Coordonator: Lector univ. drd.

Oana Mateescu Autor: Simona Chirica (casatorita Cernea) Facultatea de Psihologie Anul II, ID Grupa 3

Comportamentul anormal este un comportament normal in conditii anormale(Merton K. Robert).Orice societate are insa o serie de norme scrise sau nescrise prin intermediul crora poate aprecia dac o anumit conduit sau un anumit act, este adecvat sau nu, se nscrie sau nu n modelul cultural prescris pentru toi membrii ei. Aceste norme stabilesc modalitile de sanciune pentru toate conduitele sau actele care nu corespund ateptrilor societii (unele sanciuni se aplic n mod instituionalizat, altele se aplic prin mecanisme neoficiale, informale). Dac am defini toate aceste conduite ori acte ca abateri de la normele de orice fel, am putea afirma c orice societate se confrunt, n cursul dezvoltrii ei, cu manifestri de devian. Deviana desemneaz nonconformitatea, nclcarea normelor i regulilor sociale. Aceasta are o sfer mult mai larg dect criminalitatea, infracionalitatea sau delincvena (denumit i devian penal), deoarece include nu numai nclcrile legii penale, ci toate deviaiile de la comportamentul socialmente acceptat i dezirabil (Rdulescu, 1994). Acelasi autor spune ca devianta se defineste prin mai multe criterii: o Criteriul satistic prin prisma caruia devianta este o abatere semnificativa de la media celorlalti membri ai societatii o Criteriul normativ care subliniaza faptul ca devianta incalca normele sociale o Criteriul magnitudinii si gravitatii actului deviant conform caruia sunt considerate deviante numai actele care se abat in mod semnificativ de la asteptarile celorlalti. o Criteriul medical conform caruia sunt membri ai societatii care sunt incapabili sa respecte normele sociale in cauza unor deficiente fizice si psihice, cum sunt bolnavii psihici, in special psihoticii si psihopatii care nu au capacitatea de a distinge intre bine si rau, moral si imoral. o Criteriul reactiei sociale conform caruia devianta depinde de punctul de vedere al publicului care o defineste Comportamentul deviant este un comportament atipic, care se ndeprteaz sensibil de la poziia standard (medie) i transgreseaz normele i valorile acceptate i recunoscute n cadrul unui sistem social. Diagnosticarea comportamentului deviant depinde de natura normelor sociale, de gradul de toleran al societii respective, ca i de pericolul actual sau potenial pe care l prezint deviana fa de stabilitatea vieii sociale. Sociologic devianta reprezinta orice actiune , conduita sau manifestare care violeaza normele scrise sau nescrise ale societatii sau ale unui grup socio- cultural particular. Deviana nu poate fi neleas ca fenomen sau ca un comportament detaat de contextul social. Fiind intim legat de condiiile fundamentale ale oricrei viei sociale, deviana reprezint un fenomen normal n cadrul evoluiei societii, a moralei i a dreptului, iar individul deviant nu trebuie considerat neaprat ca o fiin nesocializat, ca un element parazitar, neasimilabil, introdus n corpul societii, el avnd uneori rolul unui agent reglator al vieii sociale (Durkheim, 1974). Deviana, desemnnd distanarea

semnificativ de la normele de conduit i de la valorile sociale acceptate ntr-un spaiu cultural determinat, ntr-o anumit societate i la un moment dat, are att o semnificaie negativ, disfuncional, ct i una pozitiv, funcional. n unele situaii deviana faciliteaz funcionarea societii. Cei din afara rndurilor i determin pe cei din coloan s fie mai unii. Altfel spus, deviana consolideaz conformarea, sancioneaz, certific normalitatea . Extensia, intensitatea i gravitatea devianei sociale depind, n mare msur, de valorile i normele care sunt nclcate, precum i de reacia public fa de aceste abateri i nclcri. De aceea, evaluarea devianei sociale se face pornind de la procesul de elaborare a normelor i regulilor de conduit i terminnd cu intensitatea reaciei sociale fa de nclcarea acestora. Fenomenul deviantei are insa cateva caracteristici de baza : universalitatea, variabilitatea si relativitatea sa. Conform principiului universalitatii, desi devianta a capatat forme distincte pentru diferite societati sunt cateva conduite universal condamnate, indiferent de comunitate sau grup socio-cultural. Acestea sunt: omorul voluntar al unui membru al grupului de apartenenta, incestul intre mama si fiu, tata si fiica, frate si sora, violul si furtul. Variabilitatea fenomenului deviantei este aceea care a generat complexitatea si extensia notiunii. Unele tipuri ale deviantei rezulta din incalcarea normelor morale, altele din incalcarea normelor de politete, a normelor institutionale sau organizationale iar altele din incalcarea normelor juridice. Sociologii si istoricii afirma ca formele deviantei corespund nivelului general de dezvoltare a unei societati; ele s-au multiplicat in decursul dezvoltarii structurii sociale. In ceea ce priveste relativitatea deviantei aceasta rezida in cel putin cinci aspecte: Un comportament poate sa apara intr-un context normativ ca deviant iar in altul nu. De exemplu drogurile au fost bine tolerate in alte perioade iar acum se afla sub incidenta legii; arabii au tolerat consumul de hasis timp de secole. La crestini consumul de alcool nu este interzis de catre religie in timp ce la islamici este. In multe tari jocurile de noroc sunt ilegale in timp ce in locatii gen Las Vegas reprezinta una dintre principalele activitati si contributii la bugetul public. Un act va fi condamnat daca este pus intr-o anumita situatie si nu va fi sanctionat in alta. Actul sexual intre un barbat si o femeie, liber consimtit, in intimitate este absolut firesc; insa in public va aparea ca un act indecent si va fi sanctionat. Pentru a fi etichetat ca deviant si apoi sanctionat un act trebuie mai intai sa devina vizibil pentru altii. Este evident ca numarul activitatilor ilicite este mult mai mare decat al celor investigate ca urmare a faptului ca unele nu sunt descoperite niciodata. Un act apare ca deviant doar atunci cand cei inzestrati cu puterea de a defini devianta au un interes sa faca acest lucru. De exemplu bataile aplicate copiilor nu au fost mult timp catalogate ca deviante, iar homosexualitatea a trecut la sfarsitul anilor 70 de la a fi considerata o afectiune psihica la preferinta sexuala devianta. Exemplele vin sa sustina ca ceea ce se considera comportament deviant a trebuit la un moment dat sa fie catalogat ca atare de un grup de experti. Un act va fi socotit sau nu deviant in functie de status- rolul autorului sau. De exemplu inntr-o societate in care sinuciderea este dezaprobata, este totusi posibil

ca un capitan care a acceptat sa moara in timpul naufragiului vasului sau sa fie decorat postum. n ansamblul formelor de devian social se include i delincvena (infracionalitatea sau criminalitatea), care afecteaz cele mai importante valori i relaii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal. Aceasta reprezint ansamblul actelor i faptelor care, nclcnd regulile juridice penale, impun adoptarea unor sanciuni negative, organizate, din partea agenilor specializai ai controlului social (poliie, justiie etc.). Chiar dac delincvena apare ca un fenomen juridic, reglementat prin normele dreptului penal, ea este primordial, un fenomen social avnd consecine negative i distructive pentru securitatea indivizilor i grupurilor. . Delincvena este un fenomen deosebit de complex, incluznd o serie de aspecte i dimensiuni de natur statistic, juridic, sociologic, psihologic, economic, prospectiv i cultural (Banciu,1995) : a).dimensiunea statistic - evideniaz starea i dinamica delincvenei n timp i spaiu, prin evaluarea i msurarea n procente, medii, serii de distribuie i indici ai diferitelor delicte i crime, i corelarea acestora cu o serie de variabile i indicatori cu caracter social, ecologic, cultural, geografic etc.;De exemplu conform Anuarului Statistic al Romaniei in perioada 2000-2008 cele mai multe persoane majore au fost condamnate la inchisoare sau suspendarea conditionata a executarii pedepsei; iar dintre cele condamnate la inchisoare majoritatea a fost condamnata intre 2 si 5 ani si intre 5 si 10 ani de inchisoare.

Persoane condamnate definitiv, aflate in penitenciare, dupa durata pedepselor

20000 Numar persoane 15000 10000 5000 0 2000 2001 2002 2003 2004 Anul 2005 2006 2007 2008 16262 17559 17552 16308 13937 7751 8066 8739 9120 9354 12426 11748 10063 8931 8663 7925 8327 6884 Pn la 1 an 1 - 2 ani 2 - 5 ani 5 - 10 ani 10 - 15 ani 15 - 20 ani Peste 20 ani Detenie pe via

Total persoane majore condamnate definitiv, la:

40000 35000 30000 25000 20000 15000 10000 5000 0

Amend

34448

30694 29639 28354 25285 26821 26012 25822 24860 23618 22644 20977 20798 18235 18729 16850 18391 17044 15430 13817 13608 12003 11514 10883 9564 5162 2621 211 201 111 135 75 56 30 25 19 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Anul

Executarea pedepsei la locul de munc nchisoare

NR.

Suspendarea condiionat a executrii pedepsei cu nchisoare

b).dimensiunea juridic - evideniaz tipul normelor juridice violate prin acte i fapte antisociale, periculozitatea social a acestora, gravitatea prejudiciilor produse, intensitatea i felul sanciunilor adoptate, modalitile de resocializare a persoanelor delincvente;Conform ANS in perioada 2000-2008 distributia persoanelor condamnate in Romania in functie de tipul infractiunii se poate observa in tabelul de mai jos. Vedem asadar ca in perioada mentionata cele mai multe infractiuni au fost cele impotriva patrimoniului, fiind urmate de cele contra persoanei.
Persoane condamnate definitiv, pentru:
45000 40000 35000 30000 25000 20000 15000 10000 5000 0 41080 39464 35531 35201 31131 29074 23620 19518 14837

- infraciuni contra persoanei - infraciuni contra patrimoniului - infraciuni contra autoritilor - infraciuni care aduc atingere unor relaii privind convieuirea social - alte infraciuni

nr

c).dimensiunea sociologic - centrat pe identificarea i prevenirea social a delictelor i crimelor, n raport cu multiple aspecte de inadaptare, dezorganizare i devian existente n societate i cu formele de reacie social fa de diferitele delicte; d).dimensiunea psihologic - evideniaz structura personalitii individului delincvent i individului normal, motivaia i mobilurile comiterii delictului, atitudinea delincventului fa de fapta comis (rspunderea, discernmntul etc.); e).dimensiunea economic sau costul crimei - evideniaz consecinele directe i indirecte ale diferitelor delicte din punct de vedere material i moral (costurile financiare acordate victimelor, martorilor, reparaiei bunurilor etc.); f).dimensiunea prospectiv evideniaz att tendina general de evoluie a

20 00 20 01 20 02 20 03 20 04 20 05 20 06 20 07 20 08

anul

delincvenei, ct i tendina anumitor indivizi i grupuri sociale spre delincven; g).dimensiunea cultural se refer la relativitatea criteriilor normative i culturale cu care este investit delincvena n diverse societi i culturi. Exist diferene sensibile din punct de vedere cultural, n definirea anumitor acte ca periculoase i n evaluarea intensitii i gravitii acestora. Gradul de periculozitate al unui comportament antisocial depinde, n mare msur, de caracterul coercitiv sau, dimpotriv, permisiv al normelor sociale. Marea diversitate i variabilitate a culturilor implic deci, comportamente eterogene din punct de vedere al semnificaiei lor sociale, moralitatea, imoralitatea, binele sau rul fiind ntr-o strns legtur cu normele i valorile grupului respectiv. Normalul este reprezentat de comportamentele socialmente acceptabile, compatibile cu modelele culturii din care face parte individul. . Sistemul nostru penal utilizeaz expres noiunea de infraciune, nu de delict sau crim; unde latinescul infractio inseamna distrugere. Prin articolul 17 din Codul Penal al Romniei, infraciunea este definit ca o fapt care prezint pericol social, svrit cu vinovie i prevzut de legea penal . O clasificare a infractiunilor cceptata pe scara larga este cea efectuata de N Goddman. Acesta imparte crimele dupa cum urmeaza: Crime impotriva persoanei sau crime cu violenta. In aceasta categorie intra omuciderile, atacurile cu violenta exagerata, violurile si talhariile Crime impotriva proprietatii ceea ce presupune luarea nui bun care apartine altcuiva; se subscriu acestei grupe hotia, furtul, efractia, incendierea premeditata. Crime fara victime. In aceasta categorie intra jocurile de noroc(acolo unde sunt ilegale), betia in public, prostitutia, folosirea ilegala de droguri, homosexualitatea intre adulti care consimt si adulterul Crime comise de corporatii si gulerele albe; unele dintre infractiunile di aceasta categorie s-ar putea confunda cu cele impotriva proprietatii cum ar fi frauda si delapidarea, dar legatura stransa pe care o au cu activitatile zilnice ale companiilor in cauza le separa totusi de infractiunile de la punctul doi. Tot in aceasta categorie mai intra reclamele false, manipularea actiunilor si obligatiunilor, fixarea de preturi incorecte, inselare la pret, asocierile ilegale in vederea formarii de monopoluri, poluare, vanzari de stupefiante. a) b) c) Toate teoriile referitoare la geneza delicventei se pot grupa in: teorii de orientare biologica; teorii de orientare psihologica; teorii de orientare sociologica.

Fiecare din aceste orientari contin teorii care prin ele insele, nu pot explica in totalitate geneza actelor criminale.

Toti sociologii si juristii au ajuns la concluzia ca delicventa este un fenomen prea complex cu nenumarate necunoscute care nu poate face posibila aplicarea unei singure teorii, ca un tipar pentru toate componentele sociale deviante.Sociologii insa insista pe geneza deviantei de origine socio-culturala. Unul din criminologii din U.S.A., Thorsten Sellin, afirma in lucrarea sa Conflictul criminal si crima: Cunoasterea pur stiintifica in criminologie (si as spune implicit in sociologie,) este iluzorie pentru ca obiectul cercetarii, comportamentul uman este indeterminabil, ceea ce face imposibila aflarea adevarului stiintific. Din aceste considerente, teoreticienii au ajuns la concluzia ca in geneza delicventei nu exista un singur fenomen care sa fie cauza, ci exista doar fenomene care sunt factori favorizati ai delicventei. In opinia noastra apreciem totusi ca delicventa este totusi proprie indivizilor definiti ca o personalitate delicventa sau periculoasa (cum a definit-o creatorul acestui concept, criminologul francez Jean Pinatel, parintele criminologiei clinice) care inca din adolescenta (uneori chiar din copilarie) a fost influentat de colectivitatile umane (primare sau secundare) prin procesul de asociere diferentiata (asa cum a demonstrate Edwin Shaterland). Se stie de exemplu ca la acest moment in lume recidivistii reprezinta 10% dintre infractori dar comit 50%dintre infractiuni. Rezulta ca teoria cauzalitatii multiple este cea care raspunde cel mai bine in explicarea genezei delincventei. In ceea ce priveste reactia societatii fata de delicventa, putem spune ca daca fata de devianta, in general, raspunsul este de ordin moral, satiric, disciplinar sau pecuniar, in cazul delicventei raspunsul societatii este tripartit: represiv sau preventiv. Modelul represiv reprezinta pedeapsa care se aplica raufacatorilor, cea mai frecventa fiind privarea de libertate a acestora. Institutia specifica acestui gen de reactie sociala este penitenciarul, unde se considera ca infractorul inchis sufera un proces de resocializare (ceea de multe ori nu este realizat) sau separare a societatii fata de infractori. Acest model de reactie este aplicat dupa comiterea delictelor, spre deosebire de modelul preventiv care consta in activitatea intreprinsa fata de posibilii infractori sau posibile victime, menita sa previna delincventa. In prezent, modelul de reactie sociala fata de criminalitate este mixt, constand atat in masuri repressive cat si preventive ale deviantei (si in special cea delicventa). Din punct de vedere psihologic, infraciunea reprezint o manifestare comportamental deviant, ce const n nclcarea unor norme codificate de ctre societate, manifestare cu coninut antisocial, fa de care se iau anumite atitudini, prin aplicarea de sanciuni penale (Popescu-Neveanu, 1978). Cercetarea psihologic trebuie s cuprind n aria sa descifrarea diferitelor dimensiuni psihologice cu accent pe motivaie, afectivitate, pe descifrarea personalitii n ansamblul su.

A nelege omul nseamn a recunoate inegalitatea nzestrrii native a indivizilor, fapt ce trebuie s ne conduc la diversificarea, nuanarea i individualizarea cantitativ i calitativ a aciunilor educative. . De asemenea, inegalitatea i neomogenitatea mediilor sociale, de provenien, exercit presiuni diferite cantitativ i calitativ asupra indivizilor, ceea ce le confer anumite limite individuale n privina rezistenei fa de restricii, fie ele morale sau legale.

Bibiografie: Lect. Univ. Drd. Oana Mateescu Curs de psihologie judiciara Radulescu Sorin si Banciu Dan, Sociologia crimei si criminalitatii, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1996 Mitrofan Nicolae, Zdrenghea Voicu si Butoi Tudorel, Psihologie judiciara, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1994 Codul penal si Codul de procedura penala a Romaniei, Editura R.A., Monitorul Oficial, Bucuresti, 1997 Revista Delicventa juvenila, an 2, nr 1, oct 2009- revista centrului de studii si anchete socio umane Andrei Saguna- articolul Deviantii si infractorii- victime ale mediului social, autor Ghiursel Regep Goddman N Introducere in sociologie, editura Lider, Bucuresti 1992 Anuarul Statistic al Romaniei 2009- http://www.insse.ro/cms/files/Anuar %20statistic/22/22%20Justitie_ro.pdf