Recomandări pentru optimizarea funcţionării cognitive în acord cu deficitul de atenţie:
Descrierea tulburării
Mecanisme explicative
1. organizarea, prioritizarea şi activarea
pentru efectuarea sarcinilor.
- dificultatea de a începe şi finaliza
sarcinile pentru care nu are o motivaţie
instrinsecă
-dificultatea de a stabili priorităţile, de a
face o analiză a lucurilor pe care le are de
făcut din perspectiva importanţei lor
Notă: dificultăţile la nivelul memoriei de
lucru împiedică copilul cu ADHD să
folosească informaţiile care să-l ajute în
stabilirea unor planuri viitoare, în
stabilirea unor priorităţi etc.
Comportamentele cele mai frecvente
care apar
-amână sarcinile care nu-i plac până ce
acestea ajung o urgenţă
- este motivat să facă lucruri care nu-i
plac doar în măsura în care recompensa
sau penalizarea este clară şi imediată
- îşi gestionează cu dificultate timpul
- dificultăţi în stabilirea unui program
sau a unui plan
-are dificultăţi în a-şi reprezenta cât de
mult timp are nevoie pentru a face o
sarcină
Strategii de modificare comportamentală
Structurarea mediului copilului
-stabilirea unor rutine pentru activităţile şi sarcinile
zilnice
(ex. rutina de efectuare a temelor)
Stabilirea unui program zilnic şi săptămânal
Controlul comportamental prin reguli şi consecinţe
logice
Recompensarea imediată a comportamentului copilului.
Important de ştiut!
Există o diferenţă semnificativă în comportamentul
copilului cu ADHD atunci când se confruntă cu
activităţi care îi plac faţă de situaţia în care nu-i plac. În
primul caz, când copilul are o motivaţie internă,
implicarea şi finalizarea sarcinii nu reprezintă o
problemă. În cel de-al doilea caz, copiii, deşi sunt
conştienţi că trebuie să realizeze sarcina, îşi propun să o
facă dar nu reuşesc să se mobilizeze suficient pentru a
acţiona.
Crearea unei rutine
- Într-un limbaj mai simplist, rutina poate fi
definită ca un set ordonat de acţiuni.
- După un timp de exersare, rutina se
automatizează şi scuteşte adultul de lupta
nesfârşită a reamintirii paşilor, pe care
copilul trebuie să-i facă. În plus, acest
lucru îl va ajuta pe adult să fie consecvent
iar pe copil să înveţe să facă ceea ce se
aşteaptă de la el.
- Stabilirea unei rutine este o cale eficientă
de a-i reaminti copilului cum trebuie să se
descurce în anumite situaţii (ex. cum să se
pregătească pentru activitatea şcolară).
Paşi în stabilirea unei rutine:
 alcătuirea unui orar zilnic (cu
activităţile zilnice) care să fie pus
în camera copilului astfel încât el
să îl poată consulta.
 Oferirea unor indici vizuali
privind sarcinile pe care le are de
realizat cât şi instrumentele
necesare realizării lor.
 Împărţirea comportamentelor pe
secvenţe de comportament.( de
ex. 1.Scoaterea materialelor

2.focusarea, susţinerea şi comutarea
atenţiei de la o sarcină la alta.
- Dificultăţi de a se concentra pe o sarcină
şi de a rămâne concentrat atât cât timp
este nevoie.
Copilul cu ADHD prezintă o mare
distractibililate. Acest lucru se explică
prin dificultăţile care apar la nivelul
inhibiţiei (nu reuşeşte să blocheze accesul
la stimulii distractori, să-i minimizeze).
Astfel de stimuli distractori sunt: ceea ce
percepe din mediu - obiecte, sunete sau
propriile lui gânduri.
NOTĂ: toţi oamenii au uneori dificultăţi
cu concentarea. Ceea ce este caracteristic
pentru copilul cu ADD este faptul că într-
o măsură mult mai mare decât ceilalţi
oameni se străduiesc minute în şir pe
parcursul unei zile să îşi concentreze
atenţia pe sarcina care o au de făcut.
De ex. citirea pasivă – copilul urmăreşte
cu privirea cuvintele din text, le
recunoaşte dar nu reuşeşte să înţeleagă
sensul frazei citite. Recunoaştrea
cuvintelor nu este în mod automat urmată
de concentrarea activă a atenţiei care să
permită înţelegerea şi decodarea
mesajului în memoria de lucru.
Întelegerea unui mesaj este un proces
-nu poate să se concentreze să citească
ceva atunci când sarcina este impusă şi
nu când este preferată de ei.
-urmăreşte cu privirea un text fără să
reţină sensul propoziţiei citite.
- nu reuşeşte să reproducă ce a citit.
- se opreşte des din ceea ce face datorită
lucrurilor care se întâmplă în jur (aude
un zgomot, vede ceva, se gândeşte la
ceva).
-nu reuşeşte să îşi comute atenţia de la o
sarcină la alta sau de la o activitate la
alta.
- se concentrează foarte mult pe o
sarcină, o activitate care îl interesează în
timp ce ignoră total ceea ce se întâmplă
în jur.
- în conversaţiile cu ceilalţi persistă să
discute despre ce-i place lui chiar dacă
discuţia a trecut la un alt subiect.
- are tendinţa de a verifica şi reverifica
ceea ce face din dorinţa de a face
perfect.
necesare pentru scris; 2.
deschiderea caietului şi a cărţii.)
 recompensarea imediată a
comportamentelor aşteptate. (ex.
acordare de puncte sau simboluri
care pot fi adunate şi
transformate într-o recompensă
zilnică sau săptămânală cum ar fi
o activitate preferată sau dorită de
copil) (depinde de negocierea cu
copilul).
 Ghidarea comportamentului
copilului prin apelul la reguli:
 Recompensele trebuie să fie importante
pentru copil să fie acordate la scurt
timp după efectuarea
comportamentului dorit.
Organizarea trecerii de la un tip de activitate la altul sau
de la o sarcină la alta.
- Organizarea tranziţiei de la un tip de
activitate la altul sau de la o sarcină la alta
este deosebit de importantă în cazul
copiilor care prezintă frecvent probleme, fie
întârziind trecerea la o altă activitate, fie
abandonând sarcinile noi.
- Este nevoie de suportul adultului pentru a
ajuta copilul să se reorienteze deoarece îi
este foarte greu să treacă repede de la o
situaţie la alta/ activitate la alta dacă atenţia
lui este centrată pe un anumit lucru sau o
anumită persoană.
N.B.este important ca tranziţiile rapide de la o
activitate la alta să fie recompensate.
Controlul stimulilor
Alegeţi un mediu cu cât mai puţine elemente care ar
putea să-i distragă atenţia, atunci când implicaţi copilul
într-o activitate (este foarte vulnerabil la distragerea
atenţiei de către stimulii nerelevanţi din mediu). De
exemplu, dacă îl punem să scrie alegem un spaţiu unde
să nu aibă alte jucării care ar putea să-i distragă atenţia -
pe masă se vor afla doar caietele şi instrumentele de
scris.
activ care necesită susţinerea, implicarea
activă şi concentrarea cititorului.

Dificultatea de comutare a atenţiei de la o

sarcină la alta se datorează faptului că nu
pot să se defocuseze de la o sarcină şi să
se orienteze pe altul atunci când este
nevoie să o facă. Este ceea ce se numeşte
HIPERFOCUSARE.
3. reglarea stării de vigilenţă, susţinerea
efortului şi viteza de procesare
-dificultatea de menţinere a stării de
vigilenţă când nu este implicat în
activităţi care sunt stimulatoare pentru el.
-pentru copilul cu ADHD acest lucru
apare în condiţiile în care este odihnit.
Cortexul prefrontal care este implicat în
reglarea somnului joacă un rol important
şi în reglarea atenţiei şi afectivităţii.
- dificultăţi de menţinere a efortului în
sarcinile de lucru care îi sunt impuse sau
care nu-i aduc o recompensă imediată.
Motivaţia creşte dacă este recompensat
imediat.
- viteza de procesare este mică în cazul
sarcinilor impuse sau care solicită efort
mental susţinut. Acest lucru are la bază
dificultatea copilului de a coordona şi
integra abilităţile multiple pe care le
solicită sarcinile mai complexe (ex. de
scriere, citire etc.)
- au dificultăţi de reglare a vitezei de
procesare în acord cu solicitările diverse
la care este supus.
- au o mare dificultate de a-şi menţine Întărire imediată pentru implicarea în sarcini complexe.
ochii dechişi în situaţii în care trebuie să
stea sau să facă linişte sau să desfăşoare Expunere treptată la sarcini complexe care implică mai
activităţi care nu sunt stimulante pentru multe obiective de învăţare.
el (ascultă o lectură, ascultă explicaţiile
învăţătoarei la clasă).
-nu are legatură cu starea de oboseală,
dificultăţile apar chiar şi când copilul
este odihnit.
-se plânge că este obosit pe parcursul
zilei.
- are dificultăţi de a adormi seara (sau în
timpul zilei) chiar dacă ora este târzie şi
este foarte obosit.
- este energic în sarcini care îi fac
plăcere.
- nu poate să depună un efort susţinut în
sarcini care nu îi aduc o recompensă
imediată.
-necesită un timp mare de lucru pentru a
scrie sau a citi.
- în alte situaţii când se confruntă cu
sarcini mai grele îi este dificil să lucreze
mai încet astfel încât să acorde atenţie
detaliilor pentru a obţine performanţe
mai bune.

4. gestionarea frustrării şi modularea
emoţiilor
-manifestă o scăzută toleranţă la frustrare
-manifestă dificultăţi de reglare a
experinţei emoţionale subiective şi a
exprimării (modul de exprimare şi trăire
al emoţiei)
Copilul cu ADD manifestă o intoleranţă
mare la frustrare, manifestând reacţii
-are reacţii de furie la evenimente care
produc o frustrare minoră.
-reacţionează prin comportamente fizice
sau verbale care îi rănesc pe cei din jur
(înjură, loveşte, trânteşte).
- are reacţii emoţionale mult mai
frecvente şi mai intense decât ceilalţi
copii.
-sunt hipersensibili la critică şi la
Dezvoltarea abilităţiilor sociale -rezolvarea unor situaţii
sociale.
-abordarea fiecărei situaţii conflictuale ca pe un context
de învăţare a tehnicilor de rezolvare adecvată a unui
conflict.
-accentuarea pe modul în care se simt oamenii în
diferite situaţii.
-sublinierea consecinţelor comportamentelor noastre
asupra relaţiilor cu ceilalţi.
-oferirea de contexte cât mai variate de exersare şi
disproporţionate în raport cu stimulul.
- este copleşit de intensitatea emoţiei ceea
ce poate determina o pierdere a
perspectivei şi o centrare pentru câteva
momente exclusiv pe emoţia pe care o
simte ignorând alte gânduri sau emoţii
relevante.
- centrarea pe emoţia intensă resimţită îi
influenţează modul de a vorbi sau de a se
comporta ceea ce explică comportamentul
lui inadecvat care nu ţine cont de modul
în care se simt ceilalţi sau de alte
informaţii importante.
Copilul cu ADHD are mari dificultăţi în
modularea emoţiilor cum ar fi tristeţea,
îngrijorarea sau anxietatea.
6. Utilizarea memoriei de lucru
Memoria de lucru are o serie de funcţii
foarte importante. Una dintre cele mai
importante este de a ţine o cantitate de
informaţie activă în timp ce persoana
lucrează cu alta.
Este foarte importantă pentru participarea
la discuţiile de grup sau la conversaţiile
individuale deoarece persoana trebuie să
înţeleagă ce i se spune în timp ce îşi
formulează răspunsul.
Memoria de lucru nu este o simplă unitate
de memorie ci este un sistem complex
care include atât atenţia de lucru cât şi
memoria de lucru. Împreună servesc la
gestionarea fluxului de informaţie în
minte.
7. Monitorizarea şi autoreglarea
comportamentală.
- dificultăţi în inhibarea acţiunii
(dificultatea de a inhiba acţiunea atunci
când contextul impune acest lucru ).
- dificultatea de analizare corespunzătoare
a contextul în care se află (acordă atenţie
unor aspecte în detrimentul altora care
sunt la fel de importante)
observaţii minore.
-are dificultăţi în a-şi face prieteni.
-dificultatea de a ţine minte un gând sau
o informaţie în timp ce simultan face
altceva (ex. uită ce dorea să spună
pentru că a început să meargă prin
cameră).
-dificultăţi de comunicare, dialogare.
-dificultăţi de reamintire a informaţiilor
învăţate anterior (ex. nu-şi reaminteşte
lecţia pe care o ştia cu o seară înainte).
-dificultatea de a înţelege un text întreg
chiar dacă ştie să decodifice fiecare
cuvânt.
-dificultatea de a învăţa din observare şi
imitare (nu reţine şi nu poate reactualiza
succesiunea de comportamente
învăţate).
- îi este dificil să monitorizeze emoţiile
şi intenţiile persoanelor cu care
interacţionează.
- nu reuşeşte să anticipeze modul în
care ceilalţi vor reacţiona la el.
- îi este dificil să înţeleagă şi să dezvolte
reciprocitate în interacţiunile sociale (nu
este foarte atent la expresiile faciale, la
tonul vocii, la anumite semnale de
dezvolatare a abilităţiilor sociale (contexte în care
copilul să aibă posibilitatea să interacţioneze cu alţi
copii -alt context decât cel de la şcoală).
-implicarea în activităţi sportive de echipă.
Activităţi de management al furiei.
o Consideraţi momentele în care copilul se
înfurie, contexte de învăţare şi încercaţi să
nu răspundeţi la furie cu furie.
o Profitaţi de moment şi învăţaţi copilul ce să
facă (ex. să se oprească din ceea ce face, să
ia distanţă de situaţia supărătoare şi să revină
peste câteva minute cand s-a calmat, să
exprime în cuvinte ce l-a enervat, să se
implice în acţiuni cu funcţie de liniştire-
modelaj, să facă curăţenie, să asculte muzică
etc.).
Creaţi scenarii cognitive. Acestea sunt un set de
cunoştinţe despre cum se desfăşoară o situaţie (ex. a lua
masa presupune realizarea unor secvenţe de
comportamente: spălarea mâinilor, servirea mesei,
strângerea mesei etc). Scenariile cognitive cuprind
informaţii despre locul unde se desfăşoară un
comportament (se mănâncă la masa din bucătărie, nu în
camera de joacă) şi ordinea evenimentelor (ex. mai întâi
ne spălăm pe mâini şi apoi servim masa). Scenariile
cognitive facilitează stocarea unor cantităţi mai mari de
informaţii. De exemplu, un copil reţine mult mai bine ce
este o lingură dacă i se explică acest lucru în timp ce ia
masa, decât dacă i se arată separat. De asemenea este
foarte important să se folosească desene, obiecte sau
afişe în transmiterea unor informaţii. Explicaţiile care se
bazează pe cuvinte nu sunt întotdeauna suficiente. De
exemplu, pentru a ajuta copilul să reţină ce are de făcut
dimineaţa se poate face un afiş care să fie lipit lângă
patul copilului, pe care să fie desenate comportamentele
aşteptate de la el (să facă patul, să se îmbrace).
Ghidaţi comportamentul copilului prin reguli. Regula
este o structură verbală care exprimă relaţia dintre un
comportament şi o consecinţă şi determină copilul să
realizeze un comportament pentru a atinge un scop.
Pentru dezvoltarea autocontrolului copilul are nevoie
iniţial de un control comportamental prin reguli iniţiate
de adulţii din jurul său.
-dificultăţi de interiorizare a regulilor interes când este în interacţiune cu
dintr-un contextn şi de a-şi ghida ceilalţi).
comportamentul după acestea mai ales
când aceste reguli concurează cu
recompensele imediate.
Obiectiv: să dezvolte un control
comportamental adecvat vârstei