Eșecul este cheia în drumul către succes!

Încercarea, eșecul și succesul sunt complementare

Multe persoane nu ajung să-și împlinească visul, nu din cauza eșecului. Multe
persoane nu-și trăiesc visul, deoarece renunță. Vedeți… nu este eșecul ceea ce
ne oprește, dar majoritatea oamenilor se opresc la primul eșec întâlnit.
Persoanele care au succes nu se opresc la primul eșec. Ei nu se opresc la zece
eșecuri. Nu se opresc la o sută de eșecuri, o sută sau o mie. Ei spun următorul
lucru:
Acesta este visul meu și voi face orice este necesar pentru a-l împlini. Voi
învăța lecțiile fiecărui eșec. Voi învăța mai repede, voi lucra din greu și voi
lucra înteligent, dar cel mai important lucru, nu voi renunța până când visul
meu devine realitate!

Diferența dintre succes și eșec

Eșecul contribuie la învățarea lecțiilor și la realizări

Eșecul este o parte masivă din drumul către a fi capabil să devii un om

de succes. Va trebui să devii un om comfortabil cu eșecurile, va trebui de fapt
să cauți eșecurile! Eșecurile sunt întâlnite unde există și lecțiile. De exemplu,
când mergi la sala de gimnastică sau când lucrezi grupe musculare ale
corpului, tu de fapt cauți eșecuri continue, dorești ca mușchii tăi să ajungă în
punctul unde pot eșua, deoarece acolo se întâlnește adaptarea și creșterea.
Oamenii de succes eșuează de foarte multe ori. Ei eșuează de mai multe ori
decât reușesc. Însă, ei extrag lecțiile din eșecuri și folosesc acest lucru, folosesc
energia și înțelepciunea pentru a se întoarce la următoarea etapă a succesului.
Trebuie să încerci, trebuie să trăiești la marginea capabilităților tale, trebuie
să trăiești unde ești aproape sigur că vei eșua.
Eșecul și motivul practicării

Motivul practicării: practica este eșecul controlat, atingerea limitelor.

Ți se comunică des: „Nu poți ridica aceea. Nu poți face acest lucru”.
Totul până ajungi în punctul în care brusc corpul tău face ajustările necesare
și poate face acele lucruri. Eșecul de fapt ne ajută să recunoaștem zonele unde
avem nevoie să evoluăm. Eșuați devreme, eșuați frecvent, eșuați în continuare.

Esecul este un pas spre succes

Esecul este un pas important spre succes. Un pas pe care foarte mulţi nu-l pot
face pentru că adesea acesta este văzut drept obstacolul suprem.
Cei mai mulţi învătăm această lecţie când suntem mici, dar o uităm când
îmbătrânim. Majoritatea am învăţat să mergem pe bicicletă la o vârstă
fragedă. Mai ştiţi momentul când vi s-au dat jos roţile ajutătoare? N-a fost un
moment de demoralizare totală? A fost parcă asemenea unui eşec, nu? Până
să vi se dea jos acele roţi „ştiaţi” să mergeţi pe bicicletă iar apoi brusc n-aţi
mai putut.

De ce ne este teama de esec

READ NEXT
SANATATEA SI MERSUL PE TOCURI

Daca ar fi sa evaluam intotdeauna sansele de nereusita a oricarui nou inceput,

am evita competitiile, urmarirea propriilor vise, provocarile de orice natura.
Sansele de esec si esecul insusi fac parte din viata. Si totusi, ne temem de el.

Echilibrul cu sine

In fata esecului putem capitula, renunta, ne desconsideram, suferim, ne

simtim rusinati… Iar aceste stari pot persista suficient de mult cat sa devina
adevarate piedici in calea a ceea ce ne dorim.

De ce sa mai incercam, cand stim ca putem rata si ajungem sa ne simtim iar

astfel?! In plus, ce vor gandi despre noi cei din jur? Probabil si ei isi dau
seama ca nu suntem in stare de nimic…

Astfel de ganduri reconstruiesc ceea ce credem despre propria persoana,

handicapandu-ne pe termen lung. O stima de sine buna si echilibrul emotional
sunt atuurile pe care le avem la indemana.

Putem gresi, toti o fac. Putem sa nu fim perfecti, culmea!, si tot sa fim
persoane valoroase. Important este sa acceptam esecul ca parte din firesc si sa
invatam sa ne adresam corect unei astfel de situatii.

Psihoterapeutul Ionut Mogosanu ne spune ca „suntem deseori atat de prinsi

in valtoarea cotidianului, ca nu mai avem vreme sa ne ingrijim de noi insine,
de constructia interioara si de nevoile noastre ca indivizi in echilibru.

Alergam dupa confirmari exterioare si validari. In general, actiunile noastre

ne conduc la reusite si, din cand in cand, la nereusite, atat in plan profesional,
cat si in plan personal. Traim uneori in rutina succesului si, cand apare esecul,
parca totul se naruie.

Este ca si existenta impreuna a lui «bine» si «rau». In realitate, echilibrul si

miscarea intre cei doi poli genereaza toata frumusetea vietii.

Ca in absolut toate situatiile de viata, oamenii traiesc specific esecul, in

concordanta cu profilul psihologic si cu experientele de viata proprii.
Motivatia personala care il impinge pe individ la actiuni este elementul-cheie.
Sunt descrise doua tipuri de motivare: nevoia de succes si evitarea esecului.
Rezultatul este acelasi, dar trairile interioare sunt diferite.

Desi nu se poate genera un profil al persoanei care, atunci cand inregistreaza

un esec, este expusa depresiei, se pot identifica trairi care pot indica depresie
in cazul esecului. Acestea sunt, cel mai adesea, ganduri negative.

Exemple de ganduri negative: «nu voi reusi», «altii sunt mai pregatiti», «o sa
ma fac de ras», «sunt un om slab», «cred ca nu am ce face» etc.

Identificarea acestor ganduri sunt semnalele clare ale unei posibile depresii in
cazul unor nereusite. Sunt trairi puternic negative si, de cele mai multe ori,
participa intr-un mod covarsitor atat la generarea esecului, cat mai ales la
starea de depresie ce se instaleaza“.

Trairea infrangerilor

Nicidecum nu ar fi posibil ca un esec sa ne bucure, dar de la acceptarea lui la

prabusire, in urma nereusitelor, este o cale lunga. Cel mai des intalnite trairi
in urma unui esec, Ionut Mogosanu le vede puternic conflictuale,
enumerandu-le:

Chestionarea abilitatilor. Indoiala asupra propriei capacitati de a face lucruri

(de exemplu: „Nu sunt in stare sa fac lucruri simple!“).

Imagine de sine alterata si expunerea in fata celorlalti cu aceste inabilitati (de

exemplu: „Eu nu sunt un om de actiune“).

Tendinta de demolare a propriei constructii, si aici vorbim fie de cunostinte

profesionale, fie de abilitati de viata, fie, ceea ce este cel mai grav, de eul
interior. („Sunt un om slab“, „Nu sunt capabila sa interactionez cu ceilalti“,
„Nu sunt in stare de nimic din ceea ce cred eu ca pot face“).

Tendinte de retragere din situatii similare. Renuntarea la valori proprii prin

negarea existentei sau reipostazierea acestora in mod negativ/negativist
(„Degeaba sunt atent la cei din jur ca, uite, nu mi-a fost de folos“; sau si mai
grav: „eu am luat in calcul toate implicatiile si din cauza asta am dat gres!“,
„altadata nu o sa-mi mai pese de…!“ ).

Acceptarea esecului e semn de intelepciune

„Dispozitia de a denumi si a trai unul sau mai multe momente din viata sub
umbrela sumbra a esecului este prodepresiva.

Trairile interioare negative sunt capcanele care ne tin in starea de esec si ne

induc depresia, cu intregul tablou preclinic si clinic al ei“, spune
psihoterapeutul.

Daca trairile intense legate de esec sunt factori favorizanti ai depresiei si

totodata gandurile negative genereaza un mediu propice acesteia, cel mai
important demers este cel cu noi insine, cu propria viziune asupra vietii si
asupra noastra.

Pentru a rezista nereusitelor, pentru a gasi resursele interioare ca sa mergem

mai departe depasind un insucces, pe termen lung, relatia cu noi trebuie sa fie
una in echilibru.

Acest lucru, in primul rand, inseamna acceptarea de sine cu atuuri si greseli,

inseamna sa ne permitem sa nu fim perfecti!“

Tot Ionut Mogosanu afirma ca „pentru evitarea starilor depresive este

necesar sa pozitionam, de la bun inceput, actiunea si ce inseamna succesul.

SEE ALSO
ESENȚIAL, RELAŢII
O RELATIE NOUA IMEDIAT DUPA DESPARTIRE? RISCURI SI
AVANTAJE

Astfel, gandul ca orice actiune initiem, are, in momentul zero, 50-50% sanse
de reusita si esec este o constructie solida, obiectiva si asiguratoare pentru
viitor.

Optimistul spune: am 50% sanse de reusita, iar pesimistul: am 50% sanse de

esec. In al doilea rand, revin la interpretarea corecta a termenului «esec» si
separarea de a esua/naufragiu. In fond, nu este decat «lipsa succesului».

Trairile sunt sau vor fi prezente oricum in acea stare de esec, dar, nepurtand
greutatea «ireparabilului», sunt mai usor de gestionat.

Astfel ca, in locul trairii absolute a incapacitatii proprii, in locul negarii

valorilor personale si a propriului eu, putem pune intrebari catre acest eu
interior.
O analiza a esecului din perspectiva derularii actiunilor vine, cu siguranta, sa
arate obiectiv acele cauze pentru care nu am reusit.

Analiza de succes este cea cu un punct de referinta exterior, mai obiectiv si

gata sa sprijine, sa ajute. Acest mod de analiza ne permite imbunatatirea
abilitatilor, a capacitatilor personale.

Iata ca ne gasim in situatia in care, pe de o parte, ne consolidam imaginea de

sine si ne tinem departe de depresie. Si – de ce nu? –, uneori trebuie sa mul-
tumim esecului, care a fost sursa de dezvoltare si de consolidare a propriului
eu, a sinelui“.