21.11.

2022

Prevenirea dificultatilor de integrare a copiilor de

varsta timpurie in gradinite qq

Prof. Inv. Prescolar: Grigorescu Liliana

Grădiniţa nu este un simplu loc de joacă, ci spaţiul în care începe procesul de

socializare a copilului. Trecerea de la mediul familial la intrarea într-o colectivitate de copii şi
adulţi necunoscuţi presupune un efort de adaptare din partea copilului. Cele mai tensionate
sunt primele zile de grădiniţă, când copilul plânge, fiind cu greu desprins de mama. Este bine
să-i explice cu calm că se va întoarce, iar între timp el va rămâne în grija educatoarei. La
întoarcere, mama nu trebuie să uite un lucru esenţial: să vorbească împreună cu copilul despre
evenimentele petrecute la grădiniţă. Prin aceste discuţii, copilul percepe atitudinea pozitivă a
mamei faţă de grădiniţă. Din dragoste pentru ea, micuţul va înţelege că grădiniţa este un lucru
bun şi chiar va începe să-i placă.
De obicei, copiii timizi, dependenţi de părinţi, sensibili se integrează cu dificultate la
grădiniţă. Probleme de adaptare au atât copiii irascibili, care intră uşor în conflict cu alţii, cât
şi copiii puţin toleranţi la frustrare, care nu suportă regulile şi observaţiile educatoarei.
Manifestarea agresivităţii este de multe ori expresia nemulţumirii copilului faţă de aşa-numita
abandonare la grădiniţă. Aşa se explică de ce copilul este cuminte acasă, iar cum este lăsat în
clasă devine de nerecunoscut. Pe de altă parte, agresivitatea poate fi şi o supapă de evacuare a
unui copil care este deseori pedepsit acasă. Un comportament violent poate avea şi copilul
răsfăţat, care crede că i se cuvine totul, iar la grădiniţă face crize de nervi când se vede nevoit
să împartă jucăriile sau creioanele colorate cu ceilalţi.
Există câţiva factori care pot influenţa procesul de adaptare a copilului la grădiniţă.
Unul dintre cei mai importanţi este curiozitatea copilului. Un copil curios, prietenos, interesat
să cunoască alţi copii, alte jucării, alte activităţi are toate şansele să meargă la grădiniţă cu
plăcere. De asemenea, copilul care se descurcă bine în relaţiile cu adulţii, vorbeşte, nu este
inhibat, pune întrebări nu va întâmpina dificultăţi o dată cu intrarea la grădiniţă. Ba chiar se va
ataşa rapid de educatoare şi de colegi.
Dependenţa de familie – în special de mamă – reprezintă un mare obstacol în
atitudinea copilului faţă de grădiniţă. În situaţia în care doar mama a stat cu copilul de la
naştere, el va accepta cu greu să rămână câteva ore cu altcineva, mai ales într-un mediu
necunoscut. Copilul dependent de mamă nu este interesat de oameni noi, de alte jucării şi

1
activităţi pe care nu le cunoaşte. Singura lui preocupare este cum să evite mediul în care se
simte în nesiguranţă şi ce să facă pentru a ajunge din nou în braţele mamei. El apelează la
plâns, manifestări agresive sau chiar dureri de burtă, vomă, lipsa poftei de mâncare.
Pentru a preveni dificultățile de integrare a copilului în grădiniță, putem folosi
următoarele tactici:
-  Putem pregăti din timp copilul pentru grădiniţă. Putem începe cu câteva săptămâni
înainte să povestestim ce înseamnă grădiniţa, câţi prieteni îşi va face acolo, la ce activităţi şi
jocuri interesante va participa. Îi putem arăta o carte sau un desen animat care are drept
subiect mersul la grădiniţă.
- Putem merge cu el în vizită la grădiniţă. Dacă grădiniţa o permite este foarte bine ca
integrarea să se facă treptat, iar prima vizită este doar pentru familiarizare cu locul,
educatoarea şi noii colegi. Este foarte important să arătăm copilului câtă încredere avem în
personalul grădiniţei
- Putem căuta viitori colegi de grupă cu care s-ar putea împrieteni înainte de a începe
grădiniţă. Un prieten printre noii lui colegi ar putea face minuni pentru acomodarea copilului.
Din acest motiv, sistemele alternative (spre exemplu Waldorf ) încurajează integrarea fraţilor
în aceeaşi grupă de grădiniţă: fratele cel mic se va adapta cu siguranţă mult mai uşor dacă
fratele sau sora mai mare este alături de el.
- Trebuie să îl asigurăm că ne vom întoarce după terminarea programului. Dacă este
destul de mare să înţeleagă, îi putem spune exact după cât timp ne vom întoarce („într-o oră”,
„după ce mănânci”, „după ce faci nani”).
- Îl putem lua cu noi la cumpărături înainte să înceapă grădinița. De exemplu, își poate
alege singur rechizitele.
- Îi putem lăsa un obiect familiar. De exemplu, o păturică, o jucărie sau alt obiect care îl
face să se simtă în siguranță.
Fiecare copil are propriul ritm de adaptare și propriile temeri. De aceea, este bine să
interacționăm cu acesta, să aflăm ceea ce îl sperie și să îi cunoaștem bine mediul familial.
Trebuie să explicăm familiei problemele cu care se confruntă copilul lor, și să expunem
metodele de prevenire/rezolvare a acestora.

BIBLIOGRAFIE:
 Allport. G. Structura si dezvoltarea personalitatii, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1993

2
 Ciofu. C , Interactiunea parinti-copii, Editura Medicala Amalteea, Bucuresti,
1998
 Cosmovici. A , Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi, 1996
 Cretu. T , Psihologia varstelor, Editura Credis, Bucuresti, 2001
 Dumitrana. M , Copilul, familia si gradinita, Editura Compania, Bucuresti,
2000

Intocmit de:
Prof. Inv. Prescolar : Grigorescu Liliana
An scolar : 2022-2023