Curs practic “ Alternative educaţional-terapeutice de optimizare a procesului de predare-

învăţare-recuperare la copilul cu cerinţe educative speciale”

TEACCH (tratamentul si educaţia copiilor cu autism si handicapuri de comunicare asociate) este o

metodă de predare structurată dezvoltată de psihologul Eric Schopler de la Universitatea din Carolina de
Nord.  Metoda se bazează pe principiul structurării si are scopul de a contribui la dezvoltarea nivelului de  
comunicare si autonomie ale copiilor cu t.s.a., urmărind adaptarea mediului la caracteristicile acestor
copii. Acest tip de intervenţie urmăreşte să menţină un echilibru între adaptarea la nevoile specifice ale
copiilor cu t.s.a. şi adaptarea la cerinţele societăţii. Scopul principal al acestei metode este dezvoltarea
independenţei copilului cu autism şi are la bază două principii: STRUCTURAREA ŞI
VIZUALIZAREA
STRUCTURAREA înseamnă organizarea spaţiului fizic al clasei, al timpului (orar/plan), a activităţilor
(crearea de situaţii de învăţare predictibile, copilul va fi mai liniştit ştiind viitorul), a metodelor de predare
şi a materialelor utilizate (adaptate particularităţilor copiilor cu autism).
*STRUCTURAREA SPAŢIULUI FIZIC în care are loc învăţarea înseamnă o anumită aranjare a
spaţiului/mobilierului clasei, încât copilul să poată învăţa să funcţioneze independent şi cât mai eficient
posibil: zone pentru activităţi individuale şi independente (structurate relativ “închise”, în ideea evitării la
maximum a distragerii atenţiei copilului), zone pentru activităţi de grup. Această aranjare presupune şi
folosirea indicatorilor vizuali care îi ajută să înţeleagă ce au de făcut şi contribuie totodată la dezvoltarea
comunicării verbale şi nonverbal. Suportul vizual este necesar în înţelegerea limbajului indiferent de cât de
dezvoltat este limbajul oral.
 *STRUCTURAREA TIMPULUI presupune existenţa a două tipuri de orare folosite simultan: ORARUL
GENERAL de lucru în clasă, în care se specifică tipul de activităţi desfăşurate pe parcursul unei zile . ORARUL
INDIVIDUAL de lucru al fiecărui copil în parte. Acest orar este vizualizat potrivit nivelului de înţelegere şi
abstractizare al fiecărui copil. Orarele individuale ţin seama de potenţialul şi nivelul abilităţilor individuale.

* STRUCTURAREA ACTIVITĂŢII înseamnă a face activitatea predictibilă: Ce activitate trebuie să

facă?, Când trebuie să realizeze sarcina?, Cât durează activitatea?, conceptul de “terminat”(acest concept
este un aspect organizator şi motivator al realizării activităţii), Ce urmează?.
Activitatea structurată:
- Activitatea trebuie să aibă sens logic, să fie atractivă şi fezabilă;
- Este bine organizată, bazată pe instrucţiuni simple şi directe;
- Ţine cont de ritmul greoi de învăţare al copilului autist, de aceea activităţile sunt împărţite în
paşi mici, crescând treptat gradul de dificultate al sarcinilor;
- Are în vedere adaptarea mesajului verbal al sarcinii, utilizând propoziţii scurte şi clare, însoţite
de mimică şi gestică adecvate;
- Contribuie la menţinerea şi concentrarea atenţiei printr-o serie de demersuri în realizarea
sarcinilor: manipularea imaginilor, obiectelor şi plasarea lor în spaţii special destinate;
- Utilizează repere vizuale şi modalităţi de comunicare concrete în realizarea sarcinilor
(programul zilei, programe de activităţi individuale, organizatoare de sarcini), cu scopul de a
înţelege ce să facă;
- Formează abilitatea de a lucra singur pentru un anumit interval de timp, după ce cunoştinţele şi
abilităţile au fost însuşite, fără a primi ajutor fizic sau verbal de la un adult;
- Crează un mediu adecvat care reduce stresul, anxietatea şi frustrarea.
Sisteme de activitate
Sisteme de lucru
 *STRUCTURAREA METODELOR
Copilul autist preferă ordinea, atât în organizarea materialelor, cât şi în spaţiul de învăţare, pentru
că doreşte să deţină controlul asupra activitatilor si sarcinilor. Este bine ca învăţarea să se realizeze
predominant vizual, dar şi prin acţiune, repetiţie şi mai puţin prin observare, urmărire.
ÎNVĂŢAREA VIZUALĂ - pune accent pe folosirea culorilor, ilustraţiilor, ca ajutor în procesul de
învăţare, pe realizarea unor scheme simple care facilitează concentrarea si dezvoltarea atenţiei selective,
atentiei sustinute, atentiei distributive şi care îi determină să observe detaliile, pe elementele care să
reprezinte stimuli atunci când învaţă.
ÎNVĂŢAREA PRIN ACŢIUNE - pe principiul “un pas o dată”, este o cale eficientă de a memora cu
uşurinţă, de a facilita înţelegerea, de a se implica fizic pe sarcină pentru a elimina plictiseala; orientam mai
bine atentia si energia p sarcina.
ÎNVĂŢAREA OPERANTĂ - un comportament se repetă într-o situaţie dacă acel comportament a fost
recompensat într-o situaţie similară. Are la baza conditionarea operanta.
*STRUCTURAREA MATERIALELOR urmăreşte adaptarea acestora la particularităţile tulburării
autiste. Materialele sunt sărace în stimuli, pentru a nu li se distrage atenţia de la detaliile importante ale
activităţii, sunt limitate pentru a finaliza sarcina cu succes, descriu condiţiile în care un copil învaţă “cum să
înveţe”.
 PECS (Sistemul de Comunicare prin Schimbul de Pictograme) a fost conceput în anul 1985 ca un
program de intervenţie în comunicarea alternativă/augmentativă pentru persoanele cu tulburări de
spectru autist. Protocolul PECS este bazat pe cartea lui B.F. Skinner “Verbal Behavior”(Comportamentul
Verbal) în care se menţionează că operanţii verbali funcţionali sunt predaţi sistematic folosind strategii de
promptare şi întărire care conduc către comunicare independentă.
CELE ŞASE FAZE DIN PECS
FAZA I
Comunicarea
Copiii învaţă să schimbe câte o pictogramă pentru activităţi sau obiecte pe care le doresc.
FAZA a II-a
Distanţa şi persistenţa
Folosind o pictogramă, copilul învaţă să generalizeze o nouă abilitate în medii diferite, cu persoane
diferite, la distanţe diferite. Învaţă, de asemenea să devină comunicatori mai persistenţi.

FAZA a III-a
Discriminarea pictogramelor
Copiii învaţă să aleagă şi să ceară dintre două sau mai multe pictograme preferate, care sunt plasate
pe un caiet de comunicare.
FAZA a IV-a
Structura propoziţiei
Copiii construiesc propoziţii simple pe o bandă de comunicare detaşabilă, folosind pictograme.
FAZA a V-a
Răspunde la întrebări
Copiii învaţă să folosească pictograme pentru a răspunde la întrebarea “Ce vrei?/Ce doreşti?”
FAZA a VI-a
Comentariul
Copiii sunt învăţaţi să comenteze ca răspuns la întrebările “Ce vezi?”, “Ce auzi?” şi “Ce este
aceasta?”. Învaţă să facă propoziţii cu “Eu văd.”, “Eu aud.”, “Aceasta este…”