș� te î�n
unde prin Univers, atunci ne putem imagina Universul ca o
sală cosmică uriașă plină de particule și unde care dansează
în miliarde de tipare și ritmuri și care formează creația și
tot ce există în ea!
Să ne î�ntoarcem de la planul cosmic la cel personal ș� i
la subiectul de faț�ă: tu ș� i „dansul” tău vibraț�ional unic. Aș� a
cum am văzut că orice energie călătoreș� te î�n unde de la
sursă, tot aș� a ș� i vibraț�iile sau pulsaț�iile tale se propagă î�n
unde î�n lumea din jurul tău, tu fiind sursa lor.
Ce reprezintă vibraț�ia ta personală? Cele mai importan-
te componente sunt gândurile ș� i emoț�iile. Gândurile ș� i emo-
ț�iile sunt doar impulsuri electrice din creier, cu un anumit
conț�inut ataș� at de ele. Fiecare gând sau emoție pe care o tră-
iești formează unde de energie cu o anumită frecvență vi-
brațională. O electroencefalogramă (EEG) poate î�nregistra
fluctuaț�iile de tensiune sau activitatea electrică din creier.
Fiecare gând pe care îl ai are o vibrație. Fiecare

emoție pe care o trăiești creează o vibrație. Fiecare in-
teracțiune, tot ce vezi, tot ce auzi și tot ce simți creează
o vibrație specifică. La fel ca toate vibrațiile, acestea
sunt compuse din energie.
Cei mai mulț�i dintre noi realizează că gândurile ș� i emo-
ț�iile ne afectează – ne ridică moralul sau ne deprimă, ne in-
spiră sau ne sperie, ș� i aș� a mai departe. De multe ori î�ncercăm
să ne convingem că, dacă nu le spunem celorlalț�i cum ne
simț�im sau ce gândim, nu vor fi conș� tienț�i sau afectaț�i de
asta. Totuș� i, am văzut că, prin natura lor, undele energetice
se propagă tot aș� a cum energia pietrei care cade î�n apă nu
rămâne î�n acel mic punct de impact, ci se deplasează spre
exterior, val după val. Prin urmare, impactul gândurilor și al
emoțiilor tale nu se limitează doar la tine.
Vibrația influențează alte vibrații.

Tu ești o vibrație în acțiune și reacțiune
constantă cu tot ce există.
Gândurile și emoțiile tale se transmit tot
timpul în lume sub formă de vibrații.
Asta înseamnă că tu, ca ființă vibrațională,
influențezi totul, tot timpul.
De fapt, este imposibil să nu influențezi totul!
Acum câteva luni, vorbeam despre acest principiu cu o

prietenă, iar fiul ei de 18 ani s-a aș� ezat să asculte.
— Î�mi place să vă aud discutând, a spus Brent, ș� i aceas-
ta este o explicaț�ie foarte miș� to. Desigur, nu mi se aplică mie.
— Nu? De ce crezi asta? l-am î�ntrebat eu.
— Pentru că î�mi ț�in mereu pentru mine gândurile ș� i
sentimentele, aș� a că nu au cum să iasă. Ele rămân aici,
Dansul cosmic 167
unde nimeni nu ș� tie de ele, a concluzionat el cu mândrie,

atingându-ș� i capul ș� i pieptul.
Zâmbind, am răspuns:
— Deci, Brent, spui că pielea ț�ine blocate î�n interior
toate vibraț�iile gândurilor ș� i emoț�iilor tale? Că energia nu
poate trece prin piele?
Acum se uita nedumerit, de parcă ș� tia că logica lui se
prăbuș� eș� te.
— Nu m-am gândit niciodată la asta, a mărturisit el.
— Ai făcut recent o fotografie cu telefonul ș� i ai trimis-o
cuiva?
— Sigur, î�n dimineaț�a asta am trimis prietenei mele o
poză drăguț�ă cu câinele meu.
— Această imagine a fost transformată î�ntr-o undă
electromagnetică care conț�inea informaț�ii digitale ș� i a fost
trimisă prin spaț�iu prietenei tale, i-am explicat. A primit-o?
— Desigur, imediat.
— Oare telefonul, pereț�ii dormitorului sau toate obiec-
tele din jur au î�mpiedicat cumva acest mesaj vibraț�ional să
ajungă la destinaț�ie?
— Bine, a spus el râzând. Vă î�nț�eleg. Aș� adar, credeț�i că
e prostesc să cred că vibraț�iile gândurilor ș� i emoț�iilor mele
rămân blocate î�n mine ș� i alț�ii nu le simt doar pentru că nu
vorbesc despre ele?
— Nu e prostesc, dragul meu, doar neș� tiinț�ific!
DE CE EȘTI UN POST DE RADIO UMAN CARE

TRANSMITE FĂRĂ ÎNCETARE
Poate că, precum tânărul meu prieten Brent, ai crezut
că atunci când tu „auzi” un gând sau simț�i o emoț�ie puternică,
aceste vibraț�ii nu afectează pe nimeni altcineva ș� i sunt as-
cunse î�n secret î�n propriul sistem. Desigur, acest lucru nu
este adevărat. Dacă ai gânduri sau sentimente care au o vi-
brație condensată, cum ar fi critica, o vibrație volatilă cum
ar fi furia, sau o vibrație agitată cum ar fi frica, aceste energii
se propagă în unde. În același mod, și gândurile sau senti-
mentele care au o vibrație mai elevată, cum ar fi iubirea,
compasiunea sau recunoștința, se răspândesc în unde. Chiar
ș� i gândurile ș� i emoț�iile de care nu eș� ti conș� tient vibrează
î�n interiorul tău ș� i se răspândesc î�n afară, ca un radio care
este pornit, dar are volumul aproape la minimum, aș� a că
nici nu-l auzi.
Fiecare gând, sentiment și reacție internă pe

care o ai creează o undă vibrațională cu o anu-
mită frecvență și calitate, în funcție de natura
gândului sau a emoției, și transmite acea
informație în lume așa cum face orice undă.
Dacă deț�ii un telefon mobil, probabil că l-ai folosit î�n
ultimele 24 de ore, dar te-ai î�ntrebat vreodată cum funcț�io-
nează? Când vorbeș� ti la telefon, transformă vibraț�ia vocii
î�ntr-un semnal electric, ce se transmite apoi sub formă
de unde radio, un câmp electromagnetic ce vibrează la
o anumită frecvenț�ă ș� i călătoreș� te cu viteza luminii, cu
299.792.458 m/s. Aceste unde sunt transmise î�n toate di-
recț�iile, nu î�n linie dreaptă, la fel cum pietricelele aruncate
Dansul cosmic 169
î�n iaz creează valuri circulare. Un turn de transmisie sau o

staț� ie celulară conectată la numărul tău de telefon prin
reț�ea preia acea frecvenț�ă specifică de unde radio ș� i le di-
fuzează telefonului celui cu care vorbeș� ti, unde sunt trans-
formate î�n semnale electrice ș� i apoi î�n sunetul vocii tale.
Nu poț�i vedea undele radio care călătoresc prin spaț�iul
care transportă sunetul vocii tale, dar ele sunt acolo, ș� i trec
cu uș� urinț�ă prin materiale cum ar fi sticla ș� i lemnul. Prin
urmare, de ce ai crede că undele gândurilor și emoțiilor vor fi
limitate de suprafața corpului și că nimeni nu le va percepe?
Ești o ființă vibrațională și nu doar trăiești în

această lume – ci ai un impact asupra lumii,
transmiți vibrația gândurilor, emoțiilor și con-
științei tale în același mod în care un post de
radio transmite un semnal în atmosferă, astfel
încât acesta poate fi preluat de un radio, un
telefon sau un computer.
Totuș� i, spre deosebire de un post de radio, nu poț�i să
decizi când să transmiț�i ș� i când nu. Transmiț�i mereu, 24 de
ore din 24, precum o staț�ie care nu iese niciodată din emi-
sie: „Totul despre tine, tot timpul!”.
Următoarea întrebare pe care să ți-o pui, apoi, este:
„Ce anume transmit?” Răspunsul te va pune pe gânduri:
Transmiți totul – tot ce vibrează în tine și face parte din
tine.
Fiecare dintre noi are o „reț�etă vibraț�ională” care este
suma tuturor gândurilor, emoț�iilor, deciziilor, convingeri-
lor ș� i atitudinilor noastre. Aceste „ingrediente” se combi-
nă î�ntr-un mod special formând ceea ce am putea numi
„orchestra” noastră unică, cu propriul „sunet” sau impact.
Este ca ș� i cum toate părț�ile tale sunt ca niș� te instrumente

care cântă separat, dar când se unesc, formează o „simfo-
nie vibraț�ională”. Simfonia aceasta vibraț�ională este ceea ce
„aud” oamenii când se află î�n preajma ta sau chiar ș� i atunci
când se gândesc la tine. Se conectează la postul tău specific
de radio ș� i percep ceea ce transmite acesta.
Apropo, indiferent dacă eș� ti conș� tient sau nu de asta,
prima persoană care recepț�ionează transmisia eș� ti tu! Tu
ești primul receptor al undelor tale vibraționale. De exem-
plu, gândurile de mânie pe care le ai faț�ă de cineva produc
reverberaț�ii î�n sistemul tău î�nainte să iasă. Undele lor, ener-
gia lor vibraț�ională trec prin mintea ș� i corpul tău î�nainte să
se răspândească mai departe î�n lume.
Când ești supărat pe cineva, nu este ca și cum gândurile
negative sau sentimentele pe care le ai pentru acea persoa-
nă sunt săgeți pe care le „tragi” în ea, iar vibrația nu mai
este înăuntrul tău. Dimpotrivă, vibrația încă răsună în tine,
tu fiind sursa „semnalului”. Î�nț�elegerea acestui lucru este
un bun stimulent pentru a face munca de transformare ș� i
vindecare a vibraț�iilor din interior.
FLASHBACK-URI VIBRAȚIONALE:
PROGRAMUL TĂU VIBRAȚIONAL TRANSCENDE
SPAȚIUL ȘI TIMPUL
Am văzut că energia vibraț�ională transcende spaț�iul,
dar transcende ș� i timpul:
Gândurile și emoțiile tale inconștiente, atât

din prezent, cât și din trecut se transmit mereu,
chiar dacă nu ești conștient de existența lor.
Dansul cosmic 171
Acestea sunt canalele „presetate”

ale conștiinței tale.
Nu transmiț�i numai gândurile conș� tiente, ci ș� i gândurile

despre care nu eș� ti conș� tient, la care te poț�i gândi ca fiind
programarea ta emoțională și mentală. Vom vorbi mai multe
despre programarea creierului mai târziu, dar, practic, este
vorba de suma vibrațională a tuturor gândurilor și
emoțiilor pe care le-ai avut nu doar conștient, și nu
doar recent, ci ani de zile de-a lungul întregii vieți. Eu
le numesc „presetări”, canale vibraționale la care te
acordezi automat și inconștient.
Ai lăsat vreodată pornit din greș� eală televizorul sau
radioul deș� i erai sigur că l-ai oprit? Sau ai crezut că ai î�n-
chis telefonul după un apel, dar apoi ai descoperit că nu ai
apăsat bine butonul „off” ș� i a rămas conexiunea? Acum
imaginează-ț�i că ai transmisii vibraț�ionale vechi, din expe-
rienț�e care s-au î�ntâmplat acum zeci de ani, iar tu î�ncă le
difuzezi continuu, pe canalele presetate, trimiț�ând mesaje
vibraț�ionale care nu mai sunt corecte sau nu se mai potri-
vesc cu ce vrei să comunici.
Poate că „programul” constă î�n gânduri ș� i sentimente
care se combină ș� i transmit mesajul: „Dragostea aduce su-
ferinț�ă. Nu vreau să las pe nimeni să se apropie de mine”.
Eș� ti singur ș� i faci tot ce poț�i pentru a-ț�i găsi un partener, dar
nu î�nț�elegi de ce oamenii se ț�in departe de tine. Sau poate
ai un program vechi cu informaț�ii mentale ș� i emoț�ionale
care, combinate, difuzează acest mesaj: „Ceva e î�n neregulă
cu mine. Indiferent ce fac, nu voi fi niciodată suficient de
bun”. La suprafaț�ă, ai î�ncredere î�n abilităț�ile tale, dar nu
reuș� eș� ti să atragi suficienț�i clienț�i.
Aceasta este o modalitate de a î�nț�elege ce se î�ntâmplă

când crezi că ai terminat cu o problemă sau un eveniment
din trecut, dar din punct de vedere vibraț�ional, impactul
acestuia î�ncă reverberează î�n interiorul tău iar tu transmiț�i
aceste vibraț�ii.
Î�ț�i aminteș� ti discuț�ia despre „bătăliile interioare”, des-
pre diferite gânduri care se ciocnesc î�n tine? Acum este
mai uș� or să î�nț�elegi de ce nu e de ajuns doar să te con-
centrezi pe transmiterea conștientă a gândurilor sau a
vibrațiilor pozitive, ci că ele trebuie să fie în acord cu
ceea ce transmiți în mod inconștient.
Dacă ai experienț�e vechi care î�ncă mai vibrează î�n inte-
riorul tău, ele sunt mult mai mult decât simple amintiri. Nu
sunt amintiri dacă au încă o încărcătură emoțională. Sunt
vii ș� i transmit semnale ș� i î�n prezent.
Amintirile pot avea o încărcătură emoțională.

Uneori, când credem că am terminat cu
o problemă, poate că am rezolvat-o la exterior,
dar nu și din punct de vedere vibrațional.
Credem că trăim în prezent, dar suntem
blocați vibrațional în trecut.
De obicei, nu suntem nici măcar conș� tienț�i de faptul că
transmitem „programe vibraț�ionale vechi”. S-ar putea doar
să ne simț�im deranjaț�i de gânduri rătăcite sau de emoț�ii
care par să vină de nicăieri ș� i ale căror origini nu le putem
identifica. E ca ș� i când auzi un bâzâit î�n casă ș� i î�ncepi să
cauț�i sursa zgomotului, dar nu-ț�i dai seama de unde vine.
Am setat o alarmă? E detectorul de fum? Te scoate din minț�i
să-l tot auzi ș� i să nu ș� tii cum să scapi de el. Vrei să afli de
unde vine interferenț�a.
Dansul cosmic 173
Mintea funcț�ionează î�n acelaș� i fel. Natura ei este să

dorească să alinieze totul, ca să aibă o logică, de aceea va
căuta dovezi î�n prezent pentru sursa vechilor transmisii
vibraț�ionale.
Când din interiorul tău se transmite o vibrație

veche cum ar fi teama, neîncrederea, rușinea,
mânia și așa mai departe, iar mintea ta nu știe
de unde vine această vibrație, va căuta ceva
pentru a o fixa în realitatea imediată.
Mintea nu o va înregistra drept un mesaj
vibrațional „vechi sau depășit”. Va fi de parcă
ar avea loc în prezent, și, din punct de vedere
vibrațional, chiar așa este.
Cei mai mulț�i dintre noi au tot timpul „flashback-uri
vibraț�ionale”:
Soțul tău face ceva care te supără, iar tu te simți furioasă

și neiubită.
Șeful tău îți face o critică constructivă, iar tu te simți brusc
respins și inundat de sentimente de nevrednicie.
Cineva pe care nu îl cunoșteai bine moare, iar tu ești co-
pleșit de sentimente inexplicabile de depresie și mâhnire.
Un prieten uită să-ți amintească de o petrecere, iar tu te
simți trădat și asaltat de suspiciuni.
Acest proces se numeș� te „proiecț�ie”. Proiectezi expe-

rienț�a ta vibraț�ională interioară asupra oricui sau a orică-
rui lucru este î�n jurul tău. Percepi realitatea actuală prin
filtrele vechilor realități vibraționale.
Problema, desigur, este că nu-ț�i dai seama că proiec-

tezi, ș� i crezi că ceea ce simț�i se î�ntâmplă cu adevărat. Soț�ul
î�ntr-adevăr nu te iubeș� te. Ș� eful tău crede cu adevărat că
eș� ti fără valoare. Chiar eș� ti oribil de deprimat. E adevărat
că nu poț�i avea î�ncredere î�n prietenii tăi. Desigur, nu toate
emoț�iile ș� i reacț�iile apar din flashback-uri vibraț�ionale, dar,
mai des decât crezi, vezi lumea prin lentile vechi.
Un alt mod de a spune acest lucru este:
Vedem lucrurile prin ochii problemelor

noastre!
Dacă am purta ochelari coloraț�i î�n albastru, tot ce am

vedea prin aceste lentile ar fi albastru. Dacă ochelarii ar fi
galbeni, lucrurile ar avea o nuanț�ă galbenă. Mintea noastră
este precum ochelarii: lentilele programelor presetate
„colorează” diferit realitatea.
Conceptul că gândurile sau mintea noastră nu sunt o
busolă de î�ncredere î�n călătoria noastră î�ș�i are rădăcinile
î�n î�nvăț�ăturile antice. Tradiț�iile spirituale orientale defi-
nesc ignoranț�a ca incapacitatea de a ne da seama că purtăm
ochelari care colorează ș� i ne alterează percepț�ia despre
ceea ce este real ș� i credem că ceea ce vedem î�n albastru
este cu adevărat albastru, sau ce vedem că e galben este
î�ntr-adevăr galben. Cuvântul sanscrit pentru această iluzie
a percepției este Maya.
Maya este un termen vechi de mii de ani care î�ș�i are
originea î�n literatura vedică indiană ș� i poate fi tradus ca
„iluzie” sau „amăgire”. Maya este iluzia creată atunci când
Sinele nostru adevărat, suprem, ajunge să se identifice cu
o realitate fizică ș� i mentală limitată. Este fenomenul pe
care l-am discutat ca fiind „î�ngheț� area” sau contractarea
Dansul cosmic 175
Conș� tiinț�ei noastre î�ntr-o formă fizică densă cu care ne

identificăm. Este somnul nostru lung, uitarea. De aceea, re-
alitatea ne pare solidă, când de fapt e făcută din particule
care vibrează. De aceea credem că „noi” suntem acel corp
fizic care merge de colo-colo, î�n loc să î�nț�elegem că suntem
Conș� tiinț�a Supremă care locuieș� te temporar î�ntr-un corp.
Mai simplu spus, Maya înseamnă că vedem lucruri-
le, dar nu așa cum sunt ele în realitate. Acum probabil că
accepț�i acest lucru cel puț�in teoretic, î�n călătoria pe care am
î�nceput-o spre metamorfoza sufletească. Aici, î�nsă, anali-
zăm subiectul î�ntr-un mod mult mai personal – vedem cum,
î�n viaț�a noastră de zi cu zi, mintea creează iluzii ș� i amăgiri
pe care le considerăm reale.
Toț�i am avut această experienț�ă de Maya î�n situaț�ii foar-
te concrete. Gândeș� te-te la o persoană pe care o iubeai la
nebunie cu mulț�i ani î�n urmă, la prima ta dragoste sau la
primul partener, cineva despre care credeai că e minunat.
Erai atât de fericit ș� i î�ndrăgostit! Iar când î�ț�i aminteș� ti acum,
poate-ț�i spui: Ce-o fi fost în capul meu? Nici măcar nu-l cu-
noșteam. Era în echipa de fotbal, așa că am decis că e per-
fect. A fost o amăgire. Sau: Am fost atât de orb. Nu mi-am
dat seama că nu avea capacitatea să mă iubească pe mine
sau pe oricine altcineva. Mintea ta a văzut ce voia să vadă.
Î�ntr-o zi, vălul Maya s-a ridicat ș� i ai văzut persoana aș� a cum
era ea ș� i cum a fost, de fapt, dintotdeauna. Cum de n-am
văzut adevărul? Răspunsul este: Maya!
De fiecare dată când explic acest lucru publicului sau
cursanț�ilor mei, mă amuză să-i văd cum fac ochii tot mai
mari, odată ce au această revelaț�ie. Brusc î�ș�i dau seama de
ce, î�n ciuda eforturilor lor sincere, simt că nu exprimă pe
deplin î�n faț�a oamenilor ș� i a lumii cine sunt ei cu adevărat

sau de ce se simt blocaț�i î�n energiile emoț�ionale din trecut.
Nu este uimitor să vezi lumea prin „ochelari vibraț�io-
nali”? Este un lucru foarte incitant pe care î�l vom î�nvăț�a î�n
cele ce urmează: cum să recalibrezi vechile tipare vibra-
ționale din trecut pentru a nu mai transmite în mod incon-
știent energii vechi, care nu mai reflectă cine ești tu astăzi.
Cu această nouă perspectivă, vei putea transforma radical
modul î�n care interacț�ionezi cu orice ș� i oricine ș� i vei desco-
peri secretul transformării autentice ș� i durabile.
Mai mic decât cea mai mică particulă, mai mare

și mai expansiv decât cea mai mare realitate existentă,
Sinele stă ascuns în peștera Inimii tuturor creaturilor vii.
– Katha Upanishad 2.20, secolul VI î.Hr.
Planeta noastră, societatea și noi înșine suntem făcuți din praf de stele.
– Carl Sagan, Cosmos, secolul XX
Am î�nceput acest capitol reflectând la un fapt miracu-

los – acela că toț�i suntem călători î�n spaț�iu care străbat
Universul cu o viteză de milioane de kilometri pe oră. Deci,
să î�ncheiem tot cu un miracol: aceeaș� i misterioasă ș� i ului-
toare Inteligenț�ă Cosmică care a creat acest dans extraor-
dinar ș� i incomprehensibil al sorilor, al planetelor ș� i al
galaxiilor, a creat ș� i planul existenț�ei tale. Fiecare atom din
corpul tău provine din marea explozie stelară de acum 13
miliarde de ani. Toate elementele chimice din Univers ș� i
din tine provin dintr-o stea.
Dansul cosmic 177
Există un singur adevăr, indiferent dacă este

aflat prin meditație de vechii înțelepți sau mă-
surat de fizica modernă: cel mai mic spațiu
din tine este una cu marele spațiu infinit.
Văzut prin ochii misticului sau ai omului de
știință, ești lumină care transmite lumină.
În acest moment, dansezi.

Nimic din ceea ce ești nu stă pe loc.
Conștiința ta pulsează.
Totul în interiorul tău vibrează în unde strălucitoare
de lumină.
Ești o capodoperă miraculoasă vibrațională, un copil
al stelelor, și nu dansezi singur.
Ai miliarde și miliarde de parteneri vibraționali – oa-
meni, animale, copaci, nori, praf, galaxii, totul.
Dansezi cu tot și cu toată lumea.
În definitiv, ele sunt rudele tale cosmice.
Nu ești niciodată singur.
Ești întotdeauna acasă.
6
Cum vibrezi?
Trecerea de la funcționalitate
la prezență
Fiecare gând, sentiment, percepție, cuvânt rostit

și acțiune efectuată reverberează în Univers.
– Swami Muktananda
Unul dintre programele mele preferate de televiziune

când eram adolescentă era serialul Star Trek, care a deve-
nit unul dintre cele mai populare filme din toate timpurile.
Serialul urmăreș� te aventurile navei spaț�iale USS Enterpri-
se ș� i ale echipajul său, care explorează galaxia Calea Lactee
î�n secolul XXIII. Ca parte a misiunii sale, Enterprise căuta
mereu „planete de Clasă M”, care să aibă o atmosferă cu
suficient azot ș� i oxigen pentru a fi respirabilă ș� i potrivită
pentru colonizarea umană.
Î�nainte ca nava să se apropie de o planetă ș� i să trimită
o navetă sau să teleporteze o echipă pentru explorare, tre-
buia să intre î�n atmosferă ș� i să o evalueze. Echipajul folo-
sea instrumente pentru a verifica dacă suprafaț�a planetei
avea reziduuri periculoase, forț�e instabile sau dacă prezen-

ta alte condiț�ii cu potenț�ial distructiv î�n cazul î�n care nava
ar fi î�ncercat să intre î�n atmosferă, cum ar fi gaze toxice
care ar fi fost letale pentru echipaj.
De ce amintesc de Star Trek ș� i ce are de-a face atmosfera
planetară cu metamorfozele sufleteș� ti? Ș� tim că o planetă
este o masă de materie cu un î�nveliș� atmosferic î�n jurul ei.
Deci, î�n esenț�ă, ș� i tu eș� ti o „planetă” cu o atmosferă î�n jurul
tău. Tu eș� ti „Planeta Rebecca”, „Planeta Steven” sau „Planeta
Shannon”, aș� a cum eu sunt „Planeta Barbara”. Ș� i, la fel ca o
planetă din sistemul nostru solar, ș� i pe tine te î�nconjoară
un câmp electromagnetic vibraț�ional!
Există un vers î�ntr-o poezie a lui Walt Whitman din vo-
lumul Leaves of Grass (Frunze de iarbă), scrisă î�n 1855: „Eu
cânt corpul electric”. Chiar dacă poemul a fost scris cu multe
decenii î�nainte de progresele ș� tiinț�ifice actuale, propoziț�ia
e corectă: din punct de vedere științific, ești, practic, o
ființă electrică; corpul tău este electric!
De exemplu, î�n clipa asta tu eș� ti î�n viaț�ă pentru că, î�n
fiecare secundă, celulele din inimă produc un impuls elec-
tric care o face să bată. Când impulsul electric î�ncetează,
inima nu mai poate funcț�iona ș� i corpul moare. Sistemul
nervos e, î�n sine, o reț�ea uriaș� ă de celule nervoase ce-ș� i
transmit reciproc informaț�ii prin semnale electrice printr-un
proces numit neurotransmisie. Se estimează că creierul are
până la 86 de miliarde de neuroni, toț�i funcț�ionând simultan.
De fiecare dată când ai un gând sau o emoție, este pentru că
milioane de neuroni și-au transmis impulsuri electrice.
Electricitatea produce magnetism. Prin urmare, în ca-
litate de sistem electric, generezi în jurul tău o „atmo-
sferă” vibrantă, magnetică, care nu este la fel de densă
Cum vibrezi? 181
precum materia fizică a corpului ș� i e invizibilă ochiu-

lui, dar cu toate acestea e foarte reală. Corpul transmite
constant semnale de frecvenț�ă ș� i intensitate diferite. Î�ț�i amin-
teș� ti că am vorbit despre cum vibraț�ia fiecăruia se propagă
î�n unde ș� i afectează totul? Aceasta este ceea ce putem numi
„climatul vibraț�ional” sau atmosfera.
Atmosfera vibrațională din jurul tău conține

forma cea mai concentrată a emisiilor tale
vibraționale: energia mentală, energia
emoțională și energia spirituală.
Cu mult î�nainte ca ș� tiinț�a modernă să î�nț�eleagă ș� i să
măsoare realitatea noastră electromagnetică, multe tradi-
ț�ii, printre care budismul, sufismul, taoismul, hinduismul,
Cabala, Teosofia ș� i altele, au vorbit despre corpul subtil care
î�nconjoară corpul fizic. Acesta a fost denumit „corp eteric”,
„corp-curcubeu”, „aură”, „corp-spirit” sau „corp de lumină”,
care este o parte din tine, dar nu este carnea ș� i sângele pe
care le consideri a fi „tu”.
Să î�ncercăm un experiment:
Ține mâinile cu palmele îndreptate una spre alta la o distanță

de 5 cm, ca și cum ai fi gata să aplauzi. Foarte încet, începe să le
apropii, dar nu le atinge încă, ținându-le la doar 2-3 centimetri dis-
tanță. Încearcă să vezi dacă simți energia dintre palme devenind
tot mai „densă” pe măsură ce le apropii.
Acum ține-ți palmele la o distanță de câțiva centimetri și apoi
apropie-le și depărtează-le de mai multe ori. Simți ceva în timp ce le
miști așa? Simți ca și cum ar fi ceva tangibil între ele? S-ar putea să
simți energia densă, ca o gelatină.
Ceea ce simți este câmpul tău de energie vibrațio-

nală! Dacă poț�i, î�ncearcă acest experiment cu cineva ș� i vezi
cât de mult trebuie să vă apropiaț�i palmele î�nainte de a simț�i
„ceva”, chiar dacă acest „ceva” este invizibil. Chiar dacă nu
simț�i nimic, aceste câmpuri energetice există ș� i interacț�io-
nează cu mult î�nainte de apropierea fizică.
Î�n scopul metaforei noastre galactice, vom numi asta
„atmosfera” ta. Aș� a cum un călător î�n spaț�iu va trebui să
intre î�n atmosfera unei planete î�nainte de a ateriza pe pla-
neta fizică, ș� i tu „intri” î�ntotdeauna î�n câmpul vibraț�ional
al oamenilor din jur î�n acelaș� i mod î�n care ei intră î�n al tău.
Când întâlnești pe cineva, când vezi sau stai

aproape de o persoană, înainte chiar de a vorbi
cu ea, intri în „atmosfera ei planetară”.
Desigur, în același timp, ea intră în a ta.
Vă mișcați fiecare în câmpul
de energie al celuilalt.
De î�ndată ce te afli î�n „atmosfera vibraț�ională” a cuiva,
sigur simț�i ceva. Ceea ce vibrează în jurul acelei persoane îți
influențează vibrația. De fapt, acest lucru nu este un con-
cept nou pentru tine. Chiar dacă poate nu te-ai gândit până
acum la asta din punct de vedere al vibraț�iei, percepi tot
timpul această energie invizibilă din jurul oamenilor:
* Întâlnești pe cineva și se produce instantaneu o
schimbare în vibrația ta. Te simți altfel. Te simț�i atras
sau respins, relaxat sau agitat, î�n siguranț�ă sau precaut, î�n-
sufleț�it sau inconfortabil. Ori te face să te simț�i î�n largul tău
ș� i vrei să î�ncepi o discuț�ie, ori î�ț�i dă o senzaț�ie neplăcută ș� i
te face să vrei să pleci.
Cum vibrezi? 183
* Intri în casa cuiva și observi instantaneu dacă

energia este caldă și primitoare sau dacă abia aștepți
să pleci de acolo.
* La locul de muncă sosește o persoană nouă și
imediat te simți atras de ea și dorești să o cunoști sau
simți instantaneu antipatie și decizi să o eviți cu orice
preț.
Uneori, aceste reacț�ii sunt subtile ș� i nici măcar nu eș� ti
conș� tient de ele; alteori sunt foarte intense. Totuș� i, aproa-
pe î�ntotdeauna, nu poț�i găsi o explicaț�ie logică pentru re-
acț�iile tale, deoarece acestea nu sunt bazate pe fapte sau
motive, ci doar pe ceea ce numeș� ti o „senzaț�ie”:
Nu știu ce e cu persoana asta, dar nu mă simt conforta-

bil în preajma ei.
Imediat ce l-am văzut pe noul director, știam că pot avea
încredere în el înainte chiar de a se prezenta.
E un tip extrem de plăcut, dar are ceva care mă deranjează.
De fiecare dată când merg acasă la vărul meu, mă simt
agitat și supărat, chiar dacă nu se întâmplă nimic anume care
să mă tulbure.
Mi-a plăcut noua profesoară a fiului meu de cum am
văzut-o și am simțit că are suflet bun.
Cum este posibil să ai reacț�ii atât de specifice ș� i puter-

nice? Pentru că ai fost „pe orbită” în jurul „planetei” lor
și ai verificat „atmosfera”!
Câmpul tău vibrațional intră în contact cu

câmpul vibrațional al altcuiva și evaluezi per-
soana respectivă înainte chiar de a avea alte
informații pentru a o evalua din punct de

vedere intelectual sau emoțional – iar ea face
același lucru cu tine.
La asta ne referim atunci când folosim expresia „am fă-

cut cunoș� tinț�ă”. Indiferent dacă ești conștient sau nu, întot-
deauna îi citești vibrațional pe toți cei din jur, așa cum și ei
te citesc pe tine.
Î�n capitolul precedent am vorbit despre cum să treci
de la a te considera o ființ�ă emoț�ională sau intelectuală la
î�nț�elegerea că eș� ti o ființ�ă vibraț�ională. Acum, următorul
principiu de metamorfoză te va ajuta să-ț�i î�nț�elegi relaț�iile
cu toată lumea.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A CREDE CĂ RELAȚIILE ȘI

INTERACȚIUNILE CU OAMENII SUNT EMOȚIONALE,
LA A ÎNȚELEGE CĂ TOATE RELAȚIILE SUNT
ÎN PRIMUL RÂND VIBRAȚIONALE
Dacă, aș� a cum am văzut până acum, eș� ti î�n primul rând
o ființ�ă vibraț�ională, rezultă că toate relaț�iile ș� i interacț�iu-
nile tale cu ceilalț�i nu sunt doar emoț�ionale, ci vibraț�ionale
î�nainte de toate. Ești un vortex de energie vibrațională.
Când î�ntâlneș� ti pe cineva, indiferent cine este acea per-
soană, vibraț�ia sa are un impact deosebit asupra ta. Nu
poți să nu fii influențat de prezența altor oameni și ei
Cum vibrezi? 185
nu pot să nu fie influențați de prezența ta. Ș� i nu are ni-

mic de-a face cu ceea ce spun ei. Are de-a face cu modul î�n
care ei vibrează ș� i cu modul î�n care vibrezi tu.
Prin urmare, rezultă că toată lumea te evaluează î�ntot-
deauna din punct de vedere al vibraț�iei. Ei nu-ș� i spun con-
ș� tient: „Acum voi evalua vibraț�iile acestei persoane”, ci te
evaluează din punct de vedere energetic, ș� i tot aș� a î�i evaluezi
ș� i tu. Sunteț�i î�ntr-un proces reciproc constant de evaluare
vibraț�ională.
Ești mereu evaluat din punct de vedere

vibrațional de ceilalți.
Cu mult înainte de a spune sau de a face ceva,
lumea te percepe la acest nivel.
Vibrația este cea mai puternică formă
de comunicare.
Le reamintesc mereu cursanț�ilor mei: „Comunicăm per-
manent, fie că avem gura î�nchisă sau deschisă“. Comunici
vibraț�ional, transmiț�i inconș� tient „mesaje” energetice de
pe planeta ta ș� i primeș� ti altele de la cei din jur. Acest lucru
explică de ce ai nevoie de doar câteva secunde ca să simț�i
ceva î�n legătură cu o persoană pe care o î�ntâlneș� ti pentru
prima oară. Cercetările psihologului Albert Mehrabian
arată că numai 7% din prima impresie a cuiva despre tine
se bazează pe ce spui, î�n timp ce restul de 93% este atribuit
limbajului corpului ș� i tonului vocii. Cred că, î�n realitate,
acestea sunt doar un mod prin care cercetările măsoară ceea
ce noi numim vibrații.
INTERFERENȚA VIBRAȚIONALĂ
ȘI CENTURA VIBRAȚIONALĂ DE ASTEROIZI
Ț� i-a spus cineva vreodată: „Ai interpretat greș� it ce vo-
iam să spun. Eu te-am complimentat, iar tu ai luat-o ca pe
o critică”?
Ț� i-a spus cineva vreodată că păreai furios, chiar dacă
tu nu ai făcut decât să pui o simplă î�ntrebare, î�ntr-un fel î�n
care ț�ie ț�i s-a părut neutru ș� i inofensiv?
Ai î�ncercat vreodată să-i transmiț�i cuiva entuziasmul sau
admiraț�ia ta, dar ai ajuns să spui ceva cu totul nepotrivit?
Acestea sunt experienț�e pe care eu le numesc „interfe-
rențe vibraționale” – mesajul sau intenția ta reală întâlnește
interferențe pe calea de ieșire în timp ce trece prin câmpul
tău vibrațional, iar mesajul celeilalte persoane întâlnește
interferențe când intră în câmpul tău energetic, înainte să
ajungă la tine.
Tot ce vine din interiorul tău trebuie să treacă

prin câmpul tău vibrațional în drum spre cei-
lalți, și tot ce vine din exterior trebuie să treacă
prin câmpul tău vibrațional în drumul spre tine.
Câmpul tău vibrațional este filtrul prin care trebuie să

treacă totul, în ambele direcții. Nu ai putea să-l ocoleș� ti nici
dacă ai vrea. Indiferent că sunt cele mai grozave informaț�ii
pe care vrei să le î�mpărtăș� eș� ti, cel mai inspirat concept pe
care î�ncerci să-l explici sau cea mai sinceră emoț�ie pe care
doreș� ti să o exprimi, toate trebuie să călătorească prin câm-
pul tău energetic, prin atmosfera ta vibraț�ională. Î�n acelaș� i
mod, tot ce vine de la ceilalț�i – iubire, informaț�ii, feedback
Cum vibrezi? 187
– trebuie să treacă prin câmpul energiei tale atmosferice,

î�nainte de a „ateriza” pe planeta ta.
Ce este această interferenț�ă? Gândește-te la ea ca la
un fel de „centură vibrațională de asteroizi”. Asteroizii
sunt bucăț�i de rocă ș� i metal care orbitează î�n jurul unei stele,
adunate î�n special î�ntr-o „centură” interplanetară. Oamenii
de ș� tiinț�ă cred că sunt bucăț�i de planete care s-au dezinte-
grat, î�mpreună cu rămăș� iț�e de materie de la crearea unui
sistem solar care nu a mai ajuns să formeze planete. Î�n ro-
manele sau filmele SF, navele spaț�iale sunt mereu î�n pericol
să fie lovite dacă î�ncearcă să treacă printr-o centură de as-
teroizi ca să ajungă la o planetă (chiar dacă, î�n viaț�a reală,
oamenii de ș� tiinț�ă spun că asteroizii sunt la distanț�ă prea
mare unul de altul pentru ca aceste coliziuni să se producă).
Î�mi place această metaforă, pentru că este util să-ți
imaginezi că cele mai bune intenții, gânduri și mesaje
părăsesc planeta conștiinței tale și intră în coliziune
cu asteroizii vibraționali – bucăți de modele vechi și
programe emoționale care încă „plutesc“ în jurul at-
mosferei tale. Î�n acelaș� i mod, energia care provine de la
„planetele” lor î�ncearcă să se conecteze cu a ta, dar se cioc-
neș� te de asteroizii vibraț�ionali.
Î�ț�i aminteș� ti discuț�ia despre „presetările transmisiei
vibraț�ionale”, anumite frecvenț�e ale energiei tale emoț�io-
nale care vibrează ș� i transmite automat ș� i inconș� tient
mesaje vibraț�ionale? Dacă adăugăm acest lucru la metafo-
ra noastră despre atmosfera planetară, putem obț�ine o ima-
gine clară a acestor coliziuni vibraț�ionale:
Vechea ta programare vibrațională e parte din ceea ce

formează câmpul energetic din jurul tău.
Oamenii intră în câmpul tău și percep sau primesc me-

sajele tale vibraționale, chiar dacă tu nu ai comunicat nimic
prin cuvinte și poate nici nu intenționezi să o faci.
Acești oameni s-au ciocnit cu centura ta vibrațională de
asteroizi.
Imaginează-ț�i că te-ai î�mbrăcat frumos pentru a parti-

cipa la un eveniment special, dar pe drum trebuie să umbli
prin ploaie, noroi ș� i mormane de gunoi. Aceste circumstan-
ț�e vor „interfera” cu î�nfăț�iș� area ta dichisită ș� i o vor altera,
astfel î�ncât, până ajungi la destinaț�ie, nu vei mai arăta ca
atunci când ai plecat.
Aceasta este o metaforă simplă pentru a descrie feno-
menul de „interferenț�ă vibraț�ională”, ceva ce simț�i î�n fiecare
zi, fără să-ț�i dai seama de asta. Ce vei spune, cum vei acțio-
na sau ce alegeri vei face până la urmă – cu alte cuvinte,
acel „tu” pe care-l percep ceilalți – este produsul final
în urma călătoriei din conștiință (sau de pe planeta ta)
prin interferențele tale atmosferice.
La fel cum ploaia, noroiul ș� i gunoiul î�ț�i schimbă aspec-
tul dacă eș� ti nevoit să te confrunț�i cu ele î�n drum spre o
petrecere, la fel ș� i interferenț�ele tale vibraț�ionale î�ț�i modi-
fică energia ș� i o distorsionează, ș� i nu mai seamănă cu cea
mai î�naltă vibraț�ie sau intenț�ie. Până ajungi să treci prin
propria atmosferă ș� i să î�ț�i pui gândurile sau sentimentele
î�n cuvinte, sau când ajungi î�n prezenț�a cuiva, acel „tu” care
î�ș�i face apariț�ia poate să nu fie acel „tu” care speri că se va
manifesta.
În drumul lor din conștiință spre lume, mesaje-

le, gândurile sau emoțiile tale pure se ciocnesc
de energiile vibraționale și tiparele care
Cum vibrezi? 189
„orbitează” în atmosfera ta și sfârșesc prin a fi

distorsionate sau modificate vibrațional.
De aceea ajungem să spunem că: „Nu am vrut să fiu aș� a

de dur”, sau „Nu am vrut să par atât de nesigur”, sau „Nu
am vrut să spun ceva care să-l sperie.” Noi credem că trans-
mitem un mesaj sau o intenț�ie, dar, până trece prin câmpul
vibraț�ional ș� i „ajunge” la destinaț�ie, e alterată.
Sper că î�ncepi să vezi cât de important este să-ț�i î�nț�elegi
eul vibraț�ional, nu doar pe cel psihologic sau intelectual.
Bineî�nț�eles, chiar dacă explorăm acest concept al vibraț�iei
folosind analogia planetelor ș� i a câmpurilor atmosferice
pentru a face mai uș� oară î�nț�elegerea, este important să-ț�i
aminteș� ti că nu eș� ti exact ca o planetă! Aș� a cum am văzut
mai devreme, „atmosfera” vibraț�ională nu î�ncepe de la su-
prafaț�a pielii, aș� a cum î�ncepe atmosfera unei planete de la
suprafaț�a acesteia. Nu este ca ș� i cum ai avea energii de sine
stătătoare precum niș� te sateliț�i care ț�i se rotesc î�n jurul
capului!
Câmpul vibrațional nu este în afara corpului

tău: el transmite dinăuntrul tău, din camera
de control a conștiinței tale, are efect asupra
corpului și creează un câmp energetic în tine
și în jurul tău.
Acestea fiind spuse, să ne î�ntoarcem la metafora noastră.

ATENŢIE LA REZIDUURILE EMOȚIONALE!

Odată am urmărit un documentar fascinant pe Disco-
very Channel despre cantitatea enormă de „gunoi spaț�ial“
care pluteș� te î�n atmosfera din jurul Pământului. Când ne
uităm la cerul de noapte, ne imaginăm că î�ntre noi ș� i Lună
ș� i planetele î�ndepărtate este doar spaț�iu gol, dar nu este
adevărat. Am fost surprinsă să aflu că există milioane de
obiecte ș� i dispozitive făcute de mâna omului abandonate
î�n atmosferă. Î� n această clipă există rachete, sateliț�i ne-
funcț�ionali, echipamente, piese aleatorii de metal, panouri
solare ș� i alte „deș� euri spaț�iale”, toate aflate î�n miș� care î�n
jurul Pământului cu viteze de până la 28.000 km pe oră,
transformându-se î�n deș� euri periculoase ș� i chiar letale.
Există chiar ș� i o suprafaț�ă la care ne-am putea gândi ca
la un „cimitir spaț�ial”, numit „cimitir orbital”. Este un culoar
de 35.000 de km aflat deasupra noastră, unde sunt lăsate
navele spaț�iale când nu mai sunt necesare sau operaț�ionale.
Am fost fascinată de această idee de rămăș� iț�e care nu mai
sunt funcț�ionale, dar care î�ncă mai călătoresc alături de
„noi” î�n jurul Soarelui ș� i al galaxiei.
Cei mai mulți dintre noi, așa cum am văzut, au un
echivalent vibrațional al deșeurilor spațiale – nu obiec-
te fizice, ci vechi energii vibraționale care, la fel ca sa-
teliții vechi, difuzează în continuare mesaje energetice
despre lucruri care s-au întâmplat cu mult timp în
urmă. Aceste emoții nerezolvate din trecut alcătuiesc
centura de asteroizi ai reziduurilor emoționale care
ne înconjoară.
Cum vibrezi? 191
La fel ca rachetele vechi și sateliții, reziduurile

vibraționale nu mai sunt funcționale, dar sunt
încă acolo.
Imaginează-ț�i că acum câț�iva ani ai trecut printr-o des-

părț�ire dureroasă de cineva care te-a rănit ș� i poate chiar
te-a î�nș� elat. Aceste emoț�ii intense au devenit o transmisie
vibraț�ională care orbitează î�n jurul conș� tiinț�ei tale. Ț� i le poț�i
imagina ca pe un satelit care trimite mesaje de genul: „Pri-
etenul meu a fost un ticălos. Î�l urăsc. Nu-l voi ierta niciodată.
Bărbații sunt niș� te netrebnici.” Aceste mesaje se reiau la
nesfârș� it î�n câmpul tău vibraț�ional.
Timpul trece; î�mbătrâneș� ti ș� i nu ai reuș� it să-ț�i găseș� ti
un partener. Nu înțeleg de ce nu a apărut nimeni în viața
mea, te plângi. Problema ar putea fi reziduurile emoț�ionale
care se adună î�n câmpul tău vibraț�ional. Nu sunt funcț�io-
nale, dar ele sunt î�ncă acolo.
Poate citeș� ti asta ș� i te gândeș� ti: „Dar nu l-am mai văzut
de 15 ani, lucrurile astea mi s-au î�ntâmplat cu mult timp î�n
urmă. Am trecut peste. Cum ar putea aceste sentimente să
mai plutească î�ncă în atmosfera mea emoțională?” Dacă nu
ai dezactivat în mod conștient difuzarea și nu ai oprit
transmisia de energie, ele sunt încă acolo și pot trans-
mite în continuare, fără să-ți dai seama.
Chiar dacă eș� ti î�ntr-o relaț�ie, deș� eurile emoț�ionale pot
avea un impact negativ asupra ta ș� i a partenerului tău. Ț� ine
minte că tot ce vine spre ș� i dinspre tine trebuie să treacă
prin atmosfera vibraț�ională. S-ar putea să nu fii conș� tient
că vibraț�ia transmisă de vechiul satelit numit Furie sau de
satelitul Neî�ncredere î�ț�i influenț�ează modul î�n care acț�io-
nezi sau vorbeș� ti, dar acest lucru se î�ntâmplă tot timpul.
O parte din ideile pe care le voi prezenta î�n această

carte vor fi despre recalibrarea ta prin eliminarea a tot ce
nu mai este î�n acord cu persoana care eș� ti astăzi. A venit
timpul să scapi de reziduurile vibraț�ionale. Poț�i î�ncepe
prin a-ț�i pune următoarele î�ntrebări:
Întrebări de recalibrare
Ce fel de reziduuri vibraționale și emoționale

orbitează în jurul meu?
Ce anume le-a cauzat? De cât timp sunt acolo?
Ce coliziuni emoționale au provocat între mine
și ceilalți oameni aceste reziduuri vibraționale?
Aminteș� te-ț�i că ce poț�i vedea, poț�i schimba.
DE PE CE PLANETĂ EȘTI?
CUM SĂ-ȚI ÎNȚELEGI MOȘTENIREA VIBRAȚIONALĂ
Ai î�ntâlnit vreodată pe cineva despre care ai concluzi-
onat că e o persoană ciudată, ș� i te-ai trezit spunând sau
gândind oarecum sarcastic: De pe ce planetă o fi omul ăsta?
Aceasta este de fapt o î�ntrebare legitimă.
Dacă, așa cum am văzut, ești o ființă vibrațională,
atunci tu de pe ce planetă ești? Cum s-a creat câmpul
vibrațional din jurul „planetei” tale? Care este starea
atmosferei vibraționale și care este sursa fiecărui „as-
teroid emoțional” precum furia, neliniștea și teama ce
plutesc în jur?
Cum vibrezi? 193
Pentru a găsi răspunsurile, trebuie să ne î�ntoarcem la

„originile tale vibraț�ionale”. Eu, tu ș� i toț�i ceilalț�i am crescut
pe propria „planetă vibraț�ională”, care are atmosfera sa uni-
că, proprie. Planeta asta a fost familia ș� i casa ta. A avut un
climat ș� i o frecvenț�ă energetică specifică, care te-a afectat
ș� i te-a programat vibraț�ional î�n moduri profunde.
Eu numesc aceasta „moș� tenire vibrațională”, ș� i la asta
se referă următoarea metamorfoză a sufletului.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A-ȚI PRIVI TRECUTUL CA PE O SERIE DE

EVENIMENTE EMOȚIONALE, LA A LE ÎNȚELEGE
CA FIIND EVENIMENTE VIBRAȚIONALE
CARE AU AVUT UN IMPACT VIBRAȚIONAL ASUPRA TA.
Toț�i am reflectat uneori la modul î�n care evenimentele

emoț�ionale din trecut ne-au afectat personalitatea, obice-
iurile ș� i alegerile. Această importantă î�nvăț�ătură spune
că, pentru a te î�nț�elege cu adevărat – pentru a vedea ce e de
văzut la tine, ca apoi să te schimbi – este esențial să conști-
entizezi nu doar ce ți s-a întâmplat, ci și ce impact vibra-
țional au avut asupra ta evenimentele și circumstanțele.
Cei mai mulț�i dintre noi am avut parte de dragoste ș� i
afecț�iune î�n copilărie, dar ne-am î�ntâlnit adesea ș� i cu alte
realităț�i energetice, chiar dacă nu au fost niciodată puse
î�n cuvinte. Au existat în casa ta vibrații de frică sau de anxi-
etate? Au existat vibrații de rușine sau de lipsuri? Au existat
vibrații de tristețe? Furie? Perfecționism și control? Vibrații

că lumea nu este corectă? Că trebuie să-ți ascunzi succesul,
pentru că oamenii vor fi geloși?
Am văzut că o vibraț�ie afectează celelalte vibraț�ii ș� i că
totul interacț�ionează continuu cu totul. Copiii sunt ca niș� te
bureț�i vibraț�ionali. Când erai mic, nu aveai competenț�ele
lingvistice pentru a-ț�i exprima verbal experienț�ele, dar ai
simț�it cu siguranț�ă vibraț�iile emoț�ionale ș� i mentale din
casă ș� i nu aveai cum să nu fii influenț�at de ele, chiar dacă
nu-ț�i aminteș� ti. Frecvenț�ele vibraț�ionale au fost transmise
24 de ore din 24 de la părinț�ii tăi ș� i din partea familiei ex-
tinse, iar tu ai moș� tenit aceste vibraț�ii.
Părinții tăi au fost primii tăi profesori

vibraționali. În același mod în care ai învățat
probabil să vorbești limba maternă cu accentul
părinților, sau ai dobândit aceleași obiceiuri
comportamentale, toate astea fără să-ți dai
seama, tot așa ai învățat să vibrezi la frecvențe
similare cu acelea pe care le-ai perceput
în fiecare zi pe măsură ce ai crescut.
Un alt mod de a spune acest lucru este că nu putem

face altfel decât să vibrăm pe aceeași frecvență a energiilor
cu care intrăm în contact. Asta pentru că natura noastră ca
ființe umane este de a ne armoniza cu tot ce e în jurul nos-
tru. Ne ajustăm comportamentul și comunicarea pentru a
se potrivi cu mediul care ne î�nconjoară. Dacă toț�i aplaudă
cu entuziasm la un concert, e greu să nu aplauzi ș� i tu. Dacă
te afli î�ntr-o mulț�ime ș� i toată lumea merge repede, este di-
ficil să nu păstrezi acelaș� i ritm. Dacă toată lumea râde vizio-
nând o piesă sau o emisiune, este dificil să nu râzi ș� i tu.
Cum vibrezi? 195
Ai stat vreodată lângă cineva care cânta sau fredona

î�ntruna un cântec? L-ai auzit vreodată pe unul dintre copiii
tăi repetând un cântec pentru o piesă de la ș� coală? Î�n cele
din urmă, te vei trezi fredonând ș� i tu acel cântec, chiar dacă
nu-l suporț�i. „Nu pot să-mi scot din cap acest cântec”, te
plângi. Ai î�nceput să vibrezi cu el fără să-ț�i dai seama.
Acestea nu sunt decizii conș� tiente. Nu ne gândim: „Ok,
toată lumea râde, aș� a că voi râde ș� i eu”, sau: „Mulț�imea
pare entuziasmată că echipa a dat gol ș� i s-au ridicat toț�i î�n
picioare, deci cred că mă voi ridica ș� i eu”, sau: „Dacă acest
străin fredonează ceva, o să î�ncep ș� i eu să fredonez.” Din
contră, ne trezim râzând spontan; ne trezim ridicându-ne
î�n picioare; ne dăm seama că nu ne putem scoate o melo-
die din cap. Fie că ne dăm seama sau nu, vibraț�ia noastră
este atrasă de ceea ce se î�ntâmplă.
Natura noastră ca ființe umane este de a ne

„acorda” natural și intuitiv vibrația la aceeași
frecvență cu a celor din jurul nostru, pentru a
căpăta un sentiment de armonie. Eu numesc
acest lucru „rezonanță vibrațională”.
MISTERIOASA PUTERE A REZONANȚEI VIBRAȚIONALE

Î�ntr-o zi, î�n 1964, î�n timpul orei de ș� tiinț�e de la liceu,
profesorul ne-a anunț�at că ne va face o demonstraț�ie des-
pre cum o formă de energie interacț�ionează cu o altă formă
de energie – î�n acest caz, cu energia sonoră. A pregătit
două diapazoane, fiecare montat pe o cutie de sunet pe
masa de laborator, ș� i a lovit unul dintre ele cu un ciocan de
cauciuc. Diapazonul a î�nceput să vibreze la o anumită
frecvenț�ă, la fel ș� i aerul din interiorul cutiei, producând un

sunet distinct pe care l-am auzit cu toț�ii. Apoi profesorul a
pus mâna pe diapazon pentru a opri vibraț�ia, dar sunetul
î�ncă se auzea. Spre uimirea noastră, acesta venea de la al
doilea diapazon. Chiar dacă nimeni nu î�l atinsese, cel de-al
doilea diapazon î�ncepuse să vibreze ca prin farmec, produ-
când acelaș� i sunet ca primul.
Cum s-a î�ntâmplat acest lucru? Cele două diapazoane
erau conectate prin particulele de aer din jurul lor, care
au transmis energia undelor sonore. Vibrația primului
diapazon „l-a obligat” pe cel de-al doilea diapazon să
vibreze la aceeași frecvență. Profesorul de ș� tiinț�e ne-a
explicat că acest fenomen se numeș� te „rezonanță”:
Rezonanța se produce atunci când un obiect

interconectat cu altul la fel îi impune celui de-al
doilea mișcarea sa vibrațională.
Am fost fascinată de această demonstraț�ie. Am simț�it că
avea î�nsemnătate dincolo de lecț�ia prezentată clasei noastre
de elevi de 14 ani, ș� i am avut dreptate: precum cel de-al doi-
lea diapazon care a rezonat cu primul, preluându-i vibrația,
și noi, ca ființe umane, ne adaptăm inconștient vibrația, pen-
tru a ne potrivi cu vibrațiile celor din jurul nostru.
Când î�ncepi să î�nț�elegi rezonanț�a vibraț�ională, î�ț�i vei
da seama că explică multe experienț�e de viaț�ă:
* Rezonanț�a vibraț�ională explică de ce suntem afectaț�i
de dispoziț�iile, energia sau vibraț�ia altor persoane, chiar ș� i
atunci când facem tot ce putem să nu se î�ntâmple asta.
* Rezonanț�a vibraț�ională explică de ce ne trezim că ne
gândim sau ne comportăm î�n moduri care nu ne sunt ca-
racteristice atunci când suntem î�ntr-un grup de oameni
Cum vibrezi? 197
– familie, prieteni vechi de ș� coală, mulț�imi – care au un im-

pact vibraț�ional semnificativ asupra noastră.
* Rezonanț�a vibraț�ională explică de î�ncepem să semă-
năm cu oamenii cu care petrecem cel mai mult timp.
* Rezonanț�a vibraț�ională explică de ce avem o moș� tenire
vibraț�ională din circumstanț�ele copilăriei, chiar dacă nimeni
nu ne-a instruit să fim î�ntr-un anumit fel.
De aceea, deseori facem sau simț�im lucruri care sunt
obiceiuri emoț�ionale sau comportamentale de care nu pu-
tem scăpa, obiceiuri care fac parte din moș� tenirea noastră
vibraț�ională. Aceste emoț�ii sau comportamente sunt pre-
cum cântecul pe care nu ț�i-l poț�i scoate din cap, pentru că
l-ai auzit î�ncontinuu.
Multe dintre tiparele noastre mentale și

emoționale sunt ca niște „cântece” familiare
pe care le-am auzit toată viața, melodii pe
care „le cântăm” inconștient și cu care rezonăm
vibrațional, fie că vrem sau nu.
Am văzut nenumărate exemple de rezonanț�ă vibraț�io-
nală la cursanț�ii mei ș� i, ori de câte ori explic acest concept,
oamenii sunt copleș� iț�i de revelaț�ii care explică multe lu-
cruri despre personalitatea ș� i tiparele lor comportamentale.
Iată o poveste adevărată care ilustrează puterea moș� tenirii
noastre vibraț�ionale:
Sabrina este o femeie frumoasă, inteligentă, sensibilă
ș� i de succes. Toată viaț�a ei, totuș� i, a fost afectată de frică,
anxietate ș� i suspiciune cronică faț�ă de oameni. Aceste tipa-
re emoț�ionale au î�mpiedicat-o să-i lase pe ceilalț�i să se
apropie prea mult de ea, chiar ș� i pe soț�ul ș� i pe copiii ei, ș� i,
indiferent cât de tare î�ncerca, avea dificultăț�i î�n a se
î�ncrede î�n cineva ș� i nu se relaxa niciodată. Sabrina trăia ca

ș� i cum ar fi fost mereu î�n pericol de calamitate. Ura să-ș� i ia
angajamentul pentru ceva, pentru că, după cum spunea ea,
o făcea să se simtă „î�ncolț�ită ș� i prinsă î�n capcană”.
— Nu î�nț�eleg unde sunt blocată, mi-a mărturisit. Îmi
dau seama că în fiecare zi simt și acționez ca și cum aș locui
într-o zonă de război, dar nu am putut niciodată să înțeleg
de ce. Nu am avut o copilărie sau vreo experienț�ă trauma-
tizantă, dar sunt mereu î�nspăimântată, până la punctul de
a mi se face rău de la anxietate.
— Dar de copilăria părinț�ilor tăi ce ș� tii? am î�ntrebat.
— Părinț�ii mei? Ce legătură are asta cu mine?
— Dacă ai crescut fără vreun motiv să nu ai î�ncredere,
i-am explicat, probabil că ai moș� tenit tiparele lor vibraț�io-
nale. Asta î�nseamnă că, atunci când ei erau mici, trebuie să
fi avut motive să simtă ce simț�i tu acum î�n fiecare zi.
Pentru o clipă, Sabrina a tăcut. Apoi, brusc, ochii i s-au
umplut de lacrimi, faț� a i-a devenit albă ș� i a î�nceput să
tremure.
— Oh, Doamne, a spus cu un glas tremurând. Mă simt
de parcă ceva tocmai mi-a explodat î�n creier. Ai dreptate.
Mama și întreaga familie au fugit din Europa de Est. Toată
viața am auzit povestiri teribile despre cum în anii anteriori
plecării nu mai puteau avea încredere în nimeni, au trebuit
să mintă și să se ascundă pentru a evita închisoarea sau
chiar lucruri mai rele. Mulți dintre prietenii și vecinii lor au
dispărut și nu i-a mai văzut nimeni de-atunci. Au trăit așa zi
și noapte, pregătiți să se furișeze, gata să fugă dintr-un mo-
ment în altul, fără să știe dacă vor reuși. Nu-mi vine să cred
că nu m-am gândit niciodată la asta.
Cum vibrezi? 199
— Asta e moș� tenirea ta vibraț�ională pe linie de familie,

i-am explicat. Mama ta a crescut cu vibrația suspiciunii,
cu anxietate constantă și frica de a fi prinsă, cu nevoia
de a ascunde adevărul și de a nu se atașa prea mult de
cineva sau de ceva, fiind mereu gata să fugă. Așa a fost
ea programată.
— Dar eu m-am născut î�n Boston, cum e posibil să simt
toate aceste lucruri fără să fi trecut direct prin ele?
I-am povestit Sabrinei despre rezonanț�a vibraț�ională
ș� i despre tot ce am mai scris aici, ajutând-o să î�nț�eleagă
cum a ajuns să vibreze la aceleaș� i frecvenț�e emoț�ionale de
frică ș� i de neî�ncredere pe care le-a avut mama ei, pentru că
asta era ceea ce vibra î�n jurul ei, chiar din momentul î�n
care se afla î�n pântecele mamei.
— Asta explică totul până la cele mai mici detalii! a ex-
clamat Sabrina. Vrei să auzi ceva ciudat? Parchez mereu
numai lângă ieș� ire, inclusiv î�n parcările acelea enorme care
sunt aproape goale, chiar dacă asta î�nseamnă să merg apoi
un sfert de oră până la magazin. Ș� i dacă nu găsesc un loc
aproape de ieș� ire, nu mai parchez acolo. Mă î�ntorc acasă.
Soț�ul meu este exasperat ș� i se supără pe mine, iar eu mă
supăr pe el, fiindcă nu î�nț�elege cât de important este pen-
tru mine – deș� i nici eu nu î�nț�eleg. Nu mi-am dat niciodată
seama de ce fac asta ș� i am crezut că poate am o problemă
psihică.
— Nu, draga mea, am asigurat-o. Doar te pregăteai pen-
tru cazul în care ar fi trebuit să scapi de acolo.
Sabrina a î�nceput să plângă dându-ș� i seama că, deș� i
mama ei se confruntase cu teroare ș� i tiranie î�n patria ei,
adusese cu ea obiceiul vibraț�ional ș� i, fără să ș� tie, î�l pasase
fiicei, nu verbal, ci vibraț�ional.
— Î�ntotdeauna am considerat-o pe mama ca fiind î�na-

poiată ș� i nesofisticată, pentru că a fost atât de precaută î�n
viaț�a adultă ș� i a ț�inut totul pentru ea, a mărturisit Sabrina.
Pentru prima dată, î�nț�eleg de ce ea e aș� a cum e ș� i de ce eu
sunt aș� a cum sunt.
Când ș� i-a î�nț�eles moș� tenirea vibraț�ională, fiecare as-
pect din viaț�a Sabrinei s-a schimbat. A făcut eforturi mari
să vadă ceea ce era de văzut ș� i să repereze toate obiceiurile
despre care credea că erau doar „personalitatea” ei, când
de fapt erau vibraț�ii dintr-un loc î�ndepărtat unde nu fusese
niciodată ș� i de la circumstanț�e cu care nu se confruntase î�n
realitate. Zi de zi, a î�nceput să se recalibreze vibraț�ional
folosind tehnicile pe care le vei î�nvăț�a ș� i tu. A î�nceput să
aibă momente de intimitate ș� i î�ncredere autentică cu cei
dragi. Mai presus de toate, a avut o nouă experienț�ă vibra-
ț�ională, una pe care nu o mai avusese î�nainte: sentimentul
de a fi în siguranță și în pace.
EXPLORAREA MOȘTENIRII VIBRAȚIONALE

Moștenirea vibrațională nu este singurul lucru care
contribuie la alcătuirea ta ca ființă vibrațională, dar este
o mare parte din ea, așa cum vom vedea în continuare.
După ce vei reflecta puț�in la conceptul moș� tenirii vibraț�io-
nale ș� i la rolul pe care î�l are î�n viaț�a ta, vei î�ncepe să vezi
legături care la î�nceput te vor ș� oca, apoi te vor uimi ș� i, până
la urmă, te vor liniș� ti.
Adesea î�i pun pe cursanț�ii mei să studieze acest su-
biect făcând o listă de propoziț�ii care î�ncep cu:
Nu e de mirare că eu ____.
Cum vibrezi? 201
Iată câteva dintre cele ale Sabrinei:

Nu e de mirare că urăsc să fac planuri și să le spun oa-
menilor unde voi fi, ca să fiu spontană.
Nu e de mirare că nu am despachetat toate cutiile de
când ne-am mutat în noul apartament, acum trei ani, ca și
cum ar trebui să plecăm în curând.
Nu e de mirare că, atunci când cineva bate la ușă și nu
aștept pe nimeni, încep să mă panichez.
Nu e de mirare că, atunci când oamenii îmi pun între-
bări despre orice, chiar și oamenii pe care îi iubesc, mă simt
interogată și nu pot respira.
Nu e de mirare că nu-mi place să vorbesc despre mine
decât dacă cunosc pe cineva foarte bine.
Nu e de mirare că încerc să nu ies în evidență și să fiu
acel „CEO invizibil” în propria companie, pretinzând că sunt
doar modestă.
Nu e de mirare că mă înfurii pe fiica mea când vorbește
despre familia noastră pe pagina ei de pe Facebook și sunt
chiar și mai furioasă când postează fotografii cu mine.
Observi cum toate „preferinț�ele” Sabrinei sau „trăsătu-

rile ei de personalitate” sunt răspunsurile unei persoane
care se simte de parcă ar trebui să stea î�n umbră, să nu se
simtă prea confortabil ș� i să se protejeze de „inamic”?
Î�ț�i sugerez să completezi ș� i tu niș� te fraze cu Nu-i de
mirare că ______. Nu te va face să schimbi aceste tipare, î�nsă
identificarea lor este primul pas pentru a le demonta.
De asemenea, poț�i î�ncepe să-ț�i explorezi moș� tenirea
vibraț�ională, lucrând cu alte î�ntrebări:
Care era energia din spatele comunicării și a cuvin-

telor – nu cuvintele reale – în familia mea?
Care era atmosfera vibrațională din casă – nu eve-
nimentele în sine, ci frecvența vibrațională?
Cu ce „melodii” vibraționale am învățat să rezonez
și le-am tot „fredonat” de atunci?
Dacă î�ț�i priveș� ti casa ș� i familia din punctul de vedere al

vibraț�iei, fără judecată, ci doar ca evaluare, vei î�ncepe să
vezi rădăcinile „moș� tenirii vibraț�ionale”.
Poate pentru a te armoniza cu vibraț�ia anxietăț�ii, ai de-

venit prudent ș� i exagerat de vigilent.
Poate pentru a te armoniza cu vibraț�ia negativităț�ii ș� i a
judecării oamenilor, ai devenit arogant ș� i critic.
Poate pentru a te armoniza cu vibraț�ia de a nu face valuri,
te-ai dat la fund, ai devenit introvertit ș� i precaut.
Poate pentru a te armoniza cu vibraț�ia de a nu avea
î�ncredere î�n oameni, ai devenit retras ș� i reț�inut.
Iar acum, vestea bună: moș� tenirea vibraț�ională, obice-
iurile ș� i emisiile tale vibraț�ionale ulterioare nu sunt decât
o programare. Ele nu te reprezintă!
Obiceiurile și tiparele tale comportamentale

nu sunt adevăratul tău tu. Ele sunt modul în
care ai fost calibrat vibrațional sau „acordat”.
O mare parte din ceea ce crezi că este
Cum vibrezi? 203
„personalitatea” ta sunt doar vechi ecouri și

obiceiuri vibraționale pe care le-ai adoptat
inconștient, fără să-ți dai seama că au fost pre-
zente în mare parte din viața ta.
RELAȚIILE: PROXIMITATEA VIBRAȚIONALĂ

Ce face ca rezonanț�a vibraț�ională să funcț�ioneze?
De ce devenim atât de influenț�aț�i de oamenii din mediul
nostru ș� i de cei pe care î�i iubim?
Răspunsul la ambele î�ntrebări este acelaș� i: „proximita-
tea vibraț�ională”.
Proximitatea vibrațională înseamnă că două

persoane/obiecte/sisteme vibraționale sunt
îndeajuns de aproape pentru ca rezonanța
dintre ele să aibă loc.
Chiar acum, î�n acest moment, te confrunț� i cu efecte-
le proximităț�ii vibraț�ionale dintre două mase uriaș� e care
se află î�ndeajuns de aproape una de cealaltă pentru a se
influenț�a reciproc: Pământul ș� i Luna. Probabil ș� tii că atrac-
ț�ia gravitaț�ională a atmosferei Lunii creează mareele aici,
pe Pământ. Chiar mai semnificativ, gravitaț�ia Lunii î�nceti-
neș� te rotaț�ia noastră, acț�ionând ca un fel de sistem enorm
de frânare. Dacă Luna nu exista, ne-am fi rotit mult mai
repede ș� i o zi pe Pământ ar fi fost cu mult mai scurtă, de
aproximativ ș� ase până la opt ore!
Ș� i Pământul influenț�ează profund Luna. Câmpul nostru
gravitaț�ional păstrează Luna pe orbită, motiv pentru care ea
se roteș� te î�n jurul nostru. Dacă nu s-ar afla î�n apropierea
Pământului, Luna s-ar î�ndepărta ș� i ar ajunge să orbiteze

î�n jurul Soarelui sau ar rătăci prin spaț�iu până când ar fi
atrasă de alt câmp gravitaț�ional, părăsindu-ne pentru altă
planetă!
Chiar dacă există alte planete enorme î�n sistemul nos-
tru solar, ele nu influenț�ează Pământul ca Luna, deoarece
nu se află î�n proximitate vibraț�ională faț�ă de noi. În același
mod, chiar dacă am văzut că totul vibrează cu totul,
unele lucruri vibrează mult mai puternic cu alte lucruri
atunci când acestea sunt în apropierea lor. Î�n experi-
mentul ș� tiinț�ific pe care l-am făcut î�n liceu, diapazoanele
au putut rezona pentru că se aflau î�n proximitate vibraț�io-
nală. Moș� tenirea ta vibraț�ională a luat naș� tere din faptul că
ai fost î�n proximitate vibraț�ională cu familia ta.
Dacă eș� ti o ființ�ă vibraț�ională sau o „planetă” cu atmo-
sferă ș� i te afli foarte aproape de o altă persoană sau de o altă
„planetă” cu atmosferă proprie, are loc o rezonanț�ă foarte
puternică ș� i vă influenț�aț�i profund reciproc din punct de ve-
dere vibraț�ional. Aceasta se numește „relație”!
O relaț�ie intimă este un fel de duet vibraț�ional. Când ești
cu altă persoană pentru o perioadă mai lungă de timp, între
voi are loc o sincronizare energetică. Vă reglați vibrațiile
unul celuilalt și, la bine și la rău, începeți să vibrați împreu-
nă, în nenumărate moduri.
Când ai o relație intimă cu cineva, cum ar fi un

partener, când îți petreci timpul sau trăiești și
dormi cu acesta, câmpul tău energetic și al lui
sunt în proximitate vibrațională.
Veți începe să rezonați împreună, ajustând
vibrația ta la vibrația lui.
Cum vibrezi? 205
Ș� tim cu toț�ii că oamenii care s-au căsătorit de mult timp

ajung să semene la î�nfăț�iș� are, î�ntr-un mod pe care nu-l pu-
tem explica. Ei pot merge ș� i vorbi la fel ș� i, chiar dacă nu se
î�nț�eleg, par să funcț�ioneze la aceeaș� i frecvenț�ă. Au fost î�n
proximitate vibraț�ională atât de mult timp, î�ncât sunt î�n-
tr-o constantă stare de rezonanț�ă.
Ț� i s-a î�ntâmplat vreodată să petreci mult timp cu cineva
– un prieten, un partener, un coleg de muncă – ș� i să observi
că „energia” acelei persoane te influenț�ează negativ? Spre
stupoarea ta, te surprinzi gândind ca ea, comunicând ca ea
ș� i comportându-te ca ea. „Nu are o influenț�ă bună asupra
mea”, mărturiseș� ti unui prieten, sau: „Scoate la iveală ce e
mai rău î�n mine”, recunoș� ti faț�ă de tine. Nu te schimbi con-
ș� tient – proximitatea vibraț�ională a stabilit o rezonanț�ă î�n-
tre voi, iar sistemul tău î�ncearcă să se armonizeze cu cealaltă
persoană, fie că vrei sau nu.
Pe măsură ce î�nț�elegi că toate relaț�iile sunt vibraț�ionale,
vei î�ncepe să ai multe revelaț�ii despre dansurile vibraț�io-
nale care au avut loc î�ntre tine ș� i oamenii din trecut, precum
ș� i despre cele care au loc acum. Probabil că acum î�ț�i vezi
relaț�iile prin lentilele noilor „ochelari vibraț�ionali” ș� i faci
niș� te legături care-ț�i deschid ochii ș� i care explică multe, iar
asta te poate ajuta să te priveș� ti pe tine î�nsuț�i ș� i pe ceilalț�i
cu mai multă î�nț�elegere.
Mai târziu, vom analiza mai atent cum vibraț�ia ta î�i afec-
tează pe ceilalț�i oameni ș� i cum vibraț�ia lor o influenț�ează
pe a ta, pe măsură ce î�ț�i voi prezenta ideea de a face „ale-
geri vibraț�ionale” potrivite.
VIBRAȚIA TA ESTE MEDIUL PRIN CARE TREBUIE

SĂ TREACĂ MESAJUL TĂU
Ceea ce ești vorbește atât de tare, încât nu aud ceea ce spui!
– Ralph Waldo Emerson
Când aveam 18 ani ș� i am î�nceput să studiez ca să obț�in

diploma î�n comunicare, am fost fascinată de opera strălucită
a lui Marshall McLuhan, filosoful canadian al comunicării
ș� i teoriei media, care, cu 30 de ani î�nainte de apariț�ia inter-
netului, a prezis World Wide Web. Profesorul McLuhan
este cunoscut pentru formularea sintagmei „Mediul este
mesajul” ș� i a fost primul care a studiat interrelaț�ia dintre
individ ș� i mijloacele prin care oamenii comunică unul cu
celălalt. El s-a concentrat pe mijloacele de comunicare pe
care le foloseam î�n acel moment (cum ar fi telefonul, maș� i-
na de scris ș� i televizorul) ș� i pe felul î�n care acestea s-au
transformat ș� i au devenit, prin urmare, parte din mesajul
nostru.
Tot așa, tu ești mediul prin care trebuie să

treacă mesajul sau vibrația ta.
Trebuie să vibrezi în acord cu adevărul tău
din toată ființa. Nu e de ajuns doar să îl rostești
sau să te gândești la el. Cuvintele și acțiunile
tale de la exterior trebuie să fie susținute de
vibrația ta din interior.
Acum că î�ncepi să te vezi ca pe o ființ�ă vibraț�ională, vei
î�nț�elege altfel modul î�n care comunici. Î�n loc să te î�ntrebi:
„Ce ar trebui să spun?”, î�ntreabă-te: „Cum vibrez?”.
Cum vibrezi? 207
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A SPUNE ADEVĂRUL,

LA A VIBRA ÎN ACORD CU EL
Credem că vorbele ne învelesc vibrațiile precum

hârtia de împachetat, dar, în realitate, vibrația
este cea care ne învăluie cuvintele.
Cuvintele sunt mereu î�mpachetate î�n vibraț�iile tale. Nu

au cum să se furiș� eze din casa conș� tiinț�ei tale fără ele sau să
părăsească planeta conș� tiinț�ei fără să treacă prin atmosfera
ta. Aminteș� te-ț�i că eș� ti, î�n primul rând, o ființ�ă vibraț�ională.
Așadar, cuvintele tale sunt un amestec între conținutul verbal
pe care ai decis să îl transmiți și vibrația ta specifică.
Nu-ți poți simula vibrația. Nu-ți poți ascunde vibra-
ția. Nu o poți camufla cu cuvinte. Nu poți s-o ascunzi în
spatele acțiunilor sau să-i modifici înfățișarea. Oamenii
îți vor simți vibrația, chiar dacă nu își dau seama de asta.
Dacă spui: „Crede-mă, ș� tiu ce fac”, dar cuvintele tale
transmit inconș� tient anxietate ș� i teamă, oamenii vor simț�i
asta. Dacă spui: „Nu, nu sunt supărat pe tine”, dar vorbele
tale sunt î�mpachetate î�ntr-un ambalaj vibraț�ional de furie,
oamenii vor ș� ti. Dacă zâmbeș� ti ș� i spui lucruri dulci, dar
mesajul tău este î�mpachetat î�n ironie, oamenii vor simț�i.
Poț�i fi cel mai elocvent ș� i mai fermecător orator din lume,
dar cuvintele tale nu se vor auzi niciodată mai tare decât
vibrația ta.
Indiferent câte cuvinte sfinte citești, indiferent câte rostești,

la ce folos dacă nu acționezi în acord cu ele?
– Buddha
Cum e când cineva î�ș�i transmite prin vibraț�ii adevăra-
tul sine, când ceea ce spune este î�n acord total cu realitatea
pe care o are î�n interior? Am fost în prezența a mari sfinți
care nu scoteau un cuvânt și, totuși, eu nu mă puteam opri
din plâns simțind vibrația înaltă a câmpului lor energetic.
Î�mi amintesc exact momentele î�n care i-am î�ntâlnit pe fiecare
dintre profesorii mei spirituali: Maharishi Mahesh Yogi, î�n
1970, ș� i Gurumayi Chidvilasananda, î�n 1995. Î�n ambele si-
tuaț�ii, eram la o distanț�ă de aproximativ 10-15 metri când
i-am văzut, iar ochii mi s-au umplut de lacrimi, fără să ș� tiu
de ce. Inima mea mai avea puț�in ș� i exploda de fericire.
Recent, am avut parte de o experienț�ă similară când
l-am î�ntâlnit pe Dalai Lama al XIV-lea, la o conferinț�ă la
care amândoi am luat cuvântul. El m-a văzut î�n mulț�ime ș� i
a venit la mine, mi-a pus o eș� arfă la gât ș� i mi-a luat mâinile
î�ntr-ale sale. Am stat aș� a un minut, privindu-ne î�n ochi, ș� i
parcă a durat o eternitate. Mi-a spus doar câteva cuvinte,
dar erau î�ncărcate cu o cunoaș� tere străveche ș� i conț�ineau
biblioteci de î�nț�elepciune infinită ș� i mesaje pentru inima ș� i
sufletul meu. A fost un moment etern î�n care s-au î�ntâmplat
mult mai multe decât ceea ce s-a văzut la suprafaț�ă.
Ce s-a î�ntâmplat când am î�ntâlnit aceste ființ�e minunate?
A fost ca și cum am pătruns într-un ocean de iubire divină
care vibrează; și chiar așa a fost. Aceș� ti î�nvăț�ători transmi-
teau din nucleul ființ�elor lor mesaje de î�nț�elepciune, com-
pasiune ș� i har. Cuvintele erau pe plan secund – recipiente
verbale pentru vibrațiile puternice de vindecare pe
Cum vibrezi? 209
care profesorii le întruchipau. Ei nu trebuiau să spună

nimic și, pentru că vibrau la aceste frecvențe înalte,
oamenii erau mișcați doar aflându-se în prezența lor.
Azi dimineaț�ă, pe când î�ncheiam acest capitol, am citit
un frumos pasaj scris de Marshall McLuhan, î�n care vor-
beș� te despre Iisus ș� i descrie acelaș� i lucru – mesajul ș� i me-
sagerul care vibrează î�n acord:
În Iisus Hristos nu există distanță sau separare între

cel care transmite și mesaj: este acel caz în care putem
spune că transmițătorul și mesajul sunt unul și același.
Este o descriere mai modernă a acestui concept de me-

tamorfoză a sufletului: că atunci când vibrăm î�n acord cu Cel
Mai Î� nalt adevăr, cuvintele ș� i î�ntreaga noastră ființ�ă vor
transmite acel adevăr, iar noi vom î�ntruchipa plenitudinea.
Niciun comportament sau cuvântare măreață

nu îți poate camufla vibrația, fiindcă aceasta
va răsuna întotdeauna mai tare decât cuvinte-
le și se va transmite chiar și atunci când nu
spui nimic. Munca de transformare vibrațio-
nală nu poate fi înlocuită cu nimic.
DE LA FUNCȚIONALITATE LA PREZENŢĂ:
CUM SĂ DEVII O CAPODOPERĂ VIBRAŢIONALĂ
Sper că până acum ț�i-ai dat seama că vibrația ta se face
întotdeauna simțită, ș� i că î�ncepi să î�nț�elegi mecanismul
fascinant prin care se î�ntâmplă asta. Nu contează ce spui
sau cum vrei tu să te vadă oamenii, ei vor percepe tot ce
transmiț�i prin vibraț�ia pe care o ai î�n acel moment.
Singura î�ntrebare care trebuie pusă este: Ce simt oa-

menii în prezența ta? Pe cine văd ei când se uită la tine?
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A TE ÎNTREBA: „MĂ PLAC OAMENII?” LA:

„CE VIBRAȚIE TRANSMIT?”
Această metamorfoză te face să-ț�i muț�i atenț�ia de la a

î�ncerca să relaț�ionezi cu oamenii la exterior la a relaț�iona
cu tine î�nsuț�i la interior. Vei î�nvăț�a multe despre evaluarea
vibraț�iei tale ș� i recalibrarea ei pe măsură ce î�naintăm –
acesta este doar î�nceputul explorării noastre.
Mai există un cuvânt pentru calitatea vibraț�iei tale, ș� i
acela este prezența. Ce este prezenț�a?
Prezenț�a este modul î�n care vibraț�ia ta este percepută
de ceilalț�i.
Prezenț�a este suma tuturor gândurilor, sentimentelor
ș� i experienț�elor pe care le-ai trăit.
Prezenț�a este reț�eta ta unică vibraț�ională a frecvenț�e-
lor energetice care se schimbă clipă de clipă.
Prezenț�a este cântecul unic pe care î�l cântă orchestra
ta vibraț�ională.
Prezenț�a este energia din spatele cuvintelor tale, liniș� -
tea, realitatea invizibilă a ceea ce eș� ti, care se răspândeș� te
î�n unde pornind din interiorul tău.
Cum vibrezi? 211
Până atunci, iată câteva î�ntrebări la care să î�ncepi să

reflectezi cu curaj:
Întrebări de recalibrare a sufletului
Când oamenii se uită la mine, pe cine văd?

Ce fel de vibrație sau ce fel de energii
percep oamenii în prezența mea?
Ce mesaje energetice primesc oamenii de la mine,
dincolo de cuvintele pe care le rostesc?
Când oamenii pătrund în atmosfera planetei mele, ce simt ei?
Ce impact vibrațional am asupra oamenilor din viața mea?
Cum îi afectează pe ceilalți vibrația mea,
mai ales pe cei care-mi sunt cel mai aproape?
Sunt un beneficiu pentru ceilalți din punct
de vedere vibrațional?
Prezența este produsul vibrațional al fiecărui
moment din viața ta.
Este semnătura vibrațională a conștiinței tale. Este,
în ultimă instanță, ceea ce va mișca, va ajuta
și va inspira oamenii.
Trăim într-o lume în care suntem condiționați să ne con-

centrăm nu pe prezență, ci pe performanță. Când ne gândim
la a obț�ine succes, la a influenț�a oamenii ș� i la a ne aduce
contribuț�ia lumii, prima î�ntrebare pe care ne-o punem este:
Cum pot realiza mai multe lucruri?
Principiul de metamorfoză a sufletului de la finalul

acestui capitol este, de fapt, scopul central al cărț�ii:
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA ÎMBUNĂTĂŢIREA FUNCȚIONALITĂȚII,

LA ÎMBUNĂTĂŢIREA PREZENŢEI
Adevărata funcț�ionalitate se referă la prezenț�ă. Nu o

poț�i simula dacă ea nu există. Despre asta va fi vorba î�n
restul călătoriei noastre spre metamorfoza sufletului: să în-
veți cum să vibrezi la cel mai înalt nivel, care, î�n mod ironic,
este secretul pentru a excela î�n orice domeniu din viaț�ă.
Întrebarea: „Cum pot să impresionez oamenii?”

este greșită. Întreabă-te: „Cum pot să-mi reca-
librez și să îmi ridic vibrația la cea mai înaltă
frecvență?” Atunci nu va mai trebui să încerci
să impresionezi pe nimeni.
Vei fi impresionant.
Oamenii nu ar trebui să își facă atâtea griji pentru ceea ce fac, ci mai
degrabă pentru ceea ce sunt… Nu trebuie să ne gândim că sfințenia se
bazează pe ceea ce facem, ci pe ceea ce suntem, pentru că nu lucrările
noastre ne sfințesc, ci noi suntem cei care le sfințim.
– Meister Eckhart
Ador acest citat profund al lui Meister Eckhart, mistic
german, teolog ș� i filosof din secolul al XIII-lea, pentru că ex-
primă toate î�nvăț�ăturile despre care am vorbit până acum.
Cum vibrezi? 213
Cine suntem – prezența noastră, realitatea noastră vibrațio-

nală, iar nu ceea ce facem – sfințește și înalță totul în viața
noastră. Acesta este adevărul. Acum mai facem un pas spre
un adevăr poate ș� i mai semnificativ:
Cel mai bun mod de a sluji lumii este

să-ți sporești calitatea vibrației.
Î�n cele din urmă, aceasta este esenț�a călătoriei î�n care
am pornit ș� i a muncii pe care o depunem – să î�nvăț�ăm cum
să ne recalibrăm vibraț�ia, astfel î�ncât să vibrăm la cea mai
î�naltă ș� i mai armonioasă frecvenț�ă cu putinț�ă.
Acesta este destinul tău:

Să devii o capodoperă vibrațională.
Să devii cel mai frumos cântec,
cea mai obsedantă și mai vindecătoare
melodie, cea mai îmbătătoare și mai încântă-
toare undă de energie și lumină,
pentru ca oamenii să nu poată să nu alerge spre
tine, așa cum noi alergăm bucuroși să salutăm
marea înspumată,
pentru ca oamenii să nu reziste să nu se întoar-
că spre tine, așa cum noi ne întoarcem fața, cu
recunoștință, spre strălucirea Soarelui,
pentru ca oamenii să-i poată mulțumi lui
Dumnezeu că trăiești, aici și acum, fiindcă,
doar gândindu-te la tine, ei sunt absolut siguri
că se află pe planeta care trebuie.
În acest fel, tu vei sfinți lumea cu prezența ta.
7
Totul contează: cultivarea

credibilității vibraționale
Fericirea este atunci când ceea ce crezi, ceea ce spui

și ceea ce faci sunt în armonie.
– Mahatma Gandhi
Î�n urmă cu mulț�i ani, când abia î�ncepeam să am un oa-

recare succes î�n carieră, am decis să mă răsfăț� cu o vacanț�ă
î�ntr-o cunoscută staț�iune din Mexic, drept recompensă
pentru că terminasem de scris prima mea carte. La acea
vreme, nu călătorisem prea mult, dar auzisem despre acest
paradis tropical de la prieteni, văzusem broș� uri colorate ș� i
atractive (î�nainte de internet!) ș� i abia aș� teptam să mă bu-
cur de vremea caldă, marea turcoaz ș� i lumina soarelui. To-
tuș� i, Mama Natură avea alte planuri ș� i, când am ajuns la
hotel, s-a pornit o mare furtună care a ț�inut cinci zile. Mă
aș� teptam la o experienț�ă î�ncântătoare ș� i relaxantă, ș� i când
colo am avut parte de frig, ploaie necruț�ătoare, camere ș� i
restaurante inundate ș� i pană de curent î�n cea mai mare
parte a timpului. Nu-mi doream decât să iau primul avion
spre casă, dar nu am mai găsit locuri, aș� a că am rămas pri-

zonieră acolo.
Î�n ultima zi, vorbind cu unul dintre chelnerii cu care
mă î�mprietenisem, i-am spus cât eram de dezamăgită că
avusesem atâta ghinion î�n timpul ș� ederii mele.
— Ei, bine, señorita, mi-a spus el, sunt convins că veț�i
avea mai mult noroc dacă vă veț�i î�ntoarce când nu este se-
zonul ploios.
— Sezon ploios? l-am î�ntrebat ș� ocată. Vrei să spui că
ăsta este sezonul ploios? Dar î�n broș� ură nu scria nimic des-
pre asta. Ba chiar î�mi amintesc că se specifica că este unul
dintre cele mai î�nsorite locuri din Mexico, mai ales î�n peri-
oada verii.
— Sí, este î�nsorit î�n cea mai mare parte din timp, a răs-
puns el cu prudenț�ă. Când e aș� a, este foarte î�nsorit, foarte
cald ș� i foarte frumos! Dar acum suntem î�n iulie. Plouă. Î�mi
pare rău că aț�i venit pentru soare ș� i v-aț�i ales cu furtună.
Această poveste ilustrează ceva prin care am trecut cu

toț�ii – atunci când ni se spune că vom primi un lucru, dar
primim altceva, o parte din noi se simte dezamăgită, î�nș� ela-
tă ș� i tâlhărită. Ceea ce m-a supărat atunci a fost că reclama
m-a făcut să cred că mă așteaptă niște condiții plăcute, dar
nu s-a potrivit cu condițiile reale de care am avut parte.
Fiecare dintre noi este ca broș� ura pe care am citit-o cu
ani î�n urmă: „promovăm” un anumit mesaj vibraț�ional, spe-
rând că-i va face pe oameni să interacț�ioneze cu noi/să ne
angajeze/să ne iubească – cu alte cuvinte, să ne viziteze
„staț�iunea”. Problema apare atunci când ne prezentăm
într-un fel, dar oamenii ne văd total diferit. „Stațiunea”
Totul contează: cultivarea credibilității vibraționale 217
–personalitatea noastră – arată frumos în broșură, dar

când ajung acolo, oamenii se trezesc că au de-a face cu
condiții la care nu se așteptau.
Eu numesc asta „mesaje vibraț�ionale contradictorii”.
„Promovăm” o anumită vibraț�ie, dar, conș� tient sau incon-
ș� tient, ne-o ascundem pe cea autentică. Spre exemplu:
Dacă încerci să dai impresia că ești foarte stăpân pe

tine, dar în sinea ta simți că pierzi controlul, transmiți mesaje
vibraționale contradictorii.
Dacă încerci să pari calm și încrezător, dar în sinea ta
ești înspăimântat și agitat, transmiți mesaje vibraționale
contradictorii.
Dacă spui vorbe pline de iubire și afecțiune, dar în sinea
ta ești moralizator și furios, transmiți mesaje vibraționale
contradictorii.
Dacă încerci să pari detașat și independent, dar în sinea
ta te simți nesigur și disperat, transmiți mesaje vibraționale
contradictorii.
Dacă încerci să pari puternic și autoritar, dar în sinea
ta ești plin de îndoieli și confuzie, transmiți mesaje vibrațio-
nale contradictorii.
Mesajele vibraț�ionale contradictorii nu sunt î�ntotdeau-

na alcătuite dintr-o proiecț� ie externă care ascunde un
sentiment de nesiguranț�ă. Uneori, ele sunt exact opusul:
transmiți un mesaj vibrațional care scade așteptările
oamenilor cu privire la cine ești tu. Acest lucru ar fi ca
ș� i cum hotelul din Mexic ar face publicitate unei colibe mo-
deste, doar ca oaspeț�ii să găsească de fapt un complex luxos
de cinci stele. Prin scăderea aș� teptărilor oamenilor, nimeni
nu poate fi dezamăgit!
Dacă încerci să pari rece și indiferent, ca să te protejezi,

dar de fapt în sinea ta ești o persoană caldă și atentă, trans-
miți mesaje vibraționale contradictorii.
Dacă te prezinți drept o persoană modestă, nesigură și
împăciuitoare ca să nu pari amenințător, dar tu ești de fapt
puternic, informat și inteligent, transmiți mesaje vibrațio-
nale contradictorii.
Dacă încerci să lași impresia că nu ai nimic de oferit și
ești mai puțin competent decât alții, dar de fapt ai multe de
oferit și îți dorești să schimbi lucrurile, transmiți mesaje vi-
braționale contradictorii.
Care este impactul acestor mesaje vibraț�ionale contra-

dictorii? Transmitem ceea ce eu numesc o lipsă a „coerenț�ei
vibraț� ionale”. După cum am spus, oamenii se simt con-
fortabil atunci când lucrurile sunt î�n armonie, când există
o concordanț�ă î�ntre aș� teptări ș� i experienț�ă. Comandăm send-
viș� cu curcan ș� i nu ne aș� teptăm să primim un sendviș� cu
ton. Ne ducem copiii la filmul Happy Family (Familia fericită)
ș� i nu ne aș� teptăm să vedem un film de groază. Sunăm un
prieten drag pe care î�l ș� tim de ani de zile ș� i nu ne aș� teptăm
să se poarte cu noi ca ș� i cum nu i-ar păsa.
Acestea sunt exemple simple care ilustrează faptul că
este î�ntr-adevăr foarte derutant ș� i supărător să ne aș� tep-
tăm la ceva ș� i să primim cu totul altceva – aceasta este lipsa
coerenț�ei vibraț�ionale. În același mod, când nu ești conștient
de lipsa coerenței tale vibraționale, acest lucru nu are un
impact pozitiv asupra celor din jurul tău.
Când cuvintele și vibrația ta nu corespund,

transmiți o lipsă de coerență vibrațională. De
fiecare dată când te prezinți într-un fel, dar
oamenii percep o altă realitate vibrațională
sub cea aparentă, aceste mesaje vibraționale
contradictorii creează agitație și confuzie.
Nimănui nu î�i place să primească mesaje vibraț�ionale
contradictorii de la alț�ii. O parte importantă din metamor-
foza sufletească este să privim cu curaj la noi ș� i la cum am
transmis mesaje vibraț�ionale contradictorii fără să ne dăm
seama de acest lucru.
CARE ESTE COLOANA SONORĂ A VIEŢII TALE?

Gândeș� te-te la un film pe care l-ai văzut la cinema sau
la televizor, unul dintre filmele tale preferate î�n absolut.
Alege unul care a fost foarte î�nduioș� ător, emoț�ionant sau
fascinant î�ntr-un fel anume. Aminteș� te-ț�i cum te-ai simț�it
când l-ai văzut – miș� cat, euforic, î�nspăimântat, entuzias-
mat, inspirat, supărat sau revoltat. Filmul a fost atât de
bine făcut, î�ncât era imposibil să nu fii afectat de el. Poate
î�ț�i aminteș� ti muzica de fundal a unei scene reprezentative
ș� i, chiar ș� i acum, dacă auzi acea piesă, te trimite direct cu
gândul la film.
Imaginează-ți același film, dar de data asta fără
coloană sonoră, fără muzică, doar dialog. Gândește-te
serios la asta.
Spre exemplu, te uiț�i la un film extraordinar, pasional,
emoț�ionant – Avatar, Titanic, Războiul stelelor, Fălci, Jurnalul,
Nașul, Fantoma, Jocurile foamei, Omul Păianjen, Matrix, E.T.,
Rocky – doar că fără muzică. Sunt oameni î�ntr-o barcă care
par speriaț�i, sau aleargă prin junglă, sau boxează î�ntr-un

ring, sau î�ș�i spun la revedere din inimă, sau exprimă emoț�ii
profunde. Niciun sunet. Nicio muzică. Plictisitor, nu? Dacă ai
văzut vreodată un documentar despre cum se face un film
ș� i ai vedea o scenă î�nainte să fie adăugată coloana sonoră,
ar fi foarte ciudată ș� i nu te-ar impresiona cu nimic.
De ce? Coloana sonoră este mesajul vibraț�ional al filmu-
lui. Este ceea ce face ca filmul să prindă viaț�ă ș� i să provoace
emoț�ii privitorului. Muzica face ca momentele dramatice și
dialogul să aibă mai multă însemnătate. Acea vibrație speci-
fică ne spune dacă să fim înspăimântați sau să ne așteptăm
să se întâmple ceva amuzant, dacă să fim triști, bucuroși sau
plini de speranță. Coloana sonoră transmite creierului nostru
un mesaj vibraț�ional care rezonează cu anumite frecvenț�e
emoț�ionale ș� i, deodată, ne trezim plângând, sau ne bate
inima mai tare, ori ne speriem – toate acestea din cauza a
ceea ce auzim.
Acum gândește-te la același film care ți-a plăcut la
nebunie, dar, de data asta, în loc să ți-l imaginezi fără
coloană sonoră, închipuie-ți că muzica ce se aude pe fun-
dal nu se potrivește cu dialogul sau cu acțiunea.
Spre exemplu, scena unui sărut romantic î�ntre doi î�ndră-
gostiț�i are o muzică de urmărire nebună de maș� ini. O scenă
terifiantă î�n care extratereș� trii atacă lumea are o muzică
romantică. O scenă tragică î�n care cineva î�ș�i ia la revedere
de la copilul mort are o muzică de circ pe fundal. Dacă ai
viziona un astfel un film, ai sta la cinema sau î�n faț�a televi-
zorului ș� i te-ai gândi: Asta e chiar bizar – coloana sonoră nu
se potrivește scenariului. Nu-mi dau seama ce ar trebui să
simt. Îmi dă fiori!
Un compozitor ce scrie o partitură pentru un film sau

un show TV î�ncearcă să compună o melodie coerentă vi-
brațional cu povestea și dialogul. Nu va compune un pasaj
vesel pentru un moment care se vrea trist, o scenă miș� că-
toare, sau muzică plină de suspans pentru ceva ce ar trebui
să fie vesel, un moment î�ncântător. Dacă ar face asta, ar fi
concediat! Un compozitor priceput speră ca vibraț�ia muzi-
cii să se î�mbine armonios cu dialogul ș� i cu cinematografia,
astfel î�ncât privitorul nici să nu remarce muzica – doar să
se potrivească perfect ș� i organic cu imaginile.
Cred că ț�i-ai dat seama unde vreau să ajung cu această
metaforă, ș� i anume: tu ai propria coloană sonoră! Dacă
viața ta ar fi un film, iar cuvintele și acțiunile tale sunt
scenariul, atunci coloana sonoră este energia ce vibrea-
ză în interiorul tău și „cântă” – transmite – nonstop.
Coloana sonoră este doar un alt cuvânt pentru câmpul
tău vibraț�ional. Este pasul următor î�n a î�nț�elege metafore-
le pe care le-am folosit î�nainte: transmisia vibrațională,
hârtia de împachetat vibrațiile sau atmosfera planetară. Fi-
ecare cuvânt, fiecare sentiment, tot ce ț�i se î�ntâmplă com-
pune coloana ta sonoră, ca o orchestră vibrațională de
energie. Nu este ceva ce oamenii aud cu urechile, dar, după
cum am văzut, cu siguranț�ă î�nregistrează prin intermediul
vibraț�iei.
Ai propria ta orchestră vibrațională. Este co-

loana sonoră a conștiinței tale, care cântă pe
fundalul cuvintelor și al acțiunilor tale și
transmite lumii un mesaj vibrațional.
Aminteș� te-ț�i de î�ntrebarea: „Cum vibrez?”. Un mod î�n
care poț�i să răspunzi este să te î�ntrebi:
Ce coloană sonoră se aude în viața mea?
Ce mesaj emoț�ional transmite vibraț�ia ta celorlalț�i? Când

oamenii sunt î�n prezenț�a ta, ce simt? Cum se simt ei în pre-
zența ta poate fi foarte diferit față de cum încerci tu să îi faci
să se simtă.
Iată câteva coloane sonore vibraț�ionale comune:
* Te arăț�i optimist ș� i vesel, dar coloana ta sonoră este

tristă, o muzică melancolică ș� i tulburătoare pe care ai asculta-o
î�ntr-un film tragic.
* Î�ncerci să pari grozav ș� i sigur pe tine, dar coloana ta so-
noră este o muzică terifiantă corespunzătoare unui film horror,
când tot timpul urmează să se î�ntâmple ceva î�ngrozitor.
* La suprafaț�ă, î�ncerci să pari ca fiind puternic ș� i auto-
ritar, dar coloana ta sonoră este o muzică pentru copii, pe
care ai asculta-o î�ntr-o grădiniț�ă.
* Î�ncerci să pari cooperant ș� i armonios, dar coloana ta
sonoră este o muzică ameninț�ătoare, pe care ai auzi-o î�ntr-un
film violent.
Ai văzut cum percepi mereu mesajele vibraț�ionale pe

care le transmit oamenii î�nainte să spună vreun cuvânt.
Acum poț�i fi ș� i mai precis, pe măsură ce î�nț�elegi că nu simț�i
doar niș� te energii vagi – ci „auzi” sau detectezi o anumi-
tă coloană sonoră care comunică un mesaj emoțional
specific. Dacă te gândeș� ti puț�in, ai avut parte de asta de
multe ori î�n viaț�ă. Cineva spune toate cuvintele potrivite,
dar î�n acest timp tu te gândeș� ti: Ce este în neregulă cu mine?
De ce mă simt atât de inconfortabil cu această persoană?
Sau: Întotdeauna este atât de dulce și drăguță, totuși de ce am
mereu senzația că este nervoasă?
Tot timpul primești de la oameni mesaje vi-

braționale care nu au nimic de-a face cu ceea
ce spun ei, așa cum și ei primesc mesaje de la
tine care nu au nimic de-a face cu ceea ce
intenționezi tu să comunici.
Bineî�nț�eles, nu ai doar o coloană sonoră care cântă me-
reu indiferent de ceea ce faci sau î�n prezenț�a cui eș� ti. Ai un
multiplex cu zeci de filme – filmul cu munca ș� i cariera ta,
filmul cu relaț�ia ta ș� i multe altele! Fiecare „film” sau situaț�ie
de viaț�ă provoacă o reacț�ie vibraț�ională diferită din interio-
rul tău ș� i o coloană sonoră diferită. Spre exemplu, poate că
î�n relaț�iile personale tinzi să fii rece ș� i independent, chiar
ș� i cu cei pe care î�i iubeș� ti, dar coloana ta sonoră este de
fapt dramatică ș� i emoț�ională. Poate că î�n viaț�a profesiona-
lă te prezinț�i ca o persoană cooperantă ș� i armonioasă, dar
coloana ta sonoră este agresivă ș� i î�nspăimântătoare.
TRANSMIŢI MESAJE VIBRAŢIONALE CONTRADICTORII?

Când ț�i-ai imaginat filmul a cărui coloană sonoră nu se
potrivea cu scenariul, era ca ș� i cum primeai mesaje contradic-
torii. Poate că vibraț�ia muzicii spunea: „Ar trebui să fii trist”,
dar dialogul ș� i acț�iunea spuneau: „Ar trebui să fii entuziasmat
ș� i bine dispus”. Acesta este un exemplu de lipsă a coerenț�ei
vibraț�ionale, pe care o numesc „disonanț�ă vibraț�ională”.
Disonanța vibrațională apare atunci când spui

sau faci un lucru, dar prin vibrație transmiți
altceva. Lipsa coerenței sau a rezonanței dintre
cele două acțiuni creează tensiune în tine
și în cei din jur.
Conform dicț�ionarului, termenul disonanță este defi-

nit ca o „tensiune sau ciocnire rezultată din combinaț�ia a
două elemente discordante ș� i necorespunzătoare”. Exact
asta este ș� i disonanț�a vibraț�ională: o ciocnire energetică
ce rezultă din două părți din tine care nu sunt integrate
sau care nu sunt în armonie.
Disonanț�a vibraț�ională are un impact imens asupra ori-
cărui aspect din viaț�a ta. Când î�ncepi să te gândeș� ti la acest
principiu ș� i descoperi ce coloane sonore au rulat pe funda-
lul cuvintelor ș� i acț�iunilor tale, vei î�nț�elege imediat de ce
unele relaț�ii nu au funcț�ionat sau de ce oamenii ț�i-au răs-
puns î�n feluri pe care nu le-ai î�nț�eles niciodată.
Deseori, avem impresia că unele lucruri care

ni s-au întâmplat nu au nicio logică, pentru că
ne raportăm doar la „porțiunile de dialog și
de acțiune din filmul vieții noastre” – ce am
spus și ce am făcut – și nu la transmisia vibra-
țională sau la coloana sonoră din fundal.
Î�n urmă cu câț�iva ani, un om foarte amabil pe nume Ashok

a venit să-mi ceară ajutorul pentru că, î�n ciuda excelentelor
calificări î�n domeniul tehnologiei, nu reuș� ea să-ș� i găsească
un loc de muncă. Lucrase câț�iva ani î�ntr-o companie, iar
când au făcut reduceri de personal, a î�nceput să caute un
post similar î�n altă parte. CV-ul lui era impresionant; pri-
mise o educaț�ie excelentă; la interviuri se arăta î�ncrezător,
ș� armant ș� i pregătit. Totuș� i, mereu primea un telefon prin
care i se spunea politicos acelaș� i lucru: chiar dacă î�l plă-
ceau foarte mult, au ales să angajeze pe altcineva.
După ce am petrecut câteva minute cu Ashok, i-am sim-

ț�it disonanț�a vibraț�ională. Era ca ș� i cum se plimba printr-o
zonă de război unde se ducea o luptă permanentă î�ntre vi-
braț�ia pe care î�ncerca să o transmită – cea de î�ncredere,
î�ndemânare ș� i stabilitate – ș� i cât de nesigur se simț�ea de
fapt î�n sinea lui. Prezentarea exterioară spunea: „Sunt demn
de î�ncredere. Voi face treabă bună. Puteți conta pe mine”.
Cu toate astea, simț�eam că o parte din el era foarte nesigură.
I-am explicat acest lucru ș� i a părut nedumerit:
— Dar nu spun nimic care nu pare sincer ș� i mi s-a spus
că am un comportament de om foarte sigur pe sine.
— Aș� a este, l-am aprobat. Iar acest lucru î�i deconcer-
tează ș� i mai mult pe oameni. Tu spui: Iată realizările mele.
Sunt o persoană de încredere și ar fi foarte inteligent din par-
tea voastră să mă angajați. Sună impresionant ș� i recoman-
dările tale sunt impecabile. Acum, imaginează-ț�i că ai un
frate geamăn care te î�nsoț�eș� te la interviu. Cum stai tu calm,
radiind inteligenț�ă, geamănul strigă din spatele tău: Să nu
ai încredere în mine! Nu am integritate, sunt doar un impos-
tor! Știu că o voi da în bară! Bineî�nț�eles că nu spui aceste
lucruri cu voce tare, am continuat eu, dar există o coloană
sonoră a unor energii emoț�ionale nerezolvate care se trans-
mit din interiorul tău. Oamenii pot simți disonanțele
tale vibraționale, chiar dacă ei nu își dau seama ce sunt.
Ceva le semnalizează că nu este î�n regulă ș� i spun pas la
angajarea ta.
Ashok m-a privit cu ochii mari, ca ș� i când ar fi avut o
revelaț�ie:
— Tocmai mi-aț� i explicat î�ntreaga viaț� ă, mi-a spus.
Exact aș� a mă simt î�n sinea mea de fiecare dată când sunt
sub presiune sau când mă gândesc că sunt evaluat – ceea
ce se î�ntâmplă tot timpul, chiar ș� i atunci când fac cunoș� tin-

ț�ă cu o femeie. Aproape că simt prezenț�a geamănului meu
care stă î�n spate ș� i este pe punctul de a se pierde cu firea, ș� i
trebuie să folosesc foarte multă energie ca să î�l reduc la
tăcere. Ceea ce este ș� i mai ciudat e că vorbele pe care le-aț�i
folosit pentru a-mi descrie vibraț�ia sunt foarte apropiate
de ce mi-a spus tata – că mereu am dat-o î�n bară, că oamenii
m-ar judeca pentru că provin dintr-o familie de imigranț�i
indieni ș� i, prin urmare, că sunt, î�ntr-un fel, mai puț�in bun
decât alț�ii.
— Ș� i asta este coloana ta sonoră, i-am răspuns. Cuvin-
tele ș� i acț�iunile filmului tău aparț�in poveș� tii unui absolvent
de succes al Universităț�ii Stanford, care dă lovitura î�n lu-
mea tehnologiei, dar coloana sonoră din fundal este mai
aproape de Slumdog Millionaire (Vagabondul milionar). De
aceea oamenii percep o disonanță vibrațională. Ai trans-
mis mesaje confuze: vibrația ta autocritică nu se potri-
vește cu recomandările și realizările excelente.
Ceea ce i s-a î�ntâmplat lui Ashok î�n lunile următoare
este entuziasmant. A folosit câteva tehnici de recalibrare,
pe care le vei î�nvăț�a ș� i tu, ș� i a scăpat de vechea programare
a sa de a fi un impostor. A continuat să-ș� i caute de lucru ș� i
poț�i ghici ce s-a î�ntâmplat î�n perioada următoare: a fost
angajat de una dintre cele mai mari companii din industrie
ș� i i s-a oferit postul de senior manager, adică mult mai mult
decât spera. Când m-a sunat să î�mi dea vestea, mi-a spus că
partea cea mai bună era că CEO-ul companiei i-a spus că l-a
angajat pentru că l-a simț�it „puternic ș� i de î�ncredere, exact
tipul de om care ș� tie cine este, de unde vine ș� i î�ncotro se
î�ndreaptă”.
— Nu a mai fost nicio urmă de Slumdog Millionaire!

mi-a spus Ashok râzând. Cred că e oficial, mi-am schimbat
coloana sonoră cu cea din filmul Top Gun.
CE E CU GĂLĂGIA ASTA? E AGITAŢIA TA VIBRAŢIONALĂ

Ai fost vreodată î�n vizită la cineva pentru o cină liniș� tită
î�ntre adulț�i, ș� i tot timpul ai auzit copiii gazdelor alergând
ca bezmeticii de pe hol până î�n dormitoare? Credeai că va
fi vorba de o seară liniș� tită ș� i faci tot ce î�ț�i stă î�n putinț�ă să
te bucuri de ea, dar pe fundal este o agitaț�ie continuă – stri-
găte, plânsete, scânceli, ț�ipete – ca la balamuc. Chiar dacă
copiii nu sunt î�n aceeaș� i cameră cu voi, î�ț�i este greu să te
relaxezi pentru că simț�i cum te pândeș� te o interferenț�ă
energetică după colț� .
Tot aș� a, ș� i când avem o disonanț�ă vibraț�ională î�ntre
ceea ce î�ncercăm să prezentăm lumii ș� i ceea ce se î�ntâmplă
î�n fundalul conș� tiinț�ei noastre – se creează ceea ce eu nu-
mesc „agitație vibrațională”. Oamenii nu văd ce se pe-
trece în sinea noastră, dar ne pot percepe tulburările.
Imaginează-ț�i că partea din tine care î�ntâmpină oamenii
este „persoana din faț�ă“, acel „tu” pe care vrei să î�l arăț�i al-
tora, hârtia cu care î�ț�i î�mpachetezi personalitatea. Î�nsă, î�n
camera din spate sunt toate celelalte părț�i ale tale care fac
gălăgie asemenea copiilor cărora li s-a spus că nu au voie
să iasă afară la joacă. Oamenii nu pot vedea aceste părți ale
tale, dar pot simți agitația vibrațională produsă de conștiin-
ța ta.
Asta s-a î�ntâmplat ș� i cu Ashok. La suprafaț� ă, părea
liniș� tit ș� i stabil, dar intervievatorii percepeau o agitaț�ie vi-
braț�ională foarte puternică care ieș� ea din camera din spate
a personalităț�ii sale, agitaț�ie care î�i deranja î�n mod incon-

ș� tient, dar era suficient cât să stabilească faptul că nu era
omul potrivit pe care să î�l angajeze.
Gândeș� te-te la cineva î�n prezenț�a căruia te-ai simț�it
tensionat. La suprafaț�ă, era o persoană foarte plăcută, dar
ceva ț�i s-a părut î�n neregulă. Este posibil să-i fi simț�it agita-
ț�ia vibraț�ională.
Mereu simțim în mod inconștient agitația

vibrațională a altor oameni, dar și ei o simt
pe a noastră.
„Agitaț�ia vibraț�ională” este un alt principiu care ne ajută

să explicăm ce am discutat î�n carte până acum. Dacă ai o
agitaț�ie vibraț�ională puternică, oamenii vor simț�i. Este foarte
tulburător, pentru că este și agitație emoțională, și nimănui
nu îi place să fie lângă așa ceva.
Când î�ncepi să faci acest exerciț�iu pentru a obț�ine ar-
monie interioară î�ntre părț�ile tale disonante, se vor liniș� ti
ș� i „copiii” din camera din spate! Va exista din ce î�n ce mai
puț�ină agitaț�ie vibraț�ională, iar oamenii se vor simț�i mai
calmi, mai î�n siguranț�ă ș� i mai binedispuș� i î�n prezenț�a ta.
Vei deveni mai atractiv din punct de vedere vibrațional.
Când îți rezolvi agitația vibrațională, energia

ta va fi coerentă. Cu cât ești mai coerent din
punct de vedere vibrațional, cu atât oamenii
din jurul tău vor dori să fie în prezența ta
și a câmpului tău energetic.
Oamenii vor coerență, vor armonie.
Sunt atrași de energia plenitudinii.
Toț�i vrem să simț�im pace. Cu cât e mai puț�ină agitaț�ie

î�n câmpul tău energetic, cu atât mai liniș� tit te vei simț�i ș� i
tu, ș� i ceilalț�i. Cum î�ț�i va influenț�a acest lucru viaț�a? Î�n toate
modurile posibile!
UNDE EŞTI INSTABIL?

Poate că cel mai sigur test al integrității unui individ este refuzul său de
a face sau de a spune ceva care îi poate dăuna respectului de sine.
– Thomas S. Monson
Î�nchipuie-ț�i că eș� ti posesorul unui obiect foarte preț�i-

os, poate ceva moș� tenit de la părinț�i, cum ar fi o vază de
cristal, o statuie sau un suvenir de familie de neî�nlocuit, ș� i
vrei să î�l pui pe masă. Remarci că masa e instabilă, pentru
că picioarele nu sunt egale, sau poate chiar unul dintre ele
este rupt. Ai mai avea î�ncredere să pui pe ea obiectul cel
valoros? Răspunsul este, bineî�nț�eles, nu. Nu ai vrea să riș� ti
ca masa cea ș� ubredă să cedeze sau să se răstoarne ș� i, prin
urmare, să ț�i se spargă bunul de preț� . Nu am încredere în
masa asta pentru că este prea instabilă, ai concluziona.
Când nu avem coerență vibrațională, devenim

ceea ce eu numesc eu „instabili” vibrațional.
Ceva din energia ta nu este solid sau de încredere
pentru ceilalți, pentru că ei îți simt disonanța
și agitația vibrațională.
Când am î�nceput să ț�in cursuri despre metamorfozele
sufletului, am vrut să găsesc o metodă prin care să le explic
cursanț�ilor mei impactul disonanț�ei ș� i al instabilităț�ii noas-
tre vibraț�ionale; aș� a am găsit termenul instabilitate. Cum
ne simțim în preajma lucrurilor care sunt instabile? Neliniștiți.

Tuturor ni s-a î�ntâmplat să mergem la un restaurant ș� i să
sesizăm că unul dintre picioarele mesei este mai scurt. Este
greu să te relaxezi când masa se tot miș� că, ș� i cauț�i să chemi
un chelner care să rezolve problema sau te muț�i la altă
masă, ca să te poț�i bucura de mâncare.
Ca să î�nț�elegi ce simt oamenii î�n prezenț�a ta atunci când
eș� ti instabil, imaginează-ț�i că porț�i o conversaț�ie cu un pri-
eten care are î�n braț�e o mulț�ime de pachete. Î�ncearcă să
găsească un echilibru cu toate genț�ile ș� i cutiile, dar sunt
prea multe ca să le poată ț�ine pe toate ș� i pare că ar putea să
le scape dintr-o clipă î�n alta. Faci un efort să vorbeș� ti cu
prietenul tău, dar el este foarte distrat fiindcă se chinuie să
nu scape nimic, deci nu prea acordă atenț�ie la ceea ce spui.
Te simț�i tensionat numai uitându-te la el, fiindcă î�i simț�i
tensiunea. Energia lui este instabilă.
Disonanța noastră vibrațională ne face să părem
instabili din punct de vedere energetic pentru ceilalți.
Exact ca masa cu picioarele inegale, nu părem siguri ș� i solizi.
Este o vulnerabilitate. Este ca ș� i cum am î�ncerca să vorbim,
să interacț�ionăm ș� i să luăm decizii î�n timp ce stăm î�ntr-o
barcă ce este zgâlț�âită de valurile furtunoase ale oceanului.
Poate că sună bine ceea ce spunem, dar nu părem serioș� i ș� i
de î�ncredere.
Când suntem instabili din punct de vedere

energetic, transmitem instabilitate celorlalți
prin vibrația noastră.
Părem dezechilibrați, motiv pentru care
oamenilor le este mai greu să aibă încredere,
să creadă și să se simtă în siguranță cu noi.
Cu mulț�i ani î�n urmă, î�ntr-o călătorie î�n Bali, ghidul m-a
dus î�ntr-o drumeț�ie cu peisaje splendide ș� i vegetaț�ie luxuri-
antă, apoi am ajuns la un râu cu albia foarte largă. Peste râu
era un pod din lemn, cu scânduri crăpate ș� i frânghie care
părea veche.
— Puteț�i traversa, doamnă, mi-a făcut semn ghidul cu
un zâmbet larg.
Numai uitându-mă la pod mă treceau toate apele. De
ce? Pentru că părea instabil ș� i exista pericolul să cedeze
sub greutatea mea ș� i să cad î�n apele î�nvolburate.
Simț�indu-mi scepticismul ș� i ezitarea, ghidul a păș� it cu
atenț�ie pe pod ș� i s-a î�ntors cu pas vioi ca să î�mi demonstre-
ze că eram î�n siguranț�ă. Mi-a spus din nou:
— Puteț�i trece, doamnă. E ok să treceț�i.
Strângându-i mâna, m-am târât, pas cu pas, pe podul
care se legăna, î�ncercând să evit porț�iunile ce păreau că pot
ceda î�n orice moment, scrâș� nind din dinț�i la fiecare scârț�âi-
ală. Î�n cele din urmă, am ajuns cu bine pe malul celălalt.
Ghidul m-a privit cu mândrie, s-a î�nclinat î�n faț�a mea ș� i
m-a felicitat ca ș� i când tocmai aș� fi escaladat muntele Eve-
rest, ș� i nu abia mă târâsem pe un pod:
— Foarte bună traversare, doamna! Foarte bună tra-
versare! Apoi a făcut ceva care reflectă foarte bine amabili-
tatea sinceră ș� i veneraț�ia caracteristică oamenilor din Bali
– s-a î�ntors către pod ș� i s-a î�nclinat la el, spunând: Pod
foarte bun. Pod foarte bun.
Cu toț�ii suntem, î�ntr-un fel, poduri vibraț�ionale care
invită oamenii să ne calce sau să ne traverseze. Spunem:
„Ai î�ncredere î�n mine. Crede î�n mine. Investeș� te î�n mine.
Angajează-mă. Iubeș� te-mă”. Ceea ce promitem este că nu
vom ceda, că suntem demni de î�ncredere, că suntem solizi,
rezistenț�i ș� i siguri. Sperăm să fim un „pod foarte bun”.
Căutători fiind, avem obligația de a afla unde

suntem instabili și unde este o lipsă de coerență
vibrațională în noi, pentru ca atunci când
spunem cuiva: „Poți traversa”, să fim siguri
că podul personalității și al conștiinței
noastre va rezista.
Experienț�a din Bali cu traversarea podului mi-a rămas
î�n amintire ca o lecț�ie grozavă. Recunosc, totuș� i, că m-am
î�ntrebat mereu dacă simpaticul ghid i-a mulț�umit podului
pentru că a fost „foarte bun” ca parte dintr-un ritual pe care
î�l făcea cu regularitate sau pur ș� i simplu î�i era recunoscă-
tor pentru că a fost „foarte bun” ș� i nu s-a rupt sub turistul
foarte anxios!
TOTUL CONTEAZĂ
Suntem ceea ce facem în mod repetat.
Atunci, excelența nu este o acțiune, ci un obicei.
– atribuit lui Aristotel
Aproape zilnic vedem la ș� tiri î�ncă o poveste a efectului
dezastruos al instabilităț�ii. Citim despre cineva care era
foarte priceput î�ntr-un domeniu al vieț�ii, dar s-a prăbuș� it
î�n altul. Avea siguranț�ă financiară, dar nicio stabilitate emo-
ț�ională, sau avea cunoș� tinț�e temeinice î�n afaceri, dar nu
trăia cu integritate. Câteva picioare ale „mesei” – ale vieț�ii
– erau foarte rezistente, dar unul a fost neglijat ș� i a făcut

toată masa să cedeze.
De ce s-a î�ntâmplat aș� a? Acel om a hotărât să aibă
standarde ridicate numai într-o zonă a vieții sale, nu și
în altele.
Poate că este un atlet renumit, care se străduieș� te me-
reu să atingă excelenț�a ș� i se pregăteș� te impecabil î�n sportul
pe care î�l practică, dar decide că î�n zona relaț�iilor personale
nu e nevoie de aceleaș� i standarde de integritate.
Poate este cineva care î�ș�i duce viaț�a de familie cu ex-
traordinară conș� tiinciozitate, dar decide să î�nchidă ochii
faț�ă de î�nț�elegerile de afaceri nu tocmai legale.
Ar putea fi cineva care este cunoscut ca fiind un antre-
prenor unic, proprietar al unei afaceri care nu face niciodată
compromisuri î�n privinț�a produsului său, dar nu ar investi
acelaș� i timp ș� i grijă î�n viaț�a de familie.
Acestea sunt exemple de conștiință selectivă – când cine-
va alege să fie conș� tient de unele lucruri, dar nu ș� i de altele.
Decizia de a fi foarte conștient uneori și

nu la fel de conștient alteori este sursa multor
suferințe ale noastre și, desigur, una dintre
cele mai importante cauze ale stării noastre
de instabilitate.
Cum ne vindecăm de instabilitate ș� i cum cultivăm credibi-
litatea vibraț�ională? Trebuie să ne amintim că totul contează.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A ALEGE LA CE SĂ FII CONŞTIENT

LA A-ŢI AMINTI CĂ TOTUL CONTEAZĂ
Aceasta este o profundă metamorfoză a sufletului, una

care stă la baza multor altor metamorfoze pe care le-am
discutat. Te invită să treci de la a fi conștient selectiv la a
deveni conștient necondiționat – nu doar o parte din timp, ci
tot timpul. Când ț�i-ai luat angajamentul să rămâi conș� tient,
te-ai angajat „să vezi ceea ce este de văzut”, aș� a cum am
văzut î�n mantra noastră de la î�nceput. Cu cât ești mai
dornic să vezi, cu atât te poți transforma mai mult și
vei fi mai puțin instabil.
Unul dintre cele mai triste lucruri pentru mine ca pro-
fesor ș� i căutător este să văd că oamenii decid ce contează
ș� i ce nu contează, ca ș� i cum se pot lipsi de unele zile din
viaț�a lor. Astăzi voi închide ochii și voi face alegeri care nu
sunt în acord cu Sinele meu Suprem. Astăzi voi fi încăpățâ-
nat și voi opune rezistență. Astăzi mă voi închide emoțional,
pentru că sunt furios pe persoana iubită. Astăzi o să îmi vărs
frustrările pe copiii mei. Astăzi voi face muncă de mântuială
la serviciu sau voi înmâna un raport nu chiar atât de bun.
Cei mai mulț�i dintre noi nu iau aceste decizii conș� tient,
dar când aleg să se complacă î�n obiceiuri mai puț�in conș� ti-
ente, î�n esenț�ă spun că ziua aceea, ora sau momentul acela
nu contează, nu este valoros ș� i nu merită cea mai mare
conș� tientizare a noastră.
Câte zile ți-au mai rămas din viață? Șase mii?

Nouăzeci de mii? Unsprezece mii?
La câte din ele ești dispus să renunți spunând
că nu contează?
Dacă ți-aș da sarcina să te uiți în calendar și să marchezi

acele zile, din câte ți-au mai rămas, care nu sunt importante
pentru tine – care din ele sunt dispensabile ș� i nu contează?
Bineî�nț�eles că nu vei face asta. Nu poți face asta. Totuș� i,
oare nu mulț�i dintre noi trăiesc exact aș� a, ca ș� i cum unele
zile nu ar merita ce e mai bun de la noi?
Ce ar fi dacă Universul, Dumnezeu, Spiritul sau oricum
numeș� ti tu forț�a Supremă ar veni la tine ș� i ț�i-ar spune: Am
decis că, de acum înainte, unele zile nu vor mai fi importan-
te. Deci vă anunț că va fi aer respirabil o dată la patru zile.
În zilele neimportante, veți inhala un amestec toxic. Îmi pare
rău, dar nu vă puteți aștepta să fiu la fel de bun în fiecare zi.
Poate crezi că aceasta este o metaforă exagerată, dar cât de
diferită este de decizia ta de a nu te susț�ine la fel î�n fiecare
zi, fiind pe deplin conș� tient? Nu meriț�i ce-i mai bun î�n fie-
care zi?
Ai spune copiilor tăi: „Voi fi o mamă bună o dată la două
zile” sau „O săptămână voi fi conș� tientă ș� i î�n acord cu Sinele
meu Suprem, dar următoarea voi fi nervoasă ș� i exigentă,
fiindcă nu meritaț�i asta î�n fiecare săptămână”? Te-ai î�ngrozi
să auzi pe cineva vorbindu-le astfel copiilor săi – ș� i totuș� i,
așa ne purtăm cu noi când negociem cu conștiința.
Sunt oameni care vor muri până la sfârș� itul zilei de azi.
Sunt oameni care ar da orice să mai aibă o zi alături de ci-
neva drag. Sunt oameni care ar lua cu bucurie fiecare zi la
care renunț�ă cineva, considerând că nu contează. Adevărul
este că fiecare zi este preț�ioasă ș� i fiecare zi contează.
Cum ar fi dacă ai decide să fii conștient nu

doar în câteva zile din viața ta, ci în fiecare zi?
Tehnică de recalibrare pentru

metamorfoza sufletului
Î�ncearcă să rosteș� ti aceste afirmaț�ii cu voce tare sau să
le adaptezi la alegerile mai puț�in conș� tiente, pentru a ve-
dea cum te simț�i:
„Este OK dacă astăzi îmi încurajez furia, pentru că as-
tăzi nu contează.”
„Este OK dacă astăzi mă închid din punct de vedere
emoțional, pentru că astăzi nu contează.”
„Este OK dacă astăzi nu prețuiesc ceea ce știu că este
adevărat și iau decizii complet lipsite de integritate,
pentru că astăzi nu contează.”
„Este OK dacă astăzi iau o pauză de la valorile mele și le
tratez cu lipsă de respect, pentru că astăzi nu contează.”
„Este OK dacă astăzi … (completează aici cu propriul exem-
plu), pentru că astăzi nu contează.”
Acesta este menit a fi un exerciț�iu incomod ș� i dificil,

dar este unul care ne poate trezi din negare.
Cursanț�ii mei folosesc des variaț�ii ale acestei tehnici de
recalibrare pentru a-ș� i reveni din inconș� tienț�ă când sunt
pe punctul de a adopta un comportament mai puț�in conș� ti-
ent. Rosteș� ti propoziț�ia: „Este OK dacă î�n clipa asta ……,
pentru că astăzi nu contează” ș� i completezi cu ceea ce te
gândeș� ti că faci sau ai î�nceput deja să faci.
Spre exemplu, dacă simț�i că î�ț�i vine să urli la partene-

rul tău ș� i să î�i spui toate lucrurile care nu-ț�i convin la el,
rezervă-ț�i un moment pentru tine ș� i spune-ț�i cu voce tare:
„Este OK dacă spun cuvinte pline de cruzime și îmi fac par-
tenerul să sufere, pentru că astăzi nu contează.”
Iată alte câteva exemple:
„Este OK dacă nu le cer scuze copiilor mei pentru că
mi-am pierdut cumpătul, pentru că astăzi nu contează.”
„Este OK dacă beau prea mult și nu am pregătit prezen-
tarea pentru mâine, pentru că astăzi nu contează.”
„Este OK dacă îmi mint șeful cu privire la proiectul pe
care m-a rugat să îl fac, pentru că astăzi nu contează.”
Spunând aceste lucruri cu voce tare ș� i auzindu-ț�i cuvin-
tele, se creează instantaneu oportunitatea de a te î�ntoarce
la Sinele tău Suprem.
TOTUL ESTE TOTUL

Cum decizi ce contează ș� i ce nu? Cum stabileș� ti dacă
astăzi este ziua î�n care faci lucrurile la jumătate sau dacă
asta este luna î�n care nu vei fi atent la promisiunile făcute?
Cum alegi î�n care momente vei arăta integritate sau î�n care
momente este OK să nu arăț�i respect Sinelui tău Suprem?
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA GÂNDIREA DE TIPUL:

„TOTUL SAU NIMIC” LA A ÎNŢELEGE CĂ TOTUL ESTE TOTUL
Una dintre cele mai mari capcane î�n care oamenii cad
adesea este gândirea de tipul: „totul sau nimic” ș� i aceasta
este una dintre principalele cauze ale obiceiului nostru de
a nu da importanț�ă lucrurilor:
Decidem că anumite lucruri sunt importante, iar altele nu.
Credem că purtarea noastră î�ntr-o anumită zonă nu va
afecta altă zonă.
Ne angajăm să facem ceva 100% ș� i să dăm totul, dar
concluzionăm că alte lucruri nu au importanț�ă, deci nu e
nicio problemă dacă nu le ducem până la capăt.
Acum că am î�nț�eles interdependenț�a dintre noi ș� i toate
lucrurile existente, trebuie să î�nț�elegem că totul este totul.
Totul este totul. Totul afectează orice moment.

Fiecare alegere influențează altă alegere.
Fiecare mod în care te prezinți astăzi afectea-
ză cum te vei simți mâine. Fiecare zi din viața
ta în care rămâi inconștient sau devii treaz îți
influențează abilitatea de a fi mai mult sau
mai puțin conștient mâine. Totul contează.
Acest moment, sau oricare altul, nu poate fi decât apo-
geul tuturor momentelor ce au trecut. Nu te poț�i î�nălț�a până
la 100% î�n această clipă, dacă î�n celelalte ai fost la 25%.
Cum de ajungem să dăm sau să nu dăm importanț�ă lu-

crurilor? Începem un proces inconștient de negociere continuă
cu noi înșine:
„Voi face această sarcină căreia vreau să mă dedic 100%,
dar mai am una de care nu prea vreau să mă ocup, ș� i aici nu
voi face tot ce-mi stă î�n putinț�ă.”
„Voi lucra excelent când ș� eful mă supraveghează, dar
voi lenevi atunci când este plecat din oraș� .”
„Voi fi sincer cu oamenii pe care î�i iubesc, dar nu trebuie
să fiu sincer cu toată lumea.”
„Voi alege să mă ridic la Sinele meu Suprem duminica,
pentru că atunci e ziua î�n care merg la biserică, dar voi re-
aliza că sunt doar om î�n restul săptămânii ș� i-mi voi î�ngădui
unele lucruri de care nu sunt mândru.”
Acestea sunt decizii foarte periculoase, de genul celora
care ne fac instabili din punct de vedere vibraț� ional –
alegem intenț�ionat să nu fim coerenț�i. Oamenii care ne-
gociază cu ei înșiși au de pierdut în viață, pentru că
totul contează.
Iată câteva simptome care apar atunci când trăim ca ș� i
cum nu ar conta totul:
*Ne găsim scuze pentru ceva ce nu am făcut.

Oamenii care decid să desconsidere importanț�a anu-
mitor lucruri nu vor recunoaș� te niciodată asta. Sună foarte
dur să spui: „Am hotărât că nu era important să te sun î�na-
poi/să-mi fac treaba la timp/să fac treabă bună”, sau: „Nu
am avut chef să fac asta, deci am considerat că cerinț�a ta
nu era importantă”. Î� n loc să spunem asta, găsim scuze:
„Ţ� i-am pierdut numărul de telefon; am făcut mai multă
documentare; nu credeam că î�ț�i trebuia asta atât de repe-

de”, ș� i aș� a mai departe.
* Începem să avem un sentiment fals de victorie când

nu ne dedicăm 100%, ca și când am scăpa nepedepsiți
și de parcă, atunci când facem ceva sub capacitatea
noastră fără să fim prinși, este un fel de realizare.
Văd atât de mulț�i oameni care î�ș�i trăiesc astfel viaț�a:
„Ș� tiu că nu am dat totul. Nu mi-a păsat î�ntr-atât î�ncât să-i
acord importanț�ă. Deci, dacă nu fac totul cum trebuie,
acesta este motivul.” Ce ascunde asta? Ascunde teama de a
ne î�nfrunta imperfecț�iunile sau de a ne recunoaș� te nesigu-
ranț�a. Te temi că, ș� i dacă te străduieș� ti din răsputeri, tot vei
da greș� , deci decizi dinainte că acel lucru nu prea contează
sau nu contează atât de mult.
LUCRURILE MICI AU O INFLUENȚĂ MARE

Fericirea celor mai mulți oameni pe care îi cunoaștem
nu este ruinată de mari catastrofe sau de erori fatale,
ci de repetarea lucrurilor mărunte care distrug încet.
– Ernest Dimnet
Î�n acest punct, te-ai putea gândi: Știu că totul contează.

Nu aș hotărî niciodată intenționat să fiu instabil. Pentru ma-
rea majoritate dintre noi, totuș� i, nu se î�ntâmplă chiar aș� a.
Nu decidem să trăim inconștient – alegem

doar un scurt moment de inconștiență.
Nu decidem că nu ne pasă și că lucrurile nu au
importanță – ci alegem să nu dăm importanță
unui lucru mărunt.
Totuși, aceste momente scurte de inconștiență,

alegerile mărunte și micile decizii se leagă între
ele și au consecințe uriașe.
Nu există lucru mărunt. De fapt, tocmai aceste lucruri

mărunte sunt adesea fatale. Nu e nevoie decât de un mic
ș� urub slăbit sau un fir care nu face contact cum trebuie
pentru a se î�ntâmpla o catastrofă aviatică. Nu e nevoie de-
cât de o mică scânteie pentru a se porni un incendiu ce
poate distruge sute de case ș� i poate face pagube de milioane
de dolari. Nu e nevoie decât de o mică bacterie ca să pro-
voace o molimă precum Moartea Neagră ș� i să se ș� teargă de
pe faț�a pământului o treime din populaț�ia Europei, aș� a
cum s-a î�ntâmplat î�n urmă cu 700 de ani. Nu e nevoie decât
de un ș� ofer distras o secundă de un mesaj primit pe telefon
ca să provoace un accident fatal.
Un moment de inconștiență poate schimba

pentru totdeauna viața noastră și a altora.
Obligația noastră spirituală față de lume este
să facem tot posibilul să trăim conștient tot
timpul.
De unde î�ncepem? Trebuie să î�nț�elegem că nu intrăm
dintr-odată î�n starea de inconș� tienț�ă. Nu ne simț�im brusc
instabili. Nu decidem deodată că unele lucruri nu au im-
portanț�ă. Întotdeauna este vorba de o înșiruire de mo-
mente care ne trag în jos. Începem cu prima oară când
ne abatem un centimetru de la integritatea noastră,
apoi alți doi – și, fără să ne dăm seama, suntem deja
departe de ea.
Ai î�notat vreodată î�n mare, ș� i de la ț�ărm părea foarte cal-
mă, dar de fapt era un curent foarte puternic? Dintr-odată, î�ț�i
dai seama că ai fost tras departe de punctul î�n care ai intrat

î�n apă. Acelaș� i vârtej care te-a făcut să te î�ndepărtezi atât
de repede te face acum să î�noț�i î�mpotriva curentului ș� i este
istovitor.
Adesea în viață nu realizăm că suntem trași de

un fel de curent energetic sau vârtej vibrațional
– de o persoană, o situație, sau de ceva ce facem
și ne influențează, sau de unele părți ale
noastre inconștiente și necicatrizate.
Înainte să ne dăm seama, suntem luați de cu-
rent. Și, după cum știi, când ești luat de curent
și încerci să te întorci împotriva curentului,
nu este atât de ușor.
Lucrurile mărunte au o influenț�ă mare. Când nu suntem
atenț�i unde suntem sau ce forț�e ne trag, ne putem abate
foarte uș� or de la drum – î�n relaț�ia, î�n afacerea, î�n sănătatea
noastră ș� i chiar de la integritatea noastră. Cu toț�ii am tre-
cut prin asta, fie că au fost abateri financiare, emoț�ionale
sau spirituale.
Cum arată abaterea? Este o mică nesiguranț�ă, o ajusta-
re minoră a valorilor noastre obiș� nuite, o negociere cu si-
nele nostru î�n care ne spunem: „Nu este atât de rău”, sau
„Doar de data asta” – numai că apoi ajungem să o mai facem
o dată ș� i î�ncă o dată. Nu realizăm că aceste mici abateri se
adună ș� i devin o rătăcire imensă, de la care este foarte difi-
cil să ne î�ntoarcem.
Când nu suntem atenți, putem aluneca fără să

ne dăm seama. Ignorăm lucrurile mărunte,
pentru că alegem inconștiența în favoarea
conștiinței. Apoi ne trezim brusc într-un loc în

care nu vrem să fim și din care nu știm cum să
ne întoarcem.
Care este antidotul la toate acestea? Conștiința. Nu există

înlocuitor pentru conștiință. Nu există î�nlocuitor pentru a fi
atent. Nu există î�nlocuitor pentru a vedea ceea ce este de văzut.
Perioada de timp pe care o petrecem încercând să
ne întoarcem de unde ne-a tras curentul, încercând să
ne convingem pe noi înșine și pe ceilalți că nu ne-am
abătut sau făcând curățenie în dezordinea emoțională
rezultată în urma alunecării este mult mai mare decât
cea în care ar trebui să fim – și să rămânem – conștienți.
CULTIVAREA CREDIBILITĂŢII VIBRAŢIONALE

Dacă ai integritate, nimic nu mai contează.
Dacă nu ai integritate, nimic nu mai contează.
– Alan K. Simpson
De când mă ș� tiu, am dat importanț�ă tuturor lucrurilor.

Nu mi-am spus niciodată î�n liceu că: „Asta este doar școală,
nu viaț�a reală. Nu mă voi mai î�ntâlni cu aceș� ti profesori
după absolvire, deci de ce ar trebui să mă străduiesc să î�n-
văț� bine? Ș� coala nu contează”. Am dat importanț�ă fiecărei
testări, fiecărui proiect ș� i fiecărei zi petrecute la ore. Tre-
buia să dau tot ce e mai bun î�n mine ș� i nimic mai puț�in. Am
făcut acelaș� i lucru ș� i î�n relaț�ii. Indiferent cu cine eram, chiar
dacă simț�eam că se va termina cu persoana respectivă, am
făcut tot posibilul să fiu prezentă î�n relaț�ie cu inima com-
plet deschisă, cu dedicare ș� i angajament.
Când mi-am î�nceput cariera ca profesor de meditaț�ie,

la vârsta de 20 de ani, am avut aceeaș� i atitudine î�n tot ceea
ce făceam. Î�mi amintesc ș� i acum foarte clar când am ț�inut
primele prelegeri publice, care aveau loc la bibliotecă, î�n
serile de joi. Am făcut afiș� e (scrise de mână; î�ncă nu existau
computere!) ș� i le-am lipit prin oraș� , invitând oamenii să
î�nveț�e despre meditaț�ie ș� i libertate spirituală. Asta se î�n-
tâmpla î�n 1971, când nimeni nu auzise despre meditaț�ie,
ce să nu mai vorbim de practicarea ei. Mă î�mbrăcam ele-
gant ș� i ajungeam la bibliotecă cu notiț�ele mele ș� i o tăbliț�ă
portabilă, aș� teptând cu nerăbdare să ofer informaț�ii preț�i-
oase căutătorilor de adevăr.
De cele mai multe ori, apărea o singură persoană – o
persoană care stătea singură î�ntr-o sală mare a bibliotecii
ș� i care se holba nerăbdătoare la această tânără de 20 de
ani cu părul lung ș� i negru! Oare mi-am zis vreodată: „Fir-ar
să fie, nu vreau să vorbesc pentru o singură persoană. O să
fac doar o sinteză de 10 sau 15 minute și pe urmă mă car”?
Nu, mi-am ținut întreaga prezentare de 90 de minute
pentru o singură persoană cu același entuziasm și de-
votament ca și cum în sală ar fi fost zece mii de oameni.
Conferinț�ă după conferinț�ă, afiș� după afiș� , sute de mici
emisiuni radio, seminarii ț�inute î�n living ș� i mai târziu emi-
siuni TV locale, am ajuns la o notorietate ș� i la un nivel de
succes pe care nu mi l-am imaginat niciodată ș� i la care nici
măcar nu am î�ndrăznit să sper. Tot ce mi-am dorit să fac a
fost să devin profesoară ș� i să ajut oamenii cum pot.
Ce a urmat? Până să ajung să vorbesc cu adevărat î�n
faț�a a 10 000 de oameni, până să ajung la TV, unde am vor-
bit pentru milioane de oameni, până să ajung să fac tot
ceea ce destinul î�mi rezervase, eu eram pregătită. De ce?
Pentru că de la început am dat importanță tuturor lu-

crurilor. Nu mi-am încropit priceperea pe ultima sută
de metri. Era ceva ce practicasem în fiecare minut al
vieții mele, toată viața, chiar dacă se uita cineva la mine
sau nu.
Ș� tiam că mi-am dat mereu toată silinț�a ș� i că am depus
cel mai sincer efort. Această cunoaș� tere este cea care a cre-
at o bază solidă a î�nț�elegerii. Nu doar vorbeam despre mă-
iestrie – am ales să o pun în practică în fiecare zi, cu mult
timp înainte să știu cine eram. Aș� a că, atunci când Universul
a vrut „să pună ceva valoros pe mine”, nu eram nicidecum
instabilă.
Ce am făcut î�n toț�i aceș� ti ani care m-au pregătit pentru
oportunitatea de a servi omenirea î�ntr-un mod atât de mă-
reț�? Mi-am cultivat „credibilitatea vibrațională”. Am
inventat această sintagmă ca să descriu o metamorfoză a
sufletului foarte importantă: poți avea cele mai bune califi-
cări din lume, dar ele nu înseamnă nimic dacă nu ai credibi-
litate vibrațională.
Intenț�ia mea î�n ultimele câteva capitole a fost să te ajut
să î�nț�elegi mecanismele a ceea ce creează o stare de credi-
bilitate vibraț�ională: este atunci când oamenii simt că vi-
brația ta se potrivește și e coerentă cu ceea ce spui sau cu
felul în care te prezinți. Nu transmiți mesaje vibraționale
confuze. Coloana ta sonoră se potrivește cu modul în care
apari în lumea din afară.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A ÎNCERCA SĂ ARĂŢI BINE,

LA A CULTIVA CREDIBILITATEA VIBRAŢIONALĂ
Cei mai mulț�i oameni vor să obț�ină credibilitate mate-

rială: un serviciu prestigios, statut financiar, un CV lung ș� i
impresionant, milioane de like-uri pe Facebook sau tone
de urmăritori pe Twitter. Toate aceste lucruri î�i fac să dea
bine î�n faț�a altora ș� i, bineî�nț�eles, î�n faț�a lor. Nu este nimic
greș� it î�n asta. Totuși, credibilitatea vibrațională nu în-
seamnă doar să dai bine, ci să trăiești cu integritate,
astfel încât ceea ce văd și ceea ce simt oamenii să fie
unul și același lucru.
De unde ș� tii dacă ai credibilitate vibraț�ională? Pune-ț�i
următoarele î�ntrebări:
„Am încredere în mine să-mi arăt Sinele Suprem,

cel mai armonios și mai autentic sine, nu doar atunci
când este necesar, ci tot timpul?”
„Am încredere în mine să îmi dau seama când nu
sunt în acord cu Sinele meu Suprem și să știu cum să
revin la el?”
Nu î�ț�i face griji dacă răspunsurile tale la aceste î�ntre-

bări sunt: „Uneori”, „Nu la fel de mult pe cât ar trebui”, „Da,
exceptând atunci când sunt cu familia” sau „Ajutor! Ce vrei
să spui prin Sinele Suprem?”. Î�n restul călătoriei noastre
voi prezenta multe concepte de metamorfoză a sufletului
care te vor ajuta să î�nveț�i nu doar ce anume trebuie trans-
format, ci ș� i cum să faci asta.
Nu ș� tiu ce-mi va aduce ziua de mâine – niciunul dintre
noi nu ș� tie acest lucru. Ceea ce știu este că tot timpul voi lăsa
să se manifeste Sinele Suprem, cel mai consecvent sine, indife-
rent de circumstanțe, indiferent cât de urât se poartă ceilalți
cu mine, indiferent cât de înspăimântătoare sau dificilă este
situația. De ce sunt atât de sigură de acest lucru? Simplu:
pentru mine nu este o opțiune să fac mai puțin de atât.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care ț�i le
pot oferi, î�n acest caz, este un alt concept de metamorfoză
a sufletului care î�ț�i va transforma î�nț�elegerea despre ceea
ce î�nseamnă să trăieș� ti cu măiestrie.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A CONSIDERA MĂIESTRIA

CA FIIND ATITUDINEA ȘI INTENŢIA DE A EXCELA,
LA A FACE DIN MĂIESTRIE UN ADEVĂRAT OBICEI
Adevărata măiestrie nu este o atitudine idealistă. Este

un obicei ș� i un exerciț�iu. Este o abilitate pe care o poț�i î�nvăț�a
doar practicând măiestria, angajamentul ș� i implicându-te
100% î�n orice faci, ca aceasta să devină a doua ta natură.

Când o viață sub nivelul măiestriei nu va mai fi o opțiune, vei
fi făcut o profundă metamorfoză sufletească.
Nu poți decide să devii perfect îndată ce obții

slujba ideală, îți găsești partenerul de vis sau
primești o șansă extraordinară.
Nu poți decide să devii perfect pentru că brusc
totul e important și te aștepți să apară exce-
lența. Trebuie să-ți fi format obiceiul zilnic
de a fi perfect și de a da importanță tuturor
lucrurilor.
Imaginează-ț�i că vrei să alergi la un maraton. Nu poț�i
î�ncepe să te antrenezi cu două săptămâni î�nainte de cursă.
Ce se î�ntâmplă dacă faci asta? Nu vei avea rezistenț�ă. Nu
vei reuș� i să termini sau să ieș� i din cursă fără accidentare
pentru că plămânii ș� i muș� chii au nevoie de antrenament,
iar antrenamentul nu poate fi făcut pe grabă sau de formă.
Nu o poț�i lua pe scurtături.
Aș� a e ș� i î�n viaț�ă. Nu există scurtături către măiestrie. Eu
am o vorbă:
Când totul contează, apar și scurtăturile.
Când î�ncercăm să ne ascundem lipsa de credibilitate

vibraț�ională, arătăm de parcă am fi rămas fără suflare din
punct de vedere energetic ș� i vibraț�ional, ca atunci când in-
trăm î�n ultima clipă î�n sală î�naintea unui examen sau a
unei î�ntâlniri, sperând că nimeni nu ne va observa. Dar oa-
menii ne observă.
UNIVERSUL ESTE NERĂBDĂTOR SĂ SE BAZEZE PE TINE

Folosește-mă, Doamne. Arată-mi cum să iau cine sunt, cine vreau să
devin și ce pot să fac, și să le folosesc pentru un scop mai înalt decât mine.
– Oprah Winfrey
Bunica mea, Esther, obiș� nuia să tricoteze pentru nepoț�ei

pături colorate minunate. Am preț�uit pătura de la ea aș� a
cum am iubit-o pe Buni, ș� i chiar ș� i după mulț�i ani de la
moartea ei, am păstrat-o pe ultima care mi-a mai rămas, î�n
ciuda faptului că era uzată ș� i se rupsese, până î�ntr-o zi când
a cedat cu totul.
Copil fiind, î�mi amintesc că obiș� nuiam să mă uit la ea
cum face fiecare pătrăț�el cu câte un model specific. Ș� i pă-
trăț�elele luate singure erau frumoase, dar când le punea pe
toate î�ntr-un coș� , atunci se î�ntâmpla magia – le cosea unele
de altele ș� i se transformau î�ntr-o pătură minunată care mă
î�nvelea cu dragostea ei.
Fiecare dintre noi are mai multe bucăț�i. Exact ca pătu-
ra bunicii, și tu, ca să fii întreg, trebuie ca toate bucățile să
fie conectate, cusute unele de altele ca să formeze o bucată
unitară, coerentă, un „tu” armonios.
Există un cuvânt tibetan, wangthang, care î�nseamnă
„prezenț� ă autentică”. Traducerea exactă este „câmp de
putere”. Conform renumitului profesor budist ș� i cărturar
Chögyam Trungpa, această prezenț�ă autentică duce la „go-
lire ș� i renunț�are”.
Ador acest cuvânt ș� i semnificaț�ia lui, pentru că eu cred
că se apropie mult de experienț�a mea spirituală ș� i de tot ce
am analizat până acum î�n această carte: prezența autentică,
măiestria autentică nu este obținută prin mai multe
acțiuni sau calități care să ne facă mai impresionanți,

ci mai degrabă opusul – prin eliberarea, renunțarea și
recalibrarea a tot ceea ce nu este autentic în noi.
Atunci, ceea ce rămâne va fi integritatea noastră, ade-
vărata capodoperă care suntem deja.
Aceasta este munca pe care o depunem pentru

metamorfoza sufletului. Cu cât ești mai întreg,
cu atât mai mult sfințenia va lucra prin tine.
Î�ntr-o zi, cu mulț�i ani î�n urmă, î�n timp ce eram cufundată
î�n meditaț�ie profundă, am auzit o ș� oaptă sacră a unei voci
care mi-a spus aceste cuvinte:
„Universul este nerăbdător să se bazeze pe tine.”
A fost un mesaj extrem de simplu, dar puterea adevă-

rului lui mi-a tăiat respiraț�ia. Universul era nerăbdător să
se bazeze pe mine. Trebuia să mă pregătesc pentru a fi o
bază solidă pentru orice ar fi trebuit să fac.
Acum este momentul pentru ultimul concept de me-
tamorfoză a sufletului din acest capitol.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A CĂUTA MĂREȚIA,

LA A TE PREGĂTI PENTRU MĂREȚIE
Nu-i aș� a că este un gând frumos? Universul este nerăb-

dător să se bazeze pe tine. Care este atunci munca ta? Este
ceea ce tocmai am văzut – să te pregăteș� ti pentru măreț�ie
făcând fundamentul conș� tiinț�ei tale atât de puternic ș� i de
convingător, î�ncât să fii opusul instabilităț�ii. Vei deveni
unul dintre cele mai fiabile poduri pe care î�nț�elepciunea,
iubirea, creativitatea ș� i ajutorul pot merge spre lumea care
aș� teaptă.
Pentru a te ajuta să î�ț�i reaminteș� ti de ce faci acest lucru,
iată o rugăciune pe care am scris-o pentru tine:
 RUGĂCIUNEA DE PREGĂTIRE PENTRU MĂREȚIE 

Universul este nerăbdător să construiască
ceva minunat cu ajutorul meu.
Fie ca să nu mai caut măreția și să mă pregătesc.
Fie ca să nu alerg după importanță, ci să fac
din mine o bază atât de stabilă încât să devin o
platformă care poate să susțină ceva important.
Fie ca eu să devin un „pod foarte bun”!
PARTEA A TREIA
SPIRITUALITATEA
PRACTICĂ
8
Ia atitudine în vederea
conștientizării: de la contracție
la expansiune
Indiferent de condiția ta spirituală și de poziția pe care

o ai în Univers, alegerea ta este mereu aceeași:
să îți extinzi conștientizarea sau să o contracți.
– Thaddeus Golas
Este timpul să-ț�i prezint un principiu universal care va

fi planul tău pentru transformare, ca să poț�i î�ncepe sa-ț�i
metamorfozezi sufletul. Î�nț�elegând această lege cosmică
vei putea să pui î�n practică conceptele din prima parte a
cărț�ii. Acest principiu simplu, dar profund este piatra de
temelie a dezvoltării ș� i a creș� terii î�n plan spiritual. De fapt,
funcț�ionează ș� i î�n clipa de faț�ă î�n corpul tău ș� i peste tot î�n
universul fizic. Iată-l:
Principiul expansiunii și contracției.
Î�n capitolul despre fizica spirituală, am î�nvăț�at că ener-

gia (conș� tiinț�a) vibrează î�ntotdeauna la o anumită frecven-
ț�ă. E tot timpul î�n miș� care, nu stă niciodată. Totuși, nu se
mișcă niciodată la întâmplare, ci pendulează între cele

două direcții: expansiune și contracție.
Contracția apare când energia încetinește. Cu cât scade
pulsaț�ia energiei sau frecvenț�a vibraț�iilor, cu atât se con-
densează ș� i se subț� iază ș� i energia, până devine materie
solidă, rigidă. Acelaș� i lucru se î�ntâmplă ș� i când apa se trans-
formă î�n gheaț�ă. Moleculele din lichid se răcesc ș� i se apropie
foarte mult î�ntre ele, devenind astfel solide ș� i contractate.
Expansiunea are loc atunci când energia își mărește vite-
za. Când moleculele se î�ncălzesc, se energizează ș� i î�ncep să
vibreze mai tare. Acest lucru le permite să aibă o libertate mai
mare de miș� care ș� i se î�ndepărtează una de cealaltă, motiv
pentru care se creează mai mult volum (expansiune). Cu cât
vibraț�ia energiei este mai rapidă, cu atât spaț�iul se extinde
mai mult, aș� a cum gheaț�a se topeș� te ș� i se transformă î�n apă.
Principiile expansiunii și contractării sunt

esențiale pentru Universul nostru, prin urmare
sunt esențiale și pentru tine, ca parte din
acest Univers. Şi tu ești într-o continuă
extindere și contracție.
Cele două forț�e, cea a expansiunii ș� i cea a contracț�iei,

lucrează tot timpul î�n tine. Î�n interiorul tău ș� i î�n viaț�a ta
există un curent de energie expansivă, sau ceea ce numim
„de î�mbunătăț�ire a vieț�ii“, dar este ș� i un curent de energie
contractilă pe care o numim „de diminuare a vieț�ii“.
Energia de îmbunătățire a vieții = expansiune

Energia de diminuare a vieții = contracție
Polaritatea dintre aceste două curente este constantă.

Corpul tău este viu ș� i funcț�ionează datorită acestor forț�e.
Ia atitudine în vederea conștientizării 257
Chiar î�n momentul î�n care citeș� ti sau asculț�i aceste cu-
vinte, eș� ti viu tocmai pentru că eș� ti î�n expansiune ș� i î�n con-
tracț�ie. Inima are 60-100 de bătăi pe minut, se extinde ș� i se
contractă pentru a pompa cinci sau ș� ase litri de sânge î�n
corp la fiecare 60 de secunde. Plămânii se măresc ca să ab-
soarbă suficient aer pentru ca tu să poț�i respira ș� i se con-
tractă pentru a elimina dioxidul de carbon. Î�nsăș� i existenț�a
ta a î�nceput cu o miraculoasă expansiune a fetusului, care
a devenit o ființ�ă umană complet formată. Pântecul mamei
tale s-a mărit pentru a face loc expansiunii, ca apoi să se
contracte ș� i să te scoată î�n această lume.
Poate că lucrul cel mai important pentru explorarea
noastră nu este ceea ce se î�ntâmplă î�n corp, ci ceea ce se
î�ntâmplă î�n fiecare moment î�n conș� tiinț�a ta:
Fiecare experiență pe care o ai fie te face

să te extinzi, fie să te contracți.
Fiecare gând pe care îl ai fie te face
să te extinzi, fie să te contracți.
Fiecare relație, conversație sau interacțiune
cu o altă persoană fie te face să te extinzi,
fie să te contracți.
Tot ceea ce vezi, citești sau simți creează
fie o vibrație de îmbunătățire a vieții,
fie una de diminuare a acesteia.
Treci prin expansiune ș� i contracț�ie tot timpul, fără să
î�ți� dai seama. Spre exemplu, dacă î�ți� este frică sau eș� ti anxios,
ce se î�ntâmplă î�n corp? Stomacul se contractă ș� i te simț�i de
parcă ai avea acolo un nod, gâtul ț�i se î�ncordează, iar respi-
raț�ia devine sacadată. Corpul fizic nu face altceva decât să
reflecte ce se petrece de fapt î�n corpul spiritual. Pe de altă
parte, atunci când eș� ti fericit, când te simț�i î�n siguranț�ă ș� i

eș� ti apreciat, muș� chii ș� i respiraț�ia se liniș� tesc, iar tot cor-
pul se relaxează.
Hai să facem un mic experiment:
Imaginează-ți ceva care te face fericit. De exemplu: ești cu

persoana iubită, participi la o activitate care chiar îți face plăcere,
ești în mijlocul unui peisaj minunat din natură, te joci cu copiii sau
îți mângâi animalul de companie. Închipuie-ți una dintre situa-
țiile enumerate mai sus și încearcă să surprinzi senzațiile pe care
ți le provoacă. Rămâi așa câteva secunde în plus, poate chiar cu
ochii închiși dacă vrei.
Acum revino la realitate. Cel mai probabil te simți mult mai
măreț.
Trage aer în piept și șterge experiența din minte.
Acum imaginează-ți că faci ceva ce nu suporți, ceva ce nu
îți dorești să faci. Poate fi o activitate care te sperie, o conversa-
ție de care ți-e teamă să o ai cu cineva, o persoană care te-a rănit
sau trădat, un lucru pe care l-ai amânat, deși nu ar fi trebuit. Ima-
ginează-ți una dintre situațiile enumerate mai sus și încearcă să
surprinzi senzațiile pe care ți le provoacă. Păstrează imaginea în
minte câteva clipe, apoi trage aer în piept și dă drumul gândului
să plece.
Acum revino la realitate și observă ce simți. Probabil că te
simți contractat și chiar iritat că te-am pus să faci acest exercițiu!
Ca să nu rămâi cu acest sentiment negativ, imaginează-ți că te
îmbrățișează persoana iubită, un membru de familie, un prieten pe
care nu l-ai mai văzut de foarte mult timp, chiar și o persoană care a
părăsit această lume. Lasă-te învăluit de dragoste, cea mai profundă
conexiune care transcende în timp și spațiu, și mai rămâi acolo
pentru o clipă. Ok, acum ar trebui să te simți din nou expansiv.
Până ș� i î�n timpul acestui scurt exerciț�iu ai simț�it dife-

renț�a dintre expansiune ș� i contracț�ie. Expansiunea este
asemenea gheț�ii care se topeș� te ș� i se transformă î�n apă: ne
simț�im mai deschiș� i, mai î�ncăpători ș� i capabili să ne miș� căm,
să curgem. Contracț�ia e mai mult ca apa care î�ngheaț�ă: ne
simț�im denș� i, grei, limitaț�i ș� i inerț�i.
Energia expansivă creează libertate, vindecare, miș� ca-
re î�nainte, face loc pentru ca darurile Universului – iubire,
bunăstare, î�nț�elepciune ș� i creativitate – să se reverse î�n
viaț�a noastră. De aceea, vibrația expansiunii îmbunătă-
țește viața și este necesară pentru a ne ajuta în procesul
de schimbare, ne recalibrează, ne transformă.
La polul opus se află energia care contractă. Aceasta pro-
duce stagnare, limitare, suferinț�ă, creează bariere ș� i blocaje
care nu te lasă să primeș� ti ceea ce Universul are să ofere.
De aceea, vibrația contracției îți diminuează viața și
împiedică procesul de dezvoltare.
Î�n acest caz, este evident care este calea de urmat:
Pentru a ne vindeca, a ne deschide, a fi liberi,

a crește, a rupe barierele care ne împiedică să
primim, pentru a ne lăsa cuprinși de Harul
Universal și de Bunătate și pentru a ne bucura
de expansivitatea inerentă sufletului nostru,
trebuie să fortificăm curentul care îmbunătă-
țește viața și să îl eliminăm pe cel care o
diminuează.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA CONTRACŢIE LA EXPANSIUNE

PRIN CULTIVAREA EXPANSIUNII ȘI ELIMINAREA CONTRACŢIEI
Acest concept este una dintre cele mai importante ș� i

fundamentale chei pentru transformarea noastră. Ne î�n-
deamnă să efectuăm acț�iuni la interior ș� i la exterior care să
ne î�mbunătăț�ească viaț�a ș� i să ne facă să emitem o energie
expansivă. Decât să ne concentrăm asupra fiecărui loc
din viața noastră în care ne simțim legați, blocați sau
aglomerați, mai bine cultivăm cât mai multă expansiu-
ne cu putință și eliminăm cât mai multă contracție cu
putință. Această schimbare de la contracț�ie la expansiune
va crea condiț�iile optime pentru a ne recalibra la Conș� tiinț�a
Supremă, care este definiț�ia expansiunii fundamentale.
DESCOPERĂ-ŢI SPLENDOAREA
Dacă scoți la lumină ceea ce este în tine, ceea ce scoți la lumină
te va salva. Dacă nu scoți la lumină ceea ce este în tine,
ceea ce nu scoți la lumină te va distruge.
– Evanghelia apocrifă după Toma
Când eram mică, eram î�ndrăgostită de capsulele din

care se formau animale. Poate că vă mai amintiț�i de ele sau
chiar le-aț�i făcut cadou celor mai mici din familia voastră.
Î�n niș� te capsule precum cele de medicamente erau diferite
forme de animale din burete. Când puneai capsula î�n apă,
gelul se dizolva î�ncet iar buretele absorbea apa ș� i se mărea

din ce î�n ce mai mult până se transforma î�ntr-un animal
colorat: o girafă, un câine, un homar sau un elefant. Eram
fascinată de procesul de expansiune ș� i priveam cu interes
cum cel mai mic colț� al buretelui î�ș�i mărea volumul. Cel
mai mult î�mi plăceau capsulele mai mari, pentru că î�ntre-
gul proces de deschidere a animalului dura mai mult.
La un moment dat am decis să î�mi fac o grădină zoologică
cu astfel de vieț�uitoare. De fiecare dată când făceam baie,
puneam î�n cadă câte o capsulă ș� i urmăream cu interes î�n
ce animal se transformă. Din cine ș� tie ce motive, unele ani-
male nu erau fabricate la fel de des ca altele ș� i î�mi amintesc
că am aș� teptat foarte mult să găsesc o maimuț�ă portocalie,
care să î�ș�i ocupe locul alături de ceilalț�i prieteni din burete
de pe raft. Ceea ce m-a frustrat î�ntotdeauna a fost că nu
puteam să văd de mai multe ori procesul de expansiune.
Oricât de mult mă chinuiam să î�ndes animalul la loc î�n cap-
sulă, nu mai î�ncăpea. Odată ce buretele își finaliza pro-
cesul de expansiune, rezultatul era permanent.
Mulț�i ani mai târziu, când am î�nceput să predau acest
principiu despre expansiune ș� i contracț�ie, mi-am reamin-
tit de animalele din burete ș� i abia atunci am î�nț�eles de ce,
pe vremuri, eram atât de fascinată să le văd crescând.
Suntem exact ca aceste animale compacte

din burete – ne condensăm, ne contractăm,
ne îndesăm în spații minuscule, limitate,
încapsulați în uitare și în propriile tipare.
Nu putem vedea pe deplin cine suntem cu
adevărat sau cum ar trebui să fim la potenția-
lul maxim, extins. Poate că unii dintre noi s-au
desfăcut, dar știm că nu e numai atât.
Ce ne face să ne micș� orăm? Am văzut cum prima „cri-

ză“ este reprezentată de miș� carea Conș� tiinț�ei Supreme î�n
„capsula“ corpului nostru fizic, unde adevărata natură este
ascunsă ș� i se instalează sentimentul de deconectare de Spirit.
Apoi, circumstanțele și stilul de viață ne storc – și ne îngheață
– și, drept rezultat, rămânem mici. Ne îngustăm gândirea,
ne limităm puterea. Ne facem dragostea mică.
Problema este că ne obiș� nuim cu contractarea ș� i ne adap-
tăm la această stare. După un timp, nu ne mai simțim mici,
ci vedem acest lucru ca pe o normalitate.
Ne este uș� or să ne familiarizăm ș� i să ne adaptăm la
contracț�ie. Ne obiș� nuim cu abilitatea î�ngustată de a simț�i,
cu libertatea î�ngustată de a ne exprima î�ntr-o relaț�ie, cu
modul î�ngustat î�n care luăm decizii sau î�n care facem faț�ă
problemelor, cu comportamentul î�ngustat faț�ă de membrii
familiei sau de prietenii î�n prezenț�a cărora nu simț�im că
putem fi noi î�nș� ine, cu gândirea î�ngustată. Învățăm să ne
tolerăm și să rămânem nepăsători față de disconfortul
diminuării.
Aș� a trăiesc mulț�i dintre noi, î�ncercând să î�ndesăm î�ntr-un
spaț�iu î�ngust o mică personalitate, o inimă la fel de mică, o
existenț�ă mică, î�ncă neconturată pe deplin. Totuș� i, la fel ca
jucăria din burete, suntem mult mai mari – numai să fim
eliberaț�i.
Trăim în spații mici și acest lucru este chinui-

tor. Ne prefacem că suntem într-un castel, dar
de fapt ne simțim de parcă am fi fost îndesați
într-un dulap.
Așa cum animalele din burete sunt pregătite
și așteaptă să se extindă la forma lor naturală,
așa suntem și noi pregătiți să ne eliberăm din

închisorile limitării și să ne extindem la forma
noastră magnifică.
Animalele de burete au nevoie de apă pentru a se mări.

Care este pentru noi „apa“ din metaforă? Ce ne face să ne
extindem ș� i unde putem găsi acest lucru?
Răspunsul este foarte simplu. Este vorba despre ener-
giile expansive, cele care îmbunătățesc viața, care sunt peste
tot în jurul nostru și în noi. Este energia iubirii, a bucuriei, a
intimității, a relațiilor, a frumuseții, a înțelepciunii, a spiritu-
lui și a harului. Nu trebuie să aș� teptăm până apare o forț�ă
magică care ne ia ș� i ne pune î�ntr-o piscină cosmică plină cu
apă. Trăim deja î�n ea! Trebuie doar să ne scufundăm ș� i, la
fel ca jucăriile din burete, odată ce ne mărim, nu vom mai
fi niciodată limitaț�i.
Eu trăiesc conform acestui concept. A fost una dintre
cele mai puternice practici care au pus bazele revelaț�iei
mele ș� i a fost o lumină crucială pe calea parcursă de cursanț�ii
mei. Cultivă expansiunea și elimină contracția. Extin-
de lucrurile care te extind. Contractă lucrurile care te
contractă.
Hai să î�ncercăm un alt experiment:
Fă-ți mâna pumn. Strânge-l cât poți de tare. Nu elibera din

strânsoare și, în timp ce faci asta, observă ce se petrece în restul
corpului. Probabil te-ai tensionat, respirația a devenit mai agitată,
îți ții respirația, ritmul cardiac poate că accelerează. Ok, acum poți
desface pumnul.
Ai putea fi surprins când vei remarca că degetele nu

s-au desfăcut instantaneu. Asta pentru că au rămas î�n sta-
rea de contracț�ie, chiar dacă au stat aș� a doar 15 secunde.
De asemenea, poate vei fi surprins să î�ț�i dai seama ce efect
imediat ș� i puternic a avut asupra sistemului nervos menț�i-
nerea contracț�iei î�ntr-o mică parte a corpului.
Aceasta a fost o modalitate fizică de a demonstra ș� i de
a mai î�nț�elege ceva despre expansiune ș� i contracț�ie.
Contracția consumă energie. Este nevoie de

multă energie pentru a menține o acțiune de
contracție sau o stare emoțională sau psihică
de contracție, chiar dacă nu suntem conștienți
de ea în acel moment.
Când ne folosim energia pentru a susține
contracția, avem mai puțină pentru extindere.
Când fac acest mic experiment cu publicul, mai adaug
ceva: î�i rog pe oameni să ț�ină pumnul strâns î�n continuare
ș� i să se î�ntoarcă spre persoana de lângă ei ș� i să î�ncerce să
poarte o conversaț�ie plăcută. Dacă ai pe cineva lângă tine
acum, poț�i î�ncerca ș� i tu. Energia de contracție care vibrează
în interiorul tău va face dificil să nu arăți tensionat, să ai un
ton liniștit și să nu simți contracția și la exterior.
Acest lucru poate explica modul î�n care te-ai simț�it î�n
unele relaț�ii. Imaginează-ț�i că doi oameni trăiesc cu o mare
contracț�ie interioară, ca ș� i cum ar fi î�ncleș� taț�i î�năuntrul lor,
dar î�ncearcă totuș� i să fie iubitori, grijulii, deschiș� i ș� i atenț�i.
Mă tensionez numai când mă gândesc la asta!
Este extrem de dificil să iubești într-un mod ex-

pansiv, atunci când în sinea ta ești contractat.
Se produce o coliziune vibrațională între mo-

dul în care te simți și modul în care încerci să
comunici sau să te comporți.
Când ai î�n tine multă contracț�ie, o vei transmite ș� i oa-

menilor din viaț�a ta, ș� i restului lumii. Î�ț�i aminteș� ti de meta-
fora cu cel care are o mulț�ime de pachete î�n braț�e pe care
abia le ț�ine ș� i care pare instabil? Degeaba î�ncerci să vor-
beș� ti că el, fiindcă e prea distrat de lucrurile pe care le cară.
Acest lucru duce conceptul puț�in mai departe, făcându-ne
să î�nț�elegem că instabilitatea noastră nu vine doar din lipsa
echilibrului interior, ci și din confuzia pe care o simțim din
cauza contracțiilor.
PUTEREA VINDECĂTOARE A EXPANSIUNII

Am vorbit despre principiul de a elimina condiț�iile in-
terne care ne î�mpiedică să ne manifestăm Sinele Suprem
– anularea tiparelor energetice ș� i a energiilor emoț�ionale
nerezolvate care blochează forț�a vieț�ii să curgă î�n noi ș� i
prin noi. Cum le eliminăm? De ce condiț�ii avem nevoie pen-
tru a obț�ine o schimbare vibraț�ională? Iată un nou exerci-
ț�iu pentru metamorfoza sufletească:
Când vrei să scoți sau să îndepărtezi ceva,

 creează o condiție de expansiune. 
Dacă î�ț�i intră o aș� chie î�n mână, cum faci să o scoț�i mai
uș� or? Creezi o condiție de expansiune. Î�ț�i pui mâna î�n apă
caldă. Nu pui gheaț�ă, pentru că pielea se contractă ș� i aș� chia
va intra ș� i mai adânc.
Dacă vrei să deschizi capacul î�nț�epenit al unui borcan,

î�l treci printr-un jet de apă fierbinte, nu î�l pui î�n apă rece.
Astfel, se va deschide mai uș� or.
Dacă ai infecț�ie la un deget de la picior, doctorul te va
sfătui să î�l î�nmoi î�n apă fierbinte, ca să iasă infecț�ia. Nu-ț�i va
spune niciodată să pui piciorul î�n gheaț�ă, pentru că pielea se
va strânge. Căldura creează o condiț�ie de expansiune.
Condițiile de expansiune creează oportunități

pentru ca lucrurile să se schimbe la nivel de
vibrație. Așa cum căldura permite moleculelor
din gheață să vibreze mai rapid și să se separe
pentru a se transforma în apă, așa cum apa
fierbinte ajută așchia să iasă din piele, tot așa
și condițiile de expansiune creează loc pentru
ca ce a fost blocat sau rigid în tine să înceapă
să se evapore.
Am fost foarte entuziasmată când mi-am dat seama de

legătura dintre expansiune ș� i vindecare. Am văzut ce î�nseam-
nă pe pielea mea ș� i cu sute de cursanț�i, dar nu am disecat
niciodată complet mecanismul – că atunci când creăm con-
diții de expansiune internă la nivel vibrațional, vechile energii
care au rămas blocate acolo încep să se relaxeze și să se
disipeze.
Ca să dau cel mai simplu dintre exemple, imaginează-ț�i
că copilul tău sau cineva pe care î�l iubeș� ti s-a lovit sau s-a
tăiat, ș� i astfel s-a stârnit î�n el o energie de frică ș� i anxietate,
energie care contractă. Instinctiv, î�l î�mbrăț�iș� ezi ș� i î�i spui cu-
vinte duioase ș� i liniș� titoare. Astfel, cu dragostea ta creezi o
condiț�ie de energie de expansiune, care este cea mai ex-
pansivă forț�ă din Univers.
Vibraț�ia ta expansivă acț�ionează ca un „neutralizator“

al vibraț�iei contractoare a fricii ș� i ș� ocului ș� i, î�n câteva mi-
nute, persoana iubită î�ncepe să se calmeze ș� i să se simtă
mai bine. Energia sau vibraț�ia expansivă a recalibrat vibraț�ia
de contractare pe care a simț�it-o ș� i a ajutat la eliminarea ei.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A TE ÎMPOTRIVI SAU A ELIMINA

EMOŢIILE, TIPARELE SAU ENERGIILE NEDORITE,
LA A CREA CONDIŢII DE EXPANSIUNE, PENTRU CA ACESTE
ENERGII SĂ SE DESTINDĂ ŞI SĂ DISPARĂ
Acest principiu ne oferă o perspectivă asupra modului

î�n care are loc transformarea. Decât să luptăm î�mpotriva
emoț�iilor, tiparelor ș� i obiceiurilor, mai bine creăm condiții
de expansiune, astfel încât energia care menține struc-
tura vibrațiilor acelor tipare să se recalibreze.
Ai putea să te gândeș� ti la condiț�iile de expansiune ca la
niș� te ultrasunete emoționale sau spirituale. Medicii ș� i fizio-
terapeuț�ii fac tratament cu ultrasunete pentru a î�ncălzi un
muș� chi î�ncordat sau o zonă cu spasme. Undele sonore fac
ca fibrele musculare să se î�ntindă, astfel î�ncât să nu se mai
contracte. Î�n acest fel, î�ntinderea muș� chilor creează un
spaț�iu î�n care nodul î�ncepe să se desfacă.
Acum că î�nț�elegem mai multe despre energia expansivă
care î�mbunătăț�eș� te viaț�a, trebuie să analizăm mai profund
ș� i energia contractoare care diminuează viaț�a. Energiile
de contracție funcționează invers celor expansive: se strâng,

în loc să se desfacă; creează mai puțin spațiu, nu mai mult;
inhibă mișcarea, în loc să o favorizeze.
Gândeș� te-te la un obiect î�ngheț�at. Este prins î�n gheaț�ă
ș� i nu are loc să se miș� te. Cu cât ceva este mai contractat,
cu atât mai mică este posibilitatea să se transforme.
Din nefericire, este î�n natura umană să ne contractăm
din cauza durerii ș� i a problemelor. Î�n loc să ne deschidem,
noi ne î�nchidem. Î�n loc să ne deschidem î�n faț�a iubirii, ne
izolăm. Î�n loc să vorbim despre ce ne deranjează ș� i să ne
eliberăm astfel de acea energie, ne reprimăm sentimentele.
Alegem contracț�ia î�n locul expansiunii ș� i astfel î�mpiedicăm
vindecarea ș� i eliberarea pe care le dorim atât de mult.
Cu toț�ii avem î�ngropate î�n noi rămăș� iț�e ale unor vechi
răni, dezamăgiri, suferinț�e ș� i dureri. Acestea sunt fărâme
de inocenț�ă, speranț�ă ș� i credinț�ă rămase î�n urma luptelor
cu cei pe care i-am iubit sau pe care am î�ncercat să î�i iu-
bim, î�n urma bătăliilor cu cei î�n care am avut î�ncredere
sau î�n care ne-am dorit să avem î�ncredere ș� i, poate, î�n
urma bătăliilor pierdute cu propria integritate ș� i respect
faț�ă de sine.
Ascundem aceste răni sub cicatricile contracției, gândin-
du-ne că ne protejăm de mai multă durere, dar această pro-
tecție devine o închisoare în care iubirea și forța vieții
rămân captive.
Ce instrument am putea folosi pentru a străpunge acest
acoperământ al falselor protecț�ii? Folosim î�nț�elepciunea.
Înțelepciunea străpunge stratul exterior al

asprimii și al contracției și aduce la lumină ce
am ascuns în întuneric. Localizăm nodurile,
cioburile și spinii energetici și, odată ce îi ve-

dem, îi topim cu ajutorul amplificatorilor de
vibrație – compasiunea, curajul și iubirea.
IA ATITUDINE ÎN VEDEREA CONȘTIENTIZĂRII:

LUPTA INTERIOARĂ DINTRE EXPANSIUNE ŞI CONTRACŢIE
Curenț�ii care î�mbunătăț�esc viaț�a ș� i cei care o diminuează
nu sunt energii latente care stau ș� i aș� teaptă să sari î�ntr-un
râu sau î�n altul. Nu sunt pasive. Ele acț�ionează asupra ta
asemenea tuturor forț�elor naturii. O forț�ă este definită ca o
energie care trage sau î�mpinge ș� i care schimbă locul sau
forma obiectului. Ai putea spune că expansiunea ș� i con-
tracț�ia se luptă î�n tine î�n permanenț�ă pentru supremaț�ie.
Lupta dintre energiile expansive și cele de contrac-
ție se desfășoară toată viața, iar din experiența mea
pot spune că această luptă se va intensifica atunci când
începi să te dedici transformării tale. Să nu î�nț�elegi gre-
ș� it – creș� terea, transformarea ș� i trezirea nu sunt doar o cale
spre fericire. Sunt o serie de bătălii la nivel vibrațional.
Cu cât accepț�i mai repede ideea că aceste lupte există,
cu atât procesul de transformare va fi mai relaxant, mai
constant ș� i mai stabil. Cu cât te prefaci mai mult că nu există,
cu atât vei fi prins cu garda jos.
Mai mult ca sigur ai trecut prin asta î�ntr-un fel sau al-
tul. Poate ai fost la dietă ș� i partea din tine care doreș� te să
fie disciplinată s-a luptat cu cea care doreș� te să-ș� i facă pof-
tele. Poate că te-ai hotărât să renunț�i la fumat sau la o altă
dependenț�ă ș� i ai trecut prin lupta dintre partea care vrea
să fii sănătos ș� i eliberat de constrângerea fumatului ș� i
partea care nu vrea să renunț�e la acest obicei nesănătos.

Dacă cineva te-a rănit î�n trecut, s-ar putea să duci o luptă
î�ntre partea care ar vrea să iubească din nou ș� i cea care nu
mai are î�ncredere î�n oameni ș� i nu lasă pe nimeni să se
apropie.
Î�n drumul spre metamorfoza sufletului, bătălia se dă
î�ntre zona expansivă, care vrea să te elibereze de orice li-
mitare, ș� i cea contractoare, care vrea să ț�ină lucrurile izo-
late ș� i sub control. Un alt mod de a te gândi la aceste lupte
este ca la o coliziune dintre două forț�e opuse, cea a expan-
siunii ș� i cea de contracț�ie, dintre care, la un moment dat,
una va ieș� i î�nvingătoare.
Toate transformările personale sau spirituale

reprezintă o serie de bătălii și coliziuni vibra-
ționale: coliziunea dintre partea care vrea să
se extindă și cea care vrea să se contracte;
dintre adevăr și neadevăr; dintre viziune și
teamă; dintre angajamentul de a te trezi și
tentația de a te culca la loc; dintre Sinele tău
Suprem care încearcă să iasă la lumină și cel
care te limitează.
Î�n procesul de renaș� tere, inevitabil vor avea loc astfel
de coliziuni interioare care vor provoca disconfort. Aici te
vor ajuta cunoș� tinț�ele de nepreț�uit cu privire la metamor-
foza sufletului. Ori de câte ori te confrunț�i cu disconfort, î�n
loc să te î�ntrebi: „Cum pot scăpa de el?“, o î�ntrebare mai
potrivită ar fi:
„Cine cu cine se ciocnește înăuntrul meu în

acest moment?“
De exemplu:
Entuziasmul față de un proiect nou se ciocnește cu teama

de eșec.
Dorința de intimitate se ciocnește cu teama de a avea
încredere în cineva și de a suferi din nou.
Dorința de a începe o afacere pe cont propriu se ciocnește
cu lipsa de încredere în forțele proprii.
Bucuria pentru prietena mea care se căsătorește se cioc-
nește cu gelozia față de ea pentru că are partenerul perfect
și eu nu l-am găsit încă.
Compasiunea pentru nefericirea surorii mele se ciocnește
cu furia pentru stilul ei de viață delăsător și pentru că bea
prea mult.
Coliziune î�nseamnă atunci când două forț�e acț�ionează

simultan, aș� a cum bine vezi î�n exemplele de mai sus, care
te trag î�n direcț�ii diferite, luptându-se pentru supremaț�ia
controlului. Aș� a că, î�n loc să î�ț�i spui: „Sunt deprimat, sunt
trist, astăzi nu mă simt î�n apele mele“, mai bine te î�ntrebi:
„Cine cu cine se ciocneș� te î�năuntrul meu î�n acest moment?“.
Treci de perturbarea emoțională și caută sursa agitației. De
cele mai multe ori, vei descoperi că te afli î�n mijlocul unei
lupte la nivel vibraț�ional. De îndată ce vei înțelege ce
emoții sau intenții se ciocnesc, vei putea să hotărăști
pe care dintre ele să o susții.
HAI, ECHIPA EXPANSIUNII!

Convingerea… este lipsită de valoare cât timp
nu se transformă în comportament.
– Thomas Carlyle
Vara asta, am surprins la TV puț�in din Cupa Mondială

de fotbal. Stadionul era plin până la refuz cu 70 000 de su-
porteri care urlau ș� i explodau de entuziasm ș� i emoț�ie.
Chiar dacă nu obiș� nuiesc să urmăresc fotbalul ș� i nu ș� tiam
cine cu cine joacă, era foarte uș� or să î�nț�eleg ce se petrece
datorită suporterilor celor două echipe. Erau î�mbrăcaț�i î�n
culorile echipei lor, erau vopsiț�i pe faț�ă cu culorile echipei
lor; purtau peruci ș� i aveau steaguri î�n culorile echipei lor.
Camera de filmat se oprea asupra unei părț�i din mulț�ime
ș� i vedeai mii de oameni vopsiț�i cu galben ș� i roș� u. De cealaltă
parte a stadionului, toț�i erau cu alb ș� i albastru. Nu exista
nicio persoană neutră printre ei. Spre finalul meciului, ve-
deai fie oameni î�nflăcăraț�i, î�n pragul unei bucurii nebu-
neș� ti, fie oameni distruș� i ș� i cu inima frântă, de parcă ar fi
asistat la o tragedie teribilă.
Când meciul s-a terminat, au arătat un reporter local
din Statele Unite care se afla î�ntr-un bar ș� i î�ntreba un grup
de studenț�i cu ce echipă ț�ineau.
„Echipa noastră a fost eliminată acum ceva vreme”, a
răspuns un tânăr, „aș� a că aș� teptăm să vedem cine cu cine
joacă ș� i la fiecare meci alegem cu cine să ț�inem.“
Mi-a plăcut foarte mult răspunsul lui: de î�ndată ce vezi
care sunt cele două echipe, poț�i decide de partea cui eș� ti.
Este o metaforă minunată pentru acest punct al călătoriei
noastre de transformare. Trebuie să decizi de partea cui ești.
Mereu vor fi două echipe î�n interiorul tău ș� i fiecare î�ș�i

doreș� te să iasă victorioasă. Una este Echipa Expansiunii,
iar cealaltă este Echipa Contracț�iei. Tu pe care o alegi? Tre-
buie să fii de partea celei expansive, pentru că aceasta
este singura victorie care contează.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A AŞTEPTA PASIV SĂ VEZI CARE

PARTE DIN TINE VA TRIUMFA, LA A SUSŢINE
ȘI ÎNCURAJA ECHIPA DE EXPANSIUNE
Spre deosebire de campionatele sportive, lup-

tele interioare nu se desfășoară doar o dată
pe an sau la câțiva ani. Ele au loc în fiecare zi.
În loc să privești pasiv cum forțele expansiunii
și ale contracției te trag într-o direcție sau în
alta, mai bine decizi de care parte să fii și care
energie vrei să triumfe. Îți spui: „Sunt de par-
tea Sinelui meu Suprem, de partea libertății“.
Iei poziție și susții Echipa Expansiunii.
Vrei să fii de partea rezistenț�ei, a fricii, a contracț�iei,
adică a echipei care va pierde? Nu, vrei să fii de partea celei
care câș� tigă. În cele din urmă, conștiința va triumfa. Î�nț�e-
lepciunea va câș� tiga. Aș� a că ia atitudine î�n viaț�a ta ș� i susț�i-
ne echipa potrivită. Nu sta să te î�ntrebi î�n fiecare zi: „Oare
cine va câștiga astăzi? Oare cum î�mi voi petrece ziua, î�n
contracție sau î�n expansiune?“ Alege expansiunea – ș� i, apro-

po, tu ești echipa.
De exemplu, te confrunț�i cu ciocnirea dintre partea din
tine care doreș� te să meargă mai departe cu un proiect ș� i
cea care a obosit, este frustrată ș� i î�ngrozită tot timpul. Î�n
fiecare zi simț�i bătălia care se desfăș� oară î�n interiorul tău
î�ntre echipa de expansiune ș� i cea de contracț�ie.
Iată o zi obiș� nuită: î�ț�i î�ncepi munca. Echipa de Expan-
siune este î�ncântată de o nouă cunoș� tinț�ă pe care ai făcut-o
ș� i care te-ar putea ajuta î�n carieră. Punct înscris pentru
Expansiune! Dar echipa de Contracț�ie te atacă cu gânduri
negative spunându-ț�i că nu poț�i avea î�ncredere î�n nimeni
ș� i î�ț�i reaminteș� te de ultima persoană care ț�i-a promis ceva
ș� i nu s-a ț�inut de cuvânt. Te simț�i descurajat. Punct înscris
pentru echipa de Contracție.
Echipa de Expansiune î�ș�i pierde brusc energia din cau-
za unui apel telefonic pe care î�l aș� teptai ș� i pe care nu l-ai
primit. Când echipa de Contracț� ie atacă cu ș� i mai multe
î�ndoieli cu privire la viabilitatea proiectului, echipa de Ex-
pansiune este prea obosită pentru a mai riposta atacurilor.
Simț�indu-ț�i slăbiciunea, echipa de Contracț�ie se mobili-
zează ș� i te loveș� te cu autocritică, spunându-ț�i cât de nein-
spirată a fost ideea ta de la bun î�nceput ș� i că probabil nu o
vei pune niciodată î�n practică. Încă un punct pentru echipa
de Contracție.
Acum, a venit ora de culcare ș� i ziua se termină cu scorul
2-1 î�n favoarea Contracț�iei. Cum te simț�i? Deprimat, tensio-
nat ș� i î�nfrânt.
Ți-ai dat seama ce lipsește din acest scenariu? TU
lipsești – Eul Suprem, viziunea, măiestria și conștiința
ta. Pe cine susții? Cum poți să susții această echipă și
să o ajuți să câștige? Ce poți face pentru a consolida

echipa de Expansiune?
A doua zi, eș� ti revitalizat, î�narmat cu î�nț�elepciune ș� i gata
de luptă. Î�ncepi prin a medita 15 minute, după care citeș� ti
câteva pasaje din cartea ta motivaț�ională preferată sau din
Biblie, ori asculț�i câteva minute dintr-o prelegere audio sau
o melodie care te binedispune. E deja un punct în plus pen-
tru echipa de Expansiune.
Ai grijă să iei un mic dejun sănătos (mâncare cu energie
expansivă) î�n detrimentul unei gogoș� i mâncate pe fugă î�n
drum spre birou (mâncare cu energie care contractă). Îți
respecți corpul = încă un punct pentru echipa de Expansiune.
Acum, scorul este de 2-0 ș� i conduce Expansiunea. Î�ț�i suni
un bun prieten pentru a simț�i puț�ină afecț�iune ș� i iubire ș� i
te oferi să-l ajuț�i să treacă de situaț�ia de criză î�n care se
află. Iubire și compasiune = încă un punct pentru echipa de
Expansiune.
Până acum, ziua a fost fantastică. Dar apoi urmează o
provocare: cineva cu care sperai să te î�ntâlneș� ti pentru pro-
iectul tău sună să-ț�i spună că nu mai este interesat. Acesta
este un moment crucial î�n luptă; cine va trece î�n avantaj?
Echipa de Contracție încearcă să atace cu aceeași poveste
cum că nimeni nu te susține niciodată, doar că de data asta
tu ești pregătit. Echipa de Expansiune contraatacă cu o listă
lungă de oameni care chiar ți-au fost alături în ultimele câ-
teva luni, iar tu știi exact pe cine poți să suni în următoarele
momente. Echipa de Contracție se retrage și își recunoaște
înfrângerea! Punct înscris și victorie!
Acesta este un mod distractiv, dar foarte precis, de a î�n-
ț�elege modul î�n care se desfăș� oară luptele noastre interioare,
gând cu gând, alegere cu alegere, moment cu moment.
Ziua ta nu se desfășoară pur și simplu.

Este o confruntare constantă între expansiune
și contracție. Să-ți îmbunătățești viața nu
înseamnă să stai pe margine și să privești
pasiv cine va câștiga în ziua respectivă.
Înseamnă să iei atitudine pentru Sinele
Suprem și să-ți folosești toate resursele
pentru a da forță energiilor expansive,
pentru ca ele să iasă victorioase.
Nu ț�i-ai trimite copiii î�ntr-o tabără cu cortul fără provi-
zii, nu-i aș� a? Ai vrea să ș� tii că stau confortabil ș� i sunt pregă-
tiț�i pentru orice. Te-ai asigura că au suficiente haine groase,
mâncare î�n plus î�n cazul î�n care li se face foame, spray anti-
ț�ânț�ari, o trusă de prim-ajutor î�n caz de urgenț�ă, lanternă ș� i
baterii î�n plus, etc. Te-ai gândi dinainte la ce s-ar putea î�n-
tâmpla ș� i faci un plan. Tot aș� a trebuie să porneș� ti ș� i î�n călă-
toria ta de transformare, pregătit ș� i cu planul făcut pentru
tacticile previzibile ale echipei de Contracț�ie, î�narmat cu
artilerie expansivă ș� i alături de echipa de Expansiune.
DINCOLO DE BINE ȘI DE RĂU:

CUM SĂ VEZI TOTUL PRIN OCHELARI VIBRAŢIONALI
Iată testul adevărului: orice te slăbește fizic, intelectual și spiritual,
să-l respingi ca pe otravă; nu are viață, deci nu poate fi real.
– Swami Vivekananda
La î�nceputul acestei cărț�i, am vorbit despre importan-

ț�a faptului de a te vedea ca pe o ființ�ă care vibrează ș� i de a
privi relaț�iile cu ceilalț�i ca interacț�iuni la nivel vibraț�ional.
Te-am î�ndemnat să treci de la a-ț�i privi trecutul ca pe o
serie de evenimente emoț�ionale, la a le î�nț�elege ca pe niș� te

evenimente vibraționale care au avut un impact vibrațional
asupra ta. Acum eș� ti pregătit să treci la practică ș� i să folo-
seș� ti această cunoaș� tere î�n viaț�a ta.
Tot ceea ce ț�i se î�ntâmplă î�ț�i afectează vibraț�ia. Clipă de
clipă, interacț�ionezi la nivel vibraț�ional ș� i eș� ti afectat de fi-
ecare experienț�ă prin care treci, de fiecare persoană cu
care intri î�n contact, de tot ceea ce auzi ș� i vezi. Ce impact au
aceste lucruri asupra ta?
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A APRECIA SITUAŢIILE ŞI

EVENIMENTELE CA FIIND BUNE SAU RELE, LA A EVALUA
IMPACTUL VIBRAŢIONAL PE CARE ACESTEA ÎL AU ASUPRA TA
De obicei, evaluăm o relaț�ie sau o situaț�ie ca fiind „bună“

sau „rea“. Spunem: „Are un efect pozitiv asupra mea“ sau
„Are un efect negativ asupra mea“. „M-am simț�it bine acolo“
sau „Nu m-am simț�it bine acolo“.
Aminteș� te-ț�i ce am spus la î�nceputul acestui capitol:
Fiecare experiență pe care o ai fie te face să te

extinzi, fie să te contracți.
Fiecare gând pe care îl ai fie te face să te ex-
tinzi, fie să te contracți.
Fiecare relație, conversație sau interacțiune
cu o altă persoană fie te face să te extinzi, fie
să te contracți.
Tot ceea ce vezi, citești sau simți creează fie
o vibrație de îmbunătățire a vieții, fie una de
diminuare a acesteia.
Când î�nț�elegi principiul expansiunii ș� i al contracț�iei,
nu vei mai fi pasiv faț�ă de ceea ce ț�i se î�ntâmplă ș� i nu te vei
mai gândi la lucruri ca fiind pozitive sau negative, plăcute
sau neplăcute, ci vei fi atent la cum te influențează oa-
menii și situațiile din punct de vedere vibrațional, ca
să poți face alegeri mai bune. Te vei întreba dacă im-
pactul lor îți îmbunătățește sau îți diminuează calitatea
vieții.
Nicio întâlnire cu o persoană și nicio experiență nu este
neutră. Fiecare interacț�iune cu cineva sau cu ceva î�ț�i schim-
bă vibraț�ia î�ntr-un fel sau altul, exact cum ai slăbi sau ai
strânge coarda unui instrument muzical. Unele persoane
sau circumstanț�e te recalibrează î�ntr-un mod pozitiv, dând
naș� tere unei rezonanț�e ș� i punându-te î�n acord cu Sinele
Suprem, aș� a cum un instrument se acordează perfect, iar
alte persoane ș� i situaț�ii te recalibrează la o vibraț�ie care
diminuează calitatea vieț�ii, creând disonanț�ă ș� i lipsă de echi-
libru, ca atunci când nu acordezi bine un instrument.
Acest principiu ne ajută să renunț�ăm la paradigma co-
rect-greș� it/bun-rău (care ne poate face să ne contractăm)
ș� i ridică unele î�ntrebări importante.
Cum îmi influențează vibrația această persoană/

situație/mediu/activitate/emisiune TV/
conversație/relație/mâncare?
Mă ajută să vibrez într-un mod care mă face
să mă extind sau să mă contract?
La ce îmi este de folos?
Poț�i î�ncepe să î�ț�i pui aceste î�ntrebări despre toț�i ș� i toa-

te din jurul tău, analizând o situaț�ie sau o persoană prin
ceea ce numim „ochelari vibraț�ionali“. Iată câteva exemple
ipotetice:
* Un coleg de serviciu te invită la un pool party.

Mereu te simț�i tensionat î�n preajma acestui om, dar î�n
mod normal te-ai fi dus fără să stai să te gândeș� ti la asta,
pentru că adori petrecerile, iar el are o casă minunată. Dar
acum î�ț�i pui „ochelarii vibraț�ionali“ ș� i î�ntrebările de recali-
brare a sufletului, ș� i eș� ti surprins de răspunsuri:
Acest om are un impact negativ asupra ta. În prezența
lui te simți anxios, judecat și agitat. De fiecare dată are un
efect de contracție asupra ta. Energia lui este agresivă și ne-
gativă și mereu și-a bârfit colegii cu tine. La ultima petrece-
re pe care a dat-o s-a î�mbătat ș� i ș� i-a insultat soț�ia de faț�ă cu
toț�i. Ai plecat ș� i te-ai simț�it tulburat o zi î�ntreagă.
Verdict: nu te ajută cu nimic să mergi la această
petrecere.
*Ești într-o perioadă aglomerată cu proiectele de

la serviciu și cu treburile familiale și nu ai mai avut
timp pentru tine în ultima vreme. O prietenă te sună și
te roagă să vă întâlniți la o plimbare prin parc.
Eș� ti uș� or iritată numai când te gândeș� ti la asta, pentru
că simț�i că nu poț�i să pierzi nici măcar un minut din timpul
tău preț�ios. Î�n plus, simț�i că te-ai î�ngrăș� at, ș� i numai gândul
de a te î�mbrăca î�n haine sport te stresează. Dar î�ț�i pui
„ochelarii vibraț�ionali“ ș� i î�ntrebările de recalibrare, ș� i eș� ti
surprinsă de răspunsuri:
Mișcarea în aer liber te binedispune și îți influențează
pozitiv vibrația. Întotdeauna te simți mai bine când ești în
natură. Parcul și prietena ta te vor ajuta cu siguranță să-ți
ridici vibrația și, cel mai probabil, să fii relaxată când te în-
torci acasă. Chiar dacă poate, iniț�ial, î�ț�i va fi greu să faci
miș� care, cu siguranț�ă va contribui la binele tău.
Verdict: întâlnirea cu prietena și mersul în aer li-
ber va fi o experiență care îți va îmbunătăți viața.
Observă că, î�n fiecare dintre aceste cazuri, nu se pune

problema dacă îți place sau nu situaț�ia respectivă – ceea ce
contează este efectul vibrațional pe care îl are asupra ta: te
face să te extinzi sau să te contracți? Spre exemplu, î�ț�i plac
petrecerile, dar nu ș� i cele organizate de colegul tău, pentru
că nu te simț�i bine î�n prezenț�a lui. Nu î�ț�i place să faci miș� care
ș� i să mai adaugi ceva de făcut pe lista de sarcini zilnice, dar
î�ț�i revine buna-dispoziț�ie când î�ț�i revezi prietena ș� i faci pu-
ț�ină miș� care.
Sper că î�ncepi să î�ț�i dai seama cât de nepreț�uit este
acest principiu.
Atunci când îți evaluezi viața din punct de ve-

dere vibrațional și nu din punct de vedere al
egoului sau al personalității, poți face alegeri
mult mai expansive, mai înălțătoare, care îți
îmbunătățesc viața.
Vei simți mai puțină confuzie și agitație inte-
rioară, pentru că pui întrebările potrivite.
În loc de: „Îmi place asta?“ sau „Acest lucru mă
face să mă simt bine?“, întreabă-te: „Cum îmi
va afecta acest lucru conștiința?“
O atenț�ionare: este important să nu te lași păcălit de ve-
chile tipare și să crezi că ceva te ajută să te extinzi doar pen-
tru că te face să te simți bine. Asta nu î�nseamnă extindere,
de aceea am explicat-o ca pe ceva care î�ți� î�mbunătăț�eș� te viaț�a.
Nu te face să te simți extins doar temporar, ci î�ț�i extinde pu-
terea câmpului vibraț�ional.
Odată, cineva a î�ncercat să mă convingă că lucrurile
care-i era pe plac î�l ajutau să se extindă. „Când merg la o
petrecere ș� i beau câteva pahare, mă eliberez de tot, î�ncep
să râd ș� i să dansez. Mă simt atât de liber! E nemaipomenit!
Mă distrez ș� i asta mă ajută să mă extind, nu-i aș� a?“.
„Ai vrea tu“, i-am răspuns. „Î�mi pare rău să î�ț�i zic că acest
lucru nu se numeș� te expansiune, ci intoxicare. Nu te ajută
cu nimic să fii inconș� tient ș� i să te otrăveș� ti temporar, să
nu-ț� i dai seama de modul î�n care î�i influenț�ezi pe ceilalț�i ș� i
să nu î�ț�i aminteș� ti mare lucru din cele î�ntâmplate“.
Cât de liber ești dacă depinzi de ceva care
te face să te simți liber?
Adevărata libertate nu este doar libertatea
de a face anumite lucruri, ci și eliberarea de
lucrurile care nu servesc Sinelui tău Suprem.
ASPIRĂ LA EXPANSIUNE
Cheia este să stai numai în compania oamenilor care te inspiră,
a căror prezență scoate ce e mai bun din tine.
– Epictet
Există o zicală care aparț�ine unuia dintre poeț�ii mei pre-

feraț�i din India, Mirabai, care a trăit î�n secolul al XVI-lea:
„Renunță la compania rea și păstreaz-o, în schimb, pe a celor
care îl iubesc pe Dumnezeu”. Prin „companie rea” poeta se
referă la oamenii a căror energie nu este concentrată asu-
pra Eului Suprem, nu î�mbunătăț�eș� te calitatea vieț�ii, ci o di-
minuează, oameni î�n a căror prezenț�ă simț�i că te contracț�i.
Este foarte important să te gândeș� ti la compania pe care o
păstrezi nu din punct de vedere al judecății, ci mai degrabă
fiind orientați spre evaluare.
Întotdeauna ne recalibrăm inconștient vibrația

când suntem în preajma altor oameni.
Este ceva automat. Nu putem controla acest
lucru. Este în natura energiei să-și schimbe
vibrația când interacționează cu alte forțe
energetice.
Î�nchipuie-ț�i că torni apă î�n trei recipiente diferite: un
pahar, o cutie pătrată din metal ș� i o vază î�ngustă. Apa va
interacț�iona diferit cu fiecare recipient, schimbându-ș� i for-
ma. Va arăta ca un pătrat î�n cutie, ca un cilindru î�n pahar ș� i
ca un tub subț�ire î�n vază. Calitatea apei se păstrează, dar
aspectul este altul.
Acest lucru se î�ntâmplă ș� i cu noi î�n relaț�iile ș� i interac-
ț�iunile pe care le avem cu ceilalț�i, motiv pentru care este
foarte î�nț�elept să reflectăm asupra oamenilor a căror com-

panie să o păstrăm. Cuvântul care te va ajuta î�n această
î�ncercare este discriminare.
Cum te foloseș� ti de discriminare? Spre exemplu, eș� ti
un bun prieten dacă asculț�i constant plângerile, bârfele ș� i
negativitatea cuiva? Chiar este loialitate dacă ț�i se strânge
stomacul când î�i vezi numele pe telefon ș� i te simț�i stors ș� i
deprimat de fiecare dată după o discuț�ie cu această persoa-
nă? Cum î�ț�i afectează acest lucru conș� tiinț�a ș� i integritatea?
Eu numesc aceste asociaț�ii bazate pe negativitate „consum
de emoț�ii nesănătoase“, pentru că discuțiile și comporta-
mentele cu efect de contracție te fac să te simți bine la înce-
put. Poate că, după ce te-ai dedat la sarcasm și judecată, pe
moment îți crește egoul, dar curând te vei simți rău.
Ce consumăm nu este numai ceea ce băgăm în

corp, ci și ceea ce primim în inimă și conștiință.
Alimentează-te cu grijă!
Unii oameni sunt „amplificatori“. Prezența lor va

avea un efect de amplificare asupra vibrației tale. Iar
asta se î�ntâmplă nu pentru că fac ceva pentru tine sau te
complimentează, ci datorită modului î�n care vibrează. Fă o
pauză ș� i gândeș� te-te chiar acum la o persoană pe care o
cunoș� ti ș� i care este un „amplificator”. Doar gândul la ea ar
trebui să aibă un efect benefic instantaneu.
Apoi, sunt oameni „contractori“. Prezența lor va avea
automat un efect de contracție asupra vibrației tale,
din cauza modului în care vibrează. Aceș� tia pot fi chiar
oameni pe care î�i placi sau î�i iubeș� ti, dar tot au asupra ta un
efect care diminuează calitatea vieț�ii. Acum fă o pauză ș� i
gândeș� te-te la cineva din cunoș� tinț�ele tale care te face să te

contracț�i – dar nu te gândi la ea prea mult!
Practic, treaba ta este să găsești și să petreci timp cu „am-
plificatorii” și să îi eviți pe „contractori”. E foarte simplu.
Nu spun că „amplificatorii” nu au niciodată momente
de contracț�ie, sau că cei care contractă nu au niciodată mo-
mente de expansiune. Nu spun că aceia care contractă nu
merită să fie iubiț�i sau să li se î�ntâmple lucruri bune. To-
tuș� i, aș� a cum vei vedea după ce î�ncepi să priveș� ti oamenii
din jurul tău din punct de vedere vibraț�ional, î�n fiecare
moment din viaț�ă ne î�ncadrăm î�ntr-o categorie sau î�n cea-
laltă. Aș� adar, bineî�nț�eles că ni se poate schimba statutul î�n
orice moment!
Întrebarea este: tu în ce categorie te încadrezi? Ești în-
deosebi „amplificator” sau „contractor”? Oamenii se extind
când te văd, sau se contractă? Eș� ti asemenea soarelui care
le î�ncălzeș� te vibraț�ia cu căldură ș� i î�i face să se extindă, sau
eș� ti asemenea unei furtuni de zăpadă care î�i î�ngheaț�ă ș� i î�i
face să se contracte?
Iată ce faci acum: îți recalibrezi vibrația ca să devii
o prezență care încurajează expansiunea. Cu cât devii
un „amplificator”, cu atât vibrația ta va avea un efect de
expansiune asupra celorlalți, ajutându-i astfel să devi-
nă și ei la rândul lor „amplificatori”.
Nu numai oamenii pot fi „amplificatori”. Inteligenț�a Cos-
mică ș� i Spirituală a avut grijă să ne ofere nenumăraț� i
„amplificatori” uimitori. Iată doar câț�iva dintre ei:
Luna Fructele proaspete
Stelele Lumina soarelui
Copacii Oceanele, lacurile și râurile
Florile Păsările
Animalele Culorile
Muzica Îmbrățișările și sărutările
Adierea vântului Răsăriturile și apusurile
Râsul
Toate acestea sunt energii care î�mbunătăț�esc viaț�a. Doar

câteva clipe petrecute cu unul dintre aceș� ti „amplificatori”
cosmici î�ț�i vor recalibra vibraț�ia ș� i te vor ajuta să te acor-
dezi la Sinele tău Suprem.
Eu mă î�nconjor de cât mai mulț�i „amplificatori”, atât
umani, cât ș� i de altă natură. Am casa plină de ei. Oriunde
privesc, văd ceva care î�mi amplifică vibraț�ia: fotografii cu
oameni pe care î�i iubesc, obiecte sacre, flori ș� i plante, ima-
gini cu sfinț�i ș� i părinț�i spirituali, coliere ș� i haine colorate,
felicitări de la cursanț�ii mei ș� i multe altele.
Nu ai nevoie de bani ca să te î�nconjori de lucruri care î�ț�i
amplifică vibraț�ia. Pe vremea studenț�iei eram foarte săra-
că, nu aveam niciun dolar î�n plus de cheltuit. Dar î�nț�elese-
sem deja acest principiu. Ornam câte o cutie de carton cu o
frumoasă eș� arfă găsită la un magazin second-hand cu 50 de
cenț�i, puneam pe pereț�i poze tăiate din reviste – cu casca-
de, plaje, munț�i, mă răsfăț�am cu o floare pe săptămână.
Ceea ce vedem are un efect profund asupra noastră.
Ne schimbă imediat vibraț�ia fie amplificând-o, fie contrac-
tând-o. Când privești în jurul tău și la modul în care trăiești,
ceea ce vezi te amplifică sau te contractă?
În fiecare moment, cu fiecare gând sau emoție,

ai parte de expansiune sau de contracție.
Poți să ajungi într-un colaps dacă
te concentrezi pe energii contractoare.
Poți să ajungi într-o stare de expansiune
dacă te concentrezi pe energii expansive
și iei o „gustare expansivă”.
Eu le spun „gustări expansive“ amplificatorilor instan-

tanei. Aș� a cum uneori avem nevoie de o gustare î�ntre mese
pentru puț�ină energie î�n plus, tot aș� a avem nevoie ș� i de
„gustări expansive” î�n rutina noastră zilnică, sau atunci când
simț�im nevoia unui impuls vibraț�ional. Mai mult, când simț�i
că ai un acces de contracț�ie ș� i eș� ti supărat sau ai o senzaț�ie
de negativitate, ai nevoie de o doză imediată de expansiu-
ne, care să î�ț�i amplifice vibraț�ia.
Când simți că începi să te contracți, fă ceva

despre care știi că te va pune imediat într-o
stare de expansiune.
Poț�i să î�ț�i schimbi vibraț�ia î�n doar câteva clipe făcând

acț�iuni expansive ș� i alegând emoț�ii expansive. Î�ț�i sugerez
să faci o listă cu aceste lucruri ș� i să o ai permanent la tine.
Î�ntrebările care urmează te vor ajuta să afli ce te face să te
extinzi ș� i ce te face să te contracț�i.
Iată câteva î�ntrebări importante de recalibrare. Ar tre-

bui să le scrii î�ntr-un jurnal ș� i să reflectezi la ele de-a lungul
timpului. Cursanț�ii mei au petrecut luni î�ntregi gândindu-se
la aceste î�ntrebări care acț�ionează ca niș� te chei ce deschid
uș� a spre o viaț�ă î�mplinită ș� i liberă. Te rog să nu le citeș� ti ș� i
să uiț�i de ele. Ele reprezintă una dintre practicile esenț�iale

pe care ț�i le pot oferi.
Răspunsurile la aceste întrebări vor deveni ghidul tău per-
sonal pentru trezirea spirituală.
Cine mă face să mă extind?

Cine mă face să mă contract?
Ce mă face să mă extind?
Ce mă face să mă contract?
Ce experiențe și ce activități mă fac să mă extind?
Ce experiențe și ce activități mă fac să mă contract?
Ce gânduri mă fac să mă extind?
Ce gânduri mă fac să mă contract?
Ce sentimente mă fac să mă extind?
Ce sentimente mă fac să mă contract?
Când mă simt un „amplificator”?
Când mă simt un „contractor”?
Alegerile de expansiune sunt î�ntotdeauna alegerile su-

fletului. Ele creează spaț�iu pentru ca Sinele tău Suprem să
iasă la iveală. Au consecinț�e benefice nu doar pentru tine,
ci ș� i pentru toț�i cei din jurul tău. Când te extinzi, eș� ti un
adevărat dar pentru î�ntreaga lume.
CEL MAI MARE AMPLIFICATOR: MAI MULTĂ LUMINĂ

Î�ncă de la vârsta de 18 ani, am alergat cât am putut de
tare spre adevăr. Nu am î�ncercat să negociez cu el sau să î�l
modific, nici măcar atunci când ceea ce vedeam î�n legătură
cu mine sau cu o situaț�ie era terifiant sau dureros. Nu mă
rugam niciodată: Te rog, mai puțină lumină! Nu vreau să văd
ceea ce văd, ci: Mai multă lumină! Mai arată-mi. Ce este în
spatele acelei uși? Vreau să văd totul. Mai multă lumină!
Lumina va fi întotdeauna eliberatorul tău.

Când te uiți la tine sau la o situație și nu îți
place ce vezi, nu înțelegi ce vezi sau ești speriat
de ceea ce vezi, soluția nu este să micșorezi
lumina, ci să faci exact opusul – să o mărești; nu
să vrei mai puțină lumină, ci să ceri mai multă.
Î�nchipuie-ț�i că mergi î�ntr-o casă î�ntunecată cu o lanter-
nă veche care are bateriile aproape consumate. Becul este
foarte slab ș� i abia mai face lumină, aș� a că te tot izbeș� ti de
câte ceva. Nu o să vrei mai puț�ină lumină, ca să nu mai vezi
obstacolele din calea ta. Vei vrea mai multă lumină.
Aducând mai multă lumină î�n procesul tău de transfor-
mare te vei extinde. Lumina este cel mai mare amplificator.
Lumina aduce viaț�ă. Când plantele sunt expuse la lumină,
ele cresc. Ș� i noi, oamenii, suntem atraș� i de lumină, pentru
că o recunoaș� tem instinctiv ca fiind un dar sacru:
Lumina creează expansiune, absența ei creează

contracție. Cu cât primești mai multă lumină,
cu atât te transformi în lumină pentru ceilalți.
Când tu te transformi, și lumea se transformă.
Când nu vei mai putea tolera felul î�n care trăieș� ti, gân-
deș� ti ș� i iubeș� ti, roagă-te ș� i cere lumină pentru a-ț�i călăuzi
calea ș� i a te î�ntoarce la plenitudinea ta. Când î�ncepi să vezi,
ș� i ceilalț�i vor putea să vadă. Când lumina ta va deveni mai
puternică, o vei răspândi ș� i asupra tuturor celor din preaj-
ma ta, ajutându-i pe drumul lor spre trezirea spirituală.
EXERCIŢIU PENTRU METAMORFOZA SUFLETULUI:

CHEMAREA LUMINII
Ori de câte ori te simț�i pierdut, confuz, speriat, recalci-
trant, pus pe ceartă, vinovat, nervos sau ai oricare alt senti-
ment neplăcut sau nedorit, sau când te gândeș� ti că nu vrei să
dai piept cu o situație, fă acest exerciț�iu ș� i cere mai multă
Lumină. Î�l poț�i face de fiecare dată când vrei mai multă ghi-
dare î�ntr-o chestiune sau o problemă. Amintește-ți că Lumina
schimbă instantaneu vibrația într-una care extinde.
CHEMAREA LUMINII
Închide ochii. Respiră profund de câteva ori.

Ține-ți mâinile în dreptul inimii aproape de corp una peste
alta cu palmele îndreptate în sus, ca și cum ai aștepta să primești
ceva.
Acum imaginează-ți că pui în palme conștientizarea problemei
sau a emoției, ca și cum ar fi un obiect pe care i-l arăți cuiva.
Continuând să îți imaginezi că ții conștientizarea în mână, în-
cearcă să simți pe de-a-ntregul în corp vibrația problemei sau a
emoției, ca și cum te-ai confunda cu ea.
Când ești pregătit, spune doar: „MAI MULTĂ LUMINĂ“.

Dacă dorești, poți să rostești ușor aceste cuvinte cu voce tare.
De asemenea, poți cere mai multă Lumină de la orice Ființă
Superioară cu care rezonezi: îngeri, Iisus, Krishna, Shiva, Buddha,
zei, Marea Unitate.
Nu încerca să vezi ceva sau să îți imaginezi că primești ceva.
Doar stai liniștit, ca și cum te-ai abandona și te-ai deschide.
Rămâi în această poziție cel puțin câteva minute și, când sim-
ți că ești gata să închei, imaginează-ți că pui în inimă ce ții în pal-
me, împreună cu Lumina primită, chiar dacă nu ai simțit nimic.
Apoi împreunează-ți palmele ca pentru rugăciune în dreptul ini-
mii, pleacă ușor capul și spune de trei ori „Mulțumesc“.
Când ai terminat, deschide ochii.
Chemarea Luminii este un exerciț�iu foarte puternic

pentru a-ț�i recalibra vibraț�ia de la contracț�ie la expansiu-
ne. Conform experienț�ei mele, devine mai eficient î�n timp.
Nu te aștepta ca acest exercițiu să provoace o transformare
ca prin magie. Trebuie doar să-l faci și să lași deoparte orice
grijă cu privire la rezultat.
S-ar putea să remarci o senzaț�ie de calm, mai puț�ină
anxietate, depresie sau disperare î�n legătură cu situaț�ia ta
– toate semne de amplificare a vibraț�iei. Probabil că, î�n
orele sau zilele ce vor urma, î�ț�i vei da seama că î�nț�elegi al-
tfel chestiunea asupra căreia te-ai concentrat, sau că ai altă
atitudine faț�ă de ea.
Unii oameni fac acest exerciț�iu î�n fiecare zi, alături de
celelalte ritualuri spirituale ale lor, î�n timp ce alț�ii apelează
la el doar atunci când simt nevoia. Cursanț�ii mei au obț�inut
rezultate spectaculoase practicându-l. Cu cât urmezi
instrucțiunile mai atent și cu cât încerci mai puțin să-i im-

primi vreo voință, intenție, sau efort, cu atât experiența va fi
mai profundă.
Caută mai multă Lumină!
Îți extinzi înțelepciunea.

Îți contracți ignoranța.
Îți extinzi cunoașterea.
Îți contracți confuzia.
Îți extinzi speranța.
Îți contracți nesiguranța.
Îți extinzi certitudinea.
Îți contracți îndoiala.
Îți extinzi libertatea.
Îți contracți robia.
Îți extinzi dragostea.
Îți contracți protecțiile.
Îți extinzi memoria.
Îți contracți uitarea.
Te extinzi, te extinzi, te extinzi…
9
Măiestrie în fiecare moment:

exercițiul spiritual al alegerii
În orice moment, poți să faci o alegere, care fie te duce mai aproape de
spiritul tău, fie te îndepărtează de el.
– Thich Nhat Hanh
Eș� ti gata să î�nveț�i cum să foloseș� ti una dintre cele mai

puternice forț�e magice care există î�n Univers? Este un exer-
ciț�iu spiritual extraordinar care te va ajuta imediat atunci
când te simț�i blocat, te va motiva atunci când te simț�i des-
curajat, î�ț�i va schimba programarea vibraț�ională ș� i te va
recalibra î�n doar câteva momente, făcându-te să treci de la
contracț�ie la expansiune. Această practică specială este
cheia pentru a integra toate cunoș� tinț�ele ș� i perspectivele
pe care le-ai dobândit ș� i î�ț�i garantez că î�ț�i va schimba com-
plet viaț�a. Este:
Alegerea.
Nu, nu este niciun truc aici. Sunt foarte serioasă atunci
când spun că alegerea este una dintre cele mai înalte și
mai puternice practici spirituale pe care le avem la
dispoziție și este crucială pentru o transformare uni-

tară și împământată.
Am văzut că metamorfozele sufletului sunt acț� iuni
interioare transformatoare care provin din cele mai î�nalte
adevăruri spirituale ș� i sunt î�n acord cu acestea. Î�n loc să ne
concentrăm numai pe schimbarea lucrurilor de la exterior,
trebuie să punem î�n practică aceste acț�iuni interioare ș� i să
facem schimbări importante î�n privinț�a î�nț�elegerii, a senti-
mentelor ș� i conș� tiinț�ei. Î�nsă, pentru a lua măsuri care vizează
interiorul sau exteriorul, mai î�ntâi trebuie să alegem.
Când ne gândim la practici spirituale, de obicei ne vin î�n
minte rugăciunea, meditaț�ia, mersul la un lăcaș� de cult, in-
cantaț�ia, vizualizarea, etc. Cerem har, intervenț�ie cosmică
ș� i minuni. Cerem î�ndrumare, binecuvântare ș� i protecț�ie.
Alegerea este o altfel de practică spirituală care spune:
„Nu voi uita că sunt Conștiința Supremă care se identi-
fică temporar cu acest trup și cu această persoană;
așadar, pot fi un circuit miraculos pentru conștiință,
înțelepciune și putere care se revarsă în viața mea. Voi
fi un vehicul pentru forța vieții care trece prin mine.
Voi fi creatorul și îmi voi modela realitatea.“
Î�n fiecare moment al vieț�ii ai ocazia să alegi. Zilnic ai
de luat sute ș� i sute de decizii. Ș� i nu mă refer doar la cele
evidente cum ar fi ce să mănânci, cu ce să te î�mbraci, de
care sarcină să te ocupi mai î�ntâi, pe cine să suni, la ce pro-
gram să te uiț�i la TV ș� i la ce oră să mergi la culcare, care
sunt toate alegeri ce ț�in de comportament sau de logistică.
Unele dintre cele mai importante alegeri pe care le faci sunt
invizibile – sunt alegerile vibraț�ionale, interioare, cele care
ț�in de suflet.
Măiestrie în fiecare moment 295
Alegerea este esențială pentru evoluția ta ca

individ. Este nevoie de forța vieții, Conștiința
lui Dumnezeu, Energia Divină, Pulsația Cosmică,
Shakti, chi sau cum vrei să o numești, ca să
o transformi în manifestare. Alegerea este
miracolul și binecuvântarea pe care le
căutăm. Când alegem, devenim creatorul
propriului nostru Univers.
Asta s-ar putea să ț�i se pară evident. Eu fac alegeri, î�ț�i

spui. Sunt sigură de asta – cu excepția celor pe care nu le faci.
Pentru fiecare alegere făcută, mai sunt multe altele pe care
ar trebui să le faci, dar nu le faci. Spre exemplu:
Ș� tii că eș� ti obosit ș� i că ai o stare de iritare, dar î�n loc să
alegi să iei o pauză sau să tragi un pui de somn, să meditezi,
să î�ț�i schimbi atitudinea sau să faci ceva care să te calmeze,
tu continui să te răsteș� ti la oameni, ș� i să transmiț�i agitaț�ia
celor din jur. Nu ai ales să te simți mai bine.
Ai avut probleme cu stomacul ș� i medicul te-a sfătuit să
î�ț�i schimbi alimentaț�ia ș� i să renunț�i la anumite produse.
Ș� tii că trebuie să te î�ngrijeș� ti de sănătatea ta, dar nu faci
nimic. Nu ai ales să ai grijă de tine.
Eș� ti supărat de cum se poartă cineva cu tine. Te vezi
cum î�ncepi să te î�nchizi î�n tine ș� i te compătimeș� ti. Ș� tii că ar
trebui să spui ce gândeș� ti ș� i cum te simț�i ca să lămuriț�i lu-
crurile, dar nu spui nimic. Nu ai ales să te desprinzi și să nu
te mai simți o victimă.
Mulț�i oameni ar spune că aceste cazuri nu sunt exemple
de alegere. Î�n fiecare situaț�ie, ai impresia că nu faci nimic,
dar, de fapt, faci ceva: eș� ti conș� tient de cum te simț�i, dar nu
alegi să schimbi acest lucru. A nu alege să faci o alegere
este o alegere care, î�n fiecare situaț�ie, are consecinț�e.
Faci alegeri în fiecare moment al vieții.

Chiar și atunci când crezi că nu alegi, de fapt
alegi să nu alegi. A nu alege este o alegere.
Când î�ncepem procesul de transformare, devenim ade-

sea experț�i î�n observare. „Am remarcat că m-am î�ndepărtat.“
„Am remarcat că nu am cerut ce î�mi doresc.“ „Am remarcat că
î�n ultima vreme am fost foarte critic cu copiii mei.“ „Am re-
marcat că am multe gânduri negative.“ Cu siguranț�ă este foar-
te important să remarcăm ce simț�im ș� i ce se î�ntâmplă î�n viaț�a
noastră. Aceasta este prima parte a mantrei pentru me-
tamorfoza sufletului: „Voi vedea ceea ce este de văzut“.
Acum este momentul să aflăm diferenț�a dintre a remar-
ca ceva ș� i a alege ceva. Odată ce vedem ceea ce este de
văzut și știm ceea ce este de știut, suntem pregătiți să
ne transformăm: trebuie să începem să alegem.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A REMARCA CE SE ÎNTÂMPLĂ,

LA A ALEGE ÎN MOD CONŞTIENT ÎN FIECARE MOMENT
Nu aș� teptăm cu mâinile-n sân ca lucrurile să se schim-

be. Când remarci ce se î�ntâmplă nu ar trebui să fie ca atunci
când observi starea vremii: fie că plouă, fie că e î�nsorit, nu
poț�i schimba nimic. Cu ceea ce se î�ntâmplă î�n interiorul
nostru putem face ceva ș� i, î�n multe privinț�e, ș� i cu ce se î�n-
tâmplă î�n afara noastră. Trecem de la a remarca la a alege
conștient.
Ne întrebăm:
„Care este alegerea Supremă pentru mine în acest
moment?“
„Care alegere îmi va ridica cel mai mult vibrația?“
„Există o alegere mai bună pe care pot să o fac?“
Nu este suficient să remarci că te-ai blocat.

Trebuie să alegi să te deblochezi.
Nu este suficient să remarci că te-ai închis în
tine. Trebuie să alegi să te deschizi.
Nu este suficient să remarci că te-ai descentrat.
Trebuie să alegi să te întorci în centru.
Nu este suficient să remarci că te-ai rătăcit din
cauza unui vechi tipar.
Trebuie să alegi să găsești calea de ieșire.
FĂ SCHIMBAREA
Faci sau nu faci. Nu există să încerci.
– Yoda, Războiul Stelelor: Imperiul contraatacă
Una dintre plăcerile mele din copilărie era să stau î�n

maș� ină când aceasta intra la spălătorie. Pentru mine era
ceva magic să stau pe bancheta din spate î�n timp ce maș� ina
î�ncepea să se miș� te singură, trasă de mecanismul spălăto-
riei. Chicoteam cât maș� ina era stropită din plin cu apă ș� i cu
săpun, uimită că eu nu mă udam. Mă uitam pe geam fasci-
nată până când nu mai vedeam nimic pentru că toată maș� i-
na era acoperită de clăbuc. Apoi, dintr-odată apăreau niș� te
perii mari care frecau alarmant maș� ina cu perii lor lungi
din cârpă ș� i o ș� tergeau până o lăsau curată lună.
După aceea mă simț�eam ca ș� i cum aș� fi intrat î�ntr-o

pădure tropicală din America de Sud, fiindcă asupra maș� i-
nii se revărsau torenț�i de apă, ca să o clătească. La final
venea rândul suflantelor ș� i toată maș� ina era zgâlț�âită de
puterea aerului, î�n timp ce eu mă minunam de picăturile
de apă care dansau pe suprafaț�a maș� inii, pentru ca apoi să
dispară misterios. Totul se termina când vedeam lumina
verde pâlpâind, indicând că maș� ina era curată-lună ș� i că
am supravieț�uit acestei aventuri.
Nu cu mult timp î�n urmă, î�n drum spre o tabără de re-
tragere pe care o organizasem î�n Marele Deș� ert Californian,
am oprit la o benzinărie ș� i, spre bucuria mea, am văzut o
spălătorie ca pe vremuri. Chiar dacă tocmai î�mi spălasem
maș� ina cu câteva zile î�nainte, trebuia să î�mi iau doza de
răsfăț� . Am fost la fel de î�ncântată la 63 de ani să mă duc la
spălătorie ca atunci când aveam 8 ani!
Unii oameni fac greș� eala să creadă că drumul transfor-
mării ș� i dezvoltării personale este ca o spălătorie de maș� ini,
unde totul se face automat ș� i la sfârș� it maș� ina iese curată.
Î�ș�i î�nchipuie că se pot î�nscrie pentru călătorie, iar că apoi
se pot odihni ș� i bucura de plimbare, gândindu-se că, indi-
ferent de ceea ce fac, la final vor ieș� i iluminaț�i.
Drumul spre trezirea spirituală nu este o spă-

lătorie auto. Nu poți sta pe bancheta din spate
ca un pasager. Tu ești esențial în procesul de
transformare. Nu e de ajuns să intri în contact
cu înțelepciunea și cunoașterea – contează ce
alegi să faci cu ele.
Este complet nerealist să crezi că, dacă aduni anumi-
te cunoștințe de la un profesor, un seminar, o carte, un
grup de sprijin, o biserică sau o comunitate spirituală,
vei crește în mod magic și spontan datorită acestei

asocieri fericite. Trebuie să-ț�i aduci singur contribuț�ia la
acest proces, aceasta fiind dorința de a reflecta profund;
deschiderea spre a vedea dincolo de modul în care ai văzut
până acum; angajamentul de a continua cercetarea, chiar și
atunci când nu-ți place ceea ce descoperi despre tine; și, poate
cea mai importantă dintre toate, disponibilitatea de a face
alegeri care îți transformă revelațiile în acțiune.
Odată, am urmărit la televizor un interviu cu un actor
cunoscut care tocmai terminase un program de tratare a
dependenț�elor. Era prima lui apariț�ie publică de când fuse-
se internat la dezintoxicare ș� i, după o scurtă introducere,
reporterul l-a î�ntrebat:
— Vă simț�iț�i schimbat?
Răspunsul actorului a fost profund:
— Nu cred că ideea este să te simți schimbat, ci să
faci schimbarea.
Am simț�it fiori când l-am auzit. Era ceva ce eu le spuneam
de mulț�i ani cursanț�ilor mei, dar a fost foarte emoț�ionant
să aud asta din gura altcuiva, mai ales din partea unui om
care fusese două luni izolat la dezintoxicare ș� i care acum
î�nfrunta dificila sarcină de a „face schimbarea“ pe care ș� tia
că trebuie să o facă.
Să faci o schimbare î�nseamnă mai mult decât să vor-
beș� ti cu elocvenț�ă ș� i î�nflăcărare despre ceea ce trebuie să
se schimbe ș� i decât să fii capabil să identifici ș� i să exprimi
tiparele ș� i programarea. Acestea sunt doar cuvinte. S-ar pu-
tea să simț�i dorinț�a de a te schimba ș� i chiar să crezi că ceva
din interiorul tău s-a schimbat, ș� i cu siguranț�ă ceva chiar s-a
schimbat. Dar tot nu e de ajuns pentru schimbare.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A OBSERVA CEEA CE TREBUIE SCHIMBAT,

LA A FACE CONŞTIENT CE E NEVOIE PENTRU A TE SCHIMBA
Să faci schimbarea înseamnă să asimilezi, să imple-

mentezi și să aplici ceea ce se întâmplă în interiorul tău,
făcând noi alegeri la exterior. Este necesar să mergi
dincolo de a observa ce trebuie să se întâmple și să
alegi să faci să se întâmple.
Acest lucru este mult mai greu decât să conceptualizezi
o schimbare. De multe ori, când î�ncerc să î�nlesnesc efortu-
rile cuiva ș� i acesta reuș� eș� te să î�nț�eleagă ceva ce nu î�nț�elese-
se până atunci, î�mi spune: „M-am lămurit“. Răspunsul meu
este mereu acelaș� i:
„Acum să te văd cum faci.“
„M-am lămurit“ e ca atunci când cineva ț�i-a pus î�n braț�e

un pachet foarte greu. Ț� i-l î�nmânează. Tu î�l iei ș� i spui: „Mă
descurc“. Dar acum, că ai pachetul, ce faci cu el? Î�l desfaci?
Î�i apreciezi conț�inutul ș� i foloseș� ti fiecare obiect conform
scopului destinat?
Să te schimbi înseamnă să întruchipezi schim-

barea de la un moment la altul: să comunici
altfel, să te comporți altfel, să trăiești altfel, să
iubești altfel. Nu te poți schimba doar teoretic.
Nu te poți transforma doar în principiu.
Schimbările la nivel de înțelegere și
conștientizare din interior trebuie să fie adop-

tate în exterior, de la o alegere la alta.
Este o mare diferenț�ă î�ntre a repera tiparele ș� i a le eli-

mina, î�ntre a avea revelaț�ii autentice ș� i semnificative ș� i a
alege conș� tient procesul zilnic de transformare. Este crucial
să î�nț�elegi acest principiu pe măsură ce faci tranziț�ia de la
a te descoperi la a te transforma ș� i ajungi să faci conș� tient
alegeri. Reperarea problemelor nu înseamnă același lucru
cu rezolvarea lor.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A TE OPRI LA REPERARE

ȘI REVELAŢIE, LA A ALEGE TRANSFORMAREA
Revelaț�ia nu este transformare. Reperarea probleme-

lor, a tiparelor ș� i a programării este importantă, dar nu la
fel ca transmutarea ș� i transformarea lor. Adevărata trans-
formare nu este un proces intelectual, nu î�nseamnă să obț�ii
informaț�ii despre tine ș� i apoi să spui: „Am multe informaț�ii
bune despre mine. Văd anumite lucruri. Î�nț�eleg anumite
lucruri“. Asta înseamnă să faci colecție. Nu are nimic în
comun cu transformarea.
Dacă înțelegi anumite lucruri nu înseamnă că

te-ai transformat.
Dacă vorbești despre lucrurile pe care le-ai
înțeles, nu înseamnă că te-ai transformat.
Transformarea este la nivel energetic

și vibrațional. Este o serie de metamorfoze
sufletești care îți vor zgudui lumea.
Este radicală.
Este vizibilă.
Nu va trebui să o anunți.
Nu meriți nimic mai puțin.
DE CE NU POT SĂ O FAC, SAU DE CE NU O FAC?

Iadul începe în ziua în care Dumnezeu ne oferă o viziune clară a tuturor
lucrurilor pe care le-am fi putut realiza, a tuturor darurilor pe care
le-am irosit, a tot ceea ce am fi putut face și nu am făcut.
– Gian Carlo Menotti
De curând am primit un e-mail de la o cititoare care se

plângea că î�i era foarte greu să ia decizii î�n viaț�ă. Folosea
mereu expresia „De ce nu pot“: „De ce nu pot atrage mai
mulți clienți? De ce nu pot ajunge la mai mulți oameni? De
ce nu î�i pot spune soțului ce î�mi doresc?“.
Sunt convinsă că ai auzit asta de multe ori de la per-
soanele pe care le iubeș� ti ș� i, probabil, ai spus-o ș� i tu la rândul
tău. Întrebarea: „De ce nu pot?“ nu are un răspuns. Asta
pentru că e de fapt o plângere deghizată în întrebare,
o tânguire de victimă. Gândeș� te-te la cele pe care le spui
ș� i tu, ca de exemplu:
De ce nu pot să mă țin de dietă?

De ce nu pot găsi un loc de muncă care să îmi placă?
De ce nu pot să îmi stăpânesc copiii?
De ce nu pot să spun nu?
De ce nu pot să termin acest proiect?

De ce nu mă pot opri din mâncat prostii?
De ce nu pot să îmi dau seama de ce îmi este frică să îi
las pe oameni să se apropie de mine?
De ce nu pot să găsesc un instalator bun?
Acum î�ncearcă să iei una dintre aceste î�ntrebări ș� i schim-

bă prima parte:
În loc de: „De ce nu pot spune nu?“.

Întreabă-te: „De ce nu spun nu?“
Î�n loc de: De ce nu pot să găsesc partenerul potrivit

de afaceri?
De ce nu găsesc partenerul potrivit de afaceri?
Î�n loc de: De ce nu pot să slăbesc?

De ce nu slăbesc?
Î�n loc de: De ce nu pot să mă exprim?

De ce nu mă exprim?

Î�n loc de: De ce nu pot cere ce î�mi doresc?
De ce nu cer ce î�mi doresc?
„De ce nu fac?“ este o întrebare la care se poate răspunde.

Când te î�ntrebi: „De ce nu fac?“, brusc se schimbă punctul
de vedere ș� i, î�n loc să simț�i că Universul te-a condamnat
la suferinț�ă ș� i nu poț�i face nimic î�n privinț�a asta, analizezi

problema.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A TE ÎNTREBA: „DE CE NU POT?“,

LA A TE ÎNTREBA: „DE CE NU FAC?“
De îndată ce îți pui întrebarea „De ce nu fac?“, se

produce o schimbare majoră spre îmbunătățire. Spre
exemplu:
„De ce nu mă exprim? Poate pentru că î�n copilărie am
fost mereu dojenit din cauza asta. Poate pentru că nu vreau
să-i fac pe oameni să se supere pe mine. Nu sunt tocmai
cele mai bune motive pentru a-mi reprima sentimentele.“
Acum vezi ceea ce e de văzut, simț�i ceea ce este de simț�it
ș� i ș� tii ceea ce este de ș� tiut. Ț� i-ai pus o î�ntrebare conș� tientă
ș� i poț�i să sapi adânc î�n căutarea răspunsurilor.
Vezi diferenț�a? „De ce nu pot?“ are la bază o vibrație
de neajutorare, de neputință și de împotrivire față de
asumarea responsabilității. Când ne î�ntrebăm: „De ce nu
pot?“, ne punem î�n postura unui copil. Ș� i ce î�ntreabă copiii
tot timpul?
De ce nu pot să mă uit la televizor până mai târziu? De
ce nu pot să primesc jucăria aceea? De ce nu pot să mănânc
înghețată la micul dejun? De ce nu pot să îmi fac găuri în
urechi la fel ca sora mea mai mare? De ce nu pot să stau până

târziu cu prietenii mei?
Când cei mici pun astfel de î�ntrebări, ei nu aș� teaptă cu
adevărat un răspuns, nu-i aș� a? „De ce nu pot?“ se traduce
prin: „Nu este corect!“: „Nu este corect să nu am voie să stau
până târziu la televizor! Nu este corect că nu am voie să î�mi
fac găuri î�n urechi! Nu este corect că nu am voie să primesc
acea jucărie!“.
Acum uită-te la î�ntrebările tale din acest punct de ve-
dere. „Nu este corect că trebuie să caut un nou partener de
afaceri! Nu este corect că trebuie să lucrez atât de mult la
acest proiect! Nu este corect să î�mi fie teamă să spun ceea
ce î�mi doresc!“
Când găsești curajul să te întrebi: „De ce nu fac

asta?“, te vei transforma imediat din victimă
în cineva care deține controlul. Este una din-
tre cele mai puternice căi spre transformare.
„De ce nu spun nu mai des, î�n loc să accept să fac lucruri

ș� i apoi să regret? De ce nu sunt mai punctual? De ce nu dau
piept cu sentimentele mele neplăcute î�n loc să le ascund?
De ce nu spun clar ce î�mi doresc, î�n loc să î�i las pe oameni
să mă dezamăgească?“– acestea sunt î�ntrebări curajoase,
ș� i fiecare are un răspuns.
Îți sugerez să scrii o listă cu întrebările tale care
încep cu „De ce nu pot…?“ și să le transformi în: „De ce
nu fac…?“. Rezervă-ți timp să reflectezi asupra fiecăre-
ia în parte și vei vedea că răspunsurile vor veni de la
sine. Vei alege să faci lumină î�n unele părț� i din viaț� a ta
care erau blocate la nivel de vibraț�ie, desfăcând nodurile
inconș� tienț�ei ș� i eliminând ș� abloanele vechi care nu servesc

Sinelui tău Suprem.
CUM SĂ NE DEBLOCĂM, DE LA O ALEGERE LA ALTA

În fiecare dimineață, mă dau jos din pat și calc pe o mină.
Mina sunt eu. După explozie, petrec tot restul zilei
adunându-mă bucată cu bucată.
– Ray Bradbury
„Blocat“ este unul dintre cuvintele care-mi plac cel mai

puț�in. Ș� i î�l auzim tot timpul. Senzaț�ia că suntem blocaț�i sau
prinș� i î�ntr-o stare de inerț�ie are legătură directă cu subiec-
tul nostru.
A te simți blocat este o stare pe care eu o numesc
„non-alegere”. Suntem î�ntr-o circumstanț�ă sau un proces
emoț�ional pentru care nu vedem o soluț�ie imediată. Ne sim-
ț�im neputincioș� i ș� i, pentru că nimic din ceea ce ne gândim
să facem pe moment nu poate rezolva imediat problema,
ajungem să nu mai facem nimic.
Nu suntem niciodată blocați.

Doar facem alegeri care nu ne sunt folositoare
sau alegem să nu luăm nicio decizie, ceea ce
înseamnă că alegem să nu alegem.
De cele mai multe ori, când stagnăm ș� i ne simț�im blo-
caț�i, avem o „criză spirituală”. Refuzăm să recunoaș� tem că
avem la dispoziț�ie alegeri, poate pentru că nu ne plac ale-
gerile respective, aș� a că stăm pe jos ș� i aș� teptăm să apară
cineva să ne ridice ori sperăm la ceva miraculos care să
schimbe situaț�ia.
Nu ești niciodată blocat, atâta timp cât ai de

ales. În fiecare zi, poți să ieși din starea care
te-a dărâmat cu o zi în urmă.
În fiecare oră, te poți trezi din starea de incon-
știență în care erai cu o oră înainte.
În fiecare minut, poți reface ceea ce nu ai făcut
bine cu un minut în urmă.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A ÎNCERCA SĂ SCHIMBI TOTUL,

LA A ALEGE SĂ FACI CEVA
Aceasta este o tehnică simplă, dar puternică, care te poa-

te ajuta să te transformi instantaneu. De fiecare dată când
te simț�i blocat, confuz, speriat, copleș� it sau î�n alt fel teribil,
aminteș� te-ț�i că te poț�i folosi de practica spirituală a alegerii.
Spune-ț�i:
„În acest moment, vreau să aleg să fac ceva.”
Asta e tot. Da, este atât de simplu. Alege să faci ceva chiar
acum. Alege să meditezi, să spui o rugăciune, să faci o plim-
bare de zece minute, să bei un pahar cu apă, să suni un
prieten, să respiri adânc, să î�ț�i î�mbrăț�iș� ezi câinele sau pisi-
ca, să pui î�n practică ceva de pe lista cu „gustări expansive”,
să asculț�i una dintre melodiile preferate, să te uiț�i la foto-
grafii cu oamenii pe care î�i iubeș� ti, să faci o listă cu cinci
lucruri pe care le-ai făcut bine azi, să speli vasele, să suni
î�napoi un prieten căruia nu i-ai răspuns, să faci o listă cu

lucrurile pe care poț�i alege să le faci!
Din momentul în care alegi să faci ceva, îți schimbi
vibrația de la contracție la expansiune. Nici măcar nu
contează ce anume alegi să faci, atâta vreme cât este ceva
ce î�ț�i î�mbunătăț�eș� te viaț�a. Darul pe care ț�i-l faci ț�ie este
faptul că ai ales, ai acț�ionat, ai preluat controlul momentu-
lui ș� i i-ai transferat voinț�a ș� i energia ta. Te vei simț�i imediat
mai bine. Acest mic imbold te va î�ncuraja să faci o altă ale-
gere, apoi î�ncă una – ș� i, fără să î�ț�i dai seama, î�ntunericul
sau letargia cu care te luptai se va risipi.
De fiecare dată când te lupț�i crunt cu disperarea sau
depresia, s-ar putea să ai nevoie să foloseș� ti această tehni-
că din cinci î�n cinci minute. Am î�ncercat acest lucru î�n cele
mai grele momente ale mele. Acum aleg să mă duc la frigi-
der și să îmi iau un suc. Acum aleg să ies puțin afară și să
respir adânc de câteva ori. Acum aleg să intru în casă și să
spăl vasele. Acum aleg să scriu în jurnal.
Fiecare dintre alegerile enumerate mai sus durează un
minut. Adunate, vei realiza că ai o oră de alegeri care î�ț�i
î�mbunătăț�esc viaț�a. Numai gândindu-te la asta te vei simț�i
mai puternic. Poate că nu-ți va alina durerea, dar sigur
te vei simți mai puțin neajutorat.
Există un vechi proverb: „Dacă te trezești î�ntr-o groapă,
primul lucru pe care trebuie să-l faci este să nu mai sapi“.
Ca să te opreș� ti din săpat, mai î�ntâi trebuie să alegi să nu
mai sapi. Apoi eș� ti liber să faci o altă alegere mai expansivă
care te va scoate din groapa contracț�iei pe care ai săpat-o.
Când te simți blocat și stagnezi, nu sta degeaba.

Fă o alegere. Când faci o alegere, îți reconectezi
sistemul cu voința. Când faci o alegere, ieși din

contracție și începi să te extinzi. Când faci o
alegere, pui în mișcare energia care până
atunci a stagnat. Trebuie doar să faci o alegere.
Apoi încă una. Și apoi încă una. Curând, vei sim-
ți că forța vieții se mișcă din nou în tine.
Schimbă ceva. Î�n curând, vei vedea schimbări ș� i î�n alte
locuri. De ce? Ce schimbi cu adevărat când alegi să faci ceva?
Te transformi pe tine. Îți transformi non-alegerea. Deci, când
schimbi felul în care interacționezi cu un lucru, nu doar situa-
ția se îmbunătățește – ci tu evoluezi.
Această alegere de a schimba ceva o va face mai uș� oară
pe următoarea ș� i pe restul care vor urma.
Dacă schimbi ceva, orice, te va ajuta să schimbi

totul. Când alegi ceva, orice, te ajută să alegi
mereu.
Nu poț�i face o alegere pentru totdeauna. Poț�i face doar

o alegere acum, ș� i apoi din nou acum, ș� i acum, ș� i iar acum.
Majoritatea oamenilor nu î�nț�eleg acest lucru ș� i le e teamă
că se vor bloca ș� i vor ajunge neputincioș� i.
Spre exemplu, să spunem că ț�i-ai propus să fii mai ho-
tărât ș� i mai sociabil. Acesta este un obiectiv amorf. Este
general. Nu există î�n el parametri de timp ș� i spaț�iu. Nu poți
alege să fii mai hotărât în general. Unde se va întâmpla asta?
Când se va întâmpla asta? Numai gândul că ar trebui să fii
aș� a te deprimă ș� i te descurajează.
Î�n schimb, ce poț�i face? Poți lua decizia să fii mai ho-
tărât în următoarele cinci minute. Dacă fratele tău te
sună ș� i î�ț�i cere să cauț�i niș� te informaț�ii pentru el, poț�i alege
să î�i spui că nu este un moment potrivit ș� i că î�l vei suna tu

mai târziu. Ț� i-ai î�ndeplinit scopul. Ai fost hotărât.
Apoi, faci aceeaș� i alegere pentru alte cinci minute. Apoi
pentru alte cinci minute. Apoi faci acelaș� i lucru mâine. Faci
alegerile pe moment. Nu le faci pentru toată viaț�a, pentru
că ar fi copleș� itor numai faptul de a î�ncerca să î�nț�elegi ce ar
î�nsemna asta.
Alegerea e un exercițiu de la o clipă la alta.

Nu te poți schimba cu totul – trebuie să te
schimbi într-un singur moment.
Dacă poți alege în fiecare moment, nici nu îți
vei da seama când ai obținut o serie de mo-
mente conștiente, care devin apoi o zi de mo-
mente conștiente, apoi un an de momente
conștiente, iar apoi vei ajunge acolo unde nu
ți-ai imaginat vreodată.
ALEGE ÎN ACORD CU SINELE TĂU SUPREM

ÎN FIECARE MOMENT
Conținutul personajului tău este alegerea ta.
Zi de zi, ce alegi, ce gândești și ce faci este ceea ce vei deveni. Integritatea
ta este destinul tău… este lumina care îți ghidează drumul.
– Heraclit
Indiferent ce s-ar î�ntâmpla, una dintre cele mai mari li-

bertăț�i este că avem mereu posibilitatea de a alege. Î�n funcț�ie
de circumstanț�e, poate că nu o să putem pune î�n practică toa-
te alegerile, dar, în interior, libertatea noastră este nelimitată.
Nimeni nu îți poate lua libertatea

de a face cea mai bună alegere.
de a face cea mai plină de iubire alegere.
de a face cea mai conștientă alegere.
Aceasta aste adevărata libertate.
Când faci cele mai bune alegeri, te identifici cu
Supremul din tine, te transformi în Suprem.
Iată un exerciț�iu foarte simplu, dar deosebit de profund,
care te va ajuta să trăieș� ti zi de zi mult mai conș� tient. Este
cea mai puternică tehnică de recalibrare pe care o cunosc.
Ori de câte ori simț�i că nu eș� ti centrat, senin ș� i liniș� tit,
de câte ori simț�i ceva neplăcut sau nedorit, î�ntreabă-te:
Ce aleg în acest moment?
Spre exemplu, remarci că eș� ti supărat pe partenerul tău.

Î�ntreabă-te: „Ce aleg î�n acest moment?“. Apoi răspunde
sincer la î�ntrebare. Alegi conexiune sau separare? Alegi ju-
decată sau compasiune? Alegi încăpățânare sau încredere?
Alegi vină sau iertare? Ce se întâmplă în realitate?
Aceasta nu este o î�ntrebare sarcastică. Nu este o î�ntre-
bare critică. Este o î�ntrebare autentică, una concepută să te
î�ndrume spre adevăr.
Î�ntrebarea este formulată î�ntr-un anumit mod din-
tr-un motiv. Vei remarca că nu am spus: „Ce se întâmplă
în acest moment?“, care ț� i-ar permite să nu-ț� i asumi
responsabilitatea pentru ceea ce faci ș� i pentru ceea ce alegi.
Nu contează ce fac sau au făcut ceilalți. Tot ceea ce con-
tează este ca tu să înțelegi ce alegi în acel moment.
„Ce aleg î�n acest moment? Stai să văd, ce aleg î�n realitate?
Păi, î�n ultimele două ore am stat ș� i mi-am plâns de milă. Am
ales să fiu rece cu partenerul meu ș� i am avut grijă să ș� tie că
m-a supărat. Ce altceva mai aleg? Aleg să-mi î�nș� ir î�n minte
toate greș� elile pe care le-a făcut î�n ultimele luni. Asta î�n-
seamnă că aleg să î�l condamn pe el ș� i să î�mi dau mie drepta-
te. Aleg să mă î�ndepărtez. Ș� i aleg să î�l pedepsesc. Uf! Toate
astea sună î�ngrozitor. Nu pot să cred că aleg să fiu aș� a.“
Acum ai devenit conș� tient de ceea ce faci ș� i de ceea ce
alegi. Odată ce răspunzi sincer, lucru care s-ar putea să î�ț�i ia
câteva î�ncercări, probabil că vei fi nemulț�umit de ceea ce ai
ales ș� i poate chiar ș� ocat. Acesta este rostul tehnicii de față
– să te oblige să fii conștient de ceea ce alegi, să vezi ceea
ce este de văzut și să simți ceea ce este de simțit.
Observă că acest exerciț�iu nu are nimic de-a face cu
ceea ce crezi că ț�i-a făcut partenerul. Nu contează dacă el
s-a purtat urât. Ceea ce contează este ce ai ales. Aici este
puterea ta.
Iată ce mai e de remarcat la î�ntrebarea „ce aleg î�n acest
moment?“: este neutră. Nu are nicio opinie sau preconcepție.
Te pune î�ntr-un spaț�iu neutru din punct de vedere vibraț�i-
onal ș� i, când î�ț�i pui î�ntrebarea aflându-te î�n acest spaț�iu,
ghici ce se î�ntâmplă? Deja te-ai transformat. Simplul fapt
că alegi să îți pui această întrebare te-a făcut să-ți schim-
bi vibrația. Acum eș� ti î�ntr-un punct din care poț�i face o
alegere conș� tientă.
Există ș� i o a doua parte a acestui exerciț�iu. Odată ce
răspunzi la: „Ce aleg î�n acest moment?“, este timpul pentru
o nouă î�ntrebare:
Ce vreau să aleg în acest moment?

Această î�ntrebare este un „amplificator” puternic ș� i in-

stantaneu. Te ridică la Sinele tău Suprem î�n doar câteva
secunde. Primul răspuns s-ar putea să nu facă asta, dar pri-
veș� te ce se î�ntâmplă când î�ț�i pui ș� i a doua î�ntrebare:
„Ce vreau să aleg î�n acest moment? Vreau să aleg să mă
î�nchid î�n dormitor ș� i să mă uit toată seara la televizor pen-
tru că sunt foarte nervos. Vreau să aleg ca partenerul meu să
sufere, să ș� tie că m-a rănit. Da, vreau să î�l rănesc aș� a cum
m-a rănit el. De fapt, asta sună oribil. Nu îmi doresc cu adevă-
rat să îl fac să sufere. Nici nu î�mi doresc să mă mai cert cu el.
Nu î�mi plac conflictele. Vreau să mă simt mai bine. Aș� adar,
mă î�ntreb din nou: Ce vreau să aleg în acest moment?“
„Păi, cu siguranț�ă nu î�mi doresc să mă simt aș� a, pentru
că sunt nefericit. Ce vreau să aleg? Cred că vreau să mă
simt mai bine. Vreau să aleg să fiu î�nț�elegător. Vreau să aleg
să nu î�mi pese că partenerul meu a fost insensibil ș� i să găsesc
o soluț�ie să mă reconectez cu el, poate chiar să vorbesc cu
el despre asta. Chiar dacă sunt încă nervos, vreau să aleg să
iubesc.“
Î�nț�elegi ce se î�ntâmplă când reflectezi la ce vrei să
alegi? Punându-ț�i această î�ntrebare, te ridici la Sinele tău
Suprem. Gândindu-te la aceste lucruri, î�ncepi să vibrezi pe
frecvenț�a lor. Cu fiecare gând ș� i cu fiecare emoț�ie, î�ncepi
deja să te transformi. Gândul la ce vrei să alegi face ca
alegerea să se întâmple chiar în acel moment. Gândul:
„Vreau să aleg iubirea“ este alegerea iubirii.
Mai este î�ncă un mod î�n care î�ț�i poț�i pune cea de-a
doua î�ntrebare, care te poate ajuta dacă eș� ti blocat, opui
rezistenț�ă sau nu ș� tii ce ai vrea să alegi:
Ce altă alegere, mai înțeleaptă, pot face acum?

Dacă uiț�i toate celelalte exerciț�ii de metamorfoză a su-

fletului ș� i î�l faci doar pe acesta, te poate transforma defini-
tiv ș� i î�ț�i va schimba viaț�a. Nu este un lucru de făcut ocazional
sau doar î�n anumite circumstanț�e. Î�ț�i sugerez să foloseș� ti
aceste î�ntrebări ca „amplificatoare” ale conș� tientizării pe
tot parcursul zilei. Ele sunt trenul expres care te duce la
Sinele tău Suprem.
Nu există cărare. Cărarea se face mergând.
– Antonio Machado
Ți s-a dat un dar sacru:

În fiecare zi poți să o iei de la capăt și să joci
rolul creatorului.
Ești alegerea pe care o faci în fiecare moment.
Alege cu înțelepciune.
Alege cu bucurie.
Alege libertatea.
10
Cum să-ți găsești drumul înapoi

spre Sinele tău Suprem
Fie ca eu să mă ridic pe cel mai înalt piedestal.
– Atharvaveda
Citatul de mai sus este dintr-o străveche scriere indiană,

Atharvaveda, datată cu aproximativ o mie de ani î�nainte de
Hristos. Unde este cel mai î�nalt piedestal? Nu este un loc
fizic ori un loc pe scara socială. Este înlăuntrul nostru. Este
piedestalul Conștiinței Supreme, a adevăratei noastre
surse și a sinelui.
Toate religiile te î�nvaț�ă că î�n tine este Supremul, chiar
dacă î�l numeș� ti Dumnezeu, Spirit, Hristos, Allah, Zeiț�ă, In-
teligenț�ă Divină sau Pulsaț�ie Cosmică. Nu este un concept.
Este o realitate vibraț�ională. Aș� a că, să te ridici la Suprem
î�nseamnă să te aliniezi cu el ș� i să vibrezi la fel ca el.
Supremul din tine nu este doar gândul la Su-

prem. Este amprenta originală și vibrațională
a sufletului tău. Ai fost proiectat să fii o expre-
sie a Supremului.
Când vibrezi la fel ca el, te-ai înălțat pe cel mai

înalt piedestal.
Cum ș� tim că ne-am ridicat la Sinele nostru Suprem?

Acum ar trebui să fie limpede: am ajuns la el atunci când ne
manifestăm sinele cel mai expansiv, cel mai conectat, la cea
mai î�naltă vibraț�ie. Supremul este o realitate vibraț�ională ș� i
nu doar un concept intelectual la care trebuie să reflectăm
pentru a ne inspira ș� i a ne comporta corespunzător.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A TE GÂNDI LA SUPREM,

LA A VIBRA ÎN ACORD CU SUPREMUL
Nu este greș� it dacă te gândeș� ti la Dumnezeu, Spirit sau

Inteligenț�a Divină, atâta vreme cât nu î�ț�i imaginezi aceste
realităț�i ca fiind undeva î�n afara ta ș� i nu reflectezi la ele aș� a
cum te-ai gândi la o călătorie minunată pe care ai făcut-o
î�ntr-un loc î�ndepărtat ș� i speri că, î�ntr-o bună zi, te vei î�n-
toarce. Supremul nu este altundeva decât aici, acum,
nu în tine, ci chiar tu.
În loc să te gândești la conștiință că este

undeva în tine, amintește-ți că ceea ce
identifici ca fiind „tu“ este o pulsație
individuală care se află în conștiință.
Tu ești conștiință încorporată în trup.
Cum să-ți găsești drumul înapoi spre Sinele tău Suprem 317
Suntem un suflet cu trup, nu un trup cu suflet. Acest

principiu este doar un memento pentru a-ț�i aduce aminte
la ce te referi când spui: „Vreau să ating Sinele meu Suprem“.
Este doar o schimbare de identificare.
Î�n urmă cu câț�iva ani, î�n timp ce mă plimbam pe malul

oceanului, am avut o revelaț�ie simplă, dar profundă, legată
de suferinț�ă. Avusesem o zi foarte stresantă, cu multe amâ-
nări, dezamăgiri, supărări ș� i interacț�iune tensionată cu cine-
va care lucra pentru mine. Î�n timp ce urcam dealul pe care
mergeam de fiecare dată când făceam acest traseu, mi-am
amintit de plimbarea pe care o făcusem cu o zi î�n urmă. Eram
mai veselă, mai relaxată, ș� i aveam o vibraț�ie mai î�naltă.
Brusc, am realizat că nimic nu se schimbase la mine î�n
ultimele 24 de ore, doar că nu mă conectasem ca de obicei
cu Sinele meu Suprem din cauza interferenței vibraționale
rezultate din agitația emoțională. Sufeream pentru că mă
deconectasem parțial. Nu Supremul se îndepărtase de
mine. Eu mă îndepărtasem de el.
Suferinț�a este, de cele mai multe ori, o deconectare de
la vibraț�ia Supremului, care este cea mai î�naltă vibraț�ie. Nu
are sens acest lucru? Esenț� a ta naturală ș� i vibraț� ia sunt
dragostea, î�nț�elepciunea ș� i pacea. Când nu reuș� eș� ti să simț�i,
să păstrezi î�n tine ș� i să transmiț�i celorlalț�i aceste sentimen-
te, ai parte de suferinț�ă.
Mare parte din suferința noastră vine din

cauză că nu vibrăm în acord cu Sinele Suprem.
Nu suntem defecți, blestemați, răi sau irepara-
bili. Doar că nu vibrăm la frecvența noastră
cea mai Înaltă.
Î�nț�elegi diferenț�a dintre: „Sunt dat peste cap“ ș� i „Sufăr

î�n acest moment pentru că nu vibrez la cel mai î�nalt nivel“?
Asta nu te mai î�nvinuieș� te ș� i nu te condamnă pentru ceea
ce faci, ci totul devine o alegere conș� tientă. Asta înseamnă
că poți să vibrezi la cea mai înaltă frecvență a ta. Doar
că nu ai făcut-o. Nu ești un ratat. Trebuie doar să fii re-
calibrat vibrațional, pentru ca Sinele tău Suprem să se
poată manifesta.
Aceasta este trecerea de la a ne privi prin ochii părtinitori
ai binelui ș� i răului la a ne î�nț�elege prin ochii conș� tiinț�ei. Î�n
loc să ne judecăm ca fiind răi sau slabi, ne evaluăm obiectiv
acț�iunile ș� i măsura î�n care se asociază cu Sinele Suprem.
„Astăzi nu mi-am manifestat Sinele Suprem când m-am
arătat rece faț�ă de soț�ul meu, care a uitat să mă sune. Nu
mi-am manifestat Sinele Suprem când m-am răstit la copii
î�n drum spre ș� coală. Nu mi-am manifestat Sinele Suprem
aseară când am preferat să mă uit patru ore la televizor, î�n
loc să-mi pregătesc prezentarea pentru serviciu. Nu mi-am
manifestat Sinele Suprem azi când m-am dojenit ore î�n ș� ir
pentru că nu am lucrat mai mult la proiectul de la serviciu.
Nu mi-am manifestat Sinele Suprem acum două seri când
am vorbit cu mama la telefon ș� i mi-am pierdut răbdarea
când a î�nceput să depene amintiri despre prietena ei care
a murit anul trecut.”
Vezi ce se î�ntâmplă când î�ț�i spui: „Nu mi-am manifestat
Sinele Suprem“? Care parte din tine te-a făcut să conș� tien-
tizezi? Sinele tău Suprem! El a intervenit ș� i te-a tras puț�in
de conș� tiinț�ă ca pentru a-ț�i spune cu duioș� ie: „Fii mai atent
la ce se î�ntâmplă acum“.
Adevărata libertate înseamnă libertatea de a

alege să simți, să vorbești și să acționezi în
fiecare moment în acord cu Sinele tău Suprem.
Pas cu pas, am văzut cum să ne ridicăm tot mai sus pe

piedestalul Supremului ș� i la cea mai î�naltă vibraț�ie. Cu toate
acestea, nu numai că trebuie să î�nvăț�ăm cum să ne mani-
festăm Sinele nostru Suprem, ci ș� i să găsim calea de î�ntoar-
cere la vibraț�ia lui, odată ce realizăm că ne-am î�ndepărtat
de el fără să ne dăm seama.
FOLOSEŞTE BUSOLA CONŞTIINŢEI

Niciodată nu te îndepărtezi mai mult,
ca atunci când nu știi unde mergi.
– Johann Wolfgang von Goethe
Am vorbit mai devreme despre cum lucrurile mici au un

impact mare ș� i cum de multe ori î�n viaț�ă deviem de la drum,
uneori î�n mod nesemnificativ, iar alteori serios. Acum este
vremea să î�nț�elegem acest principiu de deviere, deoarece
se referă la modul î�n care ne î�ndepărtăm de Sinele nostru
Suprem. Eu numesc asta „deviere vibrațională“, pentru
că la exterior, de fapt, nu te miști nicăieri, dar în interior
deviezi de la Cea Mai Înaltă vibrație a ta – te î�ndepărtezi
de î�nț�elepciunea, de stabilitatea ș� i de dragostea ta. Nimeni
nu te poate vedea cum deviezi vibraț�ional, dar toț�i percep
acest lucru, ș� i î�l percepi ș� i tu.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A ÎNCERCA SĂ TE ACORDEZI

CU SINELE TĂU SUPREM, LA A OBSERVA CÂND,
CUM ŞI DE CE TE-AI ABĂTUT DE LA EL
A fi conștient nu înseamnă doar să știi ce tre-

buie să faci pentru a fi în acord cu Sinele tău
Suprem, ci și să îți dai seama când ai fost pe
cea mai înaltă treaptă și apoi ai deviat brusc.
Ce te face să deviezi de la cea mai î�naltă vibraț�ie? Despre
asta am vorbit de fapt î�n această călătorie spre metamorfoza
sufletului. Poate că vibraț�ia î�ț�i este influenț�ată nu tocmai
pozitiv de o persoană din viaț�a ta; poate că programarea
sau obiceiurile tale ț�i-au î�ntrerupt conexiunea cu Sinele tău
Suprem; ar putea fi oricare dintre multele lucruri despre
care am discutat. Ori se î�ntâmplă un incident, ori î�ntâlneș� ti
pe cineva, ori se produce ceva î�n interiorul tău, iar tu î�ncepi
să te abaț�i de la curs, doar puț�in la î�nceput. Încetul cu încetul,
devierea devine din ce în ce mai pronunțată și te trezești în-
tr-un teritoriu emoțional pe care nu intenționai să îl vizitezi.
Deviezi de la drum pentru că e nevoie de o cantitate
foarte mare de energie ca să-ți menții stabil vaporul
conștiinței. Este nevoie de atenție, putere, claritate și
curaj să fii ferm atunci când îți setezi traseul către liber-
tate. Căutarea Sinelui Suprem este ca ș� i cum ai naviga direct
î�n lumina soarelui – lumina conș� tiinț�ei ș� i a descoperirii de
sine este foarte puternică ș� i e uș� or să fii tentat să laș� i privi-

rea î�n jos ș� i să spui: „Este prea dificil să fac asta“.
Aici intră î�n joc principiile de metamorfoză a sufletului. Fi-
ecare dintre cele pe care ți le-am prezentat reprezintă o „busolă
a conștiinței“ care te va îndruma în direcția corectă, care te va
ghida către Sinele tău Suprem când deviezi de la drum. Ele sunt
menite să te ajute să faci ajustările vibraț�ionale necesare pen-
tru a te conduce către destinaț�ia finală: adevărata libertate.
De îndată ce îți dai seama că ai deviat și că

trebuie să-ți folosești busola conștiinței,
ai schimbat deja cursul.
De îndată ce îți spui: „Nu mă simt în acord cu
Sinele meu Suprem și trebuie să mă întorc
la el“, ești deja în plină transformare.
De îndată ce remarci că nu vibrezi la cel mai
înalt nivel, îți schimbi deja vibrația.
Busola conș� tiinț�ei nu te va ghida niciodată î�n direcț�ia
greș� ită.
RIDICAREA SPRE SINELE TĂU SUPREM:

SCARA DE LUMINĂ
Trăim ca sufletele noastre să crească. Dezvoltarea sufletului este scopul
existenței tale. Dumnezeul Atotputernic încearcă să obțină o asociere
decentă pentru El.
– John G. Lake
Mai devreme am vorbit de alegere. Acum trebuie să in-

tegrăm acest principiu î�n intenț�ia noastră de a trăi î�n orice
moment î�n acord cu Sinele Suprem.
Indiferent de circumstanț�e, î�n fiecare moment ai de fă-

cut o alegere. Iată o nouă î�ntrebare de recalibrare:
„Voi fi sau nu în acord cu Sinele meu Suprem?”
Aceasta este, de fapt, singura î�ntrebare pe care trebuie

să ț�i-o pui, pentru că î�ț�i va servi drept busolă a conș� tiinț�ei.
„Voi vorbi sau nu î�n acord cu Sinele meu Suprem? Voi alege
sau nu î�n acord cu Sinele meu Suprem? Voi iubi sau nu î�n
acord cu Sinele meu Suprem? Acestei persoane care nu
este î�n acord cu Sinele său Suprem, î�i voi răspunde sau nu
î�n acord cu Sinele meu Suprem?“
Completează spaț�iul din prima parte a propoziț�iei pen-
tru a personaliza î�ntrebarea î�n funcț�ie de situaț�ia ta:
„Voi ____________ sau nu în acord

cu Sinele meu Suprem?“
Această î�ntrebare are o mare putere de recalibrare.
Din experienț�a mea, pot spune că funcț�ionează î�n orice
î�mprejurare.
Iată câteva dintre cele mai neobiș� nuite situaț�ii î�n care
cursanț�ii mei s-au folosit de această î�ntrebare. Acestea
sunt exemple reale de î�ntrebări pe care ei ș� i le-au pus pen-
tru a se pune î�n acord cu Sinele lor Suprem:
„Î�mi voi concedia sau nu angajatul î�n acord cu Sinele
meu Suprem?“
„Voi profita sau nu de această ocazie î�n acord cu Sinele
meu Suprem?“
„Voi merge sau nu la un speed-dating î�n acord cu Sinele
meu Suprem?“
„Voi merge sau nu î�n vizită la mama mea î�n acord cu

Sinele meu Suprem?“
„Î�mi voi organiza sau nu nunta î�n acord cu Sinele meu
Suprem?“
Trebuie să recunosc că ador această formulă de recali-
brare. Sună exact cum trebuie, te ajută să eviț�i orice lucru
care te-ar putea face să te simț�i blocat sau confuz ș� i te duce
cu ascensorul la Sinele tău Suprem.
Iată cum funcț�ionează: când te întrebi dacă vei face ceva
în acord cu Sinele tău Suprem, creierul accesează acel Sine,
deschide fișierul, și toate aceste informații neurologice devin
imediat disponibile. Acum vibrezi la nivelul Cel mai Înalt și
nu ai făcut decât să îți pui o întrebare!
Chiar și o scurtă vizită la Cel mai înalt nivel

va schimba instantaneu totul.
Bineî�nț�eles, ai avut parte de multe experienț�e î�n care
ai fost î�n acord cu Sinele tău Suprem. Ș� tii ce î�nseamnă. Este
important să îți reamintești că Sinele Suprem nu înseamnă
perfect. Î�nseamnă Cel mai Î�nalt pentru tine, cel mai î�nț�e-
lept pentru tine, cel mai iubitor pentru tine. Cel mai Î�nalt
î�nseamnă mai sus decât erai î�nainte, ș� tiind că, pe măsură
ce te transformi, Cel mai Î�nalt nivel va continua să urce.
Iată un exerciț�iu pentru metamorfoza sufletului numit:
„Alegerea î�n acord cu Sinele tău Suprem”. Î�l poț�i face î�mpre-
ună cu î�ntrebările de recalibrare pe care tocmai ț�i le-am
prezentat, sau separat.
Î�ntrebarea: „Voi face sau nu acest lucru î�n acord cu Sine-
le meu Suprem?“ elimină contracț�ia ș� i te face să intri î�ntr-o
conș� tientizare extinsă. Următoarele î�ntrebări merg chiar
mai departe ș� i te ajută să articulezi cu mai multă precizie

cum s-ar comporta sau cum ar gândi Sinele tău Suprem.
Exercițiu de metamorfoză a sufletului:

alegerea în acord cu Sinele tău Suprem
Cum aș fi acum, dacă mi-aș manifesta Sinele Suprem?

Care este Cel Mai Înalt gând despre această situație?
Imaginează-ț�i că te uiț�i la un film despre un erou care

trebuie să ia o decizie importantă. Merge printr-o mulț�ime
de oameni gălăgioș� i, care mai de care cu sfaturi ș� i instruc-
ț�iuni, î�n î�ncercarea de a-i atrage atenț�ia. Dar eroul trece
impasibil printre ei ș� i, î�n cele din urmă, ajunge la destina-
ț�ie: sanctuarul liniș� tit al î�nț�eleptului. Intră ș� i se aș� ază lângă
maestru, aș� teptând numai sfatul lui, căci el ș� tie că acesta va
fi Cea mai Î�naltă ș� i mai adevărată î�nț�elepciune.
Cu acest lucru te confrunț�i ș� i tu î�n fiecare zi. O mulț�ime
de gânduri ș� i sentimente zgomotoase cer insistent să le
acorzi atenț� ie. Emoț� iile î�ț�i spun un lucru. Egoul insistă
vehement să fii de partea lui. Tiparele ș� i programarea pero-
rează vechi opinii î�nregistrate de demult.
Când te întrebi: „Cum aș fi acum, dacă mi-aș mani-
festa Sinele Suprem? Care e cel mai înalt gând despre
această situație?“, e ca și cum ai da deoparte mulțimea
de emoții și te-ai retrage în templul inimii tale, lângă
ghidul tău, marele reprezentant al Sursei, marele
profesor interior. Îți întrebi Sinele Suprem care ar fi

Cea Mai Înaltă decizie și te ghidezi după sfatul lui.
Acesta este un mod foarte eficient de a-ț�i relua cursul
după ce ai deviat de la el sau doar de a te concentra din nou
pe cel mai extins sine al tău. Dacă vrei, poț�i chiar să îți ima-
ginezi un reprezentant al ceea ce consideri tu cea mai înaltă
vibrație într-o persoană sau ființă, și să te vezi alături de
această persoană, care poate fi Iisus, Buddha, Kuan Yin sau
oricine vrei ș� i crezi că rezonează cu Sinele tău Suprem, ș� i
î�ntrebi: „Cum aș� fi acum, dacă aș� lăsa să se manifeste Sinele
meu Suprem?“.
Î�ț�i ia doar un minut să î�nchizi ochii, să î�ț�i imaginezi
această conversaț�ie cosmică ș� i să î�ț�i pui î�ntrebările. Î�n acest
minut vei găsi drumul î�napoi spre Sinele tău Suprem.
Toate î�ntrebările de metamorfoză ș� i recalibrare pe
care le-am prezentat î�n carte sunt acț�iuni interioare care te
vor alinia cu vibraț�ia ta Supremă. De fiecare dată când te
simți descentrat, contractat sau neîmplinit, trebuie să
faci o metamorfoză sufletească. Uită-te pe lista de la
sfârșitul cărții și găsește una care să rezoneze cu tine
pe moment. Folosește-o pe post de busolă a conștiin-
ței, pune-o în practică și vei merge în direcția cea bună.
Cursanț�ilor mei le spun că noi ne aflăm tot timpul lân-

gă o scară de lumină care urcă ș� i o scară de î�ntuneric care
coboară, o scară de expansiune ș� i una de contracț�ie. Există
o mână de î�nger care î�ncearcă să ne tragă î�n sus ș� i o mână
de altă natură care î�ncearcă să ne tragă î�n jos. În fiecare
moment, avem de făcut o alegere.
Î�ntrebarea este: De care scară te vei prinde?
Mi-am petrecut î�ntreaga viaț�ă ridicând mâna spre Su-

prem. Indiferent de ce forț�e mă trăgeau î�n jos, mereu m-am
agăț�at de scara luminoasă ș� i am urcat pe ea cât de repede
ș� i cât de sus am putut.
Chiar ș� i când de zbaț�i î�n confuzie, chiar ș� i când ai deviat,
î�ntinde mâna spre Suprem. Doar gândeș� te-te la asta ș� i vei
simț�i cum ceva te va trage din nisipurile miș� cătoare ale
uitării.
PROTEJAZĂ-ȚI SINELE SUPREM

Î�n urmă cu câteva săptămâni, am văzut un documentar
extraordinar la televizor despre vulturii pleș� uvi, care sunt
o specie pe cale de dispariț�ie. Vulturii pleș� uvi sunt monogami
ș� i î�ș�i aleg perechea pe viaț�ă. Î�ș�i construiesc un cuib imens
î�ntr-un copac î�nalt sau pe marginea unei stânci. Femela de-
pune două sau trei ouă odată ș� i, î�n cele 35 de zile de clocire,
ambii părinț�i urmează un regim foarte strict pentru a-ș� i
proteja cuibul de prădători.
Producătorul documentarului a colaborat cu câț�iva cer-
cetători ș� i au plasat câteva camere de filmat chiar î�ntr-un
cuib. Erau imagini extraordinare care o arătau pe femelă
clocind ouăle, apoi partenerul ei a venit lângă ea. Ea s-a miș� -
cat î�ntr-o parte extrem de puț�in, apoi el s-a miș� cat î�nspre
ea, ș� i tot aș� a până când el i-a luat locul, iar ea a fost liberă
să plece la vânătoare. Î�n tot acest timp, ouăle nu au rămas
nicio secundă fără protecț�ie. Acum era responsabilitatea
masculului să le protejeze de prădători – corbi, pescăruș� i
ș� i ulii – care ar fi putut veni să fure ș� i să mănânce ouăle.
Acești vulturi sunt capabili să lupte până la moarte pen-
tru a-și proteja cuibul. Nu lasă nesupravegheat sau expus
pericolelor ceea ce au mai de preț. Am fost fascinată ș� i re-

cunoscătoare să văd aceș� ti vulturi maiestuoș� i, care mi-au
amintit o lecț�ie foarte importantă: Fiecare dintre noi tre-
buie să-și protejeze cuibul transformării.
Imaginează-ț�i că, î�n metafora noastră, cuibul este î�nț�e-
lepciunea ta care creș� te, iubirea care se extinde, născută
din topirea vechilor tipare de gândire, ș� i vindecarea pro-
fundă. Când ceva se află î�n creș� tere, este vulnerabil – un
copil, o plantă, o idee, un sentiment delicat. Acestea sunt
ouăle vulnerabile ale conș� tiinț�ei care eclozează pentru a-ț�i
oferi daruri incredibile. Î�n timp ce ele se dezvoltă ș� i se in-
tegrează, tu trebuie să le protejezi de lucrurile care le-ar
putea face rău, de prădătorii care pot fura ce ai mai scump.
Începutul dezvoltării înțelepciunii, expansiu-

nii și vindecării este o perioadă sensibilă, și
perioadele sensibile au nevoie de protecție.
Cine sunt prădătorii? Câț�iva dintre ei vin din interiorul
tău – teama, î�ndoiala, critica ș� i scepticismul care î�ncep să
î�ț�i mănânce puț�in câte puț�in speranț�a, curajul ș� i realizările
interioare, până observi că î�ncepi să eziț�i î�n căutarea liber-
tăț�ii. Asta se întâmplă când nu te protejezi de tine însuți. Alț�i
prădători vin din afară, oameni a căror vibraț�ie o tulbură pe a
ta ș� i ameninț�ă să o tragă î�n jos, la o frecvenț�ă de contracț�ie.
Ce ameninț�ă vibraț�ia transformării tale aflate î�n creș� -
tere? Poate este un prieten care te atrage la bârfă de fiecare
dată când vorbeș� ti cu el. Poate că este un anume subiect de
conversaț�ie pe care o î�ncepi cu un coleg de serviciu ș� i care
te face î�ntotdeauna să te simț�i secătuit ș� i nervos. Poate că
este un anumit film sau emisiune TV care î�ț�i tulbură vibra-
ț�ia ș� i nu-ț�i protejează senzaț�ia de liniș� te.
Nu sugerez că ar trebui să-i spui cuiva că te protejezi

de persoana lui ș� i, prin urmare, anulezi î�ntâlnirea cu el. Să-ț�i
protejezi î�nț�elepciunea î�nseamnă să te iubeș� ti ș� i să te res-
pecț�i pe tine, calea pe care mergi ș� i tot ceea ce î�nmugureș� te
î�n interiorul tău.
Protecția nu este îndepărtare.

Este un act de iubire. Înseamnă să protejezi
ceea ce ți se pare de valoare.
Este modul prin care onorezi Supremul care
se dezvoltă în tine.
Trebuie să ne iubim ș� i să ne preț�uim călătoria î�ndea-
juns î�ncât să protejăm ceea ce î�ncearcă să crească ș� i să se
dezvolte î�n noi. Î�ntreabă-te:
„M-am înconjurat de oameni care-mi susțin

Sinele Suprem?“
„Am legături cu oameni a căror prezență mă
ajută să mă ridic la cel mai înalt nivel al meu?“
Este mult mai greu să creș� ti, să te schimbi, să te trans-
formi ș� i să te recalibrezi când eș� ti î�n prezenț�a oamenilor
care nu doresc să se alinieze cu Supremul din tine, nu sunt
interesaț�i de Supremul din ei ș� i vor ca partea inferioară din
tine să ț�ină companie părții inferioare din ei.
Va fi greu să lași să se manifeste Sinele tău

Suprem, cel mai înțelept și mai plin de iubire
sine, dacă încerci să te armonizezi cu cineva
care este aliniat cu sinele lui cel mai critic, cel
mai contractat și cel mai negativ.
Nu le poți face pe amândouă.
Eu am o vorbă: Nu poți merge prin noroi fără să te mur-

dărești pe picioare, chiar dacă nu este noroiul tău, și chiar
dacă este un noroi de care ești foarte atașat.
Cum rămâi blocat î�n noroi sau eș� ti atras î�n el?
* Un prieten te sună ș� i î�ncepe să bârfească pe cineva, iar

tu te laș� i atras ș� i participi la discuț�ie, ca apoi să remarci:
Mă simt slăbit. Sunt extenuat.
* Vorbeș� ti despre o idee interesantă a ta cu cineva care,

la suprafaț�ă, pare entuziasmat, dar care î�ți� plantează î�n minte
seminț�e de î�ndoială prin vorbele pe care le spune sau prin
expresia feț�ei, ș� i după aceea nu te mai simți sigur pe tine ci,
oarecum, vulnerabil.
* O cunoș� tinț�ă de-a ta, care este veș� nic nervoasă ș� i

indignată de tot, face comentarii sarcastice tăioase ș� i î�nvi-
novăț�eș� te pe toată lumea. Reușești cu greu să ieși din aceste
conversații și te simți dărâmat, chiar dacă niciun comenta-
riu negativ nu ț�i-a fost destinat.
Noroiul nu este î�ntotdeauna evident. Uneori este subtil.

Poate fi ș� i î�mpachetat î�ntr-o hârtie frumoasă ș� i decorat cu
fundiț�e, dar când î�l atingi, constaț�i că tot noroi este. Da, poț�i
să scapi de el cu ajutorul vibraț�iei tale î�nalte, dar este o in-
vestiț�ie de mult timp ș� i energie care ar putea fi folosite î�n
scopuri mai nobile.
Dacă faci această evaluare nu înseamnă că nu iubești
pe cineva. Sunt mulț�i oameni î�n viaț�a mea pe care î�i iubesc
profund, dar cu care petrec prea puț�in timp sau ne vorbim
rar, pentru că influenț�a lor asupra mea nu este una superioară.
Îmi prețuiesc conștiința și câmpul vibrațional și le protejez
cu îndârjire; nu permit oricui să intre.
Din cel mai î�nalt punct de vedere, participarea la un

dans vibraț�ional cu conș� tiinț�a „noroioasă” a cuiva nu doar
că nu î�ț�i serveș� te la nimic, dar nu serveș� te nici acelei per-
soane, ci doar î�i consolidează modul î�n care funcț�ionează.
Cel mai amabil lucru pe care îl poți face pentru ea este să nu
îi hrănești tiparul, ci să îi oferi o alternativă mai înțeleaptă.
Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru

toți cei din viața ta este să trăiești la cea mai
Înaltă vibrație posibilă.
Alegerea ta de a fi la Cel Mai Înalt nivel îi poate
recalibra pe ceilalți spre Cel Mai Înalt nivel al lor.
Acesta este, de fapt, adevăratul sens al iubirii
și adevăratul scop de a te pune în slujba cuiva.
Cine din viața mea mă ajută să

mă aliniez cu Sinele meu Suprem?
Cine din viața mea îmi îngreunează
alinierea cu Sinele meu Suprem?
ALINIEREA CU SINELE TĂU SUPREM:

EXERCIŢII DE RECALIBRARE
Cum să trăieș� ti î�n acord cu Sinele tău Suprem î�n fiecare
zi, nu doar din când î�n când? Cum să găseș� ti acele momen-
te de expansiune care te vor pune î�n acord cu Sinele tău
Suprem ș� i pe drumul spre Cel Mai Î�nalt nivel, de care te-ai

î�ndepărtat? Iată câteva exerciț�ii uș� or de făcut, pe care le-am
conceput pentru tine. Sunt unelte puternice, care te vor ajuta
să găseș� ti drumul spre Sinele tău Suprem ș� i să rămâi acolo.
 RECALIBRARE INSTANTANEE 
Uneori, avem nevoie de ceva care să ne tragă o palmă ș� i
să ne trezească brusc, să taie î�n carne vie. Iată! Am conce-
put această recalibrare instantanee ca să î�mi ajut cursanț�ii
când se abat de la Sinele lor Suprem ș� i rămân î�n zone emo-
ț� ionale sau comportamentale î�n care ș� tiu bine că nu ar
trebui să se afle. Este o î�ntrebare foarte simplă, dar puter-
nică, pe care trebuie să ț�i-o pui:
„AM TIMP PENTRU ASTA?”

Desigur, această î�ntrebare nu se referă la programul tău,
ca atunci când spui: „Am timp să fac o pauză de cafea?“, ci
vrea să î�nsemne: „Am timp de pierdut din viața mea pentru
această situație negativă, care contractă?“
Când să faci acest exercițiu? De fiecare dată când
nu te afli în starea ta Cea mai Înaltă. De exemplu:
Te trezeș� ti năpădit de griji cu privire la ce gândeș� te
despre tine o persoană pe care abia dacă o cunoș� ti sau de
care nu-ț�i pasă; eș� ti supărat pe cineva din cauza unei neî�n-
ț�elegeri minore; te dojeneș� ti pentru că ai acț�ionat greș� it
î�ntr-o anumită situaț�ie î�n urmă cu câteva zile ș� i nu poț�i tre-
ce peste; te enervezi că cineva nu te-a sunat atunci când a
spus că o va face; eș� ti atras î�n mijlocul unui scandal î�ntre
două persoane, o ceartă care nu are nimic de-a face cu tine.
Ai timp pentru aceste lucruri? Desigur, răspunsul este:

Nu, nu ai timp.
Odată ce ai stabilit că nu ai timp pentru ceva, vei fi
motivat să faci o alegere diferită. Așadar, te poți între-
ba: „Am timp pentru asta?“, iar apoi, când realizezi că
nu ai timp, îți poți pune o altă întrebare pentru me-
tamorfoza sufletului: „Care este Cea Mai înaltă alegere
pe care o pot face în acest moment pentru mine?“. Este
foarte simplu.
Când te î�ntrebi: „Am timp pentru asta?“, este bine să de-
fineș� ti clar ce î�nseamnă „asta“. De obicei, „asta“ este ceva care
nu-ț�i susț�ine Sinele Suprem. Odată ce ai clarificat acest
lucru, î�ț�i va fi simplu să decizi că nu î�ț�i vei pierde timpul cu
acel lucru. Faci o alegere pentru Sinele tău Suprem.
Câteva exemple de „asta“ ar putea fi: vină, aroganță, an-
xietate, când nu poți spune nu cuiva, paranoia (când lucru-
rile îți scapă de sub control), o ceartă din cauza unor lucruri
superficiale, când încerci să convingi, să îndrepți sau să stă-
pânești pe cineva despre care știi că e de neclintit, când te
încăpățânezi ca ceva nesemnificativ să se facă cum vrei tu
și multe alte scenarii pentru care nu ai timp!
Când î�ncepi să faci acest exerciț�iu, î�ț�i sugerez să scrii
Recalibrarea Instantanee pe mai multe bucăț�i de hârtie ș� i
să le pui peste tot, nu pentru că ai uita î�ntrebarea, ci pentru
că ai uita să îți pui întrebarea!

 IA LIFTUL PÂNĂ LA APARTAMENTUL 
DE LUX AL CONŞTIINŢEI TALE
Imaginează-ț�i conș� tiinț�a ta ca pe o clădire î�naltă. Î�n par-
tea de jos este subsolul, unde nu sunt ferestre ș� i nu pătrun-
de lumina de afară. Acolo ajunge prin burlane ș� i se adună
tot gunoiul de la etajele superioare.
La ultimul etaj al clădirii se află apartamentul de lux.
Este inundat de lumina care intră prin ferestre, iar soarele
poate pătrunde nestingherit. De aici poț�i vedea kilometri
î�ntregi î�n jur î�n orice direcț�ie, din moment ce nimic nu î�ț�i
blochează orizontul. Este mai liniș� te, pentru că eș� ti departe
de zgomotul străzii ș� i, pentru că eș� ti atât de sus, poț�i vedea
tot: traficul, vremea, poți vedea tot ceea ce e de văzut.
Î�ntre subsol ș� i acest penthouse sunt toate celelalte etaje.
Clădirea are un lift care te duce la orice etaj doreș� ti. Poț�i să
apeș� i pe butonul pe care scrie Sus ș� i mergi până î�n la ulti-
mul etaj. Poț�i să apeș� i pe butonul pe care scrie Jos ș� i vei
coborî� până la subsol. Te poț�i da jos din lift oriunde pofteș� ti,
î�ntre cele două extreme.
Conștiința noastră este precum o clădire înaltă.
Avem Cel mai Înalt etaj – penthouse-ul – unde este lu-
mină, vizibilitate și claritate; și avem cel mai de jos etaj
– subsolul – întunecat și rupt de lume; și multe etaje
între ele. Vestea bună este că ai un lift numit alegere
care te poartă oriunde vrei să mergi.
Î�n fiecare moment al vieț�ii noastre, putem decide la ce
etaj ne-ar plăcea să locuim. Despre asta e vorba î�n exerci-
ț�iul de a alege Sinele nostru Suprem. Vrem să petrecem
ziua î�n subsolul conș� tiinț�ei, acolo unde gunoiul vibraț�ional
ș� i emoț�ional aș� teaptă să fie eliminat? Vrem să stăm singuri

î�n î�ntuneric? Sau vrem să găsim liftul ș� i să apăsăm pe buto-
nul care ne duce sus?
Dacă ai o zi grea ș� i ș� tii că nu eș� ti la Cel Mai Î�nalt nivel al
tău din cauza calităț�ii gândurilor ș� i a emoț�iilor, nu trebuie să
rămâi la subsol, nici la etajele inferioare ale conștiinței tale: te
poți urca în lift, ca să mergi „sus“. Unde? Cât mai sus posibil.
Iată exerciț�iul:
IA LIFTUL SPRE APARTAMENTUL

 
DE LUX AL CONŞTIINŢEI TALE
Închide ochii și imaginează-ți că ești într-un lift, în fața unui

panou cu mai multe butoane. Imaginează-ți că vezi butonul pe
care scrie „P“ de la penthouse, pentru Cel Mai Înalt nivel și, cu cea
mai bună intenție și dedicare, apasă pe el. (Poți să ridici degetul
arătător și să te faci că apeși un buton.) Imaginează-ți că ești într-un
lift din sticlă și vezi cum te ridici din ce în ce mai sus deasupra
vieții tale.
Acum, imaginează-ți cum se deschid ușile liftului și ajungi în
apartamentul de lux al conștiinței tale. Este bine să petreci ceva
timp gândindu-te la cum ar arăta apartamentul. Poate este un
templu sau un spațiu sacru. Poate că este plin de obiecte care îți
aduc inspirație și voie bună sau îți amintesc de Sinele tău Superior.
Poate că aici te așteaptă niște ființe divine minunate. Poate că nu
este o cameră din clădire, ci o lume cu totul aparte, cum ar fi în
munți sau pe o insulă tropicală. Când ești în acest penthouse al
conștiinței, te pui în acord cu adevărul tău Suprem, cu înțe-
lepciunea ta Supremă și cu dragostea ta Supremă.
Se poate întâmpla ca liftul imaginar să oprească la un etaj

oarecare și tu să te simți puțin mai bine; cu toate acestea, nu este
Cel Mai Înalt nivel al tău. Poate că trec zece minute și îți dai sea-
ma că nu ești mulțumit de acest etaj. Imaginează-ți că te urci iar
în lift și mai apeși încă o dată butonul pentru ultimul etaj. „Știu
că mai sunt și alte etaje înăuntrul meu. Cât de sus pot să
urc?“ De îndată ce ai ajuns sus, nu vei mai vrea să cobori nicio-
dată la subsol.
Aceasta este o tehnică fantastică. Te poți transforma

în doar câteva minute, pentru că tu chiar ai un penthouse
al conștiinței, unul care urcă din ce în ce mai mult pe
măsură ce depui eforturi în această direcție. Fireș� te, nu
„mergi“ nicăieri, dar î�ț�i foloseș� ti mintea pentru a trece la
frecvenț�e vibraț�ionale mai î�nalte care există deja î�n tine.
Poț�i face acest exerciț�iu î�n timpul unei î�ntâlniri de afa-
ceri î�n care î�ț�i dai seama că eș� ti blocat la subsol. Î�l poț�i face
î�nainte de o î�ntâlnire importantă, un eveniment social sau
un apel telefonic. Î�l poț�i folosi î�n timpul unei discuț�ii aprin-
se cu partenerul tău sau atunci când te simț�i copleș� it ori
agitat. De asemenea, î�l poț�i include ca exerciț�iu permanent
î�n fiecare dimineaț�ă î�nainte de a-ț�i î�ncepe ziua sau î�l poț�i
face doar ca să te recalibrezi la Sinele Suprem.
Iată î�ncă un memento:
Când intervine ceva, urcă!
Până acum ai î�nț�eles deja principiile transformării vi-

braț�ionale, aș� adar î�ț�i dai seama că formarea obiceiului de a
„merge sus“ spre apartamentul de lux al conș� tiinț�ei este doar
o modalitate plăcută de a te recalibra. În cele din urmă,
punând în practică aceste tehnici pentru metamorfoza
sufletului, nu va trebui să îți amintești conștient să te

schimbi: vei începe să te schimbi automat, fără să îți
dai seama.
Î�n curând, vei locui î�n penthouse ș� i vei folosi ascenso-
rul doar dacă ajungi cumva inconș� tient sau somnambul ș� i
te trezeș� ti că te plimbi rătăcit pe la un etaj ciudat al conș� tien-
tizării, aflat la un nivel mult mai jos faț�ă de unde obiș� nuiai
să locuieș� ti.
EXERCIŢIU PENTRU METEMORFOZA SUFLETULUI:

 FĂ UN PELERINAJ DE DOUĂ MINUTE 
Cei mai mulț�i dintre noi aș� teaptă să fie ridicaț�i, aș� a cum
aș� teptăm să răsară soarele sau să primim ceva. Ne place
când se î�ntâmplă asta, dar e ceva ce nu ț�ine de voinț�a noas-
tră. Pentru metamorfoza sufletului este esenț�ial să î�nț�elegi
că durează doar o clipă să devii propriul tău „î�nălț�ător“, să
te î�nalț�i singur.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A AŞTEPTA SĂ FII RIDICAT,

LA A TE RIDICA SINGUR
Este plăcut să-ț�i imaginezi că faci un pelerinaj î�ntr-un

templu vechi, o catedrală celebră sau un loc sacru specta-
culos din natură. Cu toate acestea, viaț�a noastră de zi cu zi
nu ne permite astfel de călătorii spirituale. Dar oare un loc
sacru nu este acela î�n care simț�im î�nălț�are, expansiune, li-

niș� te ș� i unde ne reamintim de Sinele Suprem? Prin urmare,
nu trebuie să străbaț�i mii de kilometri până î�n India, Tibet,
Roma, Peru, Israel sau altundeva unde să faci un pelerinaj
către Sinele Suprem. Ai deja tot ce îți trebuie pentru a între-
prinde unul chiar la tine acasă.
Iată un exerciț�iu pe care eu î�l numesc: „Pelerinajul de
două minute“. Este foarte simplu ș� i se bazează pe ceea ce
ș� tim că ne amplifică ș� i ne ridică vibraț�ia.
 PELERINAJUL DE DOUĂ MINUTE 
Timp de două minute, fă ceva având în minte intenția și

gândul că întreprinzi un pelerinaj sacru.
Spre exemplu:
Citește câteva pasaje dintr-o carte motivațională și imaginea-
ză-ți că primești înțelepciune de la o ființă înțeleaptă.
Ascultă, cu ochii închiși, muzică vindecătoare, și imaginează-ți
că ai ajuns într-un loc special pentru a te recalibra vibrațional.
Răsfoiește un album foto cu familia, copiii și prietenii, și ima-
ginează-ți că te deschizi să primești vibrațiile de iubire și binecu-
vântare pe care le transmit pozele.
Stai în curte sau lângă un copac din stradă, și imaginează-ți
că primești prin natură binecuvântări de la Inteligența Divină.
După cum vezi, nu spun doar „citeș� te o carte“ sau „uită-te la o

fotografie“, ci te î�ndemn să asociezi activitatea respectivă cu un pe-
lerinaj sacru. Î�ncepe ș� i î�ncheie pelerinajul de două minute la fel
cum ai face î�n cazul unui pelerinaj adevărat:
Când mergi într-un loc sacru sau intri într-un sanctuar, te

apropii cu venerație și te deschizi într-un mod anume. Deci, în loc
să te uiți simplu la o fotografie, o privești cu venerație, poate o aco-
peri ușor cu mâna și o pui în dreptul inimii, aducând astfel un oma-
giu celor pe care îi iubești. În loc să citești simplu o carte, o citești
cu venerație, deschizându-te să-i primești înțelepciunea ca și cum
ai vorbi cu o ființă măreață. Când ai terminat, exprimi recunoștin-
ță pentru ceea ce ai simțit, apoi îți continui ziua.
Dacă doreș� ti, î�ț�i poț�i amenaja î�n casă câteva locuri pe care să
le desemnezi ca fiind locuri sacre de pelerinaj. Nu trebuie să fie
elaborate sau foarte mari: ar putea fi o măsuț�ă cu câteva fotografii
cu oamenii pe care î�i iubeș� ti, iar lângă ele o lumânare. Ar putea
fi un loc î�n care sunt câteva cărț�i motivaț�ionale, aș� ezate pe o ț�e-
sătură specială. Ar putea fi o fotografie pe un perete care î�ț�i î�nal-
ț�ă spiritul când o priveș� ti. Amintește-ți să nu te uiți la ele ca la
niște obiecte, ci ca la un loc de pelerinaj.
Eu am î�n casă nenumărate locuri de pelerinaj: altare cu lu-
cruri sacre, colecț�ii speciale de fotografii, flori ș� i plante care î�mi
amintesc de splendoarea naturii. Nu fac zilnic un pelerinaj î�n fie-
care locaț�ie, dar am mai multe locuri sacre din care să aleg. Am
posibilitatea să mă î�ntreb: „Ce loc sacru vreau să vizitez astăzi?“.
Aceasta este o practică cu adevărat minunată, iar ame-

najarea mai multor locuri pentru pelerinajul de două mi-
nute este un proces î�n sine, deoarece te obligă să te gândeș� ti
la ceea ce î�ț�i ridică vibraț�ia la cel mai î�nalt nivel. Chiar dacă
nu ai mai făcut acest lucru până acum, î�ț�i recomand să î�n-
cerci o vreme. Reamintește-ți că nu fotografia, altarul,
muntele sau călătoria sunt cele care te schimbă ca prin
magie, ci ceea ce se întâmplă în interiorul tău când îți
propui să te aliniezi cu Sinele Suprem.

 MOMENTE DE MĂIESTRIE: FĂ ALEGERI 
ÎN ACORD CU SINELE SUPREM
A fost vreun moment î�n ultimele zile î�n care ai făcut o
alegere ascultându-ț�i Sinele Suprem? Poate erai supărat sau
ai simț�it că î�ț�i pierzi răbdarea cu unul dintre copiii tăi dar,
î�n loc să î�l cerț�i, te-ai oprit, ai tras aer î�n piept ș� i l-ai î�mbră-
ț�iș� at. Poate te-ai î�ntrebat ce să mănânci ș� i, î�ntre ceva nesă-
nătos ș� i ceva sănătos, ai ales varianta sănătoasă. Poate ai
î�nceput să te critici, să te judeci sau să fii aspru cu tine, dar
apoi te-ai oprit ca să-ț�i transmiț�i puț�ină compasiune ș� i să
te gândeș� ti la situaț�ia grea î�n care te aflai. Poate ai observat
că-ț�i plângi de milă ca ș� i cum nimănui nu i-ar păsa de tine
ș� i ai decis să pui mâna pe telefon ș� i să suni câț�iva prieteni
care se bucură să î�ț�i audă vocea.
Este foarte important să recunoș� ti aceste experienț�e.
Sunt ceea ce eu numesc „momente de măiestrie“, în
care îți integrezi în viață Sinele Suprem.
Iată ce trebuie să î�nț�elegi: dacă reușești să alegi în
acord cu Sinele Suprem o dată, chiar și pentru un minut,
atunci o vei putea face încă un minut, apoi încă unul și
încă unul. Dacă alegi să vezi, să interpretezi sau să răs-
punzi în acord cu Sinele tău Suprem, o vei putea face
de nenumărate ori.
Fiecare alegere în acord cu Sinele Suprem nu

doar că ne ridică în acel moment, dar ne înles-
nește următoarea alegere în acord cu Sinele
Suprem, și pe cea de după, și tot așa pentru că
ne aflăm într-o poziție mai înaltă.
Asta î�nseamnă să rămâi aliniat cu Sinele Suprem, să ai

cel mai î�nalt gând î�n legătură cu o situaț�ie, cea mai î�naltă
conduită, cea mai î�naltă î�nț�elegere. Cu toț�ii avem cel mai
î�nalt nivel, dar ș� i cel mai jos punct. Toț�i avem î�n noi o parte
mai conș� tientă, ș� i alta inconș� tientă, care î�ncă ezită să se
dea jos din pat.
Chiar ș� i î�ntr-o zi dificilă, î�ntr-o situaț�ie dificilă sau când
ai de-a face cu o persoană dificilă, ai libertate. Ai libertatea
să alegi î�n acord cu Sinele tău Suprem.
TU EŞTI RĂSPUNSUL LA RUGĂCIUNILE TALE

Dumnezeu mi-a încredințat propria mea persoană.
– Epictet
Unul dintre cele mai frumoase versete din Biblie este

Psalmul 120: „Ridicat-am ochii mei la munț�i, de unde va
veni ajutorul meu”. Ridicat-am ochii. Î�i ridic din î�ntuneric,
unde se uită la micimea mea ș� i se identifică cu limitele
mele, ș� i î�i î�ndrept spre munț�i, către î�nălț�imi, spre î�nălț�imile
mele, spre Sinele Suprem.
Î�mi ridic ochii pentru a vedea lucrurile din perspectiva
celei mai î�nalte conș� tiinț�e, iar de acolo să văd adevărul.
Acolo este ajutorul. Acolo este iubirea. Acolo este vin-
decarea. Acolo este harul. Dar trebuie să fac ceva ca să mă
conectez cu el. Să î�mi ridic ochii nu î�nseamnă să stau ș� i să aș� -
tept ca harul să se coboare ș� i să mă salveze. Eu voi face asta.
Eu voi alege asta. Eu mă voi dedica acestui lucru. Văd cărarea
din fața mea și o voi urma până în piscul conștiinței mele.
În fiecare moment, ești răspunsul la rugăciunile

tale. Ai capacitatea de a te recalibra, de a alege
în acord cu Sinele Suprem, de a vibra la fel ca
Sinele Suprem și de a întruchipa Sinele Suprem.
Nu doar că ești răspunsul la rugăciunile tale, dar ești menit

să fii răspunsul și la rugăciunile altcuiva. În acest moment
crucial pe planetă, niciunul dintre noi, nici măcar eu, nu ne
permitem să luăm o pauză de la a fi în acord cu Sinele Su-
prem și de la a servi lumea cum putem mai bine. Nu putem
presupune că altcineva î�ș�i va asuma responsabilitatea cât
timp noi zăbovim un pic î�n uitare sau î�n lene spirituală.
Trezirea noastră spirituală, trezirea ta spirituală, nu este
doar o cerinț�ă, ci o necesitate.
Când te reunești cu Sinele tău Suprem,

îl poți arăta fiecărei persoane.
Când îți arăți Sinele Suprem fiecărei persoane,
scoți la iveală Sinele Suprem din acea persoană,
care, la rândul ei, îl poate arăta următoarei
persoane, care, la rândul ei, îl poate arăta
următoarei persoane.
Și acesta este modul prin care putem
schimba lumea.
PARTEA A PATRA
CUM SĂ-ȚI
TRĂIEŞTI
METAMORFOZELE
SUFLETULUI
11
Realizările sufletești
și CV-ul cosmic
De-a lungul vieții noastre, există o singură persoană pe care trebuie

să o întâlnim… Cine este această persoană? Este adevăratul sine.
– Sekkei Harada
Î�mi amintesc faptul că, la finalul ultimului an de liceu,

noi, cei care absolveam, am fost rugaț�i să alegem un obiec-
tiv pe care voiam să î�l atingem. Lista a fost la dispoziț�ia
tuturor. Multe dintre obiective erau previzibile, cum ar fi:
„Să devin medic“, „Să mă căsătoresc ș� i să am doi copii“, „Să
am propria mea afacere“, „Să-mi cumpăr o casă î�n Florida“,
„Să fiu ales î�ntr-o funcț�ie publică“ ș� i „Să devin un artist
cunoscut“.
Eu am scris: „Să fiu liberă“.
La vremea aceea nu eram sigură că ș� tiu ce î�nseamnă a fi
liber, dar ș� tiam că asta î�mi doresc. La vremea aceea, nu exis-
tau cărț�i de self-help, emisiuni TV motivaț�ionale sau semi-
narii transformaț�ionale. „Să trăiesc ca un om trezit spiritual“
nu era pe lista posibilelor cariere pe care aș� fi putut să le
aleg, dar acesta era singurul lucru care mă interesa.
Î�mi amintesc că am fost inclusă pe o listă: cea a elevilor

cu cele mai mari ș� anse de reuș� ită. Desigur, prin „reuș� ită“,
colegii mei se refereau la a deveni cunoscut pentru ceva
sau a câș� tiga bani din ceva – obiective externe. Unii dintre
voi poate vă amintiț�i de unele categorii amuzante: „Cel mai
probabil să se căsătorească imediat“, „Cel mai probabil să
fie arestat“, „Cel mai probabil să devină celebru“, etc. Deș� i
mă bucuram să fac parte dintr-o categorie respectabilă,
dacă aș� fi putut să mă proiectez î�n viitor, aș� fi preferat să fiu
numită î�n categoria „Cel mai probabil să se trezească“!
Ș� i tu trebuie să fi fost trecut pe lista „Cel mai probabil
să se trezească“, fapt care ț�i-a programat alarma ceasului
cosmic ș� i, pe măsură ce te trezeș� ti, trebuie să schimbi mo-
dul î�n care te apreciezi pe tine ș� i evenimentele din viaț�a ta.
Așadar, pentru ce ești aici?
Care este CV-ul tău cosmic ș� i scopul călătoriei tale pe
Pământ?
Ș� i cum vei ș� ti că ț�i-ai î�ndeplinit scopul?
Iată răspunsul nostru:
Ce ar fi dacă, din Cel Mai Înalt punct de vedere al con-
științei tale, scopul călătoriei tale nu este să devii ceva,
să obții ceva sau să dobândești ceva, ci mai degrabă să
îți depășești limitele și să îți vindeci contracțiile care
te-au făcut să uiți cine ești – o expresie individuală a
unei mari lumini și iubiri?
Dacă ești aici să acumulezi și să asimilezi înțelep-
ciunea care îți va ridica și umple sufletul, astfel încât
să îți poți spune în fiecare zi: „Sunt mai înțelept decât
eram ieri. Văd mult mai clar decât vedeam ieri. Înțeleg
mai mult decât înțelegeam ieri“?
Realizările sufletești și CV-ul cosmic 347
Dacă adevăratele tale realizări au loc în caracterul,

în inima și în sufletul tău, iar acestea nu pot fi și nici nu
ar trebui să fie măsurate prin prisma proiecțiilor limi-
tate ale lumii?
Dacă ai avea următorul scop în fiecare zi?

Astăzi vreau să trăiesc precum cea mai conștien-
tă și mai iubitoare ființă care există.
Vreau să rămân treaz și să fiu mai treaz la
sfârșitul acestei zile decât am fost la începutul ei.
Pentru un căutător al adevărului, această realizare devi-

ne una dintre cele mai de preț� la care putem spera să ajungem
vreodată. Este ceea ce eu numesc o „realizare sufletească“.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A TE CONCENTRA PE SCOPURILE EXTERNE,

LA A ACORDA PRIORITATE REALIZĂRILOR SUFLETEŞTI
Tot ceea ce am explorat în carte a fost despre

împlinirile sufletești – transformarea, aducerea
aminte, vindecarea, renunțarea, expansiunea,
servirea, trezirea, iubirea, contribuția
vibrațională pozitivă.
Știi că ai obținut o realizare sufletească
atunci când recompensa pe care o primești
este de durată.
Nimeni și nimic nu-ți poate lua asta vreodată.
Ce sunt realizările sufletului? Când î�ț�i evaluezi ziua,

cum ș� tii că ai obț�inut acele lucruri de care ar trebui să fii
mândru? Dacă poț�i spune oricare dintre următoarele fra-
ze, î�nseamnă că ai avut o realizare sufletească:
Astăzi m-am gândit profund la anumite lucruri.

Am văzut ceva în mine cu care nu voiam să mă confrunt,
dar voi privi până voi înțelege.
Mi-am dat seama că am intrat în contracție și am ales
să fac ceva care să mă ajute să mă extind.
Mi-am dat seama că eram pe punctul să mă închid în
mine și am căutat să mă reapropii de cineva.
Mi-am arătat aprecierea față de persoanele pe care le
iubesc.
M-am iertat.
M-am liniștit în legătură cu ceva.
Am simțit compasiune pentru o persoană pe care în tre-
cut aș fi judecat-o.
Am îndeplinit mai bine o sarcină.
Am ales Cel Mai Înalt gând și mi-am schimbat atitudi-
nea cu privire la o problemă.
M-am iubit chiar dacă nu sunt perfect.
Mi-am amintit să fiu recunoscător pentru că trăiesc.
Am făcut un pelerinaj de două minute spre inima mea.
Am fost conștient.
Nu m-am întors la somnul conștiinței.
Acestea sunt realizări sufleteș� ti profunde. Celelalte lu-
cruri care s-au î�ntâmplat î�n lumea exterioară sunt doar
evenimentele karmice ale zilei. Î�ntr-o zi câș� tigi mai mulț�i
bani; î�n altă zi, mai puț�ini. Î�ntr-o zi, ai un program mai li-
niș� tit; î�n altă zi, haotic. Î�ntr-o zi, viaț�a de familie e liniș� tită;
î�n altă zi, conflictuală. Dacă î�ț�i evaluezi succesul pe baza
acestor circumstanț�e externe veș� nic schimbătoare, vei fi
nefericit.
Exact aș� a ne sabotăm adesea ș� i sentimentul de realiza-
re: credem că, pentru a fi mulțumiți de noi, trebuie să
obținem mai mult din ceva anume. Că trebuie să obți-
nem mai mult sau să facem mai mult, iar când nu se
întâmplă așa, concluzionăm că am dat greș.
Nu este nimic î�n neregulă cu realizările din lumea exte-
rioară. Ș� i eu am obț�inut multe de acest fel ș� i ador să î�i ajut
ș� i pe ceilalț�i să î�ș�i î�ndeplinească dorinț�ele. Totuș� i, ț�elurile
materiale devin o problemă atunci când eclipsează ț�elurile
sufleteș� ti, acele realizări interioare care nu se referă la reu-
șite sau achiziții, ci la adevărata măreție.
Zilnic văd oameni minunaț�i, conș� tienț�i, care au dobândit
o măiestrie personală excelentă, ș� i totuș� i suferă ș� i se con-
damnă pentru că nu se simt persoane de succes, iar asta
fiindcă realizările lor nu se potrivesc cu imaginea pe care
ș� i-au făcut-o ei despre cum ar trebui să arate succesul. Duc
o viaț�ă de autenticitate, compasiune, slujire, smerenie, recu-
noș� tinț�ă ș� i har. Toate acestea sunt realizări sufleteș� ti uimi-
toare, dar, din moment ce nu pot fi măsurate sau valorificate
î�n termeni obiș� nuiț�i – bani, prestigiu, bunuri –, nu sunt luate
î�n seamă.
Putem î�ncepe să ne recalibrăm pentru a î�nț�elege acest lu-
cru prin următorul principiu de metamorfoză a sufletului:
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A ÎNCERCA MEREU SĂ AI ŞI SĂ FACI

MAI MULTE LA EXTERIOR, LA A CREȘTE ÎN INTERIOR
Nu este nimic greș� it să î�ț�i doreș� ti „mai mult“, doar că

noi ne dorim de obicei mai mult din lucrurile greș� ite, nu
din calităț�ile ș� i alegerile care ne-ar duce mai aproape de
Sinele nostru Suprem.
Există oare vreun mod prin care să fim mai mult fără
să obț�inem mai mult? Bineî�nț�eles că există! Î�n fiecare zi
poț�i fi mai mult. Poate că nu poț�i dobândi sau face mai mult,
dar poț�i fi î�ntotdeauna mai mult. Asta pentru că adevăra-
tele realizări sufletești nu depind de nimeni altcineva
decât de tine.
„Mai mult” trebuie să înceapă în interiorul

tău: poți fi mai generos; poți avea mai multă
compasiune; poți fi mai iertător; poți fi mai
recunoscător; poți fi mai curajos; poți fi mai
iubitor.
Să te vezi pe tine î�nsuț�i, să-ț�i vezi părț�ile î�ntunecate ș� i
părț�ile luminoase, ș� i să te schimbi, să te schimbi ș� i să te
schimbi – î�nseamnă să-ț�i onorezi Sinele Suprem. Acesta este
un moment minunat pentru suflet, iar acestea sunt realizări
sufleteș� ti extraordinare, pentru care meriț�i să fii respectat.
Eu numesc acest lucru „să te vezi prin ochii lui Dumne-
zeu“ (î�n loc de Dumnezeu, poț�i folosi Spirit, Divinitate sau
oricare alt termen doreș� ti). Chiar crezi că o ființ�ă sau o
inteligenț�ă cosmică măreaț�ă ar spune: „Ș� tii, nu cred că cifrele

acestea de vânzări sunt bune. Hm, nu a î�ncheiat azi aface-
rea. Chiar a mâncat două porț�ii de î�ngheț�ată? Ce faci cu ce-
lulita aia – este respingătoare. Ce birou dezordonat – ăsta
sigur nu este un avantaj pentru sufletul ei. Nu, nu cred că
se descurcă prea bine.”
Acest scenariu imaginar ar trebui să te ajute să î�nț�elegi
cât de absurd este să te î�nvinovăț�eș� ti doar pentru că eș� ti
om. Gândul că există o Putere Î�naltă care te consideră un
ratat din cauza lucrurilor pentru care te judeci tu este ridi-
col; la fel este ș� i obiceiul de a-ț�i desconsidera realizările
sufletului.
RECUNOAŞTEREA ŞI ONORAREA
REALIZĂRILOR SUFLETEȘTI
Una dintre practicile pentru metamorfoză a sufletului
pe care î�ț�i sugerez să o î�ncerci este să faci o listă cu realiză-
rile sufletului tău.
Acesta este un exerciț�iu puternic ș� i î�nălț�ător care te aju-
tă să faci o schimbare imediată, fiindcă te uiț�i la tine prin
ochii Spiritului, nu prin ochii părinț�ilor tăi, ai celui mai bun
prieten din facultate cu care te luai la î�ntrecere, ai rivalului
de la job sau ai criticilor tăi reali sau imaginari. Nu este ceva
ce faci o singură dată ș� i apoi stabileș� ti că ai terminat. Ob-
servarea realizărilor sufletului tău ar trebui să fie un proces
continuu și o parte constantă din viața ta.
 IATĂ CÂTEVA DINTRE 

REALIZĂRILE MELE SUFLETEȘTI
Mi-am deschis total inima pentru plenitudinea iubirii, indi-

ferent de câte ori am suferit sau am fost nevoită să renunț� la un
vis, ș� i nu am cedat ș� i nu m-am î�nchis niciodată î�n mine, nici mă-
car o clipă.
Mi-am ț�inut mereu cursurile plină de speranț�ă ș� i inspiraț�ie
ș� i cu dedicare totală, chiar ș� i când treceam prin momente de dis-
perare ș� i pierdere.
Am avut tenacitatea, răbdarea ș� i curajul de a sprijini ceva sau
pe cineva chiar ș� i atunci când nu a existat o recompensă imediată
sau un progres, ș� i nu mi-am abandonat convingerile că făceam
lucrul corect.
Am ș� tiut când a fost timpul să î�mi ajut ambii căț�ei să î�ș�i pă-
răsească trupul ș� i să î�ș�i continue călătoria, chiar dacă mi-aș� fi
dorit să î�i mai ț�in lângă mine.
Am refuzat oportunităț�i care mi-ar fi adus mai multă faimă
ș� i avere atunci când proiectele nu erau î�n acord cu Sinele meu
Suprem, chiar dacă acest lucru a î�nsemnat mai puț�ine venituri ș� i
un stil de viaț�ă mai puț�in fascinant decât cel al colegilor mei.
Mi-am acordat timp ș� i spaț�iu să trec printr-o profundă re-
naș� tere de mai multe ori î�n viaț�ă; î�n loc să mă forț�ez să scriu câte
o carte î�n fiecare an pentru a obț�ine succes din punct de vedere
comercial, am aș� teptat momentul oportun pentru a aduce la lu-
mină noi cunoș� tinț�e.
Am î�nceput să ț�in cursuri, să scriu ș� i să vorbesc despre me-
ditaț�ie ș� i despre calea spirituală cu mult î�nainte ca acest lucru să
fie acceptat sau popular.
Am î�nvăț�at să renunț� la situaț�ii, oameni ș� i ataș� amente din

orice zonă a vieț�ii mele ș� i să merg î�nainte fără să mă uit î�napoi.
Mi-am luat o pauză de la carieră pentru a studia cu profesori
spirituali, pentru a-mi aprofunda trezirea spirituală ș� i pentru
a-mi cultiva expansiunea conș� tiinț�ei.
Am dat î�ntotdeauna ce-i mai bun î�n mine, chiar ș� i atunci când
nu mă vedea nimeni, ș� i am tratat totul cu maximă sinceritate.
Am î�nvăț�at că, uneori, dragostea trebuie să fie aprigă.
Nu am renunț�at niciodată.
Faptul că î�mpărtăș� esc această listă cu tine.
Î�n momentul de faț�ă, chiar dacă nimic nu s-a schim-

bat în viața ta, ai multe realizări sufletești de care să fii
mândru. Fii mândru pentru alegerea de a te trezi ș� i a de-
veni conș� tient. Fii mândru pentru alegerea de a te deschi-
de, de a simț�i, de a vedea ș� i de a te schimba. Pentru felul î�n
care i-ai ajutat ș� i iubit pe ceilalț�i. Pentru momentele de re-
velaț�ie ș� i modestie. Pentru că citeș� ti această carte ș� i pentru
toate cărț�ile pe care le-ai citit ș� i care te-au ghidat pe calea
spre libertate.
Cu numai câteva minute î�n urmă am primit un e-mail
de la un cursant al meu cu titlul: „Iubesc persoana î�n care
mă transform“. Î�mi place acest mesaj care ne aminteș� te să
preț�uim evoluț�ia Sinelui nostru magnific.
Nu aștepta până devii cine crezi tu că ar trebui

să devii ca să te apreciezi.
Apreciază-te pe tine, cel aflat în transformare.
DRAGOSTEA: CEL MAI MARE

TRANSFORMATOR AL SUFLETULUI
Acolo unde e o mare iubire, se întâmplă mereu miracole.
– Willa Cather
Care este una dintre cele mai mari ș� i mai importante

realizări ale sufletului? Eu cred că este iubirea. Iubirea este
marele „amplificator”, marea soluț�ie ș� i marele serviciu adus
umanităț�ii. Din acest motiv, este remediul vibraț�ional suprem
ș� i cel mai grandios transformator al sufletului.
Când eș� ti î�n spaț�iul iubirii, te aliniezi imediat cu Sinele
tău Suprem ș� i vibrezi la cel mai î�nalt nivel. Alegând iubirea,
vei trăi în fiecare zi Cea Mai Înaltă realizare sufletească.
Deseori ofer la seminarele mele cartonaș� e cu această
afirmaț�ie:
LUMEA AȘTEAPTĂ IUBIREA MEA.

Aceasta nu vrea să fie doar o afirmaț�ie motivaț�ională.
Există oameni pe care nu i-ai î�ntâlnit ș� i care aș� teaptă să te
cunoască: o î�ntâlnire î�ntâmplătoare care le va da curaj; o
conversaț�ie la momentul potrivit î�n care vor auzi ceea ce
au nevoie să audă; un dar de iubire ș� i compasiune venit din
inimă care î�i va î�ndemna să fie mai buni cu ei î�nș� iș� i. Treaba
ta este să te pregăteș� ti pentru ca, atunci când vin aceste
momente, să fii gata să acț�ionezi î�n acord cu Sinele tău
Suprem.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A VEDEA DE UNDE PRIMEȘTI IUBIRE,

LA A VEDEA UNDE POȚI OFERI TU IUBIRE
Dragostea este forma supremă de a te pune î�n slujba

cuiva. O parte din sarcina unei ființ�e umane care se trezeș� te
spiritual este să caute ș� i să recunoască iubirea, iar apoi să o
dea celorlalț�i. Asta î�nseamnă să treci de la căutarea locului
î�n care primeș� ti iubirea, la a vedea unde o poț�i oferi.
Ca să mă ridici, trebuie să fii undeva mai sus.
– Ralph Waldo Emerson
Când mă î�ntreb cine mi-a schimbat viaț�a î�n modul cel

mai semnificativ, î�mi dau seama că nu au fost niș� te lideri î�n
sensul tradiț�ional al cuvântului, ci mai degrabă acele per-
soane care mi-au î�ndrumat calea spre adevăr, plenitudine,
iubire ș� i Sinele Suprem. Un lucru pe care îl au în comun
acești oameni este că m-au ghidat și m-au iubit datorită ca-
pacității lor de a mă mișca.
Fă o pauză ș� i aminteș� te-ț�i când ai fost miș� cat de cineva
sau de ceva. Poate a fost un discurs motivaț�ional sau o sluj-
bă religioasă la care ai participat, un interviu sau o poveste
despre cineva foarte curajos pe care l-ai văzut la televizor,
concertul unui artist talentat, un film captivant, sau poate
ai fost martor la un eveniment care schimbă viaț�a cuiva,
precum naș� terea unui copil sau moartea cuiva drag.
Ce se î�ntâmplă, de fapt, î�n interiorul tău, de te face să te

simț�i „miș� cat”?
* Când cineva te mișcă, ceva din ceea ce spune sau

face te scoate din micimea ta și te duce într-un loc mai
extins, plin de iubire.
* Când ceva te mișcă, transmite o vibrație de fru-
musețe, armonie, magie sau miracol și te „mută“ de la
limitare la uimire și recunoștință.
* Când cineva te mișcă, ceva din ce spune sau din ce
face te scoate din amorțeală, teamă sau disperare și te
aduce mai aproape de curajul, pasiunea și viziunea ta.
* Când cineva te mișcă, vibrația iubirii, a bunătății
sau a forței acestei persoane îți disipează și îți dă la o
parte blocajele sau rezistența și calea ta interioară se
eliberează de reziduurile vibraționale, iar tu poți ajun-
ge la Sinele Suprem.
Când te miș� că ceva nu î�nseamnă doar că ai o reacț�ie emo-

ț�ională – e o reacție vibrațională, o schimbare propriu-zisă
a energiei tale. Ceva are un impact energetic asupra ta ș� i,
din acest motiv, î�ncepi să vibrezi diferit. Această diferenț�ă
se caracterizează prin mai multă expansiune, mai multă
conș� tiinț�ă ș� i mai multă iubire.
Să miști pe cineva înseamnă să-l tragi în sus,

să-l scoți din întuneric sau din frică și să-l duci
mai aproape de lumină, mai aproape de Sinele
său Suprem și mai aproape de Spirit.
Iată ș� i niș� te veș� ti bune: când te miști încontinuu spre Si-
nele tău Suprem, vibrația ta îi va face și pe ceilalți să se miște
spre Sinele lor Suprem. Nu este asta oare ceea ce ar trebui să

însemne să iubești pe cineva – ca, în prezența ta, acesta să se
trezească spiritual și să se înalțe la Sinele său Suprem?
CÂND NU POŢI DECÂT SĂ IUBEŞTI

Iubirea înseamnă să iubești ceea ce e de neiubit;
altfel, nu e nicio virtute.
– atribuit lui G. K. Chesterton
Una dintre cele mai dificile lecț�ii pe care a trebuit să le

î�nvăț� î�n drumul meu a fost să văd suferind pe cineva drag
ș� i să nu-i pot diminua durerea. Fie că durerea este de natu-
ră fizică, emoț�ională sau cumva indirectă, eu vreau să fac
ceva, vreau să î�ndrept lucrurile, vreau să alung î�ntunericul.
Acesta a fost unul dintre cele mai mari teste spirituale ș� i
provocări din viaț�a mea, la fel ca pentru atâț�ia dintre noi –
să accept faptul că uneori nu mai pot face nimic pentru
o persoană decât să o iubesc.
Mi-a luat mult timp să accept faptul că, uneori, dragos-
tea î�nseamnă să nu faci nimic pentru cineva. La î�nceput,
acesta a fost un gând ș� ocant pentru mine. De multe ori ne
spunem: „Dacă iubesc pe cineva, ar trebui să…”, ș� i apoi ur-
mează o lungă listă de lucruri pe care ar trebui să le facem:
ar trebui să îl ajut, ar trebui să îl protejez, ar trebui să îl
vindec, ar trebui să îl fac fericit.
Nu-i putem salva pe oameni.

Putem doar să îi iubim.
Dar iubirea este de ajuns.
Dacă, uneori, iubirea înseamnă doar să exiști, să nu

faci altceva decât să iubești, pentru că în acele situații
nu poți face nimic altceva?
Gândeș� te-te la cineva din viaț�a ta pe care ț�i-ai dorit să-l
poț�i ajuta sau vindeca, dar nu ai putut. Această persoană ar
putea fi partenerul tău, un copil, un părinte sau un prieten.
Ț� i-ai dorit să poț�i repara ceva pentru acea persoană, ceva
din lumea exterioară sau dinăuntrul ei. Ț� i-ai dorit să faci să
se î�ntâmple ceva. Ț� i-ai dorit să o faci să aibă o părere mai
bună despre sine, să vadă adevărul sau să î�i dai curaj ori î�n-
credere. Ț� i-ai dorit să î�i iei durerea sau să î�i vindeci trupul.
Ț� i-ai dorit să î�i deschizi inima, să î�i dărâmi zidurile, să î�i speli
ruș� inea, să î�i distrugi î�ncăpăț�ânarea, să î�i risipeș� ti furia sau
să o faci să vadă lumina. Ai î�ncercat, dar nu ai reuș� it.
Sentimentul că nu poți ajuta pe cineva îți poate

rupe sufletul. Totuși, este foarte important să
înțelegi că, și atunci când nu poți face nimic,
poți să iubești.
Întotdeauna poți să iubești. Această iubire
înseamnă ceva. Când iubești pe cineva,
întotdeauna se simte efectul la nivel vibrațional,
fie că tu vezi sau nu acest lucru.
Cândva, cineva pe care î�l iubeam foarte mult trecea

printr-o perioadă î�ntunecată. Nu puteam face nimic să î�l
ajut ș� i nu puteam duce eu bătălia î�n locul lui. Î�i spuneam
tot timpul: „Mi se rupe inima pentru că nu te pot ajuta“.
Răspunsul lui era mereu acelaș� i:
— Dar mă ajuț�i! Mă ajuț�i foarte mult!
— Cum te ajut? î�ntrebam cu lacrimi de frustrare. Tu î�ncă
suferi.
— Mă ajuț�i pentru că î�ncă mă iubeș� ti ș� i pentru că ș� tiu

că eș� ti alături de mine ș� i nu sunt singur.
Mi-a luat ceva timp să accept acest răspuns, pentru că,
la cum vedeam eu lucrurile, dragostea mea nu făcea nimic
pentru el. Î�nsă adevărul era că nu făcea ceea ce eu doream
sau credeam că ar trebui să facă, dar făcea ceva. Î�l ajuta să
nu se î�nece î�n neputinț�ă. Î�l î�mpiedica să se prăbuș� ească î�n
disperare totală. Dragostea mea era ca o flacără pe care el
o păstrase adânc î�n inimă ș� i, când a fost pregătit, străluci-
rea ei l-a ajutat să î�ș�i găsească drumul spre lumină.
Sunt sigură că, în clipa de față, cineva te consideră
un om care îi este tot timpul alături. Simplul fapt că exiști,
simpla ta prezență în viața acestei persoane o face să
se simtă recunoscătoare, binecuvântată și mângâiată.
Faptul că ș� tie că eș� ti alături de ea este unul dintre cele mai
frumoase daruri pe care i le poț�i face. Nu se simte singură.
Î�ț�i simte dragostea, iar tu î�i dai putere. Asta înseamnă totul.
Aceasta este o mare realizare sufletească.
Orice clipă de triumf din viața ta, vizibil sau

invizibil, a fost o clipă în care ai avut parte de
foarte multă iubire.Pentru a triumfa, trebuie
să alegi iubirea. Când faci asta, îți va arăta
drumul și te va conduce acasă.
Ce s-ar î�ntâmpla dacă î�n fiecare zi ț�i-ai propune să obț�ii

o singură realizare sufletească: indiferent de ce se întâm-
plă sau ce alte obiective ai avea, să alegi să fii în acord
cu Sinele tău Suprem și să dăruiești dragoste în orice
situație?
Dacă faci doar acest lucru, vei sesiza că tu ș� i persoane-

le din jurul tău vă schimbaț�i miraculos ș� i vă veț�i bucura de
adevărate realizări sufleteș� ti.
Să știi că te trezești.
Să știi că te deschizi.
Să știi că te înalți.
Acestea sunt marile triumfuri ale sufletului.
12
Iubire sacră, timp sacru
Nu vă lăsați seduși de ideea de a vă vedea unul pe celălalt doar ca pe un

înveliș uman. Mai degrabă uitați-vă la suflet, la conștiința din interior…
Când vă veți vedea așa cum sunteți, ca pe niște ființe divine și eterne,
nu veți înceta niciodată să vă uimiți și să vă sărbătoriți întâlnirea.
– Emmanuel
Tocmai ce aț�ipisem î�n camera mea de hotel din Mumbai,

India, când a sunat telefonul. Era 5 martie 2006, la o zi după
ziua mea de naș� tere. Mă aflam î�ntr-un pelerinaj de trei săp-
tămâni î�n această ț�ară pe care o percep ca pe casa mea spi-
rituală ș� i mai aveam î�ncă patru zile de vizitat temple, după
care mă î�ntorceam î�n California. La celălalt capăt al firului
se auzea vocea tremurândă a mamei mele care-mi spunea
că tatăl meu adoptiv se afla î�n spital ș� i că nu mai avea de trăit
decât câteva zile. Am petrecut toată noaptea făcând aranja-
mente pentru a anula ce î�mi mai rămăsese din excursie ș� i
am luat primul zbor spre SUA. Î�n 24 de ore eram la căpătâ-
iul tatălui meu adoptiv.
Mama mea, Phyllis, ș� i tatăl meu adoptiv, Dan, s-au cu-
noscut când eu aveam 12 ani ș� i, după 40 de ani de căsnicie,
erau la fel de î�ndrăgostiț�i ca la î�nceput. Î�ș�i petreceau tot
timpul î�mpreună ș� i erau, efectiv, inseparabili. Mama ș� i Dan

duceau o viaț�ă simplă ș� i modestă, dar aveau parte de bucu-
rie ș� i devotament din belș� ug. Eu ș� i Dan aveam î�n comun
două lucruri foarte importante: amândoi eram născuți în
aceeași zi, 4 martie, și amândoi o adoram pe mama, care avea
cea mai bună inimă dintre toți cei pe care îi cunoșteam.
Tatăl meu adoptiv s-a luptat mulț�i ani cu cancerul, spri-
jinit de dragostea necondiț�ionată a mamei mele. Pentru ei,
fiecare zi era un dar, mai ales că, iniț�ial, lui Dan i se mai
dăduseră doar câteva luni de trăit ș� i, 11 ani mai târziu, era
î�ncă î�n viaț�ă.
Trecuse ceva vreme de când î�l văzusem ultima oară ș� i,
ț�inându-i mâna fragilă î�n a mea, am realizat că era foarte
uș� oară ș� i că trupul său se contracta ca să elibereze sufletul.
Era sub influenț�a morfinei, dar perfect conș� tient de reali-
tate ș� i, î�n felul lui smerit, mi-a cerut iertare pentru că a tre-
buit să-mi scurtez vacanț�a.
Î�ntins pe ceea ce ș� tiam cu toț�ii că este patul de moarte,
Dan nu voia să vorbească decât despre un singur lucru: cât
de mult o iubea pe mama. Repeta î�ncontinuu cât de fericit
î�l făcuse ș� i că nu ș� i-ar fi putut dori o viaț�ă mai frumoasă de
atât.
— Nu î�mi este frică de moarte, mi-a spus când mama a
ieș� it din î�ncăpere, doar că nu vreau să o părăsesc pe Phyllis.
Mi se rupea sufletul să o văd pe mama cum î�l veghea la
căpătâi, umezindu-i buzele cu un cub de gheaț�ă ș� i mângâi-
ndu-i braț�ul slăbit, care o î�mbrăț�iș� ase atâț�ia ani. Ea făcea
ceea ce făcuse întotdeauna, și ce m-a învățat și pe mine
să fac: era incredibil de curajoasă și plină de iubire în
fața durerii. Ș� tiam la ce se gândea: Oare mâine dimineața
când mă trezesc va mai fi aici să-l sărut? Câte minute mai
Iubire sacră, timp sacru 363
am să îl țin de mână? De câte ori îl voi mai auzi rostindu-mi

numele? Niciun moment nu era neî�nsemnat, fiecare clipă
era de preț� .
Am lipsit câteva ore de la spital ș� i, când m-am î�ntors,
mama era cam supărată.
— Dan se comportă ciudat, mi-a spus ea. Deranjează
patul î�ncontinuu, ridică mâinile ș� i cere o cană. Eu cred că
vrea ceva de băut, dar de fiecare dată când î�i dau, el se agi-
tă ș� i mai mult.
— Poate este efectul morfinei. Î�l voi supraveghea eu, tu
fă o pauză ș� i mergi la sala de mese, să mănânci ceva.
M-am aș� ezat lângă patul lui Dan ș� i mă gândeam că poate
reuș� esc să î�mi dau seama ce se î�ntâmplă. Brusc, a deschis
ochii, m-a văzut ș� i mi-a spus numele. Apoi a ridicat braț�ele
bălmăjind ceva î�n timp ce se holba neî�ntrerupt la tavan.
M-am aplecat asupra lui î�n speranț�a că voi î�nț�elege ce î�n-
cearcă să-mi spună.
— Dan, ce este? Spune-mi de ce ai nevoie, i-am spus.
Iar el a repetat ceea ce spunea ș� i de data asta am auzit
foarte clar:
— Vreau să mă duc sus. Vreau să mă duc sus.
Dan se considerase î�ntotdeauna un ateu ș� i, î�nainte să
se î�mbolnăvească, obiș� nuiam să î�l necăjesc spunându-i că
atunci când sufletul său va părăsi trupul, se va gândi la mine
ș� i va spune: „Barbara, până la urmă ai avut dreptate“. Acum
venise acel moment ș� i am î�nț�eles ce se î�ntâmpla: sufletul
începuse procesul de separare de trup. El deja simțea
că există un „sus“, poate chiar putea să vadă acest lu-
cru, și dorea să plece, dar nu știa cum.
— Sigur, Dan. Ai dreptate, vei merge sus. Când ești pre-

gătit, poți pleca. Nu-ți fie teamă, nu vei fi singur, vei avea ajutor.
O să te descurci perfect. Știi cum se face acest lucru, fiindcă
l-ai mai făcut și altă dată. Te vei ridica.
Am simț�it imediat cum sufletul lui se relaxează, căci o
parte din el a î�nț�eles ce i-am spus. Ș� i-a lăsat braț�ele jos, nu
s-a mai agitat ș� i a devenit foarte calm. Apoi, spre surprin-
derea mea, a î�ntins o mână ca ș� i cum ar fi fost recunoscător
că sunt acolo ș� i î�l ajut să se „ridice“. I-am cuprins degetele
osoase î�n mâna mea. Aproape că plecase.
Chiar ș� i î�ntr-un moment de durere teribilă putem găsi
bunătate ș� i chiar umor. Cum o aș� teptam pe mama să se
î�ntoarcă, nu mă puteam abț�ine să nu zâmbesc, dându-mi
seama acum de ce era aș� a confuză. Ea nu auzea prea bine
ș� i nu suporta să poarte aparatul auditiv. Aș� a că, atunci când
Dan mormăia: „Vreau sus”, mama î�nț�elegea că vrea suc, iar
asta î�l frustra pe săracul Dan, care î�ș�i repeta dorinț�a, dar
fără folos.
Mai târziu, asistentele mi-au spus că mama le zăpăcise
zile î�ntregi cerându-le î�ncontinuu pahare cu suc pe care
Dan nu l-a băut, de vreme ce nu î�i era sete. El doar era pre-
gătit să plece acasă.
La un moment dat, când Dan a adormit, am ieș� it cu mama
pe hol ș� i ochii i s-au umplut de lacrimi:
— Nu vreau să mă vadă plângând, mi s-a confesat.
— De ce, mamă?
— Î�ncerc să fiu puternică ș� i să-l î�ncurajez, mi-a răspuns.
Nu vreau să fie speriat.
— Acum nu are nevoie ca tu să fii puternică. Este pre-
gătit pentru Marea Călătorie spre Casă.
I-am povestit ce s-a î�ntâmplat cât a lipsit ș� i i-am spus

despre dorinț�a lui de a se ridica. A suspinat î�n braț�ele mele
de î�ndată ce a î�nț�eles ce î�ncerca Dan să î�i spună î�n ultimele
două zile.
— Crezi că ar trebui să î�i spun că acum poate pleca?
Că este î�n regulă să se ridice?
— Dacă eș� ti pregătită să faci asta, cred că el este deja
pregătit. Dar nu încerca să pari puternică, mamă. Are ne-
voie de toată inima ta. Dacă renunți la durere, vei renunța
și la dragoste. Nu ține nimic pentru tine. Dă-i și ultima
picătură de dragoste, ca să o ia cu el.
Mama s-a î�ntors î�n salon ș� i m-a rugat să o urmez. S-a
î�ntins î�n pat lângă Dan, l-a î�mbrăț�iș� at cu grijă ș� i a î�nceput
să plângă uș� or, î�n timp ce î�i spunea cât de mult î�l iubeș� te, că
este foarte mândră de el, că el i-a oferit tot ce î�ș�i putea dori.
I-a mai spus că nu mai vrea să î�l vadă suferind ș� i că putea
să se ridice. „Voi fi bine, iubitul meu“, continua ea să î�i spu-
nă, chiar dacă nu credea acest lucru. „Poț�i pleca.“
Ș� i, a doua zi dimineaț�ă, a plecat.
Acele zile au fost cele mai sacre din viaț�a mea. Au fost
sacre pentru că fiecare secundă a contat. Au fost sacre pen-
tru că au fost pline de adevăr. Au fost sacre pentru că Dan
mi-a oferit privilegiul de a fi martoră la „ridicarea“ lui. Ș� i,
mai presus de toate, au fost sacre pentru că, la final, numai
dragostea contează.
Am vizitat multe temple ș� i altare antice î�n timpul călă-
toriei mele î�n India ș� i am fost martoră la nenumărate expe-
rienț�e spirituale emoț�ionante. Ultima oprire urma să fie la
unul dintre cele mai magnifice temple, dar am anulat-o când
am aflat că Dan este pe moarte, aș� a că ultima oprire a fost

î�ntr-un salon dintr-un spital din Philadelphia.
Î�n loc de statui din aur ș� i marmură, decoraț�iuni colorate
ș� i frumuseț�e extraordinară, am fost î�nconjurată de austeri-
tate antiseptică ș� i pereț�i verzi de spital. Î�n loc de ghirlande
parfumate din flori exotice ș� i de mireasma î�mbătătoare a
tămâii, am respirat un aer de degradare ș� i moarte. Î�n loc de
sunetul hipnotic ș� i liniș� titor al preoț�ilor Brahman care
cântă imnuri ș� i mantre vechi de trei mii de ani, am ascultat
emisiuni la televizorul din salon ș� i anunț�uri reci ș� i formale
pentru doctori, care răsunau din difuzoarele spitalului. În
ciuda tuturor acestor lucruri, acela a rămas pentru mine
cel mai sacru pelerinaj pe care l-am făcut în această
viață.
Uitându-mă î�napoi, ar fi trebuit să ș� tiu că dragostea

dintre mama ș� i tatăl meu vitreg nu putea fi distrusă de
timp sau spaț�iu. 18 luni mai târziu, deș� i nu a avut niciodată
vreo problemă de sănătate, mama a fost diagnosticată cu o
formă agresivă de cancer ș� i la scurt timp s-a dus ș� i ea Sus.
Am fost ș� i sunt profund î�ntristată pentru că nu mai este cu
mine aici, pe Pământ. Î�mi este foarte dor de ea ș� i plâng
când scriu aceste rânduri; dar plâng mai mult pentru mine
decât pentru ea. Ea este exact unde își dorește să fie, împre-
ună cu marea ei dragoste.
DARUL SACRU AL TIMPULUI

Începeți acum să trăiți și priviți fiecare zi ca pe o nouă viață.
– Seneca
Ce ți-am spus despre mama și Dan nu este doar o

poveste de dragoste, ci și una care să te facă să-ți schim-
bi percepția asupra timpului. Unui om obiș� nuit i s-au dat
aproximativ 28.000 de zile pe această planetă ș� i î�n acest
corp. Asta î�nseamnă circa 448.000 de ore de veghe. Acest
dar al timpului care ni s-a dat expiră extrem de rapid. Pe
măsură ce î�mbătrânim ș� i ajungem să avem mai mulț�i ani î�n
spate decât î�nainte, ne dorim mai mult din acest timp care
pare să se scurteze văzând cu ochii.
Ș� tiind acest lucru, î�ntreabă-te următoarele:
Am timp de pierdut?
Am timp de risipit în inconștiență?
Am timp să trăiesc în uitare sau în negare?
Care e răspunsul tău la î�ntrebările de mai sus? Dacă ț�i

s-ar arăta acum o putere divină ș� i ț�i-ar spune: „Uite, trebu-
ie să renunț�i la câteva mii de zile din câte ț�i s-au dat pe
acest Pământ, sau la câteva zeci de mii de ore. Cineva are
nevoie de ele. Ș� tiu că ar trebui să ai 28.000 de zile, dar tre-
buie să renunț�i la 9.000. Te poț�i lipsi de ele?“. Răspunsul
tău va fi, bineî�nț�eles, categoric: „Nu! Nu am timp de pier-

dut. Nu am timp de risipit în inconștiență. Nu am timp
de risipit în uitare sau negare. Şi nu, nu vreau să re-
nunț la nici măcar o oră din cele care îmi sunt date“.
Totuș� i, este exact ceea ce facem mulț�i dintre noi. Pierdem
timpul, zilele, orele ș� i minutele din cel mai de preț� dar, le pier-
dem ca ș� i cum am avea tot timpul din lume. Ş� i nu î�l avem.
Atunci, î�n fiecare moment, trebuie să ne reamintim de
Sinele Suprem: Îmi permit să pierd această zi? Îmi permit să
renunț la această oră? Îmi permit să pierd acest moment?
Asta nu î�nseamnă că nu mai trebuie să ne relaxăm, să ne
acordăm mici plăceri sau să dormim. Î�nseamnă să nu ui-
tăm niciodată acest adevăr:
Timpul petrecut fără să fii în acord cu Sinele

tău Suprem este timp pierdut.
Ș� tiu că este un mesaj foarte puternic ș� i probabil impetu-
os, dar e nevoie de el ca să-ț�i dai seama ce î�nseamnă să tră-
ieș� ti cu adevărat o viaț�ă conș� tientă ș� i î�mplinită. Câte mii
de ore ai petrecut fiind furios, simț� indu-te ca o victimă,
spunându-ț�i că nu e corect, refuzând să mai faci ceva, î�nchi-
zându-te î�n tine, respingând iubirea, ignorându-ț�i senzaț�iile,
î�mpotmolit î�n răzvrătire, vină, judecată sau răzbunare? Câte
mii de ore ai petrecut făcând lucruri din vanitate, din super-
ficialitate, sau pentru satisfacț�ie imediată?
Să iroseș� ti aceste ore e ca ș� i cum ai invita pe cineva să î�ț�i
fure toț�i banii ș� i toate economiile ș� i să î�ț�i spui că nu-ț�i pasă.
De fapt, este mai grav, pentru că poți oricând să câștigi alți
bani, dar nu poți face niciodată rost de mai mult timp. Timpul
este mult mai prețios decât banii. Mulț�i milionari au realizat
pe patul de moarte că, î�n ciuda averii lor, nu-ș� i puteau cum-
păra o zi î�n plus alături de cei dragi, nici măcar câteva clipe.
Aceasta este cea mai mare negare a noastră,

ca suflete: că avem mai mult timp decât cre-
dem, că ne permitem cumva să îl risipim,
că putem să îl pierdem sau să îl petrecem cu
lucruri care îi irosesc valoarea, ca și cum am
avea o cantitate infinită.
Când nu apreciem timpul, nu doar că nu ne respectăm

pe noi î�nș� ine, dar nici ce numim Dumnezeu, Spirit sau Inte-
ligenț�ă Cosmică. Este lipsă de respect să nu apreciem timpul
ce ne-a fost dat, ca ș� i cum am spune: „Mulț�umesc pentru
această viaț�ă ș� i pentru acest timp, dar nu valorează atât de
mult pentru mine, aș� a că nu le voi preț�ui“.
Să nu îți spui niciodată că ceva nu are însem-

nătate pentru tine, pentru că totul contează.
Fiecare moment în care trăiești este un miracol,
fiecare moment contează.
Azi, chiar î�n acest moment, cuiva i se spune că mai are

un timp limitat de trăit. Ar da orice ca aceste ultime zile sau
ore să nu se piardă degeaba. Ar lua într-o clipă timpul pe
care tu îl irosești.
Dacă ai ș� ti că ț�i-ar mai fi dată î�ncă o zi cu o persoană
iubită care nu mai e – un părinte, un bunic, un copil, un
frate sau o soră, animalul tău de companie – nu ar fi de
nepreț�uit? Acele 24 de ore î�n plus ar fi o comoară ș� i nu ai
vrea să iroseș� ti nici măcar un minut.
Ai 24 de ore acum ș� i, cu voia lui Dumnezeu, î�ncă
multe altele. Lasă-te cuprins de bucuria acestei revelaț� ii
miraculoase. Sunt aici! Trăiesc! Marchează această zi ca fi-

ind cea î�n care totul se schimbă. Cuprinde î�n palme darul
timpului ș� i ț�ine-l strâns. Protejează-l. Preț�uieș� te-l. E sacru.
DE LA MĂSURARE LA MINUNARE
Dacă am vedea clar miracolul unei singure flori,
întreaga noastră viață s-ar schimba.
– Jack Kornfield
Una dintre cele mai mari binecuvântări pe care ni le ofe-

ră durerea sau pierderea cuiva este abilitatea remarcabilă
de a privi totul î�n ansamblu ș� i de a ne reaminti ce este cu
adevărat important. Am î�nț�eles acest lucru foarte profund
la un an de la moartea tatălui meu vitreg, când mama a fost
diagnosticată cu cancer ș� i i s-a spus că mai are doar câteva
luni de trăit. Era plină de viaț�ă ș� i nici măcar nu se simț�ea
bolnavă la acea vreme. Pentru „plecarea“ lui Dan fusesem
pregătită, dar verdictul subit de moarte al mamei m-a zdrun-
cinat până î�n rărunchi.
Am avut dintotdeauna o legătură puternică. Pe măsură
ce a î�nceput să se stingă ș� i am realizat că va părăsi trupul
fizic, mi s-a î�ntâmplat ceva uluitor ș� i aproape ireal. Într-un
mod bizar, am început să văd totul prin ochii și sufletul
ei, ca și cum ea își trăia viața cu mine, arătându-mi-o
din perspectiva cuiva care nu mai are decât câteva zile
pe acest pământ.
Î�mi amintesc prima oară când s-a î�ntâmplat: era î�ntr-o
dimineaț�ă, stăteam afară î�n curte ș� i mâncam o piersică.
Dintr-odată am realizat că, î�n numai câteva săptămâni,
mama nu va mai fi cu mine. Nu va mai putea să savureze o
piersică dulce ș� i delicioasă. Î�n acel moment, am privit ex-

perienț�a de a mânca o piersică ca pe un miracol. Totul legat
de ea mi s-a părut sacru. Am plâns când am simț�it atât bu-
curia de a fi î�n viaț�ă, cât ș� i durerea de a ș� ti că mama era pe
punctul de a mă părăsi.
Din acea zi, tot ce am gustat, am văzut, am simț�it ș� i am
auzit, am privit prin ochii mamei mele.
Î�mi amintesc că mă plimbam pe malul oceanului, sim-
ț�ind cum soarele î�mi î�ncălzeș� te chipul, iar briza î�mi flutură
părul, ș� i am realizat că î�n curând mama, care a copilărit la
malul mării ș� i adora oceanul, nu-l va mai revedea niciodată
î�n această viaț�ă, nu va mai simț�i aerul sărat ș� i nu va mai
auzi cântecul pescăruș� ilor.
Î�mi amintesc că mă uitam la florile din grădină, care î�mi
decorau curtea ca o colecț�ie de bijuterii viu colorate, ș� i am rea-
lizat că î�n curând mama, care adora grădinăritul de când o ș� tiu,
nu va mai avea niciodată bucuria să atingă pământul, să plan-
teze bulbi ș� i seminț�e ș� i să le ude cu stropitoarea ei preferată.
Î�n timpul acelor săptămâni sfâș� ietoare, fiecare moment
din viaț�a mea s-a schimbat. Î�ntotdeauna exprimasem recu-
noș� tinț�ă, dar acum fiecare experiență cât de mică era glori-
ficată de gândul că o pot pierde. Totul părea magic, plin de
î�nsemnătate, preț�ios ș� i dureros la gândul că nu se va mai
repeta niciodată.
Chiar și atunci când credem că suntem conștienți,

luăm multe lucruri de-a gata.
Ignorăm deliciile de zi cu zi, doar pentru că
sunt din abundență.
Uităm să remarcăm miraculosul, pentru că
este omniprezent.
Dacă ai trăi pe această planetă la o intensitate

vibrațională maximă, ai fi într-o stare sfântă
de venerație perpetuă.
Mama a fost î�ntruchiparea generozităț�ii ș� i a iubirii ne-

condiț�ionate. Cumva, î�n zilele acelea de dinaintea morț�ii,
mi-a dăruit tot atât de multe cât î�mi dăruise cât a trăit. Chiar
și după ce a părăsit corpul, eu am rămas în acea stare
sfântă de venerație perpetuă. Aceasta a fost darul ei
final și nemuritor.
Aș� dori să î�ț�i ofer î�ncă un principiu de metamorfoză a

sufletului, care î�ț�i poate î�mbunătăț�i mai mult relaț�ia cu
timpul:
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA DOAR A MĂSURA TIMPUL,

LA A TE MINUNA DE PROPRIILE BINECUVÂNTĂRI
Pentru a trăi viața la adevărata ei intensitate,

trebuie să faci mai mult decât să observi, tre-
buie să fii cu adevărat prezent; nu mai măsura
valoarea unui lucru, minunează-te de el.
Trebuie să te lași cuprins de venerație.
Cercetătorii de la Universitatea Stanford au publicat

recent un studiu ș� tiinț�ific despre cât de important este să
simț�i veneraț�ie. Ei au descoperit că este o experienț�ă atât
de expansivă din punct de vedere vizual sau conceptual,

î�ncât trebuie să ne reconfigurăm conș� tiinț�a chiar ș� i pentru
a ne da seama de experienț�a î�n sine. Concluzia lor a fost
aceasta: faptul de a simți regulat venerație ne transformă.
Impactul are valoare reziduală, creând o schimbare reală a
conș� tiinț�ei, care se reflectă printr-o senzaț�ie de bunăstare
ș� i compasiune faț�ă de ceilalț�i.
În esență, ceea ce dezvăluie acest studiu este

că, atunci când ne minunăm și simțim venera-
ție, facem o metamorfoză a sufletului reală și
măsurabilă.
Ce î�nseamnă să te minunezi de ceva? Î�nseamnă să tră-
ieș� ti cu inima, nu doar cu mintea. Poț�i să remarci că piersica
este dulce ș� i să fii recunoscător pentru asta. Dar, ca să te
minunezi de ea, trebuie să te deschizi cu totul ș� i să „vezi“
cu adevărat piersica, să trăieș� ti miracolul ei. Să te minu-
nezi în fața miracolelor vieții este una dintre cele mai
înalte forme de iubire.
Pentru a ne minuna ș� i a simț�i veneraț�ie, trebuie să vedem
lucrurile aș� a cum m-a î�nvăț�at moartea mamei mele: nu cu
ochi blazați, obișnuiți să vadă miracole zi de zi; nu cu o inimă
amorțită în fața miraculosului, doar pentru că acesta este
mereu în jurul nostru, ci cu sufletul larg deschis, invitând totul
să ne tulbure vibrațional, să ne cuprindă și să ne miște.
Iată un exerciț�iu de recalibrare care te va ajuta să pui
î�n practică minunarea. Durează doar câteva minute:
EXERCIŢIU PENTRU METAMORFOZA

SUFLETULUI: CUM SĂ TE MINUNEZI
Acum, sau când ai puțin timp, ia un fruct și ține-l în mână.

Apoi, întoarce-te la această pagină și urmează instrucțiunile.
Lasă-ț�i conș� tiinț�a să fie concentrată doar pe fruct ș� i pe
nimic altceva.
Priveș� te atent la culoarea lui uimitoare – portocaliu, roș� u
sau purpuriu.
Cât de î�ncântător este să î�l priveș� ti!
Cât de diferit ar fi arătat dacă era maro sau verde!
Lasă vibraț�ia culorii să î�ți� pătrundă prin ochi. Absoarbe-o.
Acum gândeș� te-te de unde a venit acest fruct – dintr-o
mică sămânț�ă din pământ, invizibilă, care conț�ine inteligenț�a
de a produce acest fruct delicios pe care î�l ai acum î�n mână.
Vizualizează „esenț�a portocalei“ sau „esenț�a mărului“ pre-
zentă î�n mod misterios î�n sămânț�ă, exact ca o schiț�ă vibraț�io-
nală care, î�ntr-o bună zi, devine fructul pe care î�l ai î�n mână.
Acum vizualizează copacul care a crescut din acea sămânț�ă,
mic la î�nceput, cu ramuri goale. Priveș� te fructul ș� i gândeș� te-te
că era deja prezent î�n acel răsad.
Simte cum rădăcinile absorb apa din pământ ș� i o trimit î�n
ramuri pentru a hrăni frunzele ș� i florile care se formează.
Imaginează-ț�i cum floarea se ofileș� te ș� i cum, î�n locul ei,
î�ncepe să se formeze fructul.
Simte soarele strălucitor ș� i fierbinte care bate pe micul fruct
umplându-l de viaț�ă, pentru ca el să se dezvolte. Î�nchipuie-ț�i că, î�n
timp ce î�l ț�ii î�n mână, simț�i căldura ș� i dragostea soarelui care vi-
brează î�n el.
Acum vezi cum fructul copt aș� teaptă răbdător pe ramură.

A ș� tiut când să se oprească din crescut la timpul potrivit.
Simte bucuria î�mplinirii lui.
Imaginează-ț�i cum cineva se trezeș� te î�nainte de răsărit,
merge î�n livadă ș� i munceș� te din greu pentru a alege cu atenț�ie
fructele pentru tine.
Imaginează-ț�i cum fructul e pus î�ntr-o lădiț�ă ș� i parcurge
multe mile î�ntr-un camion, pentru a ajunge la tine. Imaginea-
ză-ț�i ș� oferii, oamenii care au descărcat lada la magazin, per-
soana care a aranjat fructele pe raft ș� i, î�ntr-un final, iată-l î�n
mâna ta.
Toate aceste lucruri la care te-ai gândit ș� i pe care le-ai
simț�it – de la omul care a plantat pomul poate cu sute de ani
î�n urmă ș� i care acum nu mai este î�n viaț�ă, la acea pulsaț�ie a
conș� tiinț�ei concepute să arate ca un fruct, la călătoria pe care
fructul a făcut-o pentru a ajunge la tine – toate acestea au fost
menite să ducă la acest moment prezent, când ai fructul î�n
mână.
Uită-te la fruct pentru ultima oară ș� i, dacă vrei, muș� că din
el. Î�n timp ce faci asta, reia î�ntreaga călătorie de la originile sale
invizibile ș� i î�nț�elege că mănânci conștiința deghizată într-un
fruct.
Dacă te-ai lăsat cuprins total de această experienț�ă,

atunci, chiar î�n acest moment, te minunezi...
Acest moment este sacru.

Tu ești sacru.
13
Recunoştinţă şi deschidere către har
Putem spune că trăim numai în momentele în care inima

noastră este conștientă de comorile noastre.
– Thornton Wilder
Gândeș� te-te chiar acum la cineva sau ceva pentru care

eș� ti recunoscător. Pot fi copiii tăi, partenerul de viaț�ă, casa
î�n care locuieș� ti sau munca pe care ai privilegiul să o faci.
Poate fi animalul de companie devotat sau un prieten
apropiat. Poate fi faptul că te-ai recuperat după o boală, o
oportunitate care ș� i-a deschis uș� a pentru tine sau cineva
care a avut o mare contribuț�ie î�n viaț�a ta. Poate fi un loc
frumos pe care ai avut norocul să î�l vizitezi sau un loc sacru
la care ai ajuns î�năuntrul tău.
Concentrează-te pe centrul pieptului, aproape de inimă,
și observă pentru un moment ce simți atunci când ești recu-
noscător. Te simți mai deschis sau mai închis? Deschis. Simți
că te contracți sau că te extinzi? Că te extinzi. Te simți mai
agitat sau mai liniștit? Mai liniștit.
Nu spun să remarci gândurile pe care le ai pentru per-
soana sau lucrul faț�ă de care eș� ti recunoscător, ci să simți
ce efect are vibrația care se acordă cu recunoștința: te
extinde, te deschide, te aduce într-o stare de pace și de

mulțumire. Te duce imediat înapoi la Sinele tău Suprem.
Aud foarte des oameni care spun că „păstrează o atitu-
dine de recunoș� tinț�ă“, ca parte a intenț�iei lor de a trăi conș� ti-
ent. Sunt sigură că ai auzit până acum de această expresie,
poate că ai folosit-o ș� i tu. Ce î�nseamnă acest lucru pentru cei
mai mulț�i dintre noi? Î�nseamnă că î�ncercăm să fim optimiș� ti,
să recunoaș� tem lucrurile bune care se î�ntâmplă, să expri-
măm î�n cuvinte pentru ce suntem recunoscători ș� i să avem
o atitudine pozitivă î�n ceea ce priveș� te viaț�a.
Este timpul să trecem de la a vedea recunoș� tinț�a ca pe un
mod mental sau intelectual de a privi lucrurile (o atitudine) la
a o î�nț�elege ca fiind o experienț�ă vibraț�ională dinamică.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A AVEA O ATITUDINE DE

RECUNOŞTINŢĂ, LA TRĂIREA RECUNOŞTINŢEI
CA EXPERIENŢĂ VIBRAŢIONALĂ
Cu alte cuvinte, recunoș� tinț�a nu este o atitudine. Este

una dintre acțiunile interioare transformatoare despre care
am vorbit atunci când am definit metamorfoza sufletului, o
acțiune care provine din cele mai înalte adevăruri spirituale
și este în acord cu acestea. Este o deschidere î�n prezenț�a
unui lucru pe care î�l preț�uim.
Recunoştinţă şi deschidere către har 379
Nu putem simți recunoș� tinț�ă cu mintea, fiindcă atunci

nu o mai simțim, ci o gândim. Recunoș� tinț�a autentică apare
mai î�ntâi î�n inimă ș� i este rezultatul alegerii noastre de a
efectua această acț�iune internă prielnică pentru a face o
metamorfoză sufletească.
Recunoștința nu este o atitudine

care pornește din minte.
Recunoștința este un simțământ de împlinire
și expansiune care izvorăște din inimă,
o expansiune care apare spontan din
recunoașterea iubirii, bunătății și harului.
Prin urmare, în cea mai înaltă formă a sa,
recunoștința nu este o practică.
Este o expresie vie a recunoștinței noastre
extinse.
Când î�nț�elegem mecanismul vibraț�ional al recunoș� tinț�ei,
realizăm că este unul dintre cele mai ușoare și mai eficiente
moduri prin care poate avea loc o metamorfoză sufletească in-
stantanee. Am văzut cât este de important să ne folosim de
„amplificatori“, care ne deschid energetic, ne recalibrează ș� i
ne pun î�n acord cu Sinele nostru Suprem. La fel ca dragos-
tea, recunoștința este un „amplificator” puternic. Așa-
dar, să alegem să simțim recunoștință nu doar pentru
că o considerăm a fi un lucru bun sau spiritual, ci și
pentru că este o practică de metamorfoză a sufletului
care ne ridică imediat la cea mai înaltă vibrație.
RECUNOŞTINŢA PROGRAMATĂ VERSUS

RECUNOŞTINŢA DINCOLO DE CONDIŢII
Cunosc mulț�i oameni care practică ceea ce eu numesc
„recunoș� tinț�a programată“: „Î�n fiecare dimineaț�ă când mă
trezesc, fac trei afirmaț�ii de recunoș� tinț�ă“; sau: „La finalul
fiecărei zile, scriu pe o foaie cinci lucruri pentru care sunt
recunoscător“; sau: „O dată pe lună, mă î�ntâlnesc cu priete-
nii să facem un cerc al recunoș� tinț�ei, î�mpărtăș� ind lucrurile
pentru care suntem recunoscători“. Nu este nimic greș� it cu
aceste exerciț�ii – pot fi un mod î�nsemnat de a-ț�i î�ncepe sau
a-ț�i î�ncheia ziua, sau de a te bucura de o î�ntâlnire cu prietenii.
Ș� i eu introduc multe practici asemănătoare î�n seminariile
pe care le ț�in.
Totuș� i, una dintre problemele care pot apărea când ne
spunem că practicăm recunoș� tinț�a este că ne gândim la re-
cunoș� tinț�ă ca la o programare spirituală sau ca la un exer-
ciț�iu, ș� i nu ca la o stare consecventă a conș� tiinț�ei. Referitor
la acest subiect, ador ce a spus scriitoarea Jacqueline
Winspear: „Recunoș� tinț�a nu este o mică rugăciune spusă
î�nainte de masă. Este un mod de viaț�ă“.
Recunoștința ar trebui să fie o stare de conști-

ință în care ne aflăm, nu doar un exercițiu
pe lista cu lucruri spirituale de făcut. A vedea
lucrurile din perspectiva bunăstării și pleni-
tudinii nu ar trebui să constituie o sarcină
pentru o ocazie specială sau pentru câteva
minute pe zi.
Conștientizarea recunoștinței ne permite să
interacționăm vibrațional cu lumea și cu oa-
menii din jurul nostru într-un fel în care, clipă
de clipă, să producă o experiență puternică de

dragoste și expansiune pentru noi și pentru
cei din câmpul nostru vibrațional.
Să fii un adult spiritual î�nseamnă să trăieș� ti î�ntr-o sta-

re de „recunoș� tinț�ă dincolo de condiț�ii“.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA RECUNOŞTINŢA CONDIŢIONATĂ,

LA RECUNOŞTINŢA DINCOLO DE CONDIŢII
Mulț�i dintre noi simț�im recunoș� tinț�ă când suntem mul-

ț�umiț�i de cum merg lucrurile î�n viaț�a noastră, de cum se
poartă oamenii cu noi, de ceea ce ne scoate Universul î�n cale.
Este foarte ușor să fim recunoscători când suntem de
acord cu ce se întâmplă în viața noastră. Dar ce se î�ntâm-
plă când oamenii ne fac să suferim? Ce se î�ntâmplă când ne
confruntăm cu situaț�ii dureroase sau care ne pun la î�ncerca-
re? Ce se î�ntâmplă când au loc evenimentele pe care nu le
î�nț�elegem sau despre care credem că sunt total nedrepte?
Intenț�ia noastră de a conș� tientiza recunoș� tinț�a nu î�n-
seamnă absolut nimic dacă nu o trăim. Nu înseamnă nimic
dacă recunoștința noastră este condiționată. Nu î�nseamnă
nimic dacă, atunci când cel mai mic lucru nu merge bine,
ne î�nfuriem pe Spirit. Nu î�nseamnă nimic dacă, atunci când
ceva nu a ieș� it aș� a cum am sperat, concluzionăm supăraț�i
că Universul este î�mpotriva noastră ș� i uităm de toate lu-
crurile bune cu care ne binecuvântează î�n fiecare zi.
SENZAȚIA DE DISCONFORT ŞI RECUNOȘTINȚA

Adevărul pe care mulți oameni nu îl înțeleg decât atunci când este prea
târziu, este că, cu cât încerci mai mult să eviți suferința, cu atât mai
mult suferi, pentru că lucrurile mici și nesemnificative încep să te chinuie
proporțional cu teama ta de a fi rănit.
– Thomas Merton
Una dintre caracteristicile pe care toț�i le avem î�n comun

este aversiunea faț�ă de durere ș� i dorinț�a pentru plăcere.
Este normal să î�ț�i doreș� ti să te simț�i bine ș� i să nu vrei să te
simț�i rău. Î�ncă de pe vremea când eram î�n faș� ă, răspunsul
uman la disconfort era să ne enervăm. Asta fac bebeluș� ii.
Imaginează-ț�i un nou-născut care stă î�n pătuț�ul lui fără
nicio grijă ș� i gângureș� te. Deodată, ceva se schimbă: i s-a
murdărit scutecul, s-a dezvelit ș� i î�i e frig, i s-a făcut brusc
foame sau fratele mai mare i-a luat jucăria. Copilul î�ncepe
să urle: „Oaa! Eram fericit, î�ntr-o stare de beatitudine și
confort, iar acum mă simt inconfortabil. Nu-mi place! Oaa!
O să plâng și o să urlu până când vei remedia problema și
mă vei face să mă simt din nou bine!“.
Copiii mici, chiar ș� i adolescenț�ii, au acelaș� i tipar când
plăcerea le este luată, fie că este vorba de î�ngheț�ată, de
timpul petrecut jucându-se pe calculator sau statul treaz
până la ora 3.00 noaptea. Totuși, ca adulți conștienți, re-
acțiile noastre de zi cu zi nu ar trebui să fie controlate
de durere sau de plăcere, ci de conștiință.
Cuvintele strălucite ale regretatului scriitor catolic ș� i
mistic Thomas Merton pe care le-am citat mai sus exprimă
foarte clar cum aversiunea noastră faț�ă de orice durere
poate duce la suferinț�ă. Observaț�ia mea este următoarea:
când suntem înspăimântați de senzația de disconfort, pier-

dem orice toleranță pe care o avem pentru a îndura ceea ce
nu este confortabil sau plăcut.
Apropo, acest lucru explică dependenț�ele. Aceia dintre
voi care s-au confruntat cu dependenț�a au fost probabil
afectaț�i de o programare mentală de genul „mă simt bine
sau mă simt rău“, care este adesea cauza nevoii de a ane-
stezia sentimentele „rele“ cu droguri, alcool, mâncare ș� i
aș� a mai departe. Am avut cursanț�i ș� i clienț�i care s-au elibe-
rat pentru totdeauna de dependenț�e când au realizat că,
atunci când „au sentimente negative“, nu trebuie să î�ncerce
să scape de ele imediat, ci pot alege să vadă, să simtă, să știe
ce se întâmplă și să folosească ceea ce descoperă ca pe o ușă
spre vindecare și conștientizare.
Ce te face să te simți bine sau ce te face să te

simți rău nu reprezintă întotdeauna o măsură
corectă pe cărarea spirituală. Uneori, lucruri
care ne fac să ne simțim rău sunt benefice, iar
lucrurile care ne fac să ne simțim bine ne fac rău.
Aminteș� te-ț�i că gândirea noastră de tip „alb-negru“ ș� i
„ori/ori“ ne face să oscilăm de la o poziț�ie la alta: Mă simt in-
confortabil, deci viața mea este oribilă, sau Lucrurile merg
bine, deci sunt recunoscător și am încredere în Univers. Ce ar fi
dacă ne-am privi viaț�a dintr-un punct de vedere mai extins?
Poți să te simți inconfortabil și totuși să fii re-

cunoscător. Poți să admiți că nu îți e bine sau
că nu treci tocmai prin cea mai fericită perioa-
dă, dar poți să îți lași conștiința să remarce și
să simtă recunoștință pentru lecțiile pe care le
înveți, pentru prietenii care te sprijină sau

pentru neașteptatele binecuvântări pe care ți
le-a adus o problemă.
Imaginează-ț�i că te-ai tăiat ș� i că un ciob ț�i-a intrat adânc

î�n piele, provocându-ț�i o sângerare puternică. Mergi la ca-
mera de gardă a unui spital ș� i medicul de gardă î�ț�i spune că
va trebui să î�ndepărteze bucata de sticlă pentru a-ț�i curăț�a
ș� i coase rana ș� i că pentru asta trebuie să folosească un bis-
turiu foarte ascuț�it.
Cum stai î�ntins î�n timp ce î�ț�i scoate ciobul, ai două sen-
zaț�ii contradictorii: prima este că te doare foarte tare ș� i că
te simț�i î�ngrozitor. A doua este că te simț�i, î�n acelaș� i timp,
foarte recunoscător. Prin minte î�ț�i trec gânduri de genul:
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns aici și am lângă
mine pe cineva care știe ce trebuie să facă. Au, mă doare! Îi
mulțumesc lui Dumnezeu că doctorul mă ajută. Au, durerea
mă omoară! Sunt recunoscător pentru că prietenul meu a
fost cu mine și a știut unde trebuie să mergem. Iisuse, docto-
rul mă torturează!
Oare ceea ce se î�ntâmplă este un lucru bun sau nu?
Este bine că ai un chirurg care extrage ciobul, dar cu sigu-
ranț�ă te doare. Nu-ț�i place deloc ce simț�i î�n timpul proce-
durii, dar eș� ti recunoscător că are loc.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA LIPSA RECUNOŞTINŢEI ÎN TIMPUL

ÎNCERCĂRILOR, LA A ÎNŢELEGE CĂ POŢI FI RECUNOSCĂTOR
SIMȚINDU-TE ÎN ACELAŞI TIMP INCONFORTABIL
Acest principiu de metamorfoză a sufletului ne î�ndeam-

nă să aruncăm o privire profundă spre recunoș� tinț�ă. Acest
lucru va deschide posibilităț�i care nu au existat î�nainte –
o modalitate de a transmuta energia contractată a dificul-
tăților cu ajutorul energiei expansive a recunoștinței.
Nu renunța la recunoștință doar pentru

că pe moment te simți nefericit și ai o stare
de disconfort.
Trebuie să fii recunoscător chiar și atunci
când suferi sau când ești speriat.
De fapt, atunci ai mai mare nevoie de ea.
FII RECUNOSCĂTOR PENTRU CEEA CE NU SE ÎNTÂMPLĂ

Cele mai bune lucruri în viață nu sunt doar gratuite,
ci sunt, în general, invizibile.
– Thaddeus Golas
Cu toț�ii am auzit banalităț�i care ne spun să nu ne necă-

jim pentru „lucrurile mărunte“, dar, după cum ș� tii, acest lucru
este mult mai uș� or de zis decât de făcut. Aceasta este una
dintre cele mai mari binecuvântări ale recunoș� tinț�ei: ne aju-

tă să vedem lucrurile cu adevărat în perspectivă.
Ceva poate să pară mai mic față de ceva care este mai
mare. Spre exemplu, poate că ai crescut î�ntr-o casă care ț�i
se părea de mărime normală, până ai vizitat casa enormă a
prietenului tău. Brusc, locuinț�a ta pare mai mică î�n compa-
raț�ie. Aș� adar, trebuie să î�ț�i î�ndrepț�i atenț�ia către lucrurile
mai mari, pentru ca altceva să î�ț�i pară insignifiant.
Aici intervine recunoș� tinț�a. Am văzut că aceasta creează
expansiune vibraț�ională, care ne ajută să ne ridicăm dea-
supra acelor lucruri care ne-ar putea doborî�. Când suntem
plini de recunoș� tinț�ă, imediat punem lucrurile î�n perspec-
tiva corectă.
Când observăm lucrurile mari pentru care suntem
recunoscători, lucrurile mici, enervante și dezamăgi-
rile nu ne vor mai copleși atât de ușor. Ne amintim că
suntem binecuvântaț�i î�n fiecare moment ș� i nu ne vom lăsa
prinș� i î�n lucrurile mărunte ale vieț�ii care ne secătuiesc de
bucurie, ca să nu mai spunem că i-am face ș� i pe cei din ju-
rul nostru să se simtă mizerabil.
Recunoștința te binecuvântează.
Te face să te deschizi, ca să primești
și mai multă.
Extinde efectiv spațiul vibrațional din jurul
tău. Când trăiești în acest spațiu extins,
în viața ta vor intra mai multe lucruri.
Î�ntr-o zi, cam pe vremea când am î�nceput să scriu aceas-

tă carte, am auzit brusc un tumult î�ngrozitor venind de
afară. Zgomote de forare, zdrobire, motoare de camioane ș� i
strigăte intrau pe fereastră. Când am ieș� it să văd ce se î�n-

tâmpla, m-am oripilat: chiar vizavi de casa mea, vecinul de-
marase un proiect masiv de renovare. Proprietatea lui era
plină de ciocane pneumatice, betoniere ș� i echipamente de
tot felul.
Nu, nu acum! mi-am spus, nevenindu-mi să-mi cred ochi-
lor. Geamurile biroului meu sunt veș� nic deschise (e cald î�n
California) ș� i dau spre o stradă rezidenț�ială destul de liniș� tită.
Evident, auzeam tot ce se petrece. Tocmai ce î�mi propusesem
să scriu intens 12 ore pe zi ș� i aveam nevoie de liniș� te ș� i pace.
Lucrările interminabile au continuat săptămână după
săptămână, chiar ș� i î�n weekenduri. Î�n fiecare dimineaț�ă aș� -
teptam î�ngrozită momentul când aveam să aud parada de
camioane care intrau pe stradă. Eu mereu ascult muzică
instrumentală atunci când scriu, aș� a că acum ajunsesem să
o dau tare ca să acopere zgomotele groaznice. Sunt sigură
că vecinii ș� i muncitorii s-au î�ntrebat ce se î�ntâmplă ș� i au
crezut că a apărut un templu New Age vizavi. Dar nu î�mi
păsa. Voiam ca zarva să se oprească.
Î�ntr-una din zile, cum stăteam ș� i scriam, ca de obicei,
am remarcat că mă simț�eam ciudat. Ceva nu părea î�n regulă.
Atunci mi-am dat seama: era liniște. M-am repezit afară ș� i
am văzut că au dispărut camioanele. Construcț�ia era gata.
Pacea se reî�ntorsese î�n cartierul ș� i î�n biroul meu.
Î�n acea zi, pe lângă bucuria de a scrie, m-am simț�it cu-
prinsă de valuri continue de recunoș� tinț�ă. „Mulț�umesc lui
Dumnezeu pentru că totul este liniș� tit“, î�mi spuneam î�ncon-
tinuu. „Mulț�umesc lui Dumnezeu că aud păsările cântând.
Mulț�umesc lui Dumnezeu pentru că pot scrie î�n liniș� te.“
Simțeam recunoștință pentru lucruri care nu se în-

tâmplau. Asta numesc eu „recunoștință pentru absența
lucrurilor“.
Recunoș� tinț�a pentru absenț�a lucrurilor este la fel de
importantă ca ș� i cea pentru prezenț�a lor. Tindem să cău-
tăm situaț�ii, oameni sau lucruri pentru care să fim recu-
noscători. Totuși, putem fi recunoscători și pentru lucruri care
nu există, spre exemplu, circumstanț�e sau persoane care
nu mai fac parte din viaț�a noastră din propria dorinț�ă, da-
torită destinului sau datorită intervenț�iei divine.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A FI RECUNOSCĂTOR DOAR

PENTRU CEEA CE EXISTĂ, LA A FI RECUNOSCĂTOR
ȘI PENTRU CEEA CE LIPSEȘTE
Gândește-te la o situație sau circumstanță care a exis-

tat odată în viața ta și acum nu mai există. Acum gân-
dește-te cât ești de recunoscător pentru absența ei.
Spre exemplu, poate că ai avut de lucru multe luni la
un proiect mare pentru serviciu, luni î�n care ai fost presat
să respecț�i un termen limită. Zi ș� i noapte a fost singurul
lucru la care te-ai gândit. Î�ntr-un final, l-ai terminat. Pentru
o zi, poate că ai fost recunoscător pentru ceea ce ai realizat,
dar imediat, î�n ziua următoare, eș� ti gata să treci la alt pro-
iect. Î�n loc să faci asta, poț�i fi recunoscător pentru absenț�a
termenului limită. Î�n fiecare dimineaț�ă î�n care te trezeș� ti,

te poț�i bucura de lipsa presiunii: niciun termen limită astăzi!
Poate că, după ani de zile î�n care te-ai chinuit cu o maș� ină
veche, î�n sfârș� it investeș� ti î�ntr-una nouă. Î�n mod normal, î�n
primele zile cu noul autovehicul eș� ti entuziasmat ș� i te bu-
curi conș� tient de toate funcț�iile noi, dar apoi te obiș� nuieș� ti
cu ele. Î�n loc de asta, poț�i prelungi experienț�a expansivă
din punct de vedere vibraț�ional a recunoș� tinț�ei remarcând
absenț�a unor lucruri: frânele scârț�âitoare, uș� a stricată, capo-
ta deformată, vopseaua luată sau perna uzată a scaunului.
Absența unor lucruri ne aduce de cele mai

multe ori o binecuvântare imensă.
În loc să cauți prezența unui lucru pentru care
ai vrea să fii recunoscător, caută absența
lucrurilor pentru care ești recunoscător că
nu mai sunt prezente.
Aș� vrea să î�ț�i prezint un minunat exerciț�iu de recalibra-
re a sufletului:
„Bucuria pentru absența lucrurilor”
În fiecare zi, fii atent la darurile pe care le primești

din absența lucrurilor. Iată câteva exemple:
Absența durerii după ce te-ai vindecat de o rană sau o

boală.
Absența lătratului continuu al câinelui din vecini.
Absența tensiunii create de o persoană cu care nu mai
lucrezi.
Absența ploii și a vremii urâte atunci când apare în sfâr-

șit soarele.
Absența traficului pe autostradă când mergi spre casă.
Absența furnicilor care odată ți-au invadat bucătăria.
Absența vaselor murdare din chiuvetă, pentru că le-ai
spălat.
Absența scutecelor murdare după ce ți-ai învățat copilul
să facă la oliță.
Absența mormanului de haine murdare după ce le-ai
spălat și împăturit.
Absența gazonului netuns, pentru că nu trebuie să te mai
ocupi de el după ce te-ai mutat la bloc.
Absența nasului înfundat, pentru că poți respira normal.
Absența haosului din șifonier după ce, într-un final, l-ai
reorganizat.
Absența tensiunii dintre tine și partener, după ce v-ați
sărutat și v-ați împăcat.
Să te bucuri de absența lucrurilor nu este ceva ce

faci o dată și gata, ci poate deveni o parte obiș� nuită a con-
ș� tientizării dacă acorzi atenț�ie lumii. Spre exemplu, acum
au trecut mai multe luni de când vecinul meu a terminat
lucrările. Cu toate acestea, î�ncă savurez absenț�a zgomotu-
lui ș� i delicioasa liniș� te de mai multe ori de-a lungul zilei.
HARUL DE A PRIMI
Suntem iubiți și întotdeauna am fost iubiți.
Nu este o chestiune de merit sau de realizare.
Iubirea Divină este aici.
Trebuie doar să ne desfacem pumnii din încrâncenare și să ne deschidem.
– Jeanette Berson
Nu putem vorbi despre recunoș� tinț�ă fără să ne schim-

băm percepț�ia asupra actului de a primi. Cunosc mulț�i oa-
meni care se consideră foarte conș� tienț�i ș� i evoluaț�i ș� i care
î�ș�i declară mereu recunoș� tinț�a cu voce tare dar, de fapt, nu
ș� tiu să primească.
A primi este o acțiune care ne permite să simțim recunoș-
tință pe deplin. Putem avea un sentiment de recunoș� tinț�ă
î�n sinea noastră ș� i să nu vadă sau să perceapă nimeni, fi-
indcă atitudinea este invizibilă. Cu toate acestea, când pri-
mim ceva, recunoș� tinț�a noastră este o experienț�ă animată
la care cel ce oferă poate fi martor ș� i pe care o poate simț�i
la nivel de vibraț�ie ș� i energie.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA IDEEA DE A PRIMI,

LA EXPERIENŢA VIBRAŢIONALĂ A PRIMIRII
A primi ceva – un compliment, iubire, înțelep-

ciune, ajutor, un cadou – este acțiunea de a fi
recunoscător și de a respecta ceea ce ți se oferă.
Când ne lăsăm atinși la nivel emoțional și

vibrațional de cel care oferă, ne implicăm
într-un adevărat act de recunoștință.
Unii dintre voi s-ar putea să aveț�i o revelaț�ie î�n acest

moment ș� i să vă daț�i seama că, poate, î�n cea mai mare par-
te a vieț�ii voastre, nu aț�i primit ceva cu adevărat. Aț�i obser-
vat că oamenii au î�ncercat să vă ofere ceva ș� i v-aț�i exprimat
verbal aprecierea pentru ceea ce v-au oferit. Cu toate aces-
tea, nu ați primit pe deplin la nivel de vibrație, nu v-ați
implicat în actul primirii. Recunoaș� terea a ceea ce-ț�i oferă
oamenii nu este acelaș� i lucru cu a-i face să simtă că primeș� ti
ceea ce ț�i-au oferit.
Trei dintre cele mai mari binecuvântări din viaț�a mea
au fost animalele de companie: pisica Luna ș� i cei doi Bichoni
Frise, Bijou ș� i Shanti. Ei au fost micii mei prieteni cu blană
albă, care s-au î�ntors la forma lor angelică î�ntr-un alt tărâm.
Cea mai tânără, Shanti, a fost o căț�eluș� ă neastâmpăra-
tă, cu multe bizarerii amuzante ș� i adorabile. De fiecare dată
când î�i dădeam o recompensă, cum ar fi un biscuit pentru
câini, nu î�l mânca niciodată î�n prezenț�a mea. Mai î�ntâi, nici
nu se uita la el, ca ș� i cum voia să mă convingă de faptul că
nici nu î�i pasă că l-a primit. Apoi, î�l î�nș� făca repede ș� i fugea
cu el î�n gură până î�n partea cealaltă a casei, unde ori î�l
mânca singură, ori î�l ascundea ca să î�l recupereze mai târ-
ziu. Shanti nu permitea nimănui să o vadă cum se bucură
de recompensă.
Celălalt câine, Bijou, care era un spirit evoluat ș� i extrem
de prezent, se uita la ea cu un amuzament calm, apoi î�mi
lingea mâna î�n care ț�ineam recompensa pentru el, ca să fie
sigur că ș� tiu că era recunoscător. Apoi, î�n liniș� te ș� i cu
eleganț�ă, î�l mânca î�n faț�a mea, lăsându-mă să î�l privesc î�n
timp ce î�ș�i savura biscuitul.
Le sunt recunoscătoare profesorilor mei sub formă de
animale pentru această lecț�ie minunată despre actul de a
primi. Mulț�i dintre noi suntem exact ca Shanti, când ni se
oferă iubire, înțelepciune sau bucurie, noi „luăm biscuitul și
fugim“ – poate nu fizic, ci energetic. „Ronțăim“ în intimitate
ce am primit și simțim recunoștință. Dar nu îi permi-
tem celui ce ne-a oferit să vadă cât de mult ne bucurăm
sincer pentru dar. Poate că ai avut prieteni, rude, colegi
de serviciu sau oameni dragi care nu ț�i-au spus cât de mult
te preț�uiesc, nelăsându-te să vezi ș� i să simți că î�ț�i primesc
dragostea sau să î�ț�i arate că i-ai emoț�ionat.
Î�nchipuie-ț�i că ai cumpărat un buchet de flori pentru
cineva drag. „Uite“, î�i spui, „am cumpărat aceste flori pen-
tru tine, pentru că te iubesc“. Acum î�nchipuie-ț�i că, î�n loc să
le ia, î�ț�i spune: „Oh, mulț�am, lasă-le acolo pe masă“. Nu le
miroase, nu spune că sunt frumoase ș� i nici nu le pune î�ntr-o
vază.
Cum te-ai simț�i? Ai simți că ceea ce ai oferit nu a fost
primit, chiar dacă, fizic, florile erau acolo. Ai primit recu-
noaș� terea intelectuală că persoana a văzut ș� i a apreciat ceea
ce i-ai oferit, dar nu ai văzut că le primește, pentru că nu te
lasă să vezi ce simte. Ea nu se bucură de „biscuit“!
Asta văd ceilalț�i atunci când tu nu primeș� ti. Este ca un
cumul emoț�ional. Ai pachete nedeschise pe care le-ai pri-
mit de la oameni. Le-ai primit, dar nu le-ai deschis. O parte
din tine spune: nu am să te las să vezi ce efect ai asupra
mea. Respingi la nivel vibraț�ional iubirea, î�nț�elepciunea
sau ajutorul – î�n esenț�ă, respingi fluxul Energiei Divine
care î�ț�i este oferit. Este, de fapt, o formă de zgârcenie

emoțională să nu primești.
Știi să primești?
Ascunzi bunătățile primite de la Univers

și le mănânci pe ascuns, sau lași oamenii
să vadă că te încălzește dragostea lor?
Îți lași partenerul să te vadă mișcat și atins
de lucrurile pe care le face pentru tine?
Le arăți animalelor de companie
cât de mult te bucuri de prezența lor?
Le arăți copiilor tăi că te topești atunci
când îți oferă dragoste și afecțiune?
Te lași mișcat de lucrurile care ți se întâmplă zilnic?
Acesta este modul de a trăi cu o inimă generoasă
și recunoscătoare.
Aș� dori să te invit să reflectezi la ideea de a „primi cu

graț�ie“.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A PRIMI CU RETICENȚĂ,

LA A PRIMI CU GRAȚIE
Să primeș� ti cu graț�ie nu î�nseamnă să fii mai exuberant

î�n vorbire sau să complimentezi cealaltă persoană. Este
energia de a primi la nivel de vibrație iubirea cuiva, și de a
lăsa această iubire să reverbereze în interiorul tău. Când pri-
meș� ti î�n totalitate, ceilalț�i î�ș�i dau seama de asta, pentru că
simt vibraț�ia actului de primire î�n inima lor.
ACTUL DE A PRIMI CREAZĂ BELȘUG

Dacă singura ta rugăciune în viață este „mulțumesc“, ar fi de ajuns.
– Meister Eckhart
Când se gândesc la „belș� ug“, cei mai mulț�i oameni î�l aso-
ciază cu lucruri ca: îmi doresc o casă frumoasă și bunuri
materiale, îmi doresc mulți clienți. Vreau bani. Vreau iubire.
Dar să-ț�i doreș� ti ceva este doar primul pas spre a crea belș� ug.
Să obț�ii ceva este al doilea pas. Al treilea ș� i, poate, cel mai
important pas, este să primeș� ti.
Mulți dintre noi se pricep să-și dorească,

dar nu știu să și primească.
Toț�i ș� tim să ne dorim ceva, dar când î�ncepem să primim

lucrurile dorite, suntem adesea atât de neî�ndemânatici,
î�ncât e ca ș� i cum nu le-am fi primit deloc.
Aprecierea este o formă de belș� ug. Primirea este o for-

mă de belș� ug. Când știi să primești, Universul vrea să îți
ofere mai mult.
Î�nchipuie-ț�i că-i faci persoanei iubite un masaj la picioa-
re, iar ea stă tăcută, fără să scoată un cuvânt. Tu î�ntrebi:
„Cum este?“, iar ea răspunde: „Este OK“. Dintr-odată, î�ncepi
să te gândeș� ti: „Mă cam dor mâinile. Cred că am făcut sufici-
ent“. Ș� i te opreș� ti.
Dar dacă la î�ntrebarea: „Cum e?”, persoana î�ț�i răspunde:
„Oh, Doamne, e cel mai bun masaj de care am avut parte.
Sunt î�n extaz“. Probabil că î�ț�i vei spune: „Bine, atunci nu mă
opresc. Hai să-i mai fac încă 15 minute“. Faptul că primeș-
te pe deplin ceea ce îi oferi și că este recunoscătoare,
te va face să-ți dorești să îi dai și mai mult. Este î�n natura
umană să î�ț�i doreș� ti să simț�i că ceea ce faci are un impact
pozitiv.
Când te blochezi la nivel energetic ș� i nu primeș� ti, î�n
tine se creează o contracț�ie ș� i o tensiune enormă. Ai văzut
vreodată pe cineva care î�ncearcă să-i dea unui copil o lin-
guriț�ă cu medicament amar? Copilul se î�ncruntă, î�ș�i î�nchi-
de ochii, î�ș�i muș� că buzele, toate î�n speranț�a că nu va mai
primi teribilul preparat. Gura i se î�nchide î�n semn de apă-
rare ș� i se î�nchide ș� i câmpul lui energetic.
Actul de a primi are efectul opus: te face să te extinzi, să
te deschizi. Gândeș� te-te la ce trebuie să faci ca să primeș� ti
ceva – trebuie să î�ț�i deschizi braț�ele, să deschizi gura, sau
să deschizi uș� a de la intrare. Deschiderea este o acț�iune
expansivă ș� i asta se referă ș� i la ce se î�ntâmplă când ne des-
chidem î�n interior.
Când suntem obișnuiți să primim, cultivăm și

obiceiul de a ne deschide. Cu cât suntem mai
deschiși din punct de vedere vibrațional, cu
atât facem mai mult spațiu pentru a primi.
Cu mai mulț�i ani î�n urmă, eram la cumpărături î�ntr-un

magazin din apropierea casei. Tocmai mă î�ntorsesem de la
un seminar ș� i eram copleș� ită de recunoș� tinț�a cursanț�ilor
mei, de privilegiul de a fi profesor ș� i de transformarea tu-
turor celor care participaseră la acel eveniment.
Cum stăteam la coadă la casă, am observat î�n faț�a mea o
femeie cu o sacoș� ă foarte murdară, care-ș� i număra mărunț�i-
ș� ul, pentru a-ș� i cumpăra un singur produs, o doză de suc.
Era î�mbrăcată bizar ș� i părea că este unul dintre oamenii fără
adăpost care-ș� i făceau veacul prin parcarea magazinului.
Imediat ce mi-am achitat cumpărăturile, m-am grăbit
să ies din magazin, sperând să o prind din urmă ș� i să î�i dau
cei 20 de dolari pe care î�i mai aveam î�n portofel, ca să î�ș�i
cumpere ceva de mâncare. Am condus câteva străzi până
am găsit-o î�mpingând un cărucior î�n care î�ș�i ț�inea toate lu-
crurile pe care le avea.
Am coborât din maș� ină ș� i m-am apropiat de ea, cu banc-
nota î�n mână:
— Te-am văzut la magazin, i-am spus, ș� i nu vreau să te
jignesc, dar m-am gândit că ai avea nevoie de niș� te bani
pentru mâncare. Acceptă-i, te rog, sper să te ajute.
Nu voi uita niciodată ce a urmat.
Femeia s-a uitat urât la mine, apoi s-a uitat urât la banc-
nota din mâna mea, ș� i a î�nceput să strige:
— Douăzeci de dolari! Douăzeci de dolari! Asta e o ni-

mica toată! Dacă nu ai un Ben Franklin (jargon pentru
bancnota de 100 de dolari), nici nu mă interesează amărâ-
ț�ii tăi de 20 de dolari!
Ș� i, î�n timp ce eu o priveam uimită, a plecat.
Am ajuns acasă marcată ș� i î�ntristată. Î�n săptămâna care
a urmat, am văzut-o din nou î�n faț�a aceluiaș� i magazin ș� i
mi-am dat seama că sub nicio formă nu voi mai î�ncerca să
î�i dau bani. Numai gândul de a mă apropia de ea mă făcea
să mă simt teribil de tensionată. Apoi am zărit un bătrân
căruia obiș� nuiesc să î�i dau bani ș� i i-am oferit lui 20 de do-
lari, pentru care mi-a mulț�umit din suflet.
Când mergeam spre maș� ină, mi-a părut rău pentru
sărmana femeie. M-am î�ntrebat dacă nu cumva acesta era
motivul pentru care era atât de pierdută – nu putea să pri-
mească. Cine ș� tie cât o costase mândria î�n viaț�ă? Dar chiar
ș� i mai grăitoare, pentru mine, a fost reacț�ia pe care mi-o
provocase: fiindcă nu mi-a primit darul, m-a făcut să nu îmi
mai doresc să îi ofer din nou.
Aceasta este o lecț�ie foarte importantă pentru noi, când
ne gândim la relaț�ia dintre acț�iunea de a primi ș� i recunoș� -
tinț�ă. Părerea mea este că, atunci când suntem zgârciți
cu recunoștința față de Univers și nu primim cu grație
ce ne oferă, și Universul va fi zgârcit cu noi. Așa cum
am făcut eu, își va oferi darurile altcuiva. Când cursul
unei ape este blocat de un zid sau de un obiect, își schim-
bă direcția și curge pe lângă el.
Ș� tii să primeș� ti cu recunoș� tinț�ă? Când primeș� ti 100 de
dolari, te gândeș� ti că sunt o binecuvântare sau te superi că
nu sunt 1.000 de dolari? Când apare o oportunitate î�ntr-o
săptămână, eș� ti recunoscător pentru ea sau eș� ti revoltat că

nu au apărut mai multe?
Când nu ș� tiu să primească, oamenii au numai de pierdut:
Când nu primești, nu lași harul să curgă de la tine spre

oameni.
Când nu primești, împiedici oamenii să-ți ofere înțelep-
ciunea lor.
Când nu primești, nu permiți cuiva să își dea seama de
propria valoare.
Când nu primești, nu permiți cuiva să simtă că schimbă
lucrurile.
Când nu primești, nu permiți cuiva să fie eroul tău.
Este esenț�ial să î�nveț�i să primeș� ti. Totuș� i, nu merge să

hotărăș� ti: „OK, chiar am să primesc î�n acest moment. O să
stau aici ș� i o să mă concentrez pe actul de a primi“.
Aș� a cum ai văzut la toate principiile de metamorfoză a
sufletului, a primi nu este ceva ce faci, ci mai degrabă ce se
î�ntâmplă când nu mai faci ceea ce intră î�n conflict cu actul
de a primi. De îndată ce elimini la nivel vibrațional ati-
tudinea și tiparele care îți blochează abilitatea de a
primi, actul de a primi se va întâmpla de la sine.
Actul de a primi se întâmplă în inimă, atunci

când inima se deschide.
Este o consecință firească atunci când
te deschizi și când ești suficient de vulnerabil
pentru a simți pe deplin cum cineva te-a atins,
te-a mișcat și ce impact a avut asupra ta.
BINECUVÂNTĂRI SAU POVERI?

Îl așteptăm pe Dumnezeu să ne binecuvânteze, în timp ce Dumnezeu
așteaptă de la noi să Îi acceptăm binecuvântările.
– Betsy Otter Thompson
De fiecare dată când spun povestea cu femeia fără adă-

post, cei mai mulț�i oameni reacț�ionează la fel: „Nu pot î�nț�e-
lege această atitudine negativă. Oamenii ar trebui să fie
recunoscători pentru ceea ce primesc. Cum adică a insultat-o
gestul tău?“. Acestea sunt răspunsuri uș� or de î�nț�eles. Atunci,
probabil că vei fi surprins de ceea ce urmează să spun:
Toți avem parte în fiecare zi de lucruri care

sunt binecuvântări, dar, în mintea noastră,
le transformăm în poveri.
„Sunt sigur că eu nu fac asta“, vei spune. Eș� ti sigur? Ci-
teș� te mai departe…
„Tocmai m-am î�ntors de la serviciu ș� i copiii vor să se
joace cu mine ș� i să î�mi arate ce au făcut azi la ș� coală, dar eu
sunt aș� a obosit! Cred că va trebui să petrec puț�in timp cu
ei. Poate le voi distrage atenț�ia dacă deschid televizorul ș� i
astfel voi putea să mă uit pe iPad î�n timp ce ei se joacă.“
Binecuvântare sau povară?
„Nu am nimic î�n frigider. De ce nu pot să mă bucur de o
dimineaț�ă de sâmbătă î�n care să mă relaxez? Trebuie să mă
duc la supermarket ș� i să fac aprovizionarea pentru o săptă-
mână. Dar urăsc să fac cumpărături î�n weekend – este me-
reu î�ngrozitor de aglomerat.“ Binecuvântare sau povară?
„Uite ce e î�n ș� ifonier – un dezastru! Sunt atâtea haine

î�nghesuite peste tot, î�ncât nu mai găsesc nimic. Ș� i uite ce
morman enorm de haine pentru curăț� ătorie. Măcar să
strâng grămezile care sunt pe podea.“ Binecuvântare sau
povară?
„Mama a sunat iar aseară să mă î�ntrebe cum a decurs
prezentarea la serviciu. Conversaț�iile astea sunt atât de
frustrante. Deș� i nu î�nț�elege nimic din ce fac, insistă să ș� tie
când am o ș� edinț�ă importantă ș� i să î�mi spună cât de minu-
nată voi fi. Doar nu mai am zece ani.“ Binecuvântare sau
povară?
„Ce? Câinele trebuie să meargă iar afară? Este pentru a
doua oară î�n seara asta. Hai, Lucy, nu poț�i aș� tepta până
mâine-dimineaț�ă? Iisuse, ce povară să ai un câine bătrân.
Nu am mai dormit ca lumea de un an de zile.“ Binecuvân-
tare sau povară?
Deseori nu ne mai dăm seama ce este real, adevărat ș� i
preț�ios î�n viaț�a noastră, ș� i lăsăm vălul uitării să ne cadă
peste ochi:
O familie care te iubeș� te este o binecuvântare, nu o
povară.
Să î�ț�i poț�i cumpăra orice mâncare vrei, când vrei, ș� tiind
că ai mereu la dispoziț�ie alimente proaspete ș� i sănătoase,
este o binecuvântare, nu o povară.
Un ș� ifonier plin-ochi cu haine frumoase este o binecu-
vântare, nu o povară.
O mamă care î�ncă trăieș� te, care î�ți� poartă de grijă î�n fiecare
zi ș� i este mândră de tine este o binecuvântare, nu o povară.
Un animal de companie care î�nfruntă bătrâneț�ea ș� i dis-

confortul ca să mai trăiască puț�in ș� i să î�ț�i ofere iubire necon-
diț�ionată ș� i companie este o binecuvântare, nu o povară.
Ș� i această muncă de a vedea, de a cerceta, de a recali-
bra ș� i de a vindeca este o binecuvântare, nu o povară.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A TE PLÂNGE DE LUCRURI

CA DE NIȘTE POVERI, LA A LE PREŢUI
CA PE NIȘTE BINECUVÂNTĂRI
Este atât de ușor să lăsăm ca recunoștința pentru

binecuvântările și pentru belșugul din viața noastră să
fie înghițită de obiceiul de a bombăni, de a ne plânge și
văicări de situații, bunuri și oameni a căror existență
ar trebui să o prețuim. Oricine a pierdut un copil nu ar
avea niciodată gândul că joaca cu copiii ar fi o povară ș� i ar
da orice să fie obosiț�i ș� i să se joace cu ei măcar o zi. Orice
persoană de pe Pământ căreia î�i este foame ar face cu plă-
cere drumul până la supermarket să cumpere mâncare, ba
chiar i s-ar părea că a murit ș� i a ajuns î�n Rai.
Orice persoană nevoiaș� ă, care deț�ine doar câteva arti-
cole de î�mbrăcăminte uzate, ar fi fericită să aibă un ș� ifonier
dezordonat, rebel, din care hainele dau pe-afară, ș� i ar avea
impresia că e un vis prea frumos să fie adevărat. Oricine
ș� i-a pierdut mama sau tatăl (sau pe amândoi), ar tolera
oricâte telefoane plictisitoare care le arată iubire, preț�uire

ș� i mândrie, ș� i s-ar ruga chiar ș� i pentru o singură conversa-
ț�ie de nepreț�uit. Oricine ș� i-a pierdut animalul de companie
ar plânge de bucurie dacă ar mai putea să aibă grijă chiar
ș� i o singură noapte de prietenul blănos atât de iubit.
Când considerăm că un anumit lucru este o

povară, îl secătuim de tot harul și de toată bu-
curia. Când vedem ceva ca pe o binecuvântare,
nu mai percepem efortul pe care îl presupune
și îi dăm voie să ne extindă. Aceeași sarcină
sau experiență ne poate ridica sau epuiza, în
funcție de modul în care o privim.
Poț�i să iei lucrurile pe care le-ai considerat a fi poveri
ș� i să le transformi î�n binecuvântări?
În viață, poți să te împovărezi sau să te bucuri. Egoul
limitat va vedea întotdeauna poveri. Sinele tău Suprem
va vedea întotdeauna binecuvântări.
În fiecare moment alegi – binecuvântare sau povară?
Această metamorfoză de una singură î�ț�i poate schimba
viaț�a.
Ești parte din acest miracol extraordinar care

are loc în jurul tău.
Bucură-te de el!
Deschide-te spre binecuvântare.

14
De ce ești aici: să aduci o schimbare

la nivel de vibrație
Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios,

desăvârșit și egal cu sine, numai viața omului se petrece la întâmplare,
numai destinul lui n-are niciun sens.
– Mircea Eliade
Bunicii ș� i străbunicii mei au fost imigranț�i care, la fel

ca alte zeci de milioane de oameni, au venit î�n America la
î�nceputul secolului XX din multe părț�i ale lumii. După o
lungă călătorie pe un vapor supraaglomerat, au ajuns pe
Insula Ellis, cu o bucată de hârtie umedă ș� i mototolită î�n
mână, pe care cineva scrisese o adresă ciudată dintr-un oraș�
necunoscut, alături de numele unei rude î�ndepărtate sau
al unui prieten – singurul lor punct de reper.
Bucata aceea de hârtie era nepreț�uită deoarece î�nsemna
acces, libertate ș� i o viaț�ă nouă, cu posibilităț�i inimaginabi-
le. Ș� tiu că eu, la fel ca mulț�i alț�i oameni care acum trăiesc î�n
America de Nord, trăim datorită acelei bucăț�i de hârtie, a
curajului ș� i a viziunii purtate î�n inimă de cei care s-au ru-
gat să î�ș�i găsească un scop aici.
Cred că, dacă citești aceste rânduri, ai venit pe aceas-

tă lume, în aceste timpuri și în această viață pentru că
și tu ai ceva de făcut. Și tu ai o bucată de hârtie invizibilă
depozitată în inimă, care te ghidează spre destinația ta.
Poate ai ș� tiut dintotdeauna ce scrie pe acea bucată de
hârtie ș� i nu ț�i-ai pus niciodată la î�ndoială misiunea. Poate
ai î�ncercat să descifrezi mesajul din sufletul tău ș� i ai reuș� it
să-ț�i dai seama ce ar trebui să faci. Poate ai rătăcit bucata
de hârtie ș� i suferi, ș� tiind că este acolo pe undeva ș� i simț�in-
du-te pierdut fără î�ndrumarea ei. Poate ai citit cu ani î�n
urmă una din părț�ile hârtiei ș� i ai urmat cu sârguinț�ă in-
strucț�iunile, ca să descoperi recent că mai e ceva scris ș� i pe
partea cealaltă ș� i că trebuie să schimbi total direcț�ia.
„Cum pot schimba lumea? Cum pot să-mi descopăr
menirea? Cum pot să găsesc un mod de a face ceva im-
portant și semnificativ, care să aducă cu adevărat o
schimbare?“. Acestea sunt î�ntrebări care strigă din inima
tuturor căutătorilor sinceri. Le î�nț�eleg pentru că au fost ș� i
î�ntrebările mele când mi-am î�nceput călătoria spirituală.
Au ars î�n inima mea ca un foc necontenit care mi-a solicitat
atenț�ia. Ce să fac? Ce trebuie să fac?
Î�n î�nsăș� i aceste î�ntrebări se găseș� te intrarea către ur-
mătoarea metamorfoză a sufletului. Cheia este î�n cuvântul
„a face“ ș� i î�n credinț�a că vei aduce o schimbare numai atunci
când faci ceva, când creezi ceva, când influenț�ezi ceva, când
repari sau vindeci ceva.
Ai î�nț�eles până acum că eș� ti o ființ�ă care vibrează, care
are un profund efect vibraț�ional asupra tuturor lucrurilor
ș� i asupra a tot ceea ce te î�nconjoară, î�n orice circumstanț�ă.
Prin urmare, rezultă că deja faci ceva care schimbă enorm
lucrurile.
De ce ești aici: să aduci o schimbare la nivel de vibrație 407
Să faci o schimbare nu înseamnă să ai un scop

anume sau să termini cu succes un proiect.
Este consecința inevitabilă a conștiinței tale în
fiecare moment.
Vibrația ta schimbă mereu ceva.
Întrebarea este: ce fel de schimbare faci?
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A ÎNCERCA SĂ ÎŢI DAI SEAMA

CUM SĂ FACI O SCHIMBARE, LA A ÎNŢELEGE
CĂ DEJA SCHIMBI CEVA TOT TIMPUL
Fie că eș� ti conș� tient sau nu, schimbi ceva î�n fiecare mi-
nut al zilei. Când eș� ti acasă cu familia sau cu prietenii, când
ieș� i din casă ș� i pleci undeva, când treci pe stradă pe lângă
străini sau mergi până la magazin, vibraț�ia ta aduce mereu
o schimbare, influenț�ează î�ntr-un fel sau altul, chiar ș� i atunci
când nu vrei asta. Prezența ta influențează fiecare inter-
acțiune, fiecare gând, fiecare alegere, fiecare inimă în
parte.
Nu e ca și cum, într-o zi, când te simți pregătit,

începi în sfârșit să influențezi lucrurile.
Tu deja aduci o schimbare mai mult decât îți
imaginezi. Nu poți să nu ai vreo influență.
Acesta este un principiu radical de metamorfoză a su-

fletului, unul care î�ț�i poate efectiv transforma percepț�ia de
sine, viaț�a ș� i î�mplinirea personală. Mulți dintre noi tind să
asocieze acțiunea de a aduce o schimbare cu un soi de deci-
zie. Decidem că ne vom lăsa amprenta asupra lumii ș� i, î�n
schimb, sperăm să obț�inem o anumită faimă sau notorieta-
te, să câș� tigăm o mulț�ime de bani sau să fim admiraț�i de
mulț�i oameni. Dacă aceste validări externe sunt prezente,
simț�im că am adus î�ntr-adevăr o schimbare.
Este admirabil să-ț�i stabileș� ti ș� i să atingi obiective mă-
surabile. Este satisfăcător să ai o viziune ș� i să o vezi î�nde-
plinindu-se î�n aș� a fel î�ncât ș� i alț�ii pot fi martori. Totuș� i, nu
trebuie să faci toate lucrurile acestea dacă vrei să aduci o
schimbare.
Noul principiu de metamorfoză a sufletului ne rea-
mintește că, vrem, nu vrem, vom schimba ceva în lumea
din jurul nostru. Prin definiție, ca ființe vibraționale în
relații vibraționale cu tot ce ne înconjoară, influențăm
inevitabil lucrurile. Inevitabil, facem o diferență. Chiar
dacă decidem că nu vrem să o facem, se va întâmpla
oricum!
DARUL VIBRAŢIONAL AL PREZENŢEI TALE

Iată, El își întinde lumina în jurul Lui și acoperă adâncimile mării.
– Iov, 36:30
Ce efect doreș� ti să ai asupra oamenilor? Ce speri să

simtă ei î�n prezenț�a ta? Eu știu că mi-am dorit întotdeauna
să le ofer oamenilor inima mea, dragostea, lumina și Sinele
meu Suprem, să îi ajut să-și ridice spiritul. Nu este ceea ce
ne dorim cu toț�ii, să-i facem pe oameni să se simtă mai bine

ș� i mai fericiț�i î�n prezenț�a noastră?
Ne-am obiș� nuit să auzim cuvântul „ridicare“, dar fă-ț�i
puț�in timp să reflectezi la ceea ce î�nseamnă. Tuturor ne
place ideea de a fi capabili să î�i ridicăm pe alț�ii, ceea ce î�n-
semnă că putem să î�i „î�nălț�ăm“. Prezenț�a ta energetică nu
doar că î�i afectează pe ceilalț�i, dar le poate fi de folos, poate
să î�i schimbe ș� i să î�i recalibreze.
Aceasta este munca marilor vindecători: să ridice vibra-
ția lumii prin vibrația lor. Suntem meniț�i să trăim ca ființ�e
minunate ș� i, prin urmare, suntem meniț�i să î�i ridicăm ș� i pe
ceilalț�i.
Adevărata noastră sarcină este

să ne ridicăm propria vibrație
la o frecvență atât de înaltă încât, în prezența
noastră, oamenii să simtă că se înalță.
Recalibrându-ne la Cea mai Înaltă vibrație,
îi vom ajuta pe ceilalți să ajungă la
Sinele lor Suprem.
Ce alt mod mai măreț de a le fi de folos celorlalți
decât acela de a-i înălța?
Când înțelegem acest lucru, ne vom da seama
cu bucurie că ne putem îndeplini
Cel mai Înalt scop în fiecare moment.
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA A-ȚI CĂUTA SCOPUL SAU

DE LA A TE GÂNDI CĂ TREBUIE SĂ-ȚI AMÂNI
ÎNDEPLINIREA SCOPULUI, LA A-ŢI TRĂI MENIREA
CHIAR ACUM, CLIPĂ DE CLIPĂ
Acestea nu sunt doar niș� te cuvinte motivaț�ionale sau

un mod î�ncurajator de a te gândi la viaț�a ta. Cred că scopul
Cel mai Înalt al fiecăruia dintre noi este acela de a fi un
canal de lumină și un ambasador al iubirii, cât mai mul-
tă iubire, în fiecare moment. Când vei î�ncepe să î�nț�elegi
că poț�i fi (ș� i că, de fapt, chiar eș� ti) un canal pentru ceva mă-
reț� – pentru lumină, iubire, compasiune, Dumnezeu, pen-
tru conș� tiinț�a lui Iisus, Energia Divină sau orice î�nseamnă
Conș� tiinț�ă Supremă pentru tine – î�ț�i vei da seama că acesta
este scopul tău ultim î�n viaț�ă.
Imediat după această revelaț�ie uimitoare, apare o a doua,
î�ncă ș� i mai spectaculoasă: dacă scopul tău este să ridici
lumea prin vibrația ta – să fii cel care înalță – atunci
poți să începi imediat să îți împlinești menirea! Desi-
gur, este important să î�ț�i stabileș� ti ș� i să atingi obiectivele
tangibile ale vieț�ii, dar nu trebuie să aș� tepț�i să î�ț�i termini
studiile, să ajungi la un anumit număr de oameni î�n afa-
cerea pe care o conduci, să scrii o carte, să-ț�i faci un website
sau oricare alte lucruri pe care crezi că trebuie să le
faci î�nainte de a aduce o schimbare evidentă î�n lume. Tu
deja î�ț�i î�ndeplineș� ti scopul parcurgând acest drum de
metamorfoză a sufletului ș� i prin faptul că î�ț�i recalibrezi vi-

braț�ia, astfel î�ncât să te transformi î�ntr-un far al iubirii.
Când eș� ti î�n acord cu Sinele tău Suprem, eș� ti ca un far
pentru oameni. Energia î�naltă pe care o transmiț�i î�i î�ncura-
jează pe ceilalț�i să se ridice ș� i ei cât pot de sus. Trăind î�n
vibraț�ia iubirii, devii o binecuvântare pentru ceilalț�i î�ntr-un
mod invizibil ș� i misterios.
Sunt î�ntrebată adesea ce fac eu î�n calitate de profesor.

Pe scurt, este datoria mea față de lume să îmi țin inima des-
chisă. Este datoria mea față de lume să vibrez la Cel mai
Înalt nivel al meu. Este datoria mea față de lume să trăiesc
în spațiul vibrațional al iubirii și să-i invit și pe ceilalți să vină
acolo. Aceasta este slujba, scopul ș� i profesia mea. De fapt,
cred că, indiferent de ce facem î�n această lume, asta ar tre-
bui să fie profesia tuturor.
Care este Cel mai Înalt scop al tău în fiecare zi?

Să transmiți cât mai multă iubire, în orice
situație și în orice moment.
Indiferent de profesia ta, de educație sau
de circumstanțe, nimic nu ar putea fi mai
vindecător și mai înălțător pentru ceilalți
decât să mergi prin lume cu o inimă deschisă
și plină de iubire.
Nu ai nevoie de o carte de vizită care să spună că eș� ti
profesor, lider sau că eș� ti aici pentru a schimba lumea. Nu
contează cum î�ț�i câș� tigi existenț�a; ai putea fi frizer, grădi-
nar, soră medicală, avocat, om de vânzări, instructor de
yoga sau bucătar, dar dacă î�ț�i dai toată silinț�a să fii î�n acord
cu Sinele tău Suprem, atunci vei avea un al doilea loc de

muncă foarte important: vei fi ambasadorul vibrațional al
Sinelui Suprem!
Nu trebuie să faci din schimbarea lumii o meserie.

Poți face o diferență prin modul în care trăiești.
NOUA TA RESPONSABILITATE:
SĂ TE ROGI PENTRU CEILALȚI
Fă tot binele pe care îl poți face, cu toate mijloacele, în toate modurile, în
toate locurile, de câte ori poți, tuturor oamenilor, atâta timp cât poți.
– atribuit lui John Wesley, fondatorul Metodismului*
Pe toată planeta există ființ�e minunate care ș� i-au pus

viaț�a î�n slujba lumii ajutând la crearea vibraț�iilor pozitive.
Î�n India, China, Tibet, Burma, Bhutan ș� i Nepal, spre exem-
plu, sunt preoț� i brahmani, preoț� i vedici, yogini, călugări
hinduș� i ș� i tibetani care trăiesc î�n mănăstiri ș� i temple izola-
te, departe de lume. Nu pleacă niciodată de acolo. Se dedi-
că zi de zi mantrelor, meditaț�iilor ș� i ritualurilor sacre, totul
pentru binele umanităț�ii.
Există multe mănăstiri catolice î�n toată lumea unde că-
lugări ș� i călugăriț�e trăiesc î�n izolare totală ș� i se roagă pen-
tru umanitate. Nimeni nu va ș� ti vreodată numele acestor
oameni devotaț�i. Ei nu sunt plătiț�i pentru asta. Nu deț�in
bunuri. Î�ș�i consacră viaț�a omenirii pentru a o susț�ine la ni-
vel vibraț�ional.
* Metodismul este o doctrină religioasă protestantă care preconizează

practicarea „metodică” a pietății și a evlaviei. Curentul metodist își are
originea în Anglia, unde a fost introdus în secolul al XVIII-lea. (n.ed.)
Chiar î�n acest moment, sunt oameni care se roagă cu

disperare pentru acele binecuvântări, se roagă pentru spe-
ranț�ă, se roagă pentru compasiune, se roagă să simtă că nu
sunt singuri. Î�n acest moment, există oameni care se roagă
pentru lumină, pentru har, se roagă ca rugăciunea să le fie
auzită.
Așa cum marii sfinți meditează în peșteri și temple
și se roagă în fiecare zi pentru omenire, așa cum călu-
gării, călugărițele și brahmanii stau în temple și mă-
năstiri și se roagă în fiecare zi pentru oameni, și tu poți
deveni cineva care dăruiește binecuvântări.
Î�n urmă cu câț�iva ani, î�n timp ce mă aflam î�ntr-o medi-
taț�ie profundă, am simț�it dintr-odată nevoia să spun o ru-
găciune de binecuvântare pentru planetă, una pe care să
le-o pot transmite ș� i cursanț�ilor mei, care să ridice vibraț�ia
persoanei care o spune ș� i care să se concentreze asupra
energiei de compasiune ș� i iubire. Când am terminat medi-
taț�ia, din mine au izvorât cuvintele unei rugăciuni. M-am
grăbit să le scriu î�nainte să le uit ș� i am fost uimită să citesc
ceea ce primisem.
„Rugăciunea de binecuvântare pentru planetă” este un
exerciț�iu puternic pe care î�l poț�i transmite lumii ș� i tuturor
celor din ea. Când spui această rugăciune, te vei identi-
fica cu Sinele tău Suprem și te vei ridica la cea mai înaltă
vibrație.
Iată câteva sugestii care să te ajute să te bucuri de pu-
terea acestei rugăciuni de binecuvântare:
* Citește-o mai întâi în gând. Ia-ț�i un răgaz la fiecare

propoziț�ie ca să-i î�nț�elegi semnificaț�ia ș� i să vibrezi î�n acord
cu ea ș� i transmite acel sentiment odată cu intenț�ia.
Apoi, poți spune rugăciunea cu voce tare, transfe-
rând energia din inimă în cuvinte. Dacă spui cuvintele cu
reverenț�ă, din inimă, nu repetate mecanic, te vei deschide.
* Îți sugerez să citești sau să reciți cuvintele foarte
rar. Aminteș� te-ț�i că nu sunt doar simple propoziț�ii pe care
le-am compus, ci alcătuiesc un pachet puternic din punct
de vedere vibraț�ional. Lasă vibraț�ia iubirii tale să cuprindă
Pământul, ființ�ele cărora li te adresezi, ș� i aminteș� te-ț�i că,
î�n momentul î�n care te gândeș� ti ș� i te rogi, chiar aș� a se
î�ntâmplă.
* Încearcă să vizualizezi ceea ce spui și să adaugi
rugăciunii și această dimensiune. Spre exemplu, î�n
timp ce rosteș� ti: „fie ca cei ce suferă să fie alinaț�i“, î�ncear-
că să percepi aceste persoane, să ț�i le imaginezi î�n diferite
ț�ări ș� i să le vezi suferinț�a. Imaginează-ț�i efectiv cum re-
verș� i asupra lor dragoste ș� i vindecare, exact ca un duș� de
lumină.
* Uneori, când spui rugăciunea de binecuvântare,
este de ajutor să ai un mic glob pământesc. Poț�i folosi ș� i
o fotografie a Pământului văzut din spaț�iu. Ț� ine globul sau
poza î�n mână ș� i priveș� te-o sau pune-o lângă inimă, ca pe
un copil drag. Eu î�mi imaginez mereu că î�mbrăț�iș� ez plane-
ta cu afecț�iune ș� i că î�mi revărs asupra ei toată dragostea ș� i
energia.
* Unor oameni le place să aprindă o lumânare la

începutul acestui ritual de rugăciune, care să reprezinte
Lumina Divină pe care o invocă.
* Ai putea să alegi un moment al zilei special pentru
rugăciunea de binecuvântare, cum ar fi dimineaț�a, sau să
o incluzi î�n rugăciunea sau meditaț�ia de dinainte de culcare.
Unii oameni spun această rugăciune î�n mijlocul naturii sau
după ce au aflat de o tragedie sau un dezastru î�n lume.
* Acesta este un exercițiu puternic mai ales dacă
este făcut împreună cu mai multe persoane, pentru că
mărește amploarea vibrației prin care călătorește ru-
găciunea. Î�n comunitatea mea online de cursanț�i ș� i citi-
tori, oameni din toată lumea se adună zilnic ș� i spun această
rugăciune î�n cadrul unei conferinț�e telefonice speciale de
cinci minute la prânz, după ora Pacificului. Dacă o spui la
ora aceea, află că te alături zecilor de mii de oameni care
practică acest ritual de binecuvântare ș� i că faci parte dintr-o
reț�ea globală de vindecare.
* Mulți dintre cursanții mei au inclus această bine-
cuvântare în ritualul de familie pe care îl fac împreună
cu copiii, cum ar fi rugăciunile dinaintea mesei sau cele
dinainte de culcare. Copiilor le place să participe la exerci-
ț�iul de „răspândire a iubirii pe pământ“, ca să simtă că ajută
ș� i ei să se producă o schimbare, ș� i sunt î�ncântaț�i să ț�ină
globul pământesc sau fotografia cu rândul.
Iată rugăciunea:
RUGĂCIUNE DE BINECUVÂNTARE
PENTRU PLANETĂ
Transmit binecuvântările mele planetei Pământ,

casa mea câtă vreme sunt în acest trup.
Fie ca rugăciunea să se reverse asupra lumii
și să aducă pacea.
Fie ca cei care suferă să fie alinați și vindecați.
Fie ca cei care sunt asupriți să fie eliberați și
să li se restituie demnitatea.
Fie ca toți cei pierduți în uitare să se trezească
din Marele Somn și să-și reamintească.
Fie ca toate ființele să trăiască împreună
în perfectă armonie.
Fie ca toate sufletele să se alinieze
cu Sinele lor Suprem.
Fie ca toate sufletele să regăsească drumul înapoi
spre iubire și fie ca iubirea să fie Totul.
Fie ca lumina unică perfectă să triumfe peste tot în-
tunericul, în toți oamenii și în toate locurile, văzute
și nevăzute, și fie ca lumina unică perfectă să învingă
pentru totdeauna.
Să fie pace.
Să fie pace.
Să fie pace.
De fiecare dată când vei spune această rugăciune de

binecuvântare, vei fi un vindecător. Vei fi o persoană care-i
î�naltă pe ceilalț�i. Vei fi o binecuvântare. Indiferent de ce mai
faci î�n ziua respectivă, î�ț�i vei fi î�ndeplinit scopul.
Când ai pornit î�n această călătorie de metamorfoză a

sufletului, fie că ș� tii sau nu asta, ai reuș� it să aduci o schim-
bare ș� i să binecuvântezi planeta.
Când ț�i-ai purificat inima, fie că ș� tii sau nu asta, ai reuș� it
să aduci o schimbare ș� i să binecuvântezi planeta.
Când ai ales lumina î�n locul î�ntunericului, fie că ș� tii sau
nu asta, ai reuș� it să aduci o schimbare ș� i să binecuvântezi
planeta.
În acest moment, să știi că ești o ființă evoluată

spiritual. În acest moment, să știi că ești cineva
care aduce harul mereu. În acest moment,
amintește-ți de ce ești pe acest Pământ – să
devii o binecuvântare pentru ceilalți. Acestea
vor fi cele mai mari realizări ale sufletului tău.
15
Iubirea pe care o lași moștenire
Cei care își dau seama că întreaga viață este UNA se află acasă oriunde
ar fi și se văd pe ei înșiși în toate ființele.
– Taittreya Upanishad
Când ne trăim viaț�a î�nvăț�ând permanent, suntem mereu

î�n căutare de profesori, ș� i ajungem să î�nț�elegem că ne apar
î�n forme neaș� teptate. Î�n timpul ultimei excursii î�n India,
spre exemplu, am î�ntâlnit mulț�i profesori extraordinari î�n
cele mai improbabile locuri, iar majoritatea dintre ei nu
vor ș� ti niciodată că m-au î�nvăț�at ceva.
Î�ntr-o după-amiază, după o vizită la un templu, am tre-
cut pe lângă un sat unde principala î�ndeletnicire a oameni-
lor era producț�ia de cărămizi. Ș� oferul a oprit maș� ina, iar
noi am coborât ș� i ne-am dus să ne uităm la un grup de lu-
crători, format din bărbaț�i, femei ș� i copii. Mai multe femei
î�n vârstă făceau ceea ce părea a fi o sarcină istovitoare:
luau un amestec special de noroi ș� i argilă, î�l puneau î�n for-
me ș� i curăț� au cu grijă excesul, astfel î�ncât, atunci când
mulajul era î�ndepărtat, rămânea o cărămidă moale. Aceste
cărămizi proaspete erau lăsate mai multe zile să se usuce
la soare, urmând ca apoi altcineva să le ia ș� i să treacă la

următorul pas.
O femeie anume mi-a atras atenț�ia. Părea să aibă î�n jur
de 70 de ani, dar probabil că era mai aproape de 50. Purta
un sari zdrenț�uit din bumbac, care probabil iniț�ial fusese
de un galben aprins, dar acum se decolorase ș� i avea o nu-
anț�ă palidă, nisipie. Am știut că asta a făcut toată viața ei, zi
de zi, an de an – a stat aplecată deasupra unei gropi în soa-
rele dogoritor și a transformat noroiul în cărămizi. Ș� i, la o
mie de astfel de cărămizi, familia ei câș� tiga echivalentul a
circa 5,50 $.
Asta era karma ei: să se nască î�n sărăcie î�n India, să î�ș�i
petreacă î�ntreaga viaț�ă făcând cărămizi pentru casele altor
oameni, pentru clădiri mari, cu aer condiț�ionat, construite
departe de locul î�n care trăia ș� i pe care nu avea să le vadă
niciodată, toate astea pentru ca ea ș� i familia ei mănânce cât
să supravieț�uiască ș� i să aibă un loc liniș� tit î�n care să doarmă.
Aceasta era misiunea ei. Ochii mi s-au umplut de lacrimi de
recunoș� tinț�ă gândindu-mă la viaț�a mea, la norocul meu, ș� i
am spus o rugăciune pentru sora mea indiană, pentru ca
viaț�a ei următoare să fie mai uș� oară.
Am mai văzut ceva î�n ziua aceea, ceva chiar ș� i mai im-
portant. Urmărind-o pe acea femeie, am simț�it că, î�n ciuda
condiț�iilor vitrege, a monotoniei ș� i a muncii grele, ea era
mulț�umită. Am auzit-o cum î�ngâna î�ncet numele Sita, soț�ia
devotată a Zeului Rama. Am văzut-o ș� tergând de pe mulaj
cu mare atenț�ie noroiul î�n exces. Era mândră de cărămizile
ei. Îi aparțineau. Le făcuse cu mâinile ei.
Î�n multe privinț�e, tu ș� i cu mine nu avem nimic î�n co-
mun cu acea femeie ș� i, totuș� i, î�n altele, avem totul î�n comun
cu ea. Fiecare dintre noi stă în soarele dogoritor al
Iubirea pe care o lași moștenire 421
propriului drum misterios, confecționând cărămizi de

înțelepciune, cărămizi de autocunoaștere, cărămizi de
compasiune și cărămizi de iubire. Este o muncă grea și
neplăcută și, uneori, chiar înspăimântătoare și istovi-
toare. Totuși, ca și femeia aceea, continuăm în ciuda
dificultăților, știind că prin acea muncă ne-am construit
drumul spre libertate.
Adesea, când mă confrunt cu un moment dificil, î�mi
amintesc de această femeie dintr-un mic sat fără nume,
dintr-o zonă î�ndepărtată a Indiei de Sud. O văd cu chipul
obosit, ridat, cu pielea tăbăcită de soare, cu mâinile zdrobi-
te ș� i cu spatele deformat, dar î�i văd ș� i î�mpăcarea când se
uită cu un zâmbet mulț�umit la grămada de cărămizi pe
care le-a făcut. Î�n acele momente, î�i mulț�umesc că a fost pro-
fesoara mea fără să ș� tie ș� i pentru că mi-a amintit de ceea ce
î�ț�i amintesc eu ț�ie acum – că fiecare dificultate, fiecare
experiență curajoasă de vindecare, fiecare revelație,
fiecare abandon dureros, dar necesar, fiecare moment
umil de iertare – fiecare dintre acestea reprezintă o
cărămidă a victoriei, o cărămidă a libertății, o cărămi-
dă a ascensiunii care, atunci când sunt puse laolaltă, îți
construiesc palatul conștiinței deșteptate.
La î�nceputul cărț�ii, ț�i-am povestit visul pe care l-am

avut cu zidul acela imens pe care trebuia să-l trec, ș� i care
era de fapt o uș� ă, ș� i ț�i-am spus ș� i cum am găsit cheia care o
deschidea. În același fel, poate că aceasta ți se pare o simplă
carte, dar, de fapt, este o ușă care, sper eu, ți-a arătat și va
continua să-ți arate calea spre tărâmuri de împlinire ce-ți
depășesc imaginația.
Sper din toată inima că vei pune î�n practică tot ceea ce
ț�i-am oferit î�n această călătorie. Foloseș� te tehnicile de re-
calibrare, fă exerciț�iile, continuă să scrii î�n jurnal ș� i reciteș� te
sugestiile din Introducere despre cum să utilizezi cartea.
Acum vor avea mai mult sens ș� i te vor î�ndruma î�n timp ce
reciteș� ti ș� i î�nț�elegi informaț�iile.
Principiile de metamorfoză a sufletului pe care le-am
prezentat reflectă ceea ce eu consider a fi adevăruri spiri-
tuale universale ș� i principii vibraț� ionale. Acestea au re-
prezentat harta care m-a ajutat să ajung mai departe decât
mi-am imaginat vreodată – spre î�nț�elepciune, vindecare,
libertate ș� i trezire spirituală. Cu toate acestea, metamorfo-
zele sufletului tău se vor manifesta î�ntr-un mod miraculos.
Fii atent la ele. Recunoaște-le când se întâmplă. Pune-le pe
hârtie, reflectează la ele, și nu uita să te bucuri de ceea ce ai
văzut.
Universul încearcă mereu să ne transforme cu

duioșie, vorbindu-ne printr-o floare, un cântec,
prin forma norilor, prin ce ne spune cineva, prin
ce vedem la știri, prin cuvintele celor pe care îi
iubim și mai ales prin șoaptele inimii noastre.
Ascultă…
Când plantezi sămânța iubirii, tu ești cel care înflorește.
– Ma Jaya Sati Bhagavati
Aceasta este povestea unui altfel de profesor, care ne poar-

tă de la cărămidarii din India la un copac din California.
Î�n 1876, un marinar care se î�ntorcea dintr-o lungă că-
lătorie pe mare din Australia a ajuns î�n portul din Santa
Barbara. Printre mai multe suvenire, a adus cu el ș� i un mic

răsad pe care î�l găsise. Nici nu ș� tia ce plantă era sau ce ar fi
putut să devină, dar a păstrat-o.
Câț�iva copii ai localnicilor veniseră la debarcader, î�n-
cântaț�i să asiste la ancorarea uriaș� ei nave venite dintr-un
loc atât de î�ndepărtat. Marinarul a observat o fetiț�ă dulce,
cu ochii mari, din apropiere, ș� i dintr-un impuls, s-a hotărât
să î�i dăruiască ei răsadul.
— Ce ar trebui să fac cu el? l-a î�ntrebat fetiț�a, nedume-
rită de cadoul cel straniu.
Marinarul i-a răspuns:
— Plantează-l și vezi ce se întâmplă.
Fata s-a dus acasă ș� i a plantat răsadul î�n curte. La scurt
timp, familia ei s-a mutat, dar, î�nainte să plece, fata a dat
planta unei prietene, care a transplantat-o la câteva străzi
distanț�ă de ocean.
Ce s-a î�ntâmplat cu răsadul? Astăzi, el este cunoscut sub
numele de Smochinul din Moreton Bay și este cel mai mare
copac din specia lui din America de Nord. Are 25 de metri
î�nălț�ime ș� i o coroană de aproape 60 de metri lăț�ime – adică
două treimi dintr-un teren de fotbal. Acest copac specta-
culos oferă aproape 2.000 de metri pătraț�i de umbră, iar
rădăcina lui acoperă aproape un acru de pământ. Se esti-
mează că sub el ar î�ncăpea 10.000 de oameni. Este o prive-
liș� te uluitoare.
Acest copac a î�nceput ca un dar spontan venit din ge-
nerozitatea ș� i bunătatea unui marinar care a văzut o fetiț�ă
curioasă ș� i a decis să î�i ofere ceva, ș� tiind că ea nu va ajunge
probabil să parcurgă niciodată jumătate din glob, cum fă-
cuse el. Zeci de ani mai târziu, acel dar care nu părea mare
lucru la acea vreme, a făcut milioane de oameni să se bucu-

re ș� i să se minuneze. Oameni care au stat sub el cu cei
dragi, oameni care l-au folosit pe post de refugiu î�n timpul
ploilor ș� i care au făcut un picnic la umbra lui. A fost martor
la primele săruturi, la logodne, căsătorii, slujbe memoriale,
reuniuni ș� i î�ntâlniri.
Sute de mii de păsări i-au stat pe ramuri ș� i milioane de
cântece au fost cântate printre frunzele sale. Generaț�ii de
veveriț�e l-au folosit pe post de loc de joacă. Toată această
dragoste, viață și sărbătoare au pornit dintr-un mic ră-
sad adus din Australia și oferit cu dragoste.
Când marinarul i-a dat fetiț�ei răsadul, poate că ea l-a
găsit interesant, deș� i nu părea cine ș� tie ce – erau doar câte-
va frunze verzi pe o tulpină subț�ire. Nu ș� i-a imaginat nicio-
dată cât de mare ar putea deveni. Î�n ceea ce-l priveș� te pe
marinar, sunt sigură că nici el nu s-a gândit că, 150 de ani
mai târziu, oameni din î�ntreaga lume vor citi î�ntr-o carte
despre darul său.
Smochinul din Moreton Bay este un profesor excelent
pentru finalul cărț�ii, reamintindu-ne aceste adevăruri:
Am putea crede că știm ce primim atunci când ni
se dă un dar de înțelepciune, dar, în realitate, nu avem
nicio idee despre belșugul pe care îl poate aduce darul
primit.
Am putea crede că ne-am explorat până în profun-
zime mintea, inima și sufletul, dar există tărâmuri ne-
mărginite de a căror existență nu știm încă și care ne
vor ului când le vom descoperi.
Am putea crede că știm cum vor crește semințele
cunoașterii și adevărului, dar amploarea a ceea ce se
va întâmpla cu noi și înăuntrul nostru depășește orice

imaginație.
Uneori, revelaț�iile noastre nu ni se par cine ș� tie ce.
Schimbările de perspectivă par interesante, dar nu ne î�n-
chipuim că ne-ar putea schimba viaț�a atât de mult. Aș� a
cum un grădinar se uită cu drag la seminț�ele lui ș� i apoi le
plantează, ș� tiind că vor î�nflori ș� i vor deveni ceva extraordi-
nar, ș� i eu am o viziune magnifică asupra a ceea ce poate
î�nflori pentru tine din răsadul acestei călătorii de metamor-
foză a sufletului. Plantează-l și vezi ce se întâmplă.
Plantează semințele de adevăr, vindecare

și curaj în profunzimea conștiinței tale.
Udă-le cu grijă și sârguință cu gândurile,
dedicarea și cutezanța ta. Fii răbdător.
Ceva miraculos se întâmplă chiar în acest moment.
Din semințele tale cresc rădăcinile iluminării.
Harul le ajută să crească.
Într-o zi, mai curând decât te-ai aștepta, vei
sta sub un copac magnific, care își întinde
crengile înțelepciunii și iubirii.
IUBIREA PE CARE O LAȘI MOȘTENIRE

Aleargă prin lume,
Oferind iubire, oferind iubire…
– Hafez, din poezia If the Falling of the Hoof (Dacă bătaia copitei),
vol. The Gift („Darul“)
Fie că suntem pe acest pământ de 18 sau de 80 de ani,

fiecare dintre noi se gândeș� te la călătoria pe care a făcut-o
de la naș� tere ș� i până î�n prezent. Din adâncul sufletului se
ridică î�ntrebări care ne obligă să căutăm răspunsuri: Cum

am trăit? Cum am iubit? Ce am învățat? Cu ce am contribuit la
lumea din jurul nostru? Ce vom lăsa în urmă când vom trece
pragul lumii de dincolo? Care va fi moștenirea noastră?
Când mama era pe moarte, m-am gândit mult la î�nț�ele-
sul cuvântului moștenire. Relaț�ia cu ea a depăș� it rolul tradi-
ț�ional de mamă ș� i fiică. Î�ncă de la î�nceput, ne-am dat putere
una alteia î�ntr-un mod misterios ș� i amândouă ș� tiam asta,
aș� a cum prietenii vechi, de suflet, cunosc lucruri despre
care nu e nevoie să vorbească, dar care î�i fac să se î�ncreadă
complet unul î�n celălalt.
Am avut o copilărie dureroasă, iar Phyllis a fost refu-
giul meu. Avusese două avorturi spontane î�naintea mea ș� i
cea mai mare parte a perioadei de sarcină ș� i-a petrecut-o
stând î�ntinsă î�n pat ș� i sperând că voi supravieț�ui. Odată ce
m-am născut, m-a iubit necondiț�ionat. Am amintiri profun-
de ș� i duioase de cum mă săruta, mă î�mbrăț�iș� a, mă ț�inea î�n
braț�e ș� i î�mi spunea cât sunt de specială – iar eu o credeam.
De mică am simț�it că sunt lumina mamei mele î�n mo-
mentele de dificultate, când tata o î�nș� ela ș� i o dezamăgea.
Era demnă ș� i curajoasă atunci când marea majoritate a fe-
meilor î�ncă nu ș� tiau să fie curajoase. Una dintre cele mai
importante lecții pe care le-am învățat de la ea a fost
să nu las niciodată greutățile să-mi înăsprească inima.
Dacă-mi simțiți iubirea izvorând din aceste pagini, să
știți că este datorită ei.
Imediat cum am cunoscut succesul, am făcut tot ce am
putut ca să compensez condiț�iile vitrege din copilărie, să o
răsfăț� pe mama ș� i să î�i ofer orice ar putea să î�i uș� ureze viaț�a
ș� i să î�i aducă bucurie. Totuș� i, e ceva ce nu i-am oferit nicio-
dată, ș� i anume nepoț�i. Am ales conș� tient să nu am copii,
tocmai ca să î�mi dedic î�ntreaga viaț�ă muncii de profesor. Î�n

felul ei afectuos care o caracteriza, mama mi-a î�nț�eles ș� i
mi-a acceptat decizia, ș� i nu m-a făcut să simt nicio clipă că
greș� esc.
Acum urma să mă părăsească, fără niciun avertisment.
M-am grăbit să iau un avion spre casă, î�n Philadelphia, ș� ti-
ind că nu mai avea mult timp de trăit ș� i sperând că o voi
găsi î�ncă lucidă. Nu era decât un lucru pe care voiam să î�l
fac când ajungeam la ea – să îi spun despre moștenirea pe care
o lăsa în urmă: nu nepoți, ci dragoste. I-am rugat pe cursanț�ii
ș� i prietenii mei să î�i scrie mamei mele câte o scrisoare î�n
care să î�i povestească cum li s-a schimbat viaț�a datorită
muncii mele – ceea ce î�nsemna datorită ei – ș� i am făcut din
ele o carte pe care am intitulat-o Moș� tenirea de dragoste.
Am petrecut câteva zile sfâș� ietoare, dar de nepreț�uit,
acasă, cu mama, î�nainte să î�mi reiau activitatea. Î�n ultima
noapte î�nainte să plec, m-am aș� ezat lângă ea, i-am pus un
braț� pe după umerii firavi ș� i i-am arătat cartea pe care o
făcusem. Era foarte fragilă din cauza tratamentelor cu ra-
diaț�ii ș� i nu a spus mare lucru, dar au î�nceput să î�i curgă la-
crimi pe măsură ce dădeam paginile ș� i î�i citeam omagiile
celor cărora le-a influenț�at ș� i schimbat viaț�a prin mine –
moș� tenirea ei.
O lună mai târziu, iubita mea mamă a murit. Aceasta
este scrisoarea pe care i-am citit-o î�n acea noapte ș� i am
recitit-o din nou la î�nmormântare:
Draga mea mamă,

Majoritatea părinților așteaptă din partea copiilor să le
ofere sentimentul că au transmis mai departe tot ce era mai
bun în ei, atât lor cât și celor care urmează după ei: copiilor,
nepoților și strănepoților. În acest fel, simt că vor trăi veșnic,

chiar și atunci când nu se vor mai afla în corpul lor, în viața
asta.
Dragă mamă, știu că în acest moment al călătoriei tale
te afli în circumstanțe pe care nimeni nu le poate înțelege,
dar inevitabil trebuie să le acceptăm, și că ai reflectat pro-
fund la tine și la viața pe care ai dus-o.
Fiind singura ta fiică și singurul descendent pe linie fe-
minină, știi că am ales să nu am copii și, din acest motiv,
neamul se termină cu mine. Însă am primit chemarea să
fiu de folos omenirii, știind că scopul meu este să ajut să
se trezească cât mai mulți oameni. Acest angajament a
cerut multe sacrificii din partea mea, sacrificii pe care
am fost fericită și privilegiată să le fac.
Așadar, chiar dacă nu îți pot oferi nepoți, și cei care ar
urma după ei, tot îți las o moștenire. Pentru mine, este cea
mai nobilă moștenire dintre toate – dragostea.
Prin tine și de la tine am învățat ce înseamnă să iu-
bești necondiționat, să ajuți cu altruism și să trăiești cu
inima curată și cu spiritul generos. Aceasta a fost adevă-
rata moștenire pe care mi-ai lăsat-o și, prin voia lui Dumne-
zeu, am transmis această moștenire a iubirii la milioane și
milioane de oameni.
Această carte conține câteva impresii despre această moș-
tenire – mesaje de la cursanții mei și de la prieteni, despre
efectul pe care l-ai avut asupra lor, asupra familiilor lor și
asupra vieții lor în moduri care nu pot fi numite decât ade-
vărate binecuvântări.
Îți transmit cuvintele lor în acest moment de trecere. Fie
ca ele să îți aducă pace și împlinire când privești în urma ta.
Poți să le iei cu tine în drumul tău spre lumină. Și fie ca
mereu să știi că te voi iubi întotdeauna, dincolo de timp și

spațiu, și că suntem una și aceeași ființă.
Cu dragoste, fiica ta,
Barbara.
Această scrisoare pentru mama este una dintre cele mai

mari realizări sufleteș� ti ale mele. Am vrut să ș� tie de iubirea
pe care mi-a lăsat-o moș� tenire ș� i sunt sigură că i-a adus
pace când a trecut dincolo.
Poate că sunt î�n viaț�a ta oameni care î�ncă trăiesc ș� i
care ar trebui să ș� tie ce moș� tenire ț�i-au lăsat înainte să pă-
răsească pământul.
Nu aștepta ca o persoană pe care o iubești să

moară ca să îi aduci un omagiu.
Nu amâna să îți exprimi recunoștința până
când nu va mai fi aici și nu va mai putea primi
darul cuvintelor tale. Spune-i acum, indiferent
dacă e tânără sau în vârstă. Nu știm niciodată
când se scurge timpul cuiva pe Pământ.
Care va fi moș� tenirea ta? Una dintre cele mai profun-
de schimbări sufletești pe care trebuie să o facem în fie-
care zi este aceea de a reflecta la moștenirea noastră, nu
aceea pe care o vom lăsa în urmă atunci când vom pleca,
ci cea pe care o lăsăm chiar acum, astăzi, mâine și în
următoarea zi. Despre asta e vorba î�n călătoria de me-
tamorfoză a sufletului, să î�nț�elegem că î�n fiecare zi lăsăm o
moș� tenire î�n această lume ș� i că libertatea ș� i responsabilita-
tea noastră constă î�n a alege care va fi această moș� tenire.
Iată, deci, ultimul principiu de metamorfoză a sufletului:
METAMORFOZĂ
TRECEREA DE LA MOŞTENIREA PE CARE O LAŞI

LA SFÂRȘITUL VIEŢII, LA MOŞTENIREA
PE CARE O LAŞI ASTĂZI
Î�n fiecare dimineaț�ă, î�ntreabă-te:
„Ce moștenire voi lăsa astăzi? Cât de mult se

va schimba lumea la finalul acestei zile în
urma alegerilor și a acțiunilor mele?”
Gândeș� te-te la asta pe parcursul zilei, concentrându-te

nu pe munca sau pe sarcinile pe care ai reuș� it sau nu să le
faci, ci, după cum am văzut î�n paginile acestei cărț�i, pe am-
prenta pe care o lași asupra tuturor oamenilor și lucrurilor.
Care este cea mai importantă moș� tenire? Până acum
ar trebui să ș� tii care e răspunsul meu: dragostea. Când sun-
tem î�ntr-un moment de iubire, suntem cea mai mare ș� i cea
mai formidabilă forț�ă din câte există. Ajungem la dimensi-
uni infinite atunci când transmitem dragoste prin vibrația
noastră. Mai mari de atât nu putem fi.
Nu căuta darul. Fii darul.

Nu căuta speranța. Fii speranța.
Nu căuta lumina. Fii lumina.
Nu căuta miracolul. Fii miracolul.
Nu căuta binecuvântarea. Fii binecuvântarea.
Nu căuta iubirea. Fii iubirea.
Iubirea spune: „Eu sunt totul.”

Înțelepciunea spune: „Eu nu sunt nimic.”
Viața mea se scurge între cele două.
– Nisargadatta Maharaj
Aș� adar, dragii mei, am ajuns la finalul pelerinajului nos-

tru, dar sper că nu este ș� i finalul pelerinajului vostru. Cum vi
s-a părut această călătorie? Simț�iț�i că î�n interiorul vostru
lucrurile s-au rearanjat, s-au schimbat, s-au ajustat, s-au
recalibrat, s-au extins, s-au deschis ș� i s-au topit? Î�ncepeț�i să
simț�iț�i curenț�ii mistici ai amintirilor care se trezesc î�n inima
voastră? Vă simț�iț�i cuprinș� i de o nouă bucurie pe măsură ce
î�nț�elegeț�i că v-aț�i trezit ș� i că vă î�ntoarceț�i la plenitudine?
Un pelerinaj spiritual adevărat nu poate fi povestit.
Este ceva silenț�ios, invizibil ș� i de nedescris. Cuvintele î�n-
cearcă să articuleze ceea ce mintea crede că a î�nț�eles. Totuși,
în templul interior – templul inimii –, a avut loc ceva profund
și miraculos. Î�n acel loc sacru, dincolo de orice sensuri, din-
colo de limbaj, se dezvăluie misterios nectarul călătoriei.
Să bei din acel nectar e ca ș� i cum ai gusta veneraț�ia, reve-
renț�a ș� i pacea.
Când aveam 18 ani, î�nclinaț�ia spre Divin mi-a alimentat
dorinț�a de libertate supremă ș� i am pornit pe drumul meu
î�n această viaț�ă, acela de căutător spiritual. Î�nclinaț�ia spre
Divin m-a adus î�n acest moment aici cu tine. Adevărata
natură a acestei înclinații este însuși harul, pentru că,
atunci când îl simțim, vrem mai mult din el, și nimic
altceva nu ne va ajuta să-l obținem decât Sinele Su-
prem. Astfel, suntem îndemnați să pornim pe această
cale, și nimic nu ne poate abate din drumul nostru

spre casă.
Aș� a a fost î�ntotdeauna pentru mine ș� i aș� a rămâne acum,
la sfârș� itul pelerinajului din care au izvorât metamorfozele
sufletului.
DE LA INIMA MEA CĂTRE INIMA TA

Valul iubirii mele s-a înălțat atât de sus,
încât mă revarsă asupra ta.
– Hafez, din poezia An Infant in Your Arms (Un sugar în brațele tale),
vol. The Gift (Darul)
Scrierea acestei cărț�i nu poate fi descrisă decât ca un

abandon î�n faț�a iubirii. Mai mult decât pentru orice altă lucra-
re pe care am realizat-o, pentru Metamorfozele sufletului a
trebuit să renunț� la tot pentru a face loc iubirii care aș� tepta
să se manifeste, nu iubirea pentru ceva sau cineva anu-
me, ci iubirea care îi cuprinde pe toți și toate.
Această iubire nu este ceea ce credem atunci când ne-o
imaginăm ca î�nsemnând fericire ș� i bucurie. Această dra-
goste cuprinde laolaltă bucurie ș� i agonie, trădare ș� i com-
pasiune, abandon ș� i ispăș� ire, umilinț�ă ș� i triumf. Este plină
pe de-a-ntregul fiindcă cuprinde totul, nu lasă pe dinafară
nimic din ceea ce este uman, iar apoi merge dincolo de asta,
transformându-se în ceva ce nu pot numi decât sublim. Este
dragostea pentru imperfecțiunea omenirii, care, în același
timp, nu ne descalifică de la divinitatea noastră.
Un recipient imperfect încă poate conține

ceea ce este perfect.
Astfel, am fost un pocal umil ș� i tremurând care a primit

foarte multă dragoste, foarte multă compasiune ș� i foarte
mult har, toate pentru a ț�i le putea oferi ț�ie. De multe ori
am plâns de la efectul pe care l-au avut valurile de energie
care se revărsau î�n mine, de multe ori nu-mi puteam stă-
pâni lacrimile când simț�eam durerea lumii, durerea mea,
durerea noastră, lupta noastră cu propriul î�ntuneric ș� i do-
rinț�a pentru lumină, ș� i de multe ori am simț�it inima grea ș� i
suferindă a atâtor suflete frumoase, suflete î�nspăimântate
care î�ncearcă să se lupte ș� i să scape din plasa uitării. „Re-
zistă!“, am vrut să strig. „Rezistă! Nu ești singur. Vom face
asta î�mpreună“.
Mai ales, m-am rugat ca, în ciuda vânturilor potriv-
nice și necruțătoare care mi-au năvălit în viață și m-au
zguduit din rădăcini, acest recipient care este sufletul
meu să fie suficient de puternic, suficient de stabil și
suficient de curajos încât să nu verse nici măcar o pică-
tură prețioasă din ceea ce îți era destinat.
Dacă ai primit vorbele mele î�ncărcate de iubire ș� i î�nț�e-
lepciune, atunci mă poț�i simț�i, așa cum te simt eu acum, așa
cum te-am simțit mereu. Eș� ti cel fără chip, cel preaiubit fără
nume, inspiraț�ia mea, cel pe care l-am slujit fără să ș� tiu
cine eș� ti – cu toate acestea, î�n mod miraculos, iată-te aici,
stând cu mine î�n cele mai ascunse tărâmuri din inima mea
ș� i, pe măsură ce scriu, sufletul tău ț�ine companie sufletului
meu. Acesta este misterul a ceea ce fac eu.
Cu toții ne conducem acasă unii pe alții.
– Ram Dass
Faci parte din ceva profund, alături de mulț�i alț�ii de pe

această planetă. Toț�i suntem î�ntr-o relaț�ie mistică, vibra-
ț�ională unii cu alț�ii, o relaț�ie î�n care suntem conectaț�i ener-
getic prin cele mai adânci tărâmuri ale inimii spirituale
autentice.
Aceasta este metamorfoza supremă a sufletului:

Marea Aducere Aminte și Marea Reuniune cu
cel mai Înalt și cel mai sincer Sine.
Când cineva dintre noi se deschide,
toți ne deschidem. Când cineva dintre
noi se vindecă, toți ne vindecăm.
Când cineva dintre noi se transformă,
toți ne transformăm
Când cineva dintre noi se înalță, toți ne înălțăm.
Când cineva dintre noi intră în vibrația iubirii,
toți vibrăm în acord cu iubirea.
În acest fel, unirea inimilor noastre vindecă
lumea.
Acestea sunt cele mai Î�nalte binecuvântări pentru tine.
Primeș� te-le din inima mea î�n inima ta:
Fie ca tu să îți amintești cine ești cu adevărat ca suflet,

de ce ești în acest trup, în această viață și în acest timp pe
Pământ.
Fie ca toate intențiile tale sincere pentru libertate, vin-
decare și eliberare să fie primite și sfințite prin har.
Fie ca toate obstacolele din tine și din afara ta să fie în-
lăturate, ca să poată pătrunde lumina.
Fie ca tu să găsești înapoi drumul spre deplinătate.
Fie ca tu să te eliberezi de suferință. Pacea fie cu tine.
Fie ca tu să fii o binecuvântare pentru lume și pentru cei

pe care îi întâlnești în drumul tău, indiferent de ce faci, în
orice moment.
Fie ca oamenii să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru
că te-au întâlnit.
Fie ca tu să trăiești în așa fel încât să devii darul, spe-
ranța, miracolul, binecuvântarea și iubirea pentru familia
ta, prietenii tăi și pentru lume.
Fie ca lumina ta să strălucească ca un soare etern atât
de puternic, încât și tu să fii uimit de strălucirea lui.
Fie ca tu să știi că ești acea lumină, și amintește-ți că și
acum nu ești nimic altceva decât lumină. Numai lumină.
Fie ca spiritul tău să se trezească.
Fie ca spiritul tău să se trezească
Fie ca spiritul tău să se trezească
Î�ț�i mulț�umesc că ai respectat î�ntâlnirea cu mine ș� i pen-

tru faptul că mi-ai dat privilegiul imens de a-ț�i transmite
dragostea mea prin aceste cuvinte.
Într-un loc dincolo de condiții și cauzalitate,

de timp și spațiu, sunt alături de tine.
Și acolo există întotdeauna numai dragoste.
METAMORFOZELE SUFLETULUI
TRECEREA DE LA A CĂUTA LA A TE DESCHIDE
TRECEREA DE LA A CĂUTA LA A VEDEA
TRECEREA DE LA A REGLA FELUL ÎN CARE PRIVEȘTI,

LA A VEDEA TOTUL
TRECEREA DE LA A CĂUTA LA A-ȚI REAMINTI
TRECEREA DE LA A TE GÂNDI
LA TRANSFORMARE, LA A O FACE
TRECEREA DE LA A ÎNCERCA SĂ CONTROLEZI EXTERIORUL,

LA TRANSFORMAREA INTERIOARĂ
TRECEREA DE LA A GESTIONA LA A ÎNȚELEGE
TRECEREA DE LA ÎNAINTE LA ÎNĂUNTRU,

ȘI DE LA DEPĂRTARE LA PROFUNZIME
TRECEREA DE LA GÂNDIREA POZITIVĂ,

TRECEREA DE LA A TE CONSIDERA O FIINȚĂ

EMOȚIONALĂ/INTELECTUALĂ,
LA A ÎNȚELEGE CĂ EȘTI O FIINȚĂ VIBRAȚIONALĂ
TRECEREA DE LA A CREDE CĂ RELAȚIILE

ȘI INTERACȚIUNILE CU OAMENII SUNT EMOȚIONALE,
LA A ÎNȚELEGE CĂ TOATE RELAȚIILE SUNT
ÎN PRIMUL RÂND VIBRAȚIONALE
TRECEREA DE LA A-ȚI PRIVI TRECUTUL
CA PE O SERIE DE EVENIMENTE EMOȚIONALE,
LA A LE ÎNȚELEGE CA FIIND EVENIMENTE VIBRAȚIONALE
CARE AU AVUT UN IMPACT VIBRAȚIONAL ASUPRA TA
TRECEREA DE LA A SPUNE ADEVĂRUL,

LA A VIBRA ÎN ACORD CU EL
TRECEREA DE LA A TE ÎNTREBA: „MĂ PLAC OAMENII?“

LA „CE VIBRAȚIE TRANSMIT?”
TRECEREA DE LA ÎMBUNĂTĂŢIREA FUNCȚIONALITĂȚII,

LA ÎMBUNĂTĂŢIREA PREZENŢEI
TRECEREA DE LA A ALEGE LA CE SĂ FII CONŞTIENT,

LA A-ŢI AMINTI CĂ TOTUL CONTEAZĂ
TRECEREA DE LA GÂNDIREA DE TIPUL: „TOTUL SAU NIMIC“,

LA A ÎNŢELEGE CĂ TOTUL ESTE TOTUL
TRECEREA DE LA A ÎNCERCA SĂ ARĂŢI BINE

LA A CULTIVA CREDIBILITATEA VIBRAŢIONALĂ
TRECEREA DE LA A CONSIDERA MĂIESTRIA CA FIIND

ATITUDINEA ȘI INTENŢIA DE A EXCELA,
LA A FACE DIN MĂIESTRIE UN ADEVĂRAT OBICEI
TRECEREA DE LA CĂUTAREA MĂREȚIEI,

LA A TE PREGĂTI PENTRU MĂREȚIE
TRECEREA DE LA CONTRACŢIE LA EXPANSIUNE

PRIN CULTIVAREA EXPANSIUNII ȘI ELIMINAREA CONTRACŢIEI
TRECEREA DE LA A TE ÎMPOTRIVI SAU A ELIMINA

EMOŢIILE, TIPARELE SAU ENERGIILE NEDORITE,
LA A CREA CONDIŢII DE EXPANSIUNE, PENTRU CA ACESTE
ENERGII SĂ SE DESTINDĂ ŞI SĂ DISPARĂ
TRECEREA DE LA A AŞTEPTA PASIV

SĂ VEZI CARE PARTE DIN TINE VA TRIUMFA,
LA A SUSŢINE ȘI ÎNCURAJA ECHIPA DE EXPANSIUNE
TRECEREA DE LA A APRECIA SITUAŢIILE ŞI A EVENIMENTELE

CA FIIND BUNE SAU RELE, LA A EVALUA IMPACTUL
VIBRAŢIONAL PE CARE ÎL AU ACESTEA ASUPRA TA
TRECEREA DE LA A REMARCA CE SE ÎNTÂMPLĂ,

LA A ALEGE ÎN MOD CONŞTIENT ÎN FIECARE MOMENT
TRECEREA DE LA A OBSERVA CEEA CE TREBUIE SCHIMBAT,

LA A FACE CONŞTIENT CE E NEVOIE PENTRU A TE SCHIMBA
TRECEREA DE LA A TE OPRI LA REPERARE ȘI REVELAŢIE,

LA A ALEGE TRANSFORMAREA
TRECEREA DE LA A TE ÎNTREBA: „DE CE NU POT?“,

LA A TE ÎNTREBA: „DE CE NU FAC?“
TRECEREA DE LA A ÎNCERCA SĂ SCHIMBI TOTUL,

LA A ALEGE SĂ FACI CEVA
TRECEREA DE LA A TE GÂNDI LA SUPREM,

LA A VIBRA ÎN ACORD CU SUPREMUL
TRECEREA DE LA A ÎNCERCA SĂ TE ACORDEZI

CU SINELE TĂU SUPREM, LA A OBSERVA CÂND,
CUM ŞI DE CE TE-AI ABĂTUT DE LA EL
TRECEREA DE LA A AŞTEPTA SĂ FII RIDICAT,

LA A TE RIDICA SINGUR
TRECEREA DE LA TE CONCENTRA PE SCOPURILE EXTERNE, LA A
ACORDA PRIORITATE REALIZĂRILOR SUFLETEŞTI
TRECEREA DE LA A ÎNCERCA MEREU SĂ AI ŞI SĂ FACI MAI MULTE

LA EXTERIOR, LA A CREȘTE ÎN INTERIOR
TRECEREA DE LA A VEDEA UNDE PRIMEȘTI IUBIRE,

LA A VEDEA UNDE POȚI OFERI TU IUBIRE
TRECEREA DE LA DOAR A MĂSURA TIMPUL,

LA A TE MINUNA DE PROPRIILE BINECUVÂNTĂRI
TRECEREA DE LA A AVEA O ATITUDINE DE RECUNOŞTINŢĂ LA

TRĂIREA RECUNOŞTINŢEI CA EXPERIENŢĂ VIBRAŢIONALĂ
TRECEREA DE LA RECUNOŞTINŢA CONDIŢIONATĂ,

LA RECUNOŞTINŢA DINCOLO DE CONDIŢII
TRECEREA DE LA LIPSA RECUNOŞTINŢEI ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRI-

LOR, LA ÎNŢELEGEREA CĂ POŢI FI RECUNOSCĂTOR SIMȚINDU-TE
ÎN ACELAŞI TIMP INCONFORTABIL
TRECEREA DE LA A FI RECUNOSCĂTOR DOAR PENTRU CEEA CE

EXISTĂ, LA A FI RECUNOSCĂTOR ȘI PENTRU CEEA CE LIPSEȘTE
TRECEREA DE LA IDEEA DE A PRIMI,

LA EXPERIENŢA VIBRAŢIONALĂ A PRIMIRII
TRECEREA DE LA A PRIMI CU RETICENȚĂ,

LA A PRIMI CU GRAȚIE
TRECEREA DE LA A TE PLÂNGE DE LUCRURI CA DE NIȘTE PO-

VERI, LA A LE PREŢUI CA PE NIȘTE BINECUVÂNTĂRI
TRECEREA DE LA A ÎNCERCA SĂ ÎŢI DAI SEAMA
CUM SĂ FACI O SCHIMBARE,
LA A ÎNŢELEGE CĂ DEJA SCHIMBI CEVA TOT TIMPUL
TRECEREA DE LA A-ȚI CĂUTA SCOPUL SAU DE LA A TE GÂNDI

CĂ TREBUIE SĂ-ȚI AMÂNI ÎNDEPLINIREA SCOPULUI,
LA A-ŢI TRĂI MENIREA CHIAR ACUM, CLIPĂ DE CLIPĂ
TRECEREA DE LA MOŞTENIREA PE CARE O LAŞI LA SFÂRȘITUL

VIEŢII, LA MOŞTENIREA PE CARE O LAŞI ASTĂZI
MANTRA PENTRU
METAMORFOZA SUFLETULUI
ASTĂZI VOI VEDEA CEEA CE ESTE DE VĂZUT,

VOI SIMȚI CEEA CE ESTE DE SIMȚIT
ȘI VOI ȘTI CEEA CE ESTE DE ȘTIUT.
MULŢUMIRI
Este o onoare pentru mine să î�i enumăr pe cei care m-au

iubit, m-au î�ndrumat, m-au pregătit, m-au inspirat ș� i m-au
susț�inut î�n timpul scrierii acestei cărț�i.
Toată recunoș� tinț�a mea pentru părinț�ii mei spirituali,
ghizi, protectori divini ș� i umani din această lume ș� i dincolo
de ea:
Lui Maharishi Mahesh Yogi ș� i Gurumayi Chidvilasananda,
pentru darurile nepreț�uite de trezire spirituală, eliberare
ș� i nesfârș� ită gratitudine, fără de care nu aș� fi putut să î�mi
î�mplinesc misiunea î�n această viaț�ă.
Iubitei mele mame, Phyllis Garshman, și tatălui meu vitreg,
Dan Garshman, pentru că m-au î�nvăț�at atât de multe chiar
ș� i după ce ș� i-au părăsit forma fizică, ș� i care mă î�mbrăț�i-
ș� ează î�n fiecare zi cu dragoste necondiț�ionată din lumea
cealaltă.
Iubitelor mele animale de companie din Rai: Bijou, Shanti
ș� i Luna, pentru că sunt î�ngerii mei ș� i aș� a vor fi î�ntotdeauna.
Fostului meu soț, Doug Henning, pentru semnele magice
inconfundabile prin intermediul cărora ș� tiu că mă priveș� te de
sus ș� i pentru că î�mi î�nlesneș� te î�n continuare metamorfoza.
Tuturor acelor ființe divine invizibile ale căror nume nu

le ș� tiu, dar a căror prezenț�ă o simt î�ntotdeauna cu mine.
Sunt copleș� ită să fiu un vehicul pentru î�nț�elepciunea voas-
tră binefăcătoare.
Multă recunoș� tinț�ă tuturor celor care m-au ajutat, vin-
decătorilor, suporterilor ș� i familiei:
Lenna și Alan Wagner, pentru legăturile eterne, prietenia
nemuritoare, pentru faptul că sunt mereu alături de mine
ș� i mă iubesc î�n toate formele mele misterioase.
Marisa Morin, prietena mea veche dintr-o altă viaț�ă, pen-
tru că este puntea mea către cea mai î�naltă culme a iubirii
ș� i lumina care î�mi arată mereu drumul spre casă.
Doctorului și Maestrul Zhi Gang Sha, pentru abilitatea
sa de a vindeca suflete ș� i de a î�nfăptui miracole.
Dr. Sat Kaur Khalsa, Chakrapani Ullal, Mark Lerner, Dr.
Neil Kobrin, Chantal Evrard, Rashani Rea și Brent Bahr, pen-
tru compasiune, î�ndrumare ș� i vindecare.
Alison Betts, pentru aproape două decenii de sprijin
nelimitat ș� i loialitate, ce au depăș� it orice condiț�ie.
Rose și Jack Herschorn de la The Sacred Space (Spaț�iul
Sacru), pentru că ne-am cunoscut la timpul potrivit ș� i pen-
tru că reprezintă iubita mea familie din Santa Barbara.
Lui Gail Kingsbury, pentru că m-a ajutat să renasc ș� i
este mereu alături de mine.
Lui Jim Kwik, pentru strălucire ș� i inspiraț�ie.
Lui Bill Gladstone și Waterside Productions, pentru că au
recunoscut cine sunt eu cu adevărat, au î�nț�eles nevoia de a
scrie cartea de faț�ă ș� i m-au călăuzit î�n direcț�ia cea bună.
Oamenilor minunați de la Hay House, pentru dăruirea
cu care s-au dedicat î�n folosul lumii ș� i pentru că m-aț�i făcut
Mulţumiri 447
părtaș� ă la cunoș� tinț�ele voastre, î�n special Louisei Hay pen-

tru că mi-a netezit calea, Reid Tracy pentru că mi-a oferit
ș� ansa să răspândesc mesajul acestei cărț�i, Patty Gift pentru
că mi-a cinstit cuvintele ș� i î�nț�elepciunea ș� i Margaretei
Nielsen pentru sprijin ș� i entuziasm.
Lui T. Harv Eker, Brendon Burchard, Rick Frishman, Mark
Victor Hansen, Craig Duswalt, Debbie Allen ș� i Demian Lichten-
stein, pentru că m-au ajutat cu generozitate să î�mi transmit
mesajul multor oameni î�n ultimii nouă ani.
Tuturor celor care lucrează alături de mine la compania
mea, Shakti Communications, pentru că sunt stâlpii mei de
rezistenț�ă ș� i mă ajută să ajut mulț�i alț�i oameni.
Ş� i, mai presus de toate, cursanț�ilor mei din î�ntreaga lume,
din trecut ș� i din prezent, care ș� i-au respectat promisiunea
să mă regăsească, aș� a cum mi-am respectat ș� i eu promisi-
unea de a î�i regăsi. Vă mulț�umesc că vă amintiț�i de mine.
Sunteț�i o binecuvântare pe care o preț�uiesc.
DESPRE AUTOR
Dr. Barbara De Angelis este unul dintre cei mai in-

fluenț�i profesori din domeniul transformării personale ș� i
spirituale ale timpurilor noastre. Ca renumit autor, speaker
ș� i personalitate media, ea a fost printre primele persoane
care au ajutat la popularizarea miș� cării de self-help din anii
’80 ș� i, vreme de patru decenii, mesajele ei inspiraț�ionale
despre cum să trăieș� ti o viaț�ă cu adevărat liberă, plină de
cunoaș� tere ș� i revelaț�ie spirituală au ajuns la zeci de milioa-
ne de oameni.
Dr. De Angelis a scris 14 cărț�i care au fost vândute î�n
peste zece milioane de exemplare ș� i au fost traduse î�n 25 de
limbi, dintre care patru au fost pe primul loc î�n topul cărț�ilor
bestseller al publicaț�iei The New York Times. A avut propri-
ile emisiuni tv pe posturile CNN, CBS ș� i PBS, a fost invitată
frecvent la emisiunile The Oprah Winfrey Show, The TODAY
show ș� i Good Morning America. A fost creatorul ș� i producă-
torul publireportajului premiat „Making Love Work“ („Să
faci dragostea să funcț�ioneze“), care a fost vizionat de sute
de milioane de oameni din î�ntreaga lume ș� i s-a bucurat de
un mare succes.
Dr. De Angelis este cunoscută ca fiind unul dintre cei

mai emoț�ionanț�i speakeri din lume ș� i se numără printre
singurele cinci femei care au primit titlul de „Cel mai im-
portant orator al secolului“ din partea organizaț�iei Toast-
masters International. A prezentat numeroase conferinț�e
la care au participat personalităț�i marcante precum Dalai
Lama, Sir Richard Branson, Deepak Chopra, Wayne Dyer,
Louise Hay ș� i mulț�i alț�i profesori renumiț�i.
Dr. De Angelis î�ș�i consideră dedicaț�ia ș� i angajamentul
nestăvilit faț�ă de propria călătorie ca fiind sursa a tot ce s-a
î�mplinit prin dânsa. Este un căutător perseverent, care a
aprofundat practica spirituală î�ncă de la vârsta de 18 ani ș� i
a petrecut mult timp î�n compania unor renumiț�i maeș� tri
spirituali ai timpurilor noastre.
Dr. De Angelis este preș� edinta Shakti Communications,
companie a cărei misiune este aceea de a transmite lumii
mesaje iluminate prin intermediul lucrărilor sale. Ea ț�ine
seminarii, cursuri online ș� i programe de training pentru
toț�i cei care vor să trăiască o viaț�ă plină de măiestrie, î�m-
plinire ș� i libertate. Dr. De Angelis este rezidentă î�n Santa
Barbara, California.
O invitație specială de la Barbara De Angelis
RĂSPÂNDEŞTE IUBIRE
ŞI FĂ O SCHIMBARE ÎN LUME
Dragă cititorule,
Sper că Metamorfozele sufletului te-a inspirat să por-
neș� ti î�n propria călătorie ș� i te-a ajutat să î�ț�i dai seama cât
de mult influenț�ezi mereu lumea î�n care trăieș� ti. Nu uita:
poate că nu poți face ceva pentru toată lumea, dar sigur poți
face ceva pentru cineva. În fiecare zi, într-o mică măsură, poți
face ca lumea să fie mai bună decât era cu o zi înainte.
O modalitate simplă prin care poț�i face acest lucru este

să povesteș� ti cât mai multor oameni despre Metamorfozele
sufletului. Cineva dintre cunoscuții tăi are nevoie de aceas-
tă carte chiar acum, și e nevoie de tine ca să ajungă la
acea persoană:
* cineva care este pregătit pentru o cunoaș� tere mai
aprofundată a evenimentelor din viaț�a lui;
* cineva care se află î�ntr-un impas personal sau
profesional;
* cineva care a ajuns î�n punctul î�n care î�ș�i doreș� te să
facă o schimbare;
* cineva care trece printr-un proces de vindecare fizică
sau emoț�ională;
* cineva care s-a î�mpotmolit, este confuz ș� i căruia î�i

este teamă să treacă la pasul următor;
* cineva care este interesat de o aprofundare spirituală;
* cineva despre care crezi că are nevoie să facă o me-
tamorfoză sufletească.
Am creat ș� i o altă cale uș� oară ș� i rapidă prin care poț�i să
aduci o schimbare, pe lângă recomandarea cărț�ii. Accesea-
ză adresa:
www.SoulShifts.com/spreadlove
Vei putea să trimiț�i prin e-mail un fragment gratuit din
Metamorfozele sufletului la cât de mulț�i oameni doreș� ti,
fără să comanzi nimic. Pentru a-ț�i mulț�umi pentru ajutor,
î�ț�i vom oferi un abonament gratuit pe un an la newsletter-ul
informativ lunar.
Te rog să-ț�i rupi o clipă din timpul tău ș� i să te gândeș� ti
la toț�i oamenii a căror viaț�ă o poț�i influenț�a dacă le spui
despre Metamorfozele sufletului. Î�ț�i mulț�umesc că te-ai ală-
turat apelului meu. Î�mpreună vom face ca vibraț�ia planetei
noastre să se ridice.
RĂSPÂNDEŞTE DRAGOSTEA
Î�n slujba ta, cu profundă recunoș� tinț�ă,
Barbara
MAI MULTE LUCRĂRI DE
DR. BARBARA DE ANGELIS
Seminarii live, dezbateri și cursuri online
Barbara De Angelis este î�ncântată să ț�ină seminare ș� i

dezbateri live pe tema cărț�ii Metamorfozele sufletului, pre-
cum ș� i workshopuri î�n zona Americii de Nord, care sunt
adresate celor interesaț�i de experienț�a transformării inte-
rioare. Î�n plus, numeroasele cursuri online ș� i seminarele
televizate, susț�inute personal de Barbara, reprezintă un
mod convenabil î�n care poț�i lucra cu ea din orice colț� al
lumii, pentru acumularea de î�nț�elepciune ș� i pentru a crea
viaț�a pe care o meriț�i. Te rugăm să ne contactezi pentru
lista cursurilor ș� i pentru mai multe detalii despre ele.
Ascult-o pe Dr. De Angelis la radio Hay House

Barbara este live săptămânal la radio Hay House, care
emite online 24/7. Intră pe HayHouseRadio.com pentru mai
multe informaț�ii.
Alătură-te grupului specializat Metamorfozele sufletului

Dr. De Angelis a creat grupul specializat Metamorfozele
sufletului, prin care cursanț�ii avansaț�i din î�ntreaga lume,
cititori ai cărț�ii, se conectează. Pentru mai multe detalii, poț�i
accesa: www.soulshifts.com/masterygroups
ÎMPĂRTĂŞEŞTE POVESTEA
METAMORFOZEI SUFLETULUI TĂU
Dr. De Angelis ar dori să afle ce impact a avut cartea

Metamorfozele sufletului asupra vieț�ii tale. Te rugăm să ne
trimiț�i poveș� tile pe adresa:
Stories@SoulShifts.com
CONTACT
Vă rugăm să ne contactați dacă:
* Doriț�i să ocupaț�i un loc la următoarele seminarii live.

* Doriț�i să vă abonaț�i la newsletterul gratuit al Dr. De Angelis.
* Doriț�i să vă î�nscrieț�i la cursurile online ț�inute personal
de Barbara.
* Doriț�i să ascultaț�i gratuit mesaje inspiraț�ionale.
* Doriț�i să primiț�i invitaț�ii gratuite, cadouri sau reduceri la
conferinț�ele Barbarei.
* Doriț�i să primiț�i fragmente din alte cărț�i ale autoarei.
* Doriț�i să o rezervaț�i pe Dr. De Angelis pentru o apariț�ie sau
un eveniment.
* Doriț�i să aflaț�i cum vă puteț�i î�nscrie î�n grupul specializat
„Metamorfozele Sufletului“.
* Doriț�i să faceț�i parte din comunitatea noastră online.
Pentru informații, accesați:

www.Soul.Shifts.com sau www.BarbaraDeAngelis.com
TELEFON (855) 8WISDOM sau (310) 996-5586
E-MAIL: info@SoulShifts.com
Urmărește-o pe Dr. De Angelis pe rețelele de socializare
Twitter: @drbdeangelis
Facebook: DrBarbaraDeAngelis
Trimite-ți sufletul în vacanță
Vizitează site-ul www.HealYourLife.com® pentru

o regrupare, pentru î�ncărcarea bateriilor ș� i pentru
a te conecta cu propria ta splendoare. Vei găsi blo-
guri, ș� tiri despre minte ș� i trup ș� i sfaturi î�nț�elepte
care î�ț�i vor schimba viaț�a, toate de la Louise Hay ș� i
prietenii săi.
Intră pe www.HealYourLife.com chiar azi!

Editura ACT și Politon
Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,
C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro

Barbara de Angelis - Metamorfozele Sufletului

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Barbara de Angelis - Metamorfozele Sufletului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

METAMORFOZELE

HOW DID I GET HERE? Finding Your Way to Renewed Hope

SECRETS ABOUT LIFE EVERY WOMAN SHOULD KNOW:

WHAT WOMEN WANT MEN TO KNOW

REAL MOMENTS: Discover the Secret for True Happiness

REAL MOMENTS FOR LOVERS

CHICKEN SOUP FOR THE COUPLE’S SOUL

CHICKEN SOUP FOR THE ROMANTIC SOUL

CONFIDENCE: Finding It and Living It*

ARE YOU THE ONE FOR ME?: Knowing Who’s Right

SECRETS ABOUT MEN EVERY WOMAN SHOULD KNOW

HOW TO MAKE LOVE ALL THE TIME

© 2020 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească

Editura ACT și Politon

Traducător: Alina Grozea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a aces-

Învățături revoluționare pentru

Traducere din limba engleză de

Oferită cu cea mai mare dragoste,

Oferită cu cea mai mare dragoste, în onoarea tuturor

1. Trecerea peste prag  31

5. Dansul cosmic: fizica spirituală și secretul

8. Ia atitudinea în vederea conștientizării:

11. Realizările sufletești și CV-ul cosmic 345

Metamorfozele sufletului 437

În serviciul Sinelui tău Suprem

Sinele meu Suprem î�i urează bun-venit Sinelui tău Suprem

Timp de 40 de ani am fost autor, orator, prezentator

* Profesorul transformațional ajută oamenii să-și conștientizeze tipa-

ani î�ntregi să exploreze locul acela ș� i ani î�ntregi să se î�n-

î�ndrumare, inspiraț�ie ș� i practici care să-i ajute pe calea lor

Fructele se coc încet, dar cad brusc și fără întoarcere.

Pe când aveam 20 de ani, î�n 1971, am petrecut ș� ase luni

nu ne simțim superiori, ci mai degrabă umili datorită coacerii

Oferită cu multă dragoste, î�n slujba Sinelui tău Suprem,

Înainte de a începe: unele îndrumări care te vor

Toate gândurile cu adevărat înțelepte au fost deja gândite de mii de ori;

– Johann Wolfgang von Goethe

Există o alchimie misterioasă, dar inconfundabilă, care

spațială vibrațională nu reprezintă destinația, ci sunt

MAI MULT DECÂT INFORMAȚII:

Cuvintele care izvorăsc nu de la nivelul inte-

doar priveș� ti cuvintele î�n plan fizic, ci le absorbi energia, ca

înseamnă că ai o reacție vibrațională la cuvinte. Ai ajuns la

Cuvintele din această carte sunt mai mult decât

Partea I: Poarta către adevărata trezire spirituală

Partea a II-a: Metoda transformării

voi explica. Vei î�nvăț�a cum să cultivi o credibilitate vibraț�io-

Partea a III-a: Spiritualitatea practică

Partea a IV-a: Cum să trăiești metamorfozele sufletului

STILUL MEU DE PREDARE PANORAMIC

Acest stil panoramic de predare este ca ș� i cum aș� oferi

SĂ CINSTIM TOATE CĂILE CARE DUC

dintre ei s-au apropiat mai mult de religia lor, trăind-o la

— Am coborât un etaj, dar nu ș� tiam că mai era încă

Ani mai târziu, când mi-am î�nceput cariera de profesor

Acum că pornim împreună în această călătorie,

Pentru adevărata vindecare, adevărata transformare

Trecerea peste prag

Dacă [profesorul] este într-adevăr înțelept, el nu vă invită să intrați

Î�n toate religiile, pe toate căile spirituale, unul dintre

Acum mulț�i ani, când mi-am î�nceput călătoria spirituală,

Te afli în fața acestui prag al metamorfozelor sufle-

1. Trecerea peste prag 31

11. Realizările sufletești și CV-ul cosmic 345

Metamorfozele sufletului 437