Sunteți pe pagina 1din 3

PREGĂTIREA COPILULUI PENTRU ŞCOALĂ

Prima zi de şcoala trebuie să fie una de neuitat din viaţa fiecărui copil .Pentru ca aceasta să
rămână memorabilă şi nu să se transforme într-un adevărat coşmar,familia copilului,educatoarea şi
invaţătoarea sau învăţătorul trebuie să pregătească in timp cu multă răbdare acest eveniment.
Majoritatea copiilor frecventează grădiniţa şi din acest motiv părinţii acordă mai puţină atenţie
acestui moment de trecere de la grădiniţă la scoală mergând pe principiul,,vedem noi, ce va fi,,Este o
atitudine greşită din partea familiei,deoarece copilul a înaintat în varstă şi resimte accentuat asfel de
schimbări de mediu iar rolul esenţial al părintilor este acela de a înlătura orice piedică apărută in
calea unei adaptări cât mai uşoară si mai rapidă la noile cerinţe.
Acelaşi rol deosebit pentru integrarea cu uşurinţă a copilului in şcoală îl are educatoarea.In cadrul
grupei pregătitoare ,activităţile desfaşurate , în special în ultima parte a anului şcolar,trebuie să se
apropie ca nivel de cerinţă de cerinţele şcolare.Educatoarea trebuie să-şi justifice schimbarea de
atitudine in faţa copiilor explicându-le într-un mod cât mai pe înţelesul lor diferenţa dintre
activitatea desfaşurată la şcoală si activitatea desfăşurtă la grădiniţă.Educatoarea ,prin tactul
pedagogic propriu,poate trezi curiozitatea şi dorinţa copiilor pentru şcoală. Învăţătorul poate
relaţiona cu viitorii elevi prin vizite efectuate la grădiniţă,prin participarea la diferite activităţă care
se desfăşoară la grădiniţă cu participarea şcolarilor de clasa aIV-a.La începutul anului şcolar copilul
va comunica mai uşor cu o persoană pe care o cunoaşte.
Cei trei factori – familia,educatoarea şi invăţătorul –prin activitatea pe care o desfăşoară trebuie să
răspundă la o serie de întrebări care-l frământă pe copil ( Ce voi face la şcoală ?, Cine vor fi colegii
mei ?,Cine va fi prietenul meu ? Cu cine mă voi juca ? Ce trebuie să ştiu pentru a mulţumi pe
părinţi,pe doamna ? ).Răspunsurile la toate acestea şi la altele le pot da cei trei menţionaţi printr-o
activitate conjugată care înlătură consecinţele a căror apariţie se poate observa din prima zi de şcoală
(frica de şcoală,atacul de panică,depresia,inadaptarea etc ),consecinţe cu mare influenţă asupra
randamentului şcolar al copilului.
În urma unor studii pe care le-am realizat , am ajuns la următoarele concluzii : Familia are rolul
esenţial în pregătirea psihologică a copilului pentru şcoală.Membrii familiei pot întreprinde acţiuni
care-l pot ajuta pe copil să facă faţă cu succes unor situaţii de viaţă noi precum,întâlnirea cu un
mediu de viaţă nou,cu oameni necunoscuţi,cu despărţirea temporară de părinţi.Părinţii pot interveni
în aceste situaţii prin organizarea unor activităţi în folosul copilului.
1. Discuţii cu copilul despre şcoală
Este recomandabil părinţilor să viziteze şcoala împreună cu copilul cu mult timp înainte de
începerea anului şcolar.În timpul vizitei,părintele trebuie să prezinte copilului acele locaţii care să-i
placă ( terenul de joacă,laboratoarele şcolii,sala de clasă cu mobilierul schimbat faţă de
grădiniţă,material didactic existent etc ).Tot în timpul acestor vizite ,părintele va explica copilului
noile reguli existente la nivelul şcolii ( ce schimbări sunt faţă de grădiniţă ,cine va avea grijă de el,ce
se va întâmpla la şcoală etc ).Toate aceste lucruri vor fi făcute cu atenţie şi fără exagerări.

1
2. Acomodarea copilului cu programul şcolar
Cu mult timp înainte de a începe şcoala,familia trebuie să schimbe din mers programul de
somn al copilului.Acesta va fi adaptat la cerintele programului şcolar.Copilul va fi trezit în fiecare zi
mai devreme decât ora de începere a activităţii şcolare,astfel încât în ziua începerii scolii copilul să
nu fie supărat,să nu fie cooperant datorită schimbării bruşte a programului de trezire.De această
cerinţă depinde foarte mult si activitatea şcolara din primele zile ale anului şcolar.
3.Recomandarea unor prieteni de joacă
În timpul în care copilul se joacă în locurile special amejate este bine ca părintele să dicute
cu alţi părinţi în scopul de a găsi alţi copii care pleacă la şcoală ,eventual viitori colegi.Copilul este
ajutat să se împrietenească cu acesti copii ,să se joace cu ei ,să se cunoască,iar în prima zi când se
vor întâlni la şcoală vor trece mai uşor peste noua situaţie.
4. Despărţirea de copil în prima zi de şcoală
Există copii care refuză să rămână în clasă în prima zi de şcoală fiind foarte ataşaţi de
părinţi.Ei pot izbucni în hohote de plâns în momentul plecării părinţilor.Pentru a preîntâmpina
aceasta părintii pot recurge la următoarele :
a) În discuţiile premergătoare mersului la şcoală,părintele îi explică copilului că îl va lăsa în
grija învăţătoarei pentru o perioadă de timp urmând să-l aştepte la terminarea programului
b) In prima zi de şcoală,părintele trebuie să stea un timp cât mai scurt cu copilul pentru a nu
permite acestuia să se ataşeze prea tare şi a nu-i mai da drumul.Copilul va face faţă mai uşor
situaţiei nou create , de a rămâne singur, dacă i se explică noua situaţie.Părintele nu trebuie să
plece pe ascuns deoarece copilul se va trezi pe neaşteptate singur,va dezvolta o stare de
nelinişte,de frică simţindu-se vulnerabil.Pentru a preîntâmpina această manifestare ,
educatoarea care a observat un ataşament puternic al unui copil faţă de unul dintre părinţi şi
că despărţirea constituie un factor de stres , în colaborare cu părintele respectiv poate încuraja
dezvoltarea unei anumite independenţe a copilului.Părintele respectiv trebuie să inceapă să-l
lase pe copil într-o familie străină cu un partener de joacă folosind timpi progresivi.De
fiecare dată părintele va discuta cu copilul despre necesitatea plecării sale si aşteptarea
copilului la această familie.Prin aceste discutii se elimină sentimentul de singurătate şi
vulnerabilitate.La început copilul poate fi ademenit şi cu o mică recompensă.
5.Integrarea copilului în colectivul clasei
Integrarea în noul colectiv înseamnă pentru copil adaptarea la un mediu nou.Ca să se adapteze
uşor copilul trebuie încurajat atât în timpul activităţilor din grădiniţă cât şi în afara lor să se joace
cu cât mai mulţi copii,astfel copilul relaţionând cu mai mulţi indivizi.Este foarte important ca
această relaţionare să se realizeze şi cu diferiţi adulţi care pe moment îi sunt străini.Prin acest
mod copilul va relaţiona cu învăţătoarea,cu asistenta,cu alte persoane din cadrul şcolii şi nu
numai.
6. Comportament adecvat în timpul desfăşurării activităţilor
Copiii ,aflaţi în grădiniţă şi în familie,trebuie învăţaţi,pregătiţi pentru a respecta normele şi
regulile şcolare.Ei trebuie să se concentreze perioade de timp diferite asupra unor situaţii pe care
trebuie să le rezolve singuri fără ajutorul sau prezenţa părinţilor.Părinţii trebuie să-l antreneze pe
copil în activităţi care-i solicită statul la birou pe scaun un timp dat ( la inceput perioade mai mici
de timp după care acestea se măresc ).Se impun desfăşurarea unor activităţi de colorare a unor
imagini date,colorare şi decupare,decupare şi lipire etc Toate aceste activităţi trebuie să se
desfăşoare independent fără supervizarea directă a părinţilor.Părintele trebuie să-l ajute să
2
depăşească anumite obstacole,să analizeze împreună cu copilul lucrările ,să-l incurajeze să laude
realizările copilului şi să ia atitudine faţă de anumite manifestări negativiste care încurajează
superficialitatea,gradul scăzut al persistenţei concentrării atentiei etc.
Sperând că aceste câteva informaţii despre modalităţile de intervenţie a părinţilor în
pregătirea copilului pentru integrarea cu uşurinţă în regimul şcolar au fost cât se poate de
explicative,trebuie să le reamintesc tuturor părinţilor să fie foarte atenţi atunci cand observă
anumite manifestări ale copiilor şi să analizeze materialul propus pentru învăţare, mediul
ambiant incare se desfăşoară aceasta,starea de sănătate a copilului şi nu în ultimul rând la tipul de
personalitate al acestuia.