Cauzele refuzului Şcolar

Deşi copiii găsesc mersul la şcoală interesant şi distractiv, totusi 1 din 4 copii refuza din cand în cand sa
mearga la scoală. Acest comportament devine o problema în 2% din cazuri. Multi dintre copiii cu refuz
scolar au un istoric anterior de anxietate, de separare, anxietate sociala sau depresie. Dizabilitati de învaţare
nediagnosticate sau tulburări ale cititului si scrisului pot juca un rol semnificativ în dezvoltarea refuzului
şcolar.

Semne ale tulburarii psihiatrice denumită anxietate de separare pot include:

 refuz scolar;
 teama excesiva de a pierde un parinte; teama excesiva ca un parinte ar putea pati ceva rau;
 teama excesiva de a ramane singur acasa;
 refuzul permanent de a merge la culcare daca nu este insotit de unul din parinti;
 acuze fizice repetate ori de cate ori copilul trebuie sa se desparta de unul din parinti.
Aceste manifestari trebuie sa apara inainte de 18 ani, trebuie sa dureze 4 saptamani sau mai mult si
trebuie sa creeze probleme seriose in ceea ce priveste performantele scolare, abilitatile sociale sau alte
functii, pentru a fi considerate o tulburare.
Cateva cauze comune de refuz scolar pot include:
 un parinte bolnav (surprinzator, uneori refuzul scolar apare dupa insanatosirea parintelui);
 parinti divortati sau conflicte permanente intre parinti;
 moartea unei persoane din familie cu care copilul era prieten ;
 mutarea dintr-o locuinta in alta in cursul primului an de scoala;
 gelozia pe un frate/sora mai mic/mica ramas/a acasa cu unul dintre parinti;
 parinti ingrijorati excesiv pentru copilul lor din diverse motive (de ex. probleme de sanatate).
Alte probleme ce apar la scoala si care pot contribui la refuzul scolar cuprind: copilul se simte pierdut
(mai ales intr-o scoala noua); lipsa prietenilor; hartuire de catre un alt copil; neintelegeri cu profesorii
sau colegii.
În general, copilul sau adolescentul refuza sa mearga la scoala pentru ca traieste situatii stresante
semnificativ legate de ideea de a merge la scoala. Chiulul (absenta de la scoala fara invoire/permisiune)
se poate datora delicventei sau tulburarii de conduita si trebuie diferentiat de refuzul scolar, caci nu are
in spate o anxietate. Elevul chiulangiu, de obicei, se lauda fata de colegii/prietenii sai ca lipseste de la
scoala, in timp ce elevul cu refuz scolar, din cauza anxietatii sau a temerilor tinde sa fie retinut si
stanjenit de incapacitatea sa de a merge la scoala. incearca sa evite sa vorbeasca despre absenta lui de la
scoala. 
Semnele refuzului scolar pot include absenta prelungita de la scoala (in general o saptamana sau mai
mult) si/sau suferinta semnificativa cand reuseste sa mearga la scoala.
Suferinta asociata cu mersul la scoala poate include:
 un copil care protesteaza si plange in fiecare dimineata inainte de a pleca la scoala;
 un copil care pierde sistematic autobuzul spre scoala intarziind in fiecare zi;
  un copil care dezvolta tot felul de simptome fizice cand este timpul sa plece la scoala (dureri de cap,
dureri de burta,stare de voma, amteli, etc).

Prevenţia
Parintii sau alte persoane apropiate copilului pot interveni inainte ca acesta problema sa se agraveze.
 Ascultarea atenta si cu rabdare a ingrijorarilor si temerilor copilului legate de mersul la scoala,
este foarte importanta. Unele din motivele pentru care copilul refuza sa mai mearga la scoala pot fi: un
alt copil care il hartuieste, probleme legate de transportul la scoala, teama de a nu tine pasul cu ceilalti
colegi de clasa, teama de esec. Aceste probleme se pot rezolva daca sunt descoperite din timp.
Pe de alta parte, a face din refuzul scolar o chestiune prea importanta, il poate determina pe copil sa-si
continue comportamentul pentru a avea toata atentia.
  Hotararea ferma de a merge la scoala in fiecare zi si la timp ajuta. 
Evitarea prelungirii momentului despartirii cand copilul se pregateste sa mearga la scoala. Uneori ajuta
daca copilul este dus la scoala de altcineva decat parintii. 
  Ajuta mult convingerea ca copilul va trece peste acesta problema si comunicarea acestei
convingeri copilului (dar parintii sau alte persoane apropiate trebuie sa fie ei mai intai convinsi de acest
lucru, inainte de a incerca sa-l convinga pe copil).
  Parintii sau alte persoane apropiate trebuie sa reasigure continuu copilul ca ei vor fi acolo cand
el se va intoarce de la scoala. 
Ca si parinti spuneti-i copilului ca veti face numai “lucruri plictisitoare” daca stati acasa sau ca mergeti
la serviciu cat timp el este la scoala (asta pentru a fi sigur ca nu se intampla lucruri interesante acasa la
care el nu va putea participa). Copilul trebuie sa fie luat la timp de la scoala pentru a nu crede ca a fost
uitat si parasit.
 De cate ori se intampla ceva care sa impiedice mersul copilului la scoala (de ex. eveniment
traumatic sau acte de vandalism extreme) toate incercarile trebuie facute pentru a ajuta copiii sa se
intoarca la scoala cat mai curand si pentru a-i face sa se simta in siguranta din nou la scoala.
  Consilierea suportiva este frecvent disponibila in scoli pentru astfel de situatii, pentru a
minimaliza intarirea comportamentului evitant si pentru a preveni beneficiile secundare ale refuzului
scolar; si orice copil care are nevoie de ea are acces.
Daca copilul pur si simplu refuza sa mearga la scoala, unii parinti au gasit ca folositoare metoda
prin care au scazut avantajele statului acasa, cum ar fi: 
 fara jocuri la calculator sau uitat la televizor;
 eventual aflarea lectiilor facute la scoala si solicitarea copilului sa le faca acasa pentru a nu ramane in
urma. 
Aceasta mai ales cand “boala” copilului pare sa dispara cand copilului i se permite sa ramana acasa.